Sunteți pe pagina 1din 13

ENTORSA MÂINII

Entorsa la mana o leziune traumatica care apare in urma intinderii sau ruperii
ligamentelor de la nivelul articulatiei mâinii provocată de o mișcare bruscă de
răsucire sau o lovitura violentă. Afecțiunea se produce atunci când la nivelul
articulatiei se aplică o forță foarte puternică sau când forta respectivă are o
directie neobisnuită, întinzând ligamentele peste limita de suportabilitate.În
timpul loviturii sau suprasolicitării, ligamentul incheieturii mâinii poate suferi de
la mici intinederi la rupere totala si poate afecta și cartilajul, muschiul sau
tendonul din regiunea respectiva.

CAUZE
Entorsa la mana afecteaza orice persoana, de orice varsta, mai rar copiii datorita
mobilitatii crescute pe care acestia o au si mai frecvent sportivii din cauza
rasucirilor, caderilor accidentale sau loviturilor des primite in timpul
antrenamentelor sau competițiilor.Cei mai afectati sportivi sunt cei ce practica
sporturi ce implica folosirea mainilor precum schiorii, gimnastii, boxerii,
voleibalistii, handbalistii, baschetbalistii, halterofilii, culturistii, etc.

Cele mai des intalnite cauze de aparitie a entorsei mainii sunt:

- traumatism, lovitura puternica in zona incheieturii manii

- cazaturi sau aterizari accidentale cu sprijin pe mana

- intinderea, rasucirea sau indoirea peste limita a ligamentelor

- lipsa sau incalzirea insuficienta a articulatiei mainii inainte de efort (sportivi)


SIMPTOME
In functie de gravitate, entorsa la mana prezinta simptome cu usoare variatii,
primele dintre acestea fiind durerea acuta, urmata de umflarea mainii.
De obicei, durerea persista pentru aproximativ o ora, apoi scade in intensitate.
In tot acest timp, incheietura va incepe sa se umfle, sa acumuleze lichid, ca
reactie normala de aparare.
Cateodata, in momentul entorsei este probabil sa se auda un zgomot infundat
(pocnitura), iar ulterior mana va incepe sa se invineteasca.

Cele mai comune simptome ale entorsei de mana sunt :

· durere acuta si imediata

· scaderea durerii dupa o ora de la accident

· inflamatie, umflarea, inrosirea zonei afectate, echimoza

· pocnitura in momentul producerii entorsei

· limitarea miscarilor, miscare anormala a mainii

· durere si sensibilitate la palpare

Deoarece simptomele de entorsa mana se confunda deseori cu o luxatie, trebuie


precizat de la inceput ca diferenta este urmatoarea:

Entorsa de mana este o afectiune in care se produce doar supraintinderea


ligamentelor sau ruptura lor fara ca extremitatile osoase sa paraseasca
articulatia. Desi facuta cu disconfort, mobilizarea este posibila.

Luxatia la mana are ca efect pierderea contactului dintre suprafetele articulare,


ligamentul si capsula articulara se rup, iar oasele ies din cavitate. Datorita
durerilor, mobilizarea sau spijinul pe mana sunt actiuni imposibil de urmat.
TIPURI DE ENTORSĂ LA MÂNĂ
Leziunile ligamentare pot fi usoare, moderate sau grave, intensitatea fortelor aplicate pe
incheietura ducand la 3 tipuri sau stadii de entorse la mana.
Entorsa mana grad I este cel mai usor tip de entorsa a incheieturii in care apar intinderi
sau mici rupturi ligamentare. Simptomele sunt: durere, sensibilitate, umflare si rigiditate la
incheietura.
Entorsa mana grad II este o entorsa moderata ce prezinta ruptura severa si incompleta a
ligamentelelor mainii. Simptomele sunt: durere in timpul folosirii incheieturii, sensibilitate la
palpare,umflare și învinețire.
.Entorsa mana grad III este cel mai sever tip de entorsă în care se evidentiază o
desprindere de pe os sau ruptură totală de ligament. Simptomele sunt: durere ascutita,
incheietură imposibil de mișcat, umflarea și învinețire.De asemenea, in functie de localizarea
la incheietura, entorsa la mana poate fi de doua tipuri: entorsa radială sau ulnară.

TRATAMENT
Tratamentele entorselor la mana se stabilesc de catre doctorul ortoped in functie de stadiul
leziunii. In cazurile usoare, incheietura se imobilizeaza initial cu un bandaj si se folosesc
comprese cu gheață.
Timpul de recuperare si metodele de tratament al entorsei de mână variază corespunzator cu
gradul de lezare al ligamentelor incheieturii, de la cateva saptamani, pana la cateva luni.
Foarte important este ca pacientul sa urmeze intocmai recomandarile ortopedistului si sa
respecte tratamentul pana la final, deoarece un tratament incomplet creste riscul de instabilitale
si recidiva ulterioara a entorsei.

IMOBILIZAREA ÎNCHEITURII
Indiferent de gravitatea leziunii, prima masură în cazul de entorsă la mană este imobilizarea
articulatiei, fie cu ghips, fie cu orteza sau fasa elastica.Imobilizarea este o etapa extrem de
importanta in tratamentul entorsei incheieturii de mana, deoarece permite refacerea ligamentara
chiar si in unele cazuri grave, atunci cand ligamentul este total rupt.
COMPRESIE CU GHEATA
Imediat dupa entorsa mana, prima actiune benefica pentru reducerea inflamatiei,
umflaturii si durerii la incheietura sunt compresele cu gheata. Orice tratament prin
compresie cu gheata se efectueaza in primele zile prin mentinerea temperaturii
scazute in regiunea incheieturii mainii timp de aproximativ 30 de minute, de 3 -
5 ori pe zi.

Retineti ca aplicarea de compresii cu gheata este doar o etapa de tratament al


entorsei de mana, fiind o actiune utila insa nu suficienta pentru refacerea
ligamentelor incheieturii.

KINETOTERAPIE
Tratamentul pentru entorsă de mană continuă cu exercitii de recuperare,
kinetoterapia fiind foarte utilă în vindecarea corespunzatoare a ligamentelor
încheieturii afectate.În functie de gradul entorsei, kinetoterapia contine exerciții
specifice de recuperare a ligamentelor lezate si are ca scop restabilirea mobilității
incheieturii. Abia dupa ce mobilitatea se restabileste la nivelul articulatie,
kinetoterapia poate continua cu exerciții pentru recăpătarea abilității de sprijin
total pe mână.Exercitiile kinetoterapeutice mentin musculatura in conditii optime,
previn rigidizarea si recidiva de entorsa a mainii, de aceea este util ca spre finalul
tratamentului sa se continue cu activitati fizice ce implica flexii si extensii ale
incheieturii.

FIZIOTERAPIE
Expunerea ligamentelor afectate la ultrasunete si electro-stimulare reprezinta
o alta etapa benefică a tratamentului în caz de entorsă a mâinii.Fizioterapia se
recomandă pentru ameliorarea durerilor si inflamatiei, dupa disparitia acesteia din
urmă, atunci când incheietura devine slab irigată cu sânge. Scopul fizioterapiei la
mana este de a accelera procesul de refacere prin stimularea circulatiei sanguine,
respectiv prin concentratarea celulelor reparatorii exact in zona ligamentară lezată.
LUXAȚII DE UMĂR

CE ESTE LUXATIA UMARULUI?


Luxatia umarului este un traumatism foarte sever și des întâlnit în clinicile de
ortopedie. Afecțiunea produce rupturi de ligamente și dislocări de capete
osoase cu pierderea contactului parțial sau total a oaselor din regiunea scapulo-
humerală.
De cele mai multe ori, luxatiile la umar sunt cauzate de un traumatism violent,
de exemplu o cădere, si mai rar de o miscare de răsucire fortată. Astfel, se
produce deplasarea și alunecarea extremității osului intr-o parte, capul humeral
ieșind parțial (subluxatie) sau complet (luxatie) din cavitatea glenoida a
scapulei.Luxatia de umar este des însotita de fractura capului humeral sau a
cavitatii glenoide, câteodată de leziuni ale coafei muschilor rotatori și mai rar
de leziunii ale arterei axilare.

CAUZE
Cei mai des afectati de luxatia umarului sunt atletii care practica sporturi ce
implica contact violent cu adversarul, contre sau caderi accidentale pe
suprafete dure sau neregulate.Foarte rar se intampla ca dislocarea sa apara in
urma unui stres articular ce nu implica o lovitura in umar, ci doar o rasucire
gresita sau o aruncare. Astfel de luxatii sunt cazuri izolate, fiind foarte probabil
sa aiba ca si cauza laxitatea ligamentelor umarului.În cazul pacientilor ce nu
fac sport, fie ca sunt tineri sau varstinici, luxatia la umar apare tot in urma unui
contact dur cum ar fi de exemplu, un accident auto, o căzătură de la înaltime
sau o alunecare pe gheață.
Cele mai intalnite cauze ale luxatiei de umar sunt:

· contact dur cu adversarul, lovitura sau contra puternica in umar

· accidente auto

· alunecare sau dezechilibrare urmata de cazatura de la inaltime

· rasucire brusta ce forteaza excesiv umarul (foarte rar)


SIMPTOME
Primele simptome ale luxatiei umarului sunt prezenta durerii acute, zgomot
de pocnitura in articulatie, invinetire accentuata, deformare si de cele mai
multe ori imposibilitatea de a misca articulatia.

· durere ascutita

· trosnitura (cracment)

· deformare articulara

· tumefiere

· imposibilitate de miscare

· durere difuza la palpare

· furnicaturi, paralizii (daca exista si lezare de nervi

TIPURI DE LUXAȚII LA UMAR


În functie de gravitate, viteza și direcție de deplasare, luxatia umarului
poate fi împărțită în mai multe tipuri, în functie de:
Directie: anterioare (des), posterioare (rar), inferioare (foarte rar)
Viteza: mare sau scăzută
Complexitate: simple sau mixte
Moment de producere: recente sau vechi (peste 24 ore)
Desprindere: partială sau totală
Luxatia totala sau luxatia completă a umarului are loc cand capul
osului humerus iese din cavitatea glenoida, desprinzandu-se complet.
Subluxația sau luxația partială reprezintă o dislocare incompletă, în care mai există contact între capul

humeral și cavitatea glenoidă.


ANTERIOARA

Luxatia anterioară de umar este cel mai intalnit tip de dislocare (aprox
95% din cazuri), fiind cauzata de un soc puternic sau o
lovitura (abductie si rotatie externa). In acest tip de luxatie, capul
osului humerus este fortat sa iasa din cavitate deplasandu-se spre
inainte.

O luxatia anterioara poate produce doua tipuri de dislocari:


subcoracoida sau subglenoida.

Luxatiile anterioare se produc in majoritatea cazurilor pe terenurile de


sport, de obicei acolo unde se practica rugby, handbal, hochei si alte
sporturi de contact.

POSTERIOARA
Luxatia posterioara a umarului este un al doilea tip de luxatie, fiind
remarcata insa destul de rar (aprox 4% din cazuri) si producandu-se
in urma abductiei si rotatiei interne. In acest tip de luxatie, capul osului
humerus este fortat sa iasa din cavitate, deplasandu-se spre inapoi.

Posibilele cauze ale luxatiei posterioare sunt loviturile frontale


puternice sau caderile pe mana, atunci cand aceasta este intinsa.

TRATAMENT
Luxatia umarului este un traumatism sever ce necesita tratament
imediat de reducere ortopedica si stabilizare neuro-vasculara, urmat
de program de recuperare cu sau fara imobilizare, cu sau fara
tratament artroscopic.

Instabilitatea umarului, la fel ca si rigidizarea articulatiei, este una din


posibilele complicatii ulteriorare dislocarii acestuia. Persoanele care
sunt la prima luxatie de umar au rata de instabilitate destul de
crescuta, dintre acestea cea mai afectata categorie fiind cea a
tinerilor.

Tratamentul pentru o recuperare cat mai rapida si completa dupa o


luxatie a umarului variaza in functie de mai multi factori,
insa exercitiile intense si indelungate de reabilitare, fizioterapia si
tratamentele cu infiltratii PRP sunt mijoace foarte eficiente si
indispensabile.

Tratamentul incorect sau incomplet are urmari cu implicatii grave


asupra umarului luxat: instabilitate, rigiditate, recidive, laxitate
ligamentara, compromitere de cartilaje si oase.
Luxaţie de cot
Pacientul cu luxație de cot se prezintă la medic cu capetele articulare ieșite din
articulaţia cotului.Aceste suprafeţe articulare pot fi separate total sau parțial,
situaţie numită subluxaţie. Luxatia cotului este foarte frecventa, în special în
rândul tinerilor care efectuează sport ( pe locul 2 dupa luxatiile de umar).

Cauze

Luxatiile cotului sunt mult mai frecvente in randul barbatilor. 90% dintre acestea
sunt posterioare si rezulta prin caredea pe maini cu cotul in extensie. Luxatiile
anterioare se produc prin lovirea directa a cotului flectat cand se produce si
fractura olecranului. Subluxatiile capului radial se produc cand bratul este tras
(Membrul este in general in pronatie, flectat si in abductie).

Simptome si diagnostic: in istoric o cazatura, durere foarte puternica,


imposibilitatea de a misca cotul, crepitatii, deformarea importanta a regiunii.
Examinarea neurovasculara este obligatorie.

Investigatii: radiografia in incidenta fata si profil este obligatorie. Daca dupa


reducerea luxatiei, se suspicioneaza radiologic sau se observa o fractura asociata,
noi indicam completarea investigatiilor cu un RMN de cot.

Clasificarea luxatiei
se face in functie de pozitia oaselor antebratului:
-Posterior–posterolateral (80% din cazuri, olecranul aluneca posterior si
humerusul, distal anterior).
-Medial
-Lateral–foarte rar
-Anterior–foarte rar
-Divergent–foarte rar (ulna si radiusul sunt divergente)
Elementul cheie in tratamentul luxatiei cotului este redarea pozitiei fiziologice a
acestei articulatii. Alinierea gresita a suprafetelor articulare sau instabilitatea vor
duce la restrictii de mobilitate si artroza.
Tratament: Majoritatea luxatiilor simple de cot sunt stabile dupa reducere,
redislocarea acuta si dislocarile cronice recurente sunt rare. Radiografia inainte si
dupa manevrele de reducere ajuta si la identificarea unor eventuale fracturi
asociate. Chiar si cele mai mici fracturi ale procesului coronoid sau ale capului
radial pot fi importante si potential problematice in management-ul tratarii acestei
afectiuni. In cazul luxatiilor stabile, indicam reducerea ortopedica.

In cazul luxatiilor instabile sau ireductibile se recomanda tratament chirurgical:


reducere deschisa si refacerea leziunilor de parti moi, fixare interna sau externa
cu brose sau fixator extern.
Chirurgical: reducere deschisa, pentru luxatiile ireductibile; fixator extern,
pentru cele instabile.
-Refacerea partilor capsulo-ligamentare – reatasarea ligamentelor pe epicondilii
humerali.
-Fixatoare externe, fixatoare si brose sau fixatoare Ilizarov. Mobilizarea activa se
recomanda la 24 de ore dupa interventia chirurgicala in cazul fixatoarelor cu
balama. La scoaterea fixatoarelor, dupa 4 saptamani, se continua recuperarea.
-Brose percutane (Kirschner) cu ajutorul anesteziei loco-regionale sau generale
i.v., brosele fiind tinute 3, 4 saptamani, dupa care pacientul incepe recuperarea.
Fractura–luxatie de cot si fracturile coronoide
LUXAȚIA DE GENUNCHI

Rotula sau patela este os seamoid, scurt și turtit care, împreună cu tibia și femurul,
formează articulația genunchiului. Mai exact, rotula este osul care acoperă
genunchiul, îi oferă rezistență și permite genunchiului să se îndoaie în siguranță.

În cazul unei lovituri puternice sau altor traumatisme, aceasta alunecă în


exteriorul genunchiului și provoacă dureri supărătoare, fiind una din cele mai
frecvente afecțiuni ale genunchilor.
 Luxație sau subluxație de rotulă – simptome specifice și cauze
 Cum este diagnosticată luxația de rotulă
 Cum este tratată luxația de rotulă și ce presupune recuperarea
 Recuperarea după luxația de rotulă
L u x a ț i e s a u s u b l u x a ț i e d e r o t u l ă – s i mp t o m e s p e c i f i c e ș i c a u z e
Luxația rotulei apare atunci când aceasta este smulsă din șanțul femural
(trohlee) din cauza unui traumatism, a unei lovituri puternice, dar și din cauza
unei contracții musculare puternice sau a unei căzături în genunchi.

Mai exact, luxația de rotulă apare în următoarele două situații:


 traumatic – după o lovitura directă și puternică asupra genunchiului
 în instabilitatea de rotulă – atunci când rotula este luxată spontan la mișcarea
genunchiului sau după un traumatism minor
Simptomele care apar în cazul luxației rotulei sunt următoarele:

 rotula este ieșită de pe șanțul ei și este situată în exteriorul genunchiului


 senzația că genunchiul pocnește
 durere severă
 incapacitatea de a întinde piciorul sau de a te deplasa
 genunchiul se poate umfla
Subluxația rotulei, pe de altă parte, apare atunci când rotula alunecă puțin și nu
mai este centrată pe șanțul femural, însă nu este dislocată complet deoarece
suprafețele articulare rămân în contact.
Simptomele unei subluxații a genunchiului includ:

 durere în zona frontală a genunchiului


 senzația că rotula alunecă in exterior și genunchiul este instabil
Cel mai frecvent, rotula este luxată din cauza unor probleme congenitale de
dezvoltare ale genuchiului. În această situație putem vorbi de instabilitatea
rotulei, care apare cu precădere în rândul copiilor și adolescenților, însă poate
afecta și persoanele adulte dacă aceste probleme nu sunt tratate la timp.
Tratamentul non-chirugical al luxației de rotulă constă în:
 medicamentele antiiflamatorii sau analgezicele care reduc durerile severe și
inflamația
 tratamentul RICE, care presupune odihnă prin imobilizarea genunchiului (Rest),
aplicarea compreselor cu gheață (Ice), fașă elastică pentru ușoară compresie
(Compression) și ridicarea piciorului (Elevation).
 uneori, rotula poate fi readusă în poziția anatomică prin aplicarea unei presiuni
pe marginea laterală a rotulei, în timpul flexării genunchiului
 imobilizarea genunchiului cu ghips sau cu orteze, care să mențină rotula în poziție
corectă și să permită vindecarea ligamentului patelofemural intern
 folosirea cârjelor de către pacient pentru a reduce presiunea la nivelul
genunchiului până la vindecarea completă
Tratamentul chirurgical
Acesta este recomandat în cazul luxațiilor recidivante de rotulă sau în cazul
instabilității de rotulă. În funcție de factorii răspunzători pentru instabilitatea sau
luxația recidivantă a rotulei, tratamentul chirurgical poate consta în:

 adâncirea trohleei femurale (șanțului rotulei) prin trohleoplastie (imaginile de mai


jos)
 reconstrucția ligamentului patelofemural intern
 distalizarea și/sau medializarea tuberozității tibiale (locul unde se prinde tendonul
rotulian pe tibie)
Tratamentul chirurgical
Acesta este recomandat în cazul luxațiilor recidivante de rotulă sau în cazul
instabilității de rotulă. În funcție de factorii răspunzători pentru instabilitatea sau
luxația recidivantă a rotulei, tratamentul chirurgical poate consta în:

 adâncirea trohleei femurale (șanțului rotulei) prin trohleoplastie (imaginile de


mai jos)
 reconstrucția ligamentului patelofemural intern
 distalizarea și/sau medializarea tuberozității tibiale (locul unde se prinde
tendonul rotulian pe tibie).

S-ar putea să vă placă și