SUB 1.

APSS si epidemiologia: definitii, strategii

Apss= este o asistenta de baza a sanatatii, fundamentata pe metode practice, stiintific corecte si social
acceptabile,precum sip e o tehnologie facuta sa fie universal accesibila indivizilor si familiilor unor
comunitati.
Apss este primul nivel de contact al indivizilor, familiei si comunitatii cu sistemul national de sanatate
care aduce asistenta sanatatii cat de aproape se poate de locul in care oamenii muncesc si traiesc si
constituie primul element al unui process continuu de asistenta a sanatatii.
Strategii APSS :
1.implicarea sociala prin:
- cresterea calitatii vietii si asigurarea la nivel maxim a ingrijirilor privind sanatatea copilului,
- sanatatea reproducerii,
- aprovizionarea cu apa si alimente,
-controlul conditiilor de mediu
2.controlul bolilor infectioase si neinfectioase:
- cunoasterea potentialului BT si BNT(proces epidemiologic),
- asigurarea masurilor de preventie(treptele preventiei),
- asigurarea monitorizarii starii de sanatate,
-identificarea si neutralizarea riscurilor.
Epidemiologia= stiinta de baza a medicinii preventive; se ocupa cu: identificarea si neutralizarea
factorilor de agresiune pentru sanatate, elaborarea si aplicarea programelor de protectie globala a
sanatatii.(epi=peste, demos=popor)
Epidemiologie detine mai multe compartimente, si anume:
- epidemiologia generala(studiaza procesul epidemiologic)
- epidemiologia speciala(are la baza studiul BT si BNT)
-epidemiologia geografica
-ecosocioepidemiologia
-seroepidemiologia
- epidemiologia moleculara si genetica
- epidemiologia clinica (descriptiva si analitica)
- farmacoepidemiologia
Obiectivele epidemiologiei sunt:
- promorarea sanatatii populationale prin evitarea fenomenelor morbide cu tendinta la
raspandire,actiuni programate de preventie sau combatere a unor boli, cunoastere si neutralizare a FR si
protectie prin dispensarizare a grupurilor cu risc;
-realizarea screeningului pt evaluarea factorilor sanogeni in vederea promovarii si a celor
nesanogeni in vederea neutralizarii;
-organizarea cercetarilor in vederea cunoasterii modificarilor inregistrate la nivelul ecosistemului
uman si intelegerea efectelor acestora asupra sanatatii;
- urmarirea istoriei si evolutiei manifestarilor BT si BNT prin masuri evaluatorii specifice;
-elaborarea programelor de preventie cu impact pe termen lung asupra starii de sanatate la nivel
individual si colectiv
- elaborarea si adaptarea programelor de supraveghere epidemiologica a BT si BNT la
schimbarile medicale si socio-economice

1
 -evaluarea necesarului de asistenta preventiva, a costurilor, eficientei prestatiilor si serviciilor de
sanatate in general
SUB 2. Cauzalitatea in epidemiologie si Apss
EPIDEMIOLOGIA: studiază distribuţia bolilor în colectivitatea umană în vederea :

- elucidării cauzelor,
- precizării relaţiei dintre boală şi anumiţi factori
cu scopul :
-prevenirii şi combaterii îmbolnăvirilor
sau
- asigurării condiţiilor menţinerii stării de sănătate

CONCEPTUL DE CAUZALITATE

- reflectă complexitatea conexiunii şi interacţiunii intre cauza si efect.

-1878 Pasteur elaboreaza teoria confrom careia:
1 fiecare boala are o cauza specifica
2 cauza este un anumit agent pathogen
Deci o cauza este ‘suficienta’ si implicit ‘necesara’.
Teoria multicauzalitatii :
- un factor cauzal al unei anumite boli este orice factor care are un rol esenţial în producerea
bolii : o singură cauză nu este suficientă pentru producerea maladiei ;
- un complex de factori cauzali se asociază mai multor boli : ex: fumatul – cauza a > 25 entităţi
morbideiar bolile cardiovasculare sunt declanşate prin asocierea mai multor cauze (>200 factori de risc )
printre care şi fumatul
Cauzalitate si relatia dintre cauze:
- cauza necesara si suficienta;
- cauza necesara sar nu suficienta;
- cauza sufcienta dar nu necesara;
- cauza nici suficienta, nici necesara;
Factori cu rol in cauzalitate (factori cauzali =/ factori de risc):
-factori predispozanti – necesari dar rareori suficienti;
-factori favorizanti – necesari dar rareori suficienti;
-factori precipitanti (acceleratori) – necesari, usor de identificat si care au actiune importanta
- factori complementari (consolidanti) – pot fi sau nu obligatorii, aceeasi sau similari cu cei
predispozanti, favorizanti sai precipitanti, dar care au o actiune repetitiva, recurenta sau persistenta;

SUB 3. Relatiile de cauzalitate (rationamentul cauzal) in domeniul BT.

Relatiile cauzale in BT se bazeaza pe modelul simplu : agentul patogen produce boala la individ,
acţionând concomitent cu manifestarea favorizanta a unor circumstanţe legate de mediu: :
POSTULATELE LUI KOCH

Limitele postulatelor lui Koch :

-nu sunt aplicabile la toţi agenţii patogeni bacterieni;
-nu sunt aplicabile la virusuri, micete , paraziţi;
-nu iau în considerare situaţia existenţei purtătorilor asimptomatici etc

R. Koch (1880 –infectii bacteriene)

2
1.Microorganism prezent la toate cazurile de boala;
2.Microorganism totdeauna patogen (nu este o apariţie circumstanţială);
3.Izolarea microorganismului în cultură pură din produsul recoltat de la cazul de boala
4.pastrarea patogenitatii chiar după replicări multiple (reproductibilitatea bolii);

T. Rivers (1937)-infectii virale

5.Mai multe microorganisme pot provoca aceeaşi boală;
6.Existenţa de purtători asimptomatici;
7.Reproducerea experimentala a bolii printr-o experienţă „controlată”(grup martor);

R. Huebner (1957),A.S. Evans

8.formarea de anticorpi(dovada imunologica)
9.Prepararea unui vaccin (element care dovedeşte relaţia cauzală );
10.Variate microorganisme pot predomina î n diferite situaţii epidemiologice;
11 răspunsul variabil al gazdei în funcţie de situaţia epidemiologică
12.Afirmarea criteriilor de cauzalitate prin tehnologiile noi şi apariţia de noi
agenţi patogeni ;

R. Johnson ,C.Gibbs (1974) - infectii latente

13.Consecinţele transmiterii microorganismului la animal;
14.Transmiterea agentului patogen prin utilizarea unui filtrat;
15.Rezultate negative prin utilizarea ţesuturilor normale.

SUB 4. Relatii de cauzalitate in domeniul bolilor netransmisibile

In cazul bolilor netransmisibile (boli multifactoriale) se recomandă aplicarea criteriilor cuprinse

în POSTULATELE LUI HILL.
Postulatele lui Hill sunt bazate pe cercetările epidemiologice ale lui Doll, (modelul interrelaţiilor
dintre tabagism şi cancerul pulmonar), criteriile cuprinse în postulatele lui Hill fiind ulterior completate
prin extinderea studiilor epidemiologice (A.Liliefeld, H.S.Evans)

A.B.Hill 1965 :
1.secventa temporala
2.forta relatiei(risc relativ)
3.specificitate;exclusivitate (componenta etiologica a riscului)
4.gradientul biologic al efectului
5.constanta
6.plauzabilitatea biologica
7.dovada experimentala
8. coerenta cu cunostintele generale in domeniu

A.Lilienfeld: 1.corelatia intre incidenta ,durata, intensitatea expunerii

2.paralelism intre distributia bolii si factorul cauzal
3.spectrul etiologic asociabil factorului
H. Evans (1978):
12. schimbarea modurilor de manifestare si raspandire ale bolii obligatorii dupa schimbarile
caracteristicilor organiscmului gazda

SUB 5. Studiile epidemiologice descriptive si analitice : caracteristici generale ale ipotezei

3
Ipoteza= o presupuenre, o teza provizorie,emisa pe baza datelor ezperimentale existente la un moent dat
sau pe baza intuitiei si care urmeaza sa fie verificate
Caracteristicile ipotezei sunt:
- este o afirmatie sau o propozitie, nu o intrebare
- urmeaza a fi infirmata sau argumentata de studiu prin utilizarea rationamentului logic
-ipoteza enuntata orienteaza alegerea tipului de studiu
- poate fi nula sau alternativa
-studiul trebuie sa aduca argumente inclusiv statistice pentru a demonstra ca o ipoteza, cel ami
frecvent nula este sau nu adevarata
-corect metodologic este folosirea unui studiu pentru o ipoteza;

Studii descriptive sunt studii observationale transversale folosite in scopul lasarii unor
ipotele;acestea pot fi cazuri raportate, serii de cazuri, studii ecologice(de corelatie), studii de prevalenta.
Studiile descriptice sunt eprezentate mai ales prin studiile transversale sau studiile de
prevalenţă,si au ca scop raportarea unui fenomen de sănătate, frecvenţa, distribuţia şi evoluţia sa în
interiorul unui grup dat. Ele aduc date cantitative asupra repartiţiei unei boli sau a unui factor de risc.

Studiile analitice sunt care au rol in demostrarea ipotezelor si pot si observationale etiologice,
categorie in care intra sutdiile caz-martor si de cohorta, sau interventionale, vorbindu-se in acest caz de
trialuri clinice.
Studiile analitice sunt studii de observaţie sau studii experimentale şi au ca scop determinarea
rolului posibil al unuia sau a mai multor factori în stabilirea diagnosticului sau tratamentului unei boli.

SUB 6. Studiile epidemiologice : enumerarea categoriilor

Studiile epidemiologice se impart in:

STUDII DESCRIPTIVE ( observaţionale transversale ) cu rol in lansarea ipotezelor; acestea la randul lor
se impart in:
1.Cazuri raportate
2. Serii de cazuri
3.Studii ecologice (de corelaţie)
4.Studii de prevalenta

STUDII ANALITICE cu tol in demonstrarea ipotezelor; acestea sunt de 2 tipuri:

A. observationale etiologice - se impart in:
1. studii caz-martor
2.studii de cohorta retrospectiva/prospectiva
B. interventionale, acestea fiind trailurile clinice

METAANALIZA are rol in verificarea ipotezelor

STUDII DE ANALIZA DECIZIEI : aplicarea in practica

SUB 7. Studii epidemiologice descriptive : categorii, avantaje si dezavantaje

Studiile epidemiologice descriptive sunt reprezentate in general de studii observationale

transversale sau de prevalenta si au ca scop raportarea unui fenomen de sanatate, frecventa, distributia si
evolutia sa in interiorul unui grup dat.Ele aduc date cantitative asupra repartitiei unei boli sau a unui
factor de risc si sunt de mai multe tipuri:
1. Cazuri raportate;

4
 2. Serii de cazuri;
3. Studii ecologice (de corelatie);
4. Studii de prevalenta;

Studiile descriptive prezinta avantaje si dezavantele.

Dintre AVANTAJE:
 stabilesc în mod descriptiv prevalenţa / incidenţa
 sunt uşoare, rapide, ieftine
 datele sunt uşor de cules
 au utilitate in aprecierea amplitudinii unui fenomen (utile programelor de sănătate
publică)
 sunt generatoare de ipoteze
Dintre DEZAVANTAJE:
 nu stabilesc secvenţa temporală a evenimentelor ("oul sau găina?")
 nu sunt studii predictive (≠RR)
 prezinta riscul unor factori de confuzie
 prezinta riscul erorilor sistematice ( bias-uri)
 prezinta riscul interpretărilor abuzive

SUB 8. Studii epidemiologice analitice :categorii, avantaje, dezavantaje

Studiile analitice sunt studii care au rol in demonstrarea ipotezelor. Acestea sunt studii de observatie,
sau studii experimentale si au ca scop determinarea rolului posibil al unuia sau mai multor factori in
stabilirea diagnosticului sau tratamentului unei boli.Ele se impart in 2 categorii:
A. Studii analitice observationale etiologice, in care sunt incluse:
- studiile caz-martor;
- studiile de cohorta;
B. Studii analitice experimentale:
-trialurile clinice;

Studiile analitice prezinta avantaje si dezavantaje:

Studiile de COHORTA – avantaje:

 stabilesc secventa evenimentelor;
 nu sunt supuse erorilor sistematice care apar in studiile caz-martor :
 permit cuantificarea riscului (calculul riscului relativ = cel mai fidel )/permit determinarea
incidentei si a riscului relativ;
 nu sunt influentate de ide preconcepute
 nu sunt necesare repetatile;
 sunt convenabile studierii bolilor mai frecvente

Studiile de COHORTA – dezavantaje:

 necesita perioade lungi de timp;
 sunt costisitoare;
 nu sunt potrivite pentru studiul bolilor rare;
 necesita un numar mare de subiecti pentru ca rezultatele sa fie statistic reprezentative;
 exista riscul pierderii cazurilor pe parcursul desfasurarii studiului;

5
Studiile CAZ-MARTOR – avantaje:
 sunt usor de efectuat;
 necesita periaode scurte de timp; (util in gasirea unor solutii urgente)
 sunt repetabile;
 sunt relativ ieftine;
 se poate analiza relatia dintre o maladie si ami multi factori de risc;
 sunt potrivite pentru studiul bolilor rare sau a celor cu perioada de latenta lunga;

Studiile CAZ-MARTOR – dezavantaje:

 dau erori greu masurabile in alegerea gupului caz-control;
 repetarile pot fi motivate de idei preconcepute;
 nu poate fi determinata incidenta (deoarece loturile sunt formate din bolnavi si nu ddin
persoane la care se asteapta aparitia bolii)
 RR este determinat cu aproximatie;
 dificil de precizat relatia cauza – efect si secventa temporala factor de risc – boala

TRIALURI CLINICE – avantaje:
 aprecierea eficacitatii clinice a unor:
- proceduri diagnostice ( teste de depistare si de precizare a diagnosticului);
- interventii preventive/curative (tratamente medicamentoase / chirugicale ;tehnici
de reeducare; tehnici de ingrijire)
- interventii de tip educational (schimbarea comportamentului/modului de viata)
 economii importante in utilizarea unei interventii practice,dovedite a fi cea mai buna;
 confera validitate rezultatelor in studierea proceselor cauzale;
 sunt longitudinale si permit observarea unor schimbari care survin pe termen mai lung
sau mai scurt; schimbarea poate fi observata chiar si pe o perioada mica de observatie;
 sunt esentiale in medicina bazata pe dovezi;

TRIALURI CLINICE – dezavantaje:

 posibilitatea extrapolarii rezultatelor la populatie este limitata;
 prezinta incoventiente de factor etic si deontilogic (imposibilitatea experimentarii unor
factori de risc – experimentarea doar a factorilor de protectie)
 sunt destul de costisitoare
 in interventiile „simplu orb” ideile preconcepute ale cercetatorului pot afecta validitatea
rezultatelor;

SUB 9. Procesul epidemiologic: definitie, structura generala

Prin proces epidemiologic se intelege totalitatea factorilor, fenomenelor, mecanismelor biologice,

naturale şi sociale, care concură la apariţia, extinderea şi evoluţia particulara a unei stări morbide (de
boală) la nivelul populaţiei.

STRUCTURA GENERALA: Un process epidemiologic este format din :

1. FACTORI DETERMINANŢI - in aceasta categorie intra:
 surse de agenţi patogeni vs. factori de agresiune
 moduri şi căi de transmitere a agenţilor patogeni vs. factori de agresiune
 receptivitatea
2. FACTORI DINAMIZATORI FAVORIZANŢI – in aceasta categorie intra:
 factorii naturali;

6
  factorii economico-sociali;

SUB 10. Definirea notiunilor de focar epidemic,proces infectios, focar infectios

FOCARUL EPIDEMIC reprezinta zona, spaţiul, arealul în care se acumulează surse de agenţi patogeni,
cu potenţial de diseminare a acestora spre alte organisme care prezinta caracteristici receptive.

PROCESUL INFECTIOS reprezinta totalitatea reacţiilor locale şi/sau generale, determinate de impactul
dintre agentul patogen şi organismul receptiv.

FOCARUL DE INFECŢIE reprezinta locul, ţesutul, organul unde se evidenţiază, prin anumite semne
clinice, biologice (biochimice, imunologice, microbiologice) sau anatomopatologice “conflictul” dintre
agentul patogen şi organismul gazdă.

SUB 11. Surse de agenti patogeni si agenti de agresiune : definite,categorii

Prin organisme surse de agenti patogeni se face reperire le organisme care asigură găzduirea,
supravieţuirea, eventual multiplicarea si intotdeauna diseminarea agentului/ agenţilor patogeni şi care
prezintă sau nu, semne clinice de boală.

Surse de agenti patogeni pot fi:

 -omul : bolnav(cu forme tipice/ atipice de boală);
purtător(determină boli numite antroponoze)
 -animalele : idem
 -păsările: idem (determină boli numite zooantroponoze)
 -vectorii : idem

Atributele generale ale sursei de agenti patogeni tin de:

- Tipul cailor de diseminare;
- Natura produselor biologice eliminate;
- “portile de eliminare” – pot fi: unice/multiple; naturale/artificiale;
- Ritmul eliminarii;
- Contagiozitatea;

Exemple de surse de agenti patogeni:

Listerioza  animale domestic si salbatice;
Lepra  om;
Sifilisul om;
Leptospiroza  bovine, porcine, caini, sobolani, soareci, alte rozatoare, etc

SUB 12. Purtatorii de agenti patogeni: definitii, categorii, implicatii practice

DEFINIŢIE : identică cu cea a sursei (organisme care asigura găzduirea, supravieţuirea,eventual

multiplicarea si intotdeauna diseminarea agentului/agenţilor patogeni),dar nu prezintă niciodată semne
clinice de boala

Purtatorii de agenti patogeni pot fi:

7
  purtători preinfecţiosi:viitorul bolnav, în perioada de incubaţie a bolii
 purtători sănnătoşi:persoane cu rezistenţă generală bună şi un anumit nivel de
imunitate; ex: HVB, Shigella, streptococ
 purtători foşti bolnavi :
o convalescenţi: în perioada de convalescenţă cu o durata variabila (zile, luni)
o cronici : > 6 luni de la vindecare chiar ani sau toata viaţa ex: S.typhi , VHB,
VHC, B. Koch etc. typhi,

SUB 13. Moduri si cai de transmitere ale agentilor patogeni : definitii, categorii

Prin mod si cale de transmitere se intelege transferul agenţilor patogeni

de la surse la organismele receptive.

CATEGORII de moduri si cai de transmitere sunt:

1. direct - aceasta cale de transmitere prezinta limitare spaţiala şi temporală ;

 mecanisme de transmitere directa: inhalare, contact fizic, transplacentar ,
transplant
2. indirect – aceasta cale de transmitere prezinta dispersie puternica spaţială şi temporală, este
intalnite numai in cazul agentilor patogeni cu rezistenta crescuta in mediu;
 mecanismele de transmitere indirecta sunt complexe: apa, aer, sol, alimente,
obiecte, maini, artropode, toate contaminate cu agentul pathogen

EX. TIPURI DE BOLI DUPĂ CALEA DE TRANSMITERE PREDOMINANTA

 bolile respiratorii se transmit prin: aer ( picături Flugge, picături septice, nucleosoli), apa
aerosolizata
 bolile digestive se transmit prin: alimente, mâini contaminate, sol, vectori
 bolile congenitale se transmit: transplacentar
 bolile cu transmitere sexuală se transmit prin : contact direct
 bolile nosocomiale se transmit pe orice cale, dar mai ales prin instrumentar medical
contaminat

SUB 14. Receptivitatea, nereceptivitatea: definitii, clasificare, seminificatii pentru procesul epidemiologic

RECEPTIVITATEA reprezinta particularitatea organismului de a fi susceptibil de a face o

anumita boală(ex. infecţioasă ).
NERECEPTIVITATEA reprezinta starea opusă receptivitatii, care demonstrează rezistenţa
organismului la boală.

CATEGORII de receptivitate :
1. receptivitatea naturala;
2. rezistenta antiinfectioasa;

1. Receptivitatea naturala fata de infectia cu agenti patogeni este generala si reprezinta un atribut de
specie.
Receptivitatea naturala fata de boala infectioasa este particulara fiecarui organism si reprezinta
raspunsul la agresiune infectioasa.
Receptivitatea naturala poate fi:
 generala sau absoluta = primoinfectia se soldeaza intotdeauna cu infectia; ex:
rujeola, febra tifoida;

8
  partiala sau incompleta = primoinfectia de soldeaza cu boala numai la o parte din
cei contaminati, restul evoluand subclinic; ex: scarlatina, HV acuta;
 scazuta sau redusa = primoinfectia se soldeaza cu boala la o mica parte din
persoanele contaminate, majoritatea dezvoltand forme inaparente;
 conditionata sau potential = in acest caz bolile sunt produse de microorganism
oportuniste ca urmare a interventiei unor factori de patogenitate (doza infectanta
crescuta, poarta de intrare neprotejata, rezistenta naturala compromisa);

2. Rezistenta antiinfectioasa poate fi:

 nespecifica, fiind reactia generala fata de un element strain organismului (non-
self);
Ex: bariera cutaneo-mucoasa, bariera cito-tisulara (reactia inflamatorie sau
febrile, interferon, fagocitoza etc), bariera umoral-sanguina (sistemul
complement, properdina, opsonine, lizine, etc)
 specifica, care la randul ei se imparte in
o mostenita (innascuta); poate fi:
 naturala (de specie)
 relativa (fiind dependenta de factori genetici sau ecologici)
 transplacentara (pasiva, prin anticorpi materni)
 dobandita (castigate in cursul vietii); poate fi:
 naturala (trecerea prin boala indiferent de forma clinica si
evolutie);
 artificiala: - activa = prin imunizare cu ajutorul vaccinurilor;
- pasiva = prin imunizare cu seruri sau
imunoglobuline;
IMUNIZARE = producerea de anticorpi ca reactive de raspuns imun la aparitia unui antigen;

SUB 15. Factori dinamizatori – favorizanti ai procesului epidemiologic in bolile transmisibile:

definitie, categorii, implicatii in aparitia si evolutia procesului epidemiologic.

Factorii dinamizatori sunt factori naturali sau economico sociali care intervin asociativ în crearea
unor “momente critice”, şi evoluţie particulară a procesului epidemiologic (sporadic, endemic, epidemic,
pandemic)
Factorii dinamizatori se incadreaza in mai multe categorii:
-naturali : cosmici;
meteorologici (temperatura, presiune …fenomenul El Nino);
climatici (latitudine, altitudine);
geografici ( relief, structuri geochimice, inundaţii, secetă); telurici ( cutremure,
erupţii vulcanice…)
-socio economici : familiali (venituri, mărimea familiei, locuinţa, nivel de asistenţa medicala/
socială …);
ocupaţionali (specificul muncii, noxe,…, riscuri);

Factorii dinamizatori influenţează anumite caracteristici ale procesului epidemiologic de:

 sezonalitate
 patologie geografica
 Meteoropatologie
 exces de morbiditate sau mortalitate
 tipul de manifestare (sporadic, endemic, epidemic, pandemic )

9
Exemple de factori dinamizatori favorizanti sunt:
In sezonul rece:
- rezistenta scazuta la poarta de intrare;
- vasoconstrictie – perturbarea factorilor protectoral
- dezechilibre nutritionale;
- aglomeratie;
- lipsa ventilatiei;
- eforturi fizice;
- igienizare insuficienta;
- tulburari neuro-endocrine;
- suprasolicitari metabolice;
In sezonul cald:
- perturbarea barierelor de aparare;
- nutritie: celuloza, contaminare, lichide in exces;
- Ph gastric modificat;
- migratii ale animalelor si pasarilor;
- averse de ploaie, inundatii;

SUB 16. Formele de manifestare ale procesului epidemiologic: definitie, categorii

Forma de manifestare a procesului epidemiologic este forma de prezentare a procesului

epidemiologic care exprima numărul şi dispersia temporală şi spaţială a cazurilor de boală, cât şi
extensivitatea sau severitatea acestora.
Procesul epidemiologic se poate manifesta sub forma:
 endemica = forma calitativa de manifestare a procesului epidemiologic ce
marcheaza existena surselor de agent patogen in populatie;
 sporadica = se caracterizeaza printr-un numar redus de cazuri cu o dispersie
spatiala si temporare puternica, nerelationate intre ele, fiind reflectarea unei
situatii epidemiologice bune;
 epidemica se caracterizeaza prin aparitia unui numar mare sau relative mare
de cazuri imbolnaviri, cu o puternica concentrare temporala si spatiala,
existand legatura intre cazul initial si cele aparute ulterior ;
 pandemica = forma caracterizata printr-o cumulare spatiala si temporala de
epidemii, de o extindere spatiala deosebita,in care factorii procesului
epidemiologic sunt prezenti in exces;

Formele de manifestare ale procesului epidemiologic pot prezenta numeroase forme

atipice, iar in cazul formelor epidemice, evolutii diferite: exploziva, de durata variabila, de
extensivitate si severitate diferite;
Indicatorii care ajuta la aprecierea tipului de manifestare sunt: incidenta, prevalenta,
mortalitatea specifica, fatalitatea, marimea medie a focarului, etc.

SUB 17 Epidemia : definitie, clasificari.

Manifestarea epidemica se caracterizaeaza print-un număr mare sau relativ mare de

îmbolnăviri, o puternică “concentrare” temporală şi spaţială a cazurilor si existenta legăturii între
cazul iniţial şi cele apărute ulterior.
Exemple de boli cu manifestare epidemică: HV, angine cu : SBHA, viroze respiratorii,
gripa, salmoneloze

10
SUB 18. Pandemia : definite, clasificare, comparatii temporale ale pandemiilor

Manifestarea pandemica consta intr-o cumulare temporală şi spaţială de epidemii, o extindere spaţială
deosebită si prezenta in exces a factorilor procesului epidemiologic.

Exemple de boli cu manifestare pandemică :

- istorice : variola, pesta, holera, gripa, tifosul exantematic;
- actuale (“moderne”): infecţiile cu virusurile hepatitelor virale B, C, infectia cu
HIV/SIDA

!!! Lipsesc comparatiile temporale ale pandemiilor

SUB 19. Preventia in APSS: definitii, trepte(enumerare), categorii

Prevenţia (profilaxia) se defineste ca totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite în scopul

cunoaşterii riscurilor pentru sănătate, a neutralizării acţiunii acestora, depistării grupurilor populaţionale
cu risc crescut, evitării constituirii proceselor epidemiologice şi identificării cât mai precoce a stărilor de
preboală şi boală

TREPTELE PREVENTIEI in raport de obiective

•primară
•secundară
•terţiară

SUB 20. Preventia primara: definitii, moduri de realizare

Prevenţia primară este definita ca totalitatea masurilor care urmăresc prevenirea unei boli sau a
unor fenomene epidemice, cât şi promovarea factorilor sanogeni

Preventia primara reprezinta o preocupare majoră a MOS (MP, MC); ea se realizeaza in

absenta stărilor de preboală / boala.
Ex: acţiuni aplicate prenupţial, gravide, copii, în condiţii de şcolarizare, ocupaţional,
armată, cataclisme etc.
Obiectivele principale sau modurile de realizare a preventiei primare sunt:
-depistarea factorilor de agresiune pentru sănatate -> supravegherea epidemiologică comunitară
active, multidisciplinară, prin screening (triaj)
-depistarea indivizilor/ grupurilor cu risc major faţă de acţiunea posibilă a unor factori de
agresiune;
-elaborarea, aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi social-economice a unor metode
şi mijloace de neutralizare a factorilor de agresiune la nivelul comunităţii (ex: imunizări)

SUB 16. Preventia secundara: definitie, moduri de realizare

Prevenţia secundară urmăreşte depistarea dezechilibrelor şi diagnosticarea precoce a stărilor de

preboală, înaintea apariţiei semnelor clinice de debut sau de evolutivitate.
Preventia secundara este inclusă în preocupările MOS si se execută concomitent cu acţiuni de
prevenţie primară.

11
 Obiectivele principale sau modalitatile de realizarea a preventiei secundare sunt:
-depistarea indivizilor sau a grupurilor din populaţie care au suferit anumite agresiuni
→dezechilibre homeostatice în stadii reversibile, fără evidenţe clinice = stări de preboală;
- instituirea de programe de reechilibrare, refacere a sănătăţii →ambulator, dispensarizare

SUB 22. Preventia tertiara; definitie, metode de realizare

Prevenţia terţiară urmăreşte limitarea progresiei bolii manifeste, evitarea recăderilor sau
recidivelor şi întârzierea instalării incapacităţii sau decesului.
Preventia teriara este parţial incluza in preocuparile MOS.
Obiectivele principale sau modalitatile de realizare a preventiei tertiare sunt:
- folosirea concomitentă a acţiunilor de prevenţie primară şi secundară pentru depistarea “activă”
a stării de boală, în diferite stadii de evoluţie: compensată, atipică, ignorată (acţiuni dependente de
entitatea nosologică şi nivelul educaţional al individului/ comunităţii);
-spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie –recuperatorie;
- urmărirea ameliorării indicatorilor de calitate a vieţii.

SUB 23. Dispensarizarea: definitie, trepte(enumerare)

Dispensarizarea reprezinta metoda de supraveghere activă, complexa, de protecţie sau refacere a

sănătăţii, fiind realizată multidisciplinar prin acţiuni medicale şi nemedicale.
Dispensarizare:
•asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi sau grupuri populaţionale
•are funcţii: preventive, terapeutice, recuperatorii
•treptele dispensarizarii sunt in relaţie cu treptele prevenţiei;
Treptele dispensarizarii sunt:
- de protectie;
- de reechilibrare;
- de recuperare;

SUB 24. Dispensarizarea de protectie: definitie, semnificatie practica

Dispensarizarea de protectie:
 are caracter preventional
 se realizeaza prin operatiuni medicale -> nemedicale
 are durata variabila
 selectia persoanelor sanatoase incluse in actiuni:se face pe baza urmatoarelor criteria:
 criteriul varsta(0-1 an,1-4 ani,adolescenti, tineri, varstnici)
 criteriul starii fiziologice (gravid, mame in perioada lehuziei/alaptarii)
 ocupational(noxe)
 indivizi sau grupuri cu risc crescut la actiunea unor factori de agresiune pentru
sanatate depistati cu ocazia actiunilor de preventie primara
 asigura conditii optime de dezvoltare psiho-somatica,ocupationale, de mediu
 insertia sociala este pastrata
 este efectuata exclusiv de medicul de familie

SUB 25. Dispensarizarea de reechilibrare: definitie, semnificatie practica

Dispensarizarea de reechilibrare:
 are caracter prevenţional

12
  este dependentă de rezultatul prevenţiei primare şi secundare
 selecţia persoanelor apparent sănătoaseincluse în acţiuni se face astfel:
•indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni asupra sănătăţii
•indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale,biochimice, preboala) depistati prin
screening
 se realizeaza in ambulator prin examen clinic si de laborator, si prin programe de educatie pentru
comportamente sanogene
 intervenţiile medicale în ambulator pot asociate cu eventuale modificări ocupaţionale
 este efectuată în colaborare de medicul de familie şi de alte specialităţi

SUB 26. Dispensarizarea de recuperare :definitie, semnificatie practica

Dispensarizara de recuperare:
- parţial →MOS: depistare precoce a bolii
- necesita spitalizare →MOB (relaţii: MOS-MOB)
-realizată în timpul prestaţiilor de prevenţie primară şi secundara
-beneficii pentru MOB
- are implicaţii familiale, medicale şi socio-economice

DISPENZARIZAREA CA SI PREVENTIA PREZINTA PARTICULARIZARI PENTRU

DIFERITE STRUCTURI DEMOGRAFICE: VARSTA, SEX, OCUPATIE, MEDII, CATEGORII
SPECIALE (ARMATA, SPORT, DETENTIE), PRECUM SI PARTICULARIZARI PENTRU BT, BNT SI
PE ENTITATI NOSOLOGICE.

SUB 27. Supravegherea epidemiologica : definitii, categorii

Supravegherea epidemiologica este procesul continuu si sistematic de colectare,prelucrare ,

analiza, interpretare a datelor si diseminare a informatiilor pentru initierea actiunilor prin masuri de
prevenire si control.
Dupa natura investigatiilor utilizate, supravegherea epidemiologica poate fi:
1. Supraveghere epidemiologica generala, preventionala;
2. Supraveghere epidemiologica speciala - la randul ei se imparte in;
a. Supraveghere epidemiologica in focar;
b. Supraveghere epidemiologica in stadiul de eradicare a unor maladii;
c. Supraveghere epidemiologica a “import-exportului” de boli transmisibile;
d. Supravegherea seroepidemilogica
e. Supravegherea epidemiologica a unor boli netransmisibile;

SUB 28. Culegerea, prelucrarea, interpretarea si difuzarea datelor in cadrul actiunilor de supraveghere
epidemiologicaa BCV sau a altor boli cornice(cancer, diabet, osteoporoza) – si in curs si in stagiu

SUB 29. Screening-ul: definitii, categorii, principii de realizare, implicatii practice

Definiţie:
“Acţiune de profilaxie secundară care vizează identificarea prezumtivă a persoanelor afectate de o
problemă de sănătate latentă, necunoscută până în acel moment, prin efectuarea unui test, a unei
examinări sau a unor altor tehnici de investigaţie, care pot fi aplicate rapid, în masă”.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii

13
�Definiţie:
“Examinare de masă care constă în aplicarea unui ansamblu de procedee şi tehnici de investigaţie asupra
unui grup populaţional, în scopul identificării de prezumţie a unei boli, anomalii sau factor de risc.”
Conf. Dr. Dana Mincă
MODALITĂŢI DE REALIZARE A UNUI SCREENING
1.ANCHETE PRIN INTERVIU SAU CHESTIONAR– completat de către persoana investigată, folosite
pentru screening-ul factorilor de risc comportamentali, apar erori datorită memoriei celor chestionaţi;
2.ANCHETE MEDICALE– examen clinic, paraclinic; examenul trebuie să fie standardizat, probele
simple şi ieftine, examenul să vizeze mai multe boli;
3.ANCHETE COMBINATE–examen clinic ,paraclinic, interviu

CRITERII DE ALEGERE A BOLILOR PENTRU SCREENING:

1.Să constituie o problemă de sănătate publică –prevalenţă mare, gravitate mare prin consecinţe
medicale şi sociale: evoluţie fatală, absenteism, invaliditate;
2.Boala să fie decelabilă în perioada de latenţă sau în formele sale asimptomatice;
3.Să existe teste capabile să deceleze boala;
4.Testul să fie acceptabil din punctul de vedere al populaţiei;
5.Istoria naturală a bolii să fie cunoscută şi înţeleasă;
6.Să existe posibilitatea de tratament pentru cei depistaţi că au boala;
7.Tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
8.Să existe o strategienaţională de tratament şi supraveghere;
9.Costul să nu fie
foarte mare;
•Reprezintă debutul unui lung proces de supraveghere medicala

SUB 30. Programe de sanatate: etape de desfasurare

Definiţii:
Program =“Ansamblu organizat, coerent şi integrat de activităţi şi servicii realizate simultan, sau succesiv,
cu resursele necesare, în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite în raport cu probleme precise de
sănătate, pentru o populaţie definită”
Proiect = “Combinaţie de resurse umane, materiale şi de timp, adunate într-o organizaţie temporară,
pentru a atinge un anumit scop”

14