Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu

Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Oscilații armonice
Studiul propagării undelor mecanice prin gaze

Pe parcursul capitolului se vor studia următoarele fenomene: oscilațiile armonice de natură mecanică
şi electrică, compunerea a două oscilații armonice perpendiculare de aceeaşi frecvență, propagarea
undelor sonore prin gaze la o temperatură dată. Studenții îşi vor consolida cunoştințele teoretice legate de
mărimile caractertistice fenomenelor enumerate. Din punct de vedere experimental, aceştia vor regla şi
măsura valori ale: amplitudinii, frecvenței, perioadei, pulsației, defazajului, nivelului sonor, lungimii de
undă. Se vor pune în evidență şi se vor explica modul de funcționare a osciloscopului catodic, a
difuzorului şi a microfonului. Studenţii vor prelucra datele experimentale efectuând calculul erorilor şi vor
interpreta rezultatele obținute, [24].

Contextul theoretic. Oscilaţii. Generalităţi

Oscilațiile sunt fenomene pe parcursul cărora variațiile mărimilor caracteristice ale sistemului fizic
(particulă, sisteme de particule, corpuri macroscopice, ansamblu format din corpuri şi câmpuri fizice) au o
evoluție pulsatorie sau alternativă, în jurul valorilor corespunzătoare unei stări de referință. Starea de
referință poate fi o stare de echilibru în evoluția sistemului, sau într-un caz particular, chiar starea de
repaus, [24].
Evoluția sistemului are un caracter pulsatoriu dacă variațiile mărimilor specifice sistemului trec în
mod repetat prin valoarea zero, luând numai valori pozitive (fig.1.a), sau numai valori negative (fig. 1.b).

1,2
1
Variatia marimii

0,8
0,6
0,4
0,2
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Timpul

Fig. 1.a. Oscilație pulsatorie cu valori positive, [24]

1
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9
-0,2

Variatiile marimii
-0,4

-0,6

-0,8

-1

-1,2
Timpul

Fig. 1.b. Oscilație pulsatorie cu valori negative, [24]

Evoluția este de tip alternativ atunci când variațiile mărimilor caracteristice sistemului trec în mod
repetat prin valoarea zero, astfel încât intervalelor cu valori negative le urmează intervale cu valori pozitive şi
invers (fig, 1.c).

1,5

1
Variatia m arim ii

0,5

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9
-0,5

-1

-1,5
Timpul

Fig. 1.c. Oscilație alternativă, [24]

Din punct de vedere fenomenologic, întâlnim în ştiință şi tehnică diverse tipuri de oscilații:
- oscilații mecanice, numite şi oscilații elastice, pe parcursul cărora energia potențială a sistemului se
transformă în energie cinetică şi invers (alungirea şi comprimarea unui resort, fig.2.a. şi fig.2.b., oscilațiile
pendulului gravitațional, fig.2.c.), [24];

2
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Fig. 2.a. Oscilații mecanice (oscilații elastice) efectuate pe verticală

de un sistem format dintr-un resort elastic şi un corp
în interacțiune cu câmpul gravitațional terestru [9]

Fig. 2.b. Oscilații mecanice (oscilații elastice)

efectuate de sistemul format dintr-un resort perfect elastic, fără masă
şi un corp situat pe o suprafață rigidă [10]

Fig. 2.c. Oscilații mecanice ale pendulului gravitațional

reprezentat de un fir inextensibil, de masă neglijabilă
şi un corp de masă m şi de dimensiuni neglijabile, [11]
3
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

- oscilații electrice (de exemplu, tensiunea alternativă şi intensitatea curentului electric alternativ, fig.3);

Fig.3. Oscilații de tip alternativ

ale tensiunii şi curentului electric într-un circuit [12]

- oscilații electromagnetice (descrise prin variații în timp ale câmpului electric care generează variații ale
câmpului magnetic şi invers, fig. 4.);

Fig.4. Propagarea oscilațiilor electromagnetice [13]

- oscilații electromecanice (atunci când variații ale energiei electrice se transformă în variații ale energiei
mecanice şi invers), [24];
- oscilații de spin (noțiune specifică fizicii cuantice) pe care le întâlnim în cercetări de actualitate, ca de
exemplu în studiile efectuate de un grup de cercetători de la Centrul de Imagistică Ultrarapidă din Hamburg,
Germania, condus de doctor J. S. Krauser (2013-2014). Aceştia au obținut rezultate remarcabile referitoare la
comportamentul sistemelor de fermioni stimulați cu unde electromagnetice laser, la temperaturi ultrascăzute.
S-a constat un comportament neobişnuit al fermionilor, care pentru prima dată se manifestau ca un colectiv şi
formau o aşa-numită “mare Fermi”. Ca urmare a respectării principiului de excluziune al lui Pauli, fermionii
“nu socializează între ei”, având din punct de vedere al stării lor cuantice “un comportament individualist”. Ne
referim la faptul că nu pot exista doi fermioni ai sistemului în aceeaşi stare cuantică. În experimentul
menționat s-a observat pentru prima dată că în prezența unor câmpuri magnetice puternice şi la temperaturi
apropiate de zero absolut fermionii “dansează împreună un vals vienez”, comportându-se ca un tot unitar, sau

4
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

“ca un grup de dansatori pe ringul de dans, coordonați de bagheta dirijorului”. Cercetătorii consideră că
fenomenul va avea în viitor aplicații în domeniul informaticii cuantice [14], [24].
Precizare: Spinul este o mărime caracteristică particulelor în fizica cuantică. În fizica cuantică orice
r
particulă este caracterizată prin două momente cinetice, momentul cinetic orbital, notat cu L şi momentul
r
cinetic intrinsec, numit şi momentul cinetic de spin, notat cu S . Momentul cinetic de spin este o mărime
cuantificată, în sensul că nu prezintă o variație continuă, ci ia valori “în salturi”. Pentru electron, modulul
r
momentului cinetic de spin este S = s (s + 1) ⋅ h , în care s poartă numele de număr cuantic de spin (care

este numit pe scurt, în majoritatea lucrărilor de specialitate, spinul particulei sau al sistemului). Mărimea h
h
reprezintă constanta redusă a lui Planck, h = , unde h = 6.626 ⋅10 −34 J ⋅ s este constanta lui Planck
2π
[16], [19].
Din punct de vedere al valorilor pe care le poate avea numărul cuantic de spin al particulelor , s ,
acestea se împart în două categorii: bosoni (se citeşte”bozoni”) şi fermioni. Bosonii au valori întregi ale
numărului cuantic de spin ( s = 0, 1, 2,…), iar fermionii au numărul cuantic de spin semiîntreg ( s = 1/2, 3/2,
5/2,…).
De exemplu, electronii, nucleonii (protonii şi neutronii), quarcurile sunt fermioni. Dintre bosoni
amintim: fotonii, gluonii, bosonii slabi, gravitonii, bosonul Higgs (numit şi particula lui Dumnezeu), sisteme
formate dintr-un număr par de fermioni[20], [21], [24].

Oscilații armonice
Oscilațiile armonice sunt acele fenomeme pe parcursul cărora forța rezultantă ce acționează asupra
sistemului (corpului) are expresia matematică
r r
F = −k ⋅ y (1)
r
în care mărimea k se numeşte în mod convențional constanta elastică a sistemului, iar y reprezintă
elongația oscilației. Forța descrisă de formula (1) se numeşte, de asemenea, în mod convențional, forță
elastică, [24].
După cum se observă din relația (1), elongația este în cazul general o mărime vectorială. În cazul unei
oscilații mecanice (referitoare la mişcarea mecanică), elongația poate fi coordonata vectorială a corpului,
având originea în punctul de referință şi săgeata în poziția momentană. Dacă se scrie formula (1) sub formă
algebrică, atunci se lucrează cu elongația scalară y (un număr care trece succesiv prin valori negative,
valoarea zero şi valori pozitive, cât şi invers, fig. 5), [24].

5
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

ymax= A
y1 = elongaţie > 0

O
y2 < 0

Fig. 5. Reprezentarea elongației y ca mărime algebrică

Pentru situațiile corespunzătoare din fig.2.a. şi fig.2.b. elongațiile se măsoară în SI în metri. Oscilațiile
pendulului gravitațional (fig.2.c.) pot fi descrise cu ajutorul elongației unghiulare θ , mărime care se măsoară
în grade sau în radiani. Oscilațiile electrice reprezentate în fig. 3. sunt caracterizate prin elongațiile y1 = I =

intensitatea curentului electric, I

SI
= A = amper şi respectiv y2 = U = tensiunea electrică, având unitatea

de măsură în SI U
SI
= V = volt. Figura 4 reprezintă oscilațiile câmpului electric descrise prin elongația

r r V volt
vectorială y1 = E = intensitatea câmpului electric, E SI = = şi oscilațiile câmpului magnetic
m metru
r r
caracterizate prin elongația vectorială y2 = B = inducția câmpului magnetic, B
SI
= T (tesla). Prin urmare,

elongația nu are aceeaşi unitate de măsură pentru toate tipurile de oscilații, ci diferă în funcție de fenomen şi
de tipul mărimii care se studiază la un moment dat, [24].
Pentru simplificarea raționamentului, vom presupune cazul oscilațiilor mecanice efectuate de un punct
material (corp căruia i se neglijează dimensiunile, cât şi celelate proprietăți, fiind caracterizat numai prin masa
sa, m ), sub acțiunea unei forțe de tipul celei exprimate cu ajutorul realției (1).
Aplicând principiul fundamental al mecanicii clasice
r r
F = ma (2)
şi egalând relațiile (1) şi (2) se obține
r r r
− k ⋅ y = ma . (3)
r
Dacă mişcarea este rectilinie, iar axa mişcării este Oy , proiectând relația (3) pe axa mişcării rezultă ecuația

k
&y& + y=0 (4)
m
în care s-a ținut cont de expresia matematică a accelerației punctului material

dv y d2y
a = ay = = = &y& . (5)
dt dt 2
r
În relația (5) v y reprezintă proiecția vitezei pe axa Oy , iar cele două puncte de deasupra elongației

y semnifică derivata de ordinul doi în raport cu timpul.

6
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Ecuația (4) se numeşte ecuația diferențială a oscilației armonice. Deoarece mărimile k şi m sunt
constante în timp, ecuația (4) este o ecuație diferențială de ordinul doi, liniară, omogenă, având coeficienți
constanți. Liniaritatea ecuației se referă la faptul că elongația y şi derivatele sale nu apar în ecuație la puteri
superioare unității. Datorită acestei caracteristici a ecuației diferențiale, oscilațiile descrise de ecuația (4) se
mai numesc şi ecuații liniar armonice, iar sistemul a cărei evoluție este descrisă de ecuația (4) poartă numele
de oscilator liniar armonic, [24].
Se utilizează substituția
k
ω2 = (6)
m
şi astfel, ecuația (4) devine

&y& + ω 2 y = o (7)
în care mărimea ω poartă numele de pulsație sau de frecvență unghiulară a oscilațiilor armonice liniare ( ω
= litera omega “mică”).
Prin rezolvarea ecuației diferențiale (7) se demonstrează că soluția acestei ecuații poate fi scrisă sub
forma (vezi Anexa A1)
y = y (t ) = A sin(ω ⋅ t + ϕ 0 ) (8)

în care mărimile A, ω ,ϕ 0 sunt constante în timp. Relația (8) poartă numele de ecuația oscilatorului liniar

armonic, sau simplu, ecuația oscilației armonice. Prin urmare, dacă se cunoaşte expresia matematică a
ecuației care descrie un fenomen oarecare şi dacă această expresie se scrie cu ajutorul funcției sin sau cos
π
(între cele două exprimări existând un defazaj de rad ), atunci acel fenomen îl identificăm ca reprezentând
2
o oscilație armonică, [24].
Semnificațiile mărimilor din relația (8) sunt următoarele:
● y = elongația oscilației;

● t = timpul, t SI = s = secunda;

● A = amplitudinea oscilației = elongația maximă (într-adevăr, deoarece sin α ∈ [− 1,1], y max este pentru

sin(ω ⋅ t + ϕ 0 ) = max = 1 );

● ϕ 0 = faza inițială, numită astfel deoarece descrie starea oscilatorului la momentul inițial, t 0 = 0 ; într-

adevăr, avem y 0 = y (t 0 = 0) = A sin ϕ 0 ; ϕ 0 SI = rad = radiani (fig.6.);

● argumentul funției trigonometrice sinus din ecuația oscilației armonice (8) are expresia
ϕ = ϕ (t ) = ω ⋅ t + ϕ 0 (9)

se notează cu litera grecească “fi”, ϕ (t ) şi se numeşte faza oscilației, fiind o mărime variabilă în timp,

ϕ SI
= rad , din a cărei formulă, prin derivare în raport cu timpul, se obține relația de definiție a pulsației

oscilației
7
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

dϕ
ω= = ϕ& (10)
dt
cu unitatea de măsură
dϕ SI rad
ω SI
= = = rad ⋅ s −1 . (11)
dt SI s
Oscilațiile pot fi periodice sau neperiodice. Mărimi caracteristice oscilațiilor periodice sunt perioada şi
frecvența, [24].
Perioada, notată cu T reprezintă intervalul minim de timp după care se repetă fenomenul (fig. 6.),
sau altfel spus, semnifică intervalul de timp în care se produce o oscilație completă. Unitatea de măsură în SI
pentru perioadă este secunda, T SI = s . Din definiția perioadei, rezultă (fig. 6.)

y (t + p ⋅ T ) = y (t ), p∈Ν (12)

Frecvența, mărime notată cu f , sau cu litera grecească “niu”, ν , este egală cu numărul de oscilații
complete efectuate de sistem în unitate de timp şi are formula
N oscilatii dN osc
f =ν = = = N& osc (13)
timp dt
în care dt semnifică intervalul de timp infinitezimal (interval de timp foarte mic, care tinde la zero, dar nu
este nul), dN osc reprezintă numărul de oscilații complete efectuate în intervalul dt , iar raportul celor două

mărimi reprezintă derivata mărimii N osc în raport cu timpul, t . Deoarece în decurs de o perioadă ( T ) se

efectuează o singură oscilație completă, din relatia (13) deducem

1
f =ν = (14)
T

şi f SI = ν SI = s −1 = Hz = hertz. Relația (14) arată că cele două mărimi, frecvența şi perioada oscilației

sunt invers proporționale, [24].

y = A sin ϕ0
0

O t

y = A sin (ωt + ϕ )
0

Fig. 6. Reprezentarea grafică a elongației y

în cazul unei oscilații armonice liniare

8
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Din relațiile (8), (12) şi (14) rezultă

2π
ω= = 2πν (15)
T
ceea ce conduce la concluzia conform căreia, în acest caz, avem T = ct , ν = ct.
Compunerea a două oscilaţii armonice
După ce am descifrat semnificația fiecărei noțiuni în parte, legată de oscilațiile armonice, în
continuare ne propunem să discutăm fenomenul de compunere a celor două oscilații de acest tip,
perpendiculare, de frecvențe sau de pulsații egale, [24].
Fie două oscilații armonice, de aceeaşi frecvență, care se efectuează pe direcții perpendiculare (în
r r
lungul axei Ox şi respectiv Oy ), descrise de ecuațiile

x = x(t ) = A sin(ω t + ϕ 01 ) (16)

y = y (t ) = B sin(ω t + ϕ 02 ) (17)

în care x, y reprezintă elongațiile, A, B semnifică amplitudinile, ω este pulsația (aceeaşi pentru ambele

oscilații), iar ϕ 01 , ϕ 02 sunt fazele inițiale.

Să clarificăm conceptul de compunere a celor două oscilații. Ce înseamnă din punct de vedere
fenomenologic? Acest fenomen presupune existența unui sistem fizic care efectuează simultan două oscilații
de aceeaşi natură. Ne interesează care este evoluția sistemului în acest caz. Pentru simplificare, dar fără a
restrânge gradul de generalitate al discuţiei, vom considera un punct material, de masă m , care efectuează
simultan două oscilații mecanice armonice, descrise de ecuațiile (16) şi (17). Pentru a studia evoluția
sistemului, trebuie să determinăm în cazul presupus forma traiectoriei rezultante a punctului material (locul
geometric al punctelor din spaţiu prin care trece succesiv corpul, sau altfel spus, forma curbei descrisă de
punctul material pe parcursul mişcării sale), [24].
Ca metodă generală de determinare a ecuației traiectoriei, se recurge la eliminarea parametrului
mişcării (în acest caz timpul t ) între ecuațiile mişcării (16) şi (17). Ecuația traiectoriei va fi reprezentată de o
relație funcțională care va conține ca variabile numai coordonatele x şi y .
Se demonstrează (vezi Anexa A2) ecuația traiectoriei de forma

x2 y2 x y
+ −2 ⋅ ⋅ cos (ϕ 02 − ϕ 01 ) = sin 2 (ϕ 02 − ϕ 01 ) (18)
2 2 A B
A B
care reprezintă ecuația generală a unei elipse, încadrată într-un dreptunghi de laturi 2 A (paralelă cu axa
r r
Ox ) şi 2 B (paralelă cu axa Oy ), având centrul în originea axelor de coordonate (fig. A2.1). După cum s-a
discutat în Anexa A2, traiectoria eliptică se transformă într-o dreaptă atunci când defazajul dintre cele două
oscilații, ∆ϕ , este multiplu întreg de π , exprimat în radiani.

9
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Una dintre întrebările care li se adresează studenților pe parcursul discuției legate de aplicaţia
experimentală referitoare la acest subiect este “Ce reprezintă sunetul?” Pentru a răspunde la această întrebare
este necesară definirea, în prealabil, a noțiunii de undă în cazul general, iar apoi a noţiunii de undă mecanică, [24].

Propagarea oscilaţiilor armonice

Unda, definită în cazul general, reprezintă propagarea din aproape în aproape, în spațiu şi în timp a
unei oscilații (perturbații, sau chiar a unui fenomen) prin intermediul unui câmp. Câmpul, din punct de vedere
fizic, reprezintă acea formă de existență a materiei prin intermediul căreia se transmit diverse tipuri de
interacțiuni (câmpul electric, câmpul magnetic, câmpul electromagnetic, câmpul gravitațional, câmpul
magnetohidrodinamic, câmpul Higgs).
Unda mecanică (numită de cele mai multe ori şi undă elastică) este fenomenul de propagare din
aproape în aproape, în spațiu şi în timp a unei oscilații (perturbații) prin intermediul particulelor substanţei,
sau a unui mediu material. În conformitate cu definiția anterioară, rezultă că undele mecanice nu se propagă
în vid. Spre deosebire de undele mecanice, undele electromagnetice şi undele gravitaţionale se propagă şi în
absența substanței, deci se propagă şi în vid, [24].
Sunetele, definite în sensul strict al percepției acestora de către receptorul uman, numite şi unde
audibile, sunt unde mecanice care se caracterizează prin următoarele proprietăți [16]:
◘ frecvența, ν ∈ [20, 20000] Hz ;
◘ durata minimă de emisie ∆ t = 0.06 s ;
◘ intensitatea undei trebuie să se încadreze într-un anumit interval, care depinde de frecvența undei; în cazul
unui sunet normal (terminologie folosită pentru sunetul caracterizat prin frecvența ν = 1000 Hz ), intervalul
pentru intensitate este

[ ]
I ∈ 10 −12 , 10 2 ⋅
W
m2


watt 
 . (19)
 metru la patrat 
W
Valoarea minimă a intensității, I 0 = 10 −12 se numeşte prag minim de audibilitate, iar valoarea maximă,
m2
W
I max = 10 2 are denumirea de prag de senzație dureroasă, aceasta putând conduce la deteriorarea
m2
ireversibilă a receptorului auditiv uman. Facem observația că în unele tratate de specialitate mai întâlnim
pentru frecvențe intervalulν ∈ [16, 16000] Hz , sau ν ∈ [16, 20000] Hz , [24].
Se cunoaşte formula care exprimă viteza de propagare a undelor mecanice audibile prin medii gazoase
(vezi Anexa A6)

γ RT
v= (20)
µ

10
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

în care γ (litera grecească gamma) reprezintă coeficientul sau exponentul adiabatic al gazului,

J  joule 
R = 8.314   semnifică constanta universală a gazului ideal, T este temperatura
mol ⋅ K  mol ⋅ kelvin 
absolută (temperatura exprimată în kelvin), iar µ (litera grecească “miu”) reprezintă masa molară a gazului.
Undele (fenomenele ondulatorii) pot fi periodice sau neperiodice. În cazul undelor periodice, se
notează cu T perioada undei şi reprezintă intervalul minim de timp după care se repetă fenomenul
ondulatoriu. Fiind un interval de timp, ca şi în cazul oscilațiilor, unitatea de măsură în SI este s (secunda).
Frecvența ν a undei se defineşte analog cu cea pentru oscilații, satisfăcând relațiile (13) şi (14) şi se măsoară
în SI în Hz (hertz), [24].
Lungimea de undă, notată cu litera grecească “lambda”, λ , este definită ca distanța parcursă de
undă în timp de o perioadă, T . Considerând că fenomenul ondulatoriu se propagă printr-un mediu ideal cu
viteză constantă, avem relația
λ = v⋅T (21)
şi ținând cont de formula (14), putem scrie relația
v
λ= (22)
ν
din care se deduce formula vitezei de propagare a undei în funcție de lungimea de undă şi frecvență
v = λ ⋅ν . (23)
Lungimea de undă fiind o distanță, unitatea de măsură în SI este metrul, [24].

Aplicaţie practică. Montajul experimental

Montajul experimental este compus dintr-un generator electric de audiofrecvență (GAF), un difuzor
(D), un tub din sticlă având lungimea variabilă (T), un microfon (M), un osciloscop catodic şi cabluri de
legătură pentru realizarea conexiunilor electrice. Schema montajului experimental este prezentată în figura 7,
[24].

osciloscop ecran
X
GAF Y

D T M

Fig.7. Schema montajului experimental utilizat pentru studiul compunerii a două oscilații armonice perpendiculare de
aceeaşi frecvență şi
determinarea vitezei de propagarea a sunetului în aer, [24]

11
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Generatorul are rolul de a emite un semnal de tensiune variabilă, cu caracter alternativ. Generatorul
va fi reglat astfel încât forma semnalului de tensiune să fie de tip armonic, adică
u (t ) = U max sin(ω t + ϕ 0 ) (24)

unde mărimea u (t ) reprezintă elongația oscilației electrice de tensiune, U max este amplitudinea semnalului de

tensiune la ieşirea din generator, ω = 2πν este pulsația tensiunii electrice, ν reprezintă frecvența semnalului
de tensiune electrică, iar ϕ 0 este faza inițială a semnalului de tensiune electrică la bornele generatorului. După

reglarea formei semnalului de tensiune prin apăsarea butonului cu simbolul ~ , se reglează frecvența tensiunii
şi nivelul acesteia (butonul Level), deci implicit amplitudinea tensiunii. Se vor efectua măsurători
experimentale pentru frecvențe ale tensiunii cuprinse în intervalul ν ∈ [500, 2000] Hz şi pentru valori ale
amplitudinii astfel încât semnalul sonor produs de difuzor să nu devină incomod pentru ceilalți colegi din sală.
Se verifică conexiunea între generator şi difuzor. Difuzorul (D) are rolul unui traductor. Traductorul
este un dispozitiv care transformă o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură [17]. În cazul
difuzorului utilizat în laborator se transformă tensiunea electrică în oscilațiile mecanice ale unei membrane
(Anexa A3). Membrana difuzorului transmite oscilațiile moleculelor de aer din mediul înconjurător, care la
rândul lor transmit din aproape în aproape, de la moleculă la moleculă, oscilațiile mecanice inițiale, luând
naştere o undă mecanică. Unda mecanică sonoră pe care o recepționează şi experimentatorii se propagă prin
aerul din tubul de sticlă (T) între emițătorul (D) şi receptorul (M), [24].
Receptorul (M) este un microfon care funcționează, de asemenea, ca un traductor, dar în sens invers
decât difuzorul. Microfonul transformă semnalul mecanic sonor în tensiune electrică alternativă. Microfonul
utilizat în experiment funcționează pe baza fenomenului numit efect piezoelectric direct (Anexa A3). El
transformă oscilațiile mecanice alternative ale unui cristal de cuarț în oscilații electrice armonice ale tensiunii
electrice dintre armăturile unui condensator, între care este situat cristalul de cuarț, [24].
Se alimentează la tensiune osciloscopul catodic (OC), fără ca la bornele acestuia (pe Ox, sau pe Oy)
să se conecteze vreun semnal electric exterior. Se reglează focalizarea şi luminozitatea spotului luminos de pe
ecran. În absența oricărui semnal electric din exterior, se va obține pe ecranul (OC) un punct luminos static
(Anexa A4). Se alimentează numai microfonul la una dintre intrările (OC), de exemplu pe Oy, fără ca
generatorul să fie pornit. Se bate uşor din palme în preajma microfonului şi se verifică producerea unor
oscilații pe verticală ale spotului luminos, cu o frecvență care “copiază” frecvența bătăilor din palme, fenomen
care se produce ca urmare a faptului că microfonul nu este perfect antifonat. Se extrag contactele la (OC) de la
(M) şi se conectează semnalul electric preluat direct de la (GAF), la intrările Ox ale lui (OC). Se observă cum
spotul luminos descrie o linie continuă pe orizontală. Acea linie descrie oscilațiile spotului luminos pe
orizontală, oscilații care se produc cu frecvența tensiunii alternative reglate de la generator
(ν ∈ [500, 2000] Hz ). Deoarece frecvența tensiunii alternative este cu mult mai mare decât cea a sunetului
obținut anterior prin bătaia din palme, spotul luminos va efectua oscilații atât de rapide în jurul poziției inițiale
încât, din cauza inerției ochiului uman, noi nu vom detecta vizual oscilațiile punct cu punct, ci vom observa o
linie continuă pe orizontală (Anexa A4), [24].

12
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

După parcurgerea paşilor enumerați anterior, se conectează la (OC) atât semnalul variabil de tensiune
electrică provenit de la (M), la intrarea pe Oy, atunci când generatorul este pornit, cât şi semnalul de tensiune
variabilă provenit direct de la (GAF), la intrarea pe Ox. Se observă pe ecranul (OC) traiectoria oscilației
rezultante, de forma unei elipse luminoase. Se verifică dacă pentru o frecvență dată a semnalului de tensiune
electrică, prin variația lungimii tubului (T), elipsa se transformă într-o dreaptă, a cărei pantă variază (vezi
Anexa A2), [24].

Modul de lucru
1. Se completează tabelul de mai jos cu un număr de linii egal cu numărul de determinări solicitat întregii
echipe de lucru (25 de determinări).
Nr. ν ( Hz ) l1 (m) Tipul l 2 ( m) Tipul λ ( m) m
v 
dreptei dreptei s
l1 l2
1
2

Tabel 1.
2. Pentru o valoare fixată a frecvenței tensiunii electrice de la generator, valoare care se trece în tabel, se
variază lungimea tubului (T) şi astfel se variază drumul parcurs de sunet între difuzorul (D) şi microfonul (M)
până în momentul în care pe ecranul (OC) elipsa se transformă într-o dreaptă. Se notează coordonata l1 (m) ,
corespunzătoare acestei situații şi se desenează tipul dreptei (/ sau \) .
3. Se continuă variația drumului parcurs de sunet prin tubul (T) până în momentul în care se obține pe ecranul (OC)
din nou o dreaptă. Se notează în tabel coordonata l 2 ( m) şi se desenează tipul dreptei (/ sau \).
4. Se calculează lungimea de undă a sunetului prin coloana de aer din tub, cu ajutorul unei formule de tipul
(vezi Anexa A5)

λ = 2 ⋅ l 2 −l 1 (25)

dacă l1 şi l 2 sunt coordonatele corespunzătoare unor drepte successive de pante diferite (/ şi \), fig. 8.a,
sau din relația

λ = l 2 − l1 (26)

dacă l1 şi l 2 sunt coordonatele corespunzătoare unor drepte successive cu aceeaşi pantă (/ şi / sau \ şi
\), fig. 8.b. şi fig.8.c.
5. Se calculează viteza de propagare a sunetului prin aer, cu o precizie de trei zecimale, utilizând formula (23).

13
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

a)

l1 λ = 2 l 2 - l1 l2

b)

l1 l2
λ = l 2 - l1

c)

l1 l2
λ = l 2- l 1

Fig.8. Traiectoriile liniare successive

vizualizate pe ecranul osciloscopului catodic (OC), [24]

6. Înainte de a trece la prelucrarea valorilor experimentale trecute în tabelul 1, se face o analiză a acestora.
Conform relației (20), viteza de propagare a sunetului prin aer ar trebui să fie o mărime constantă din punct de
vedere teoretic, deoarece pe parcursul celor două ore cât decurge şedința practică de laborator se poate
considera, într-o bună aproximație, temperatura constantă. Variațiile valorilor experimentale ale vitezei
sunetului prin aer sunt cauzate în acest caz de erorile de experiment. Ca urmare, înainte de a introduce valorile
experimentale ale vitezei în algoritmul de calcul pentru prelucrarea datelor experimentale, se elimină valorile
afectate de erori grosiere. În tabel vor fi “bifate” numai acele valori experimentale care vor fi luate în
considerare, [24].
7. După rularea programului de calcul în C++, studenții vor transcrie valorile de pe ecranul PC-ului, după cum
urmează:

m
- valoarea cea mai probabilă = valoarea medie = v = ……  ;
s
- eroarea medie pătratică a mediei aritmetice

m
= Eroarea absolută = E a = ..... ;
s
- eroarea relativă procentuală = E r = ε r = .....%  5% .

14
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

8. Prezentarea rezultatului final al lucrării sub forma

m  km 
v = (v ± E a ) ⋅   = (v ± E a ) ⋅  
s  h 
E r = ε r = .....%  5%
Mărimile din rezultatul final (valoarea medie şi eroarea absolută) trebuie să fie exprimate cu acelaşi ordin de
mărime şi cu un număr egal de zecimale.
9. Interpretarea rezultatelor
Se formulează concluziile proprii. Se propun aplicații ale fenomenelor studiate.

[22]

1. Ce sunt oscilațiile armonice?

2. Care este ecuația care descrie o oscilație armonică?
3. Specificați semnificațiile mărimilor care intervin în ecuația oscilatorului liniar armonic şi unitățile de
măsură ale acestora.
4. Dați exemple de oscilații armonice întâlnite în lucrare.
5. Ce formă are traiectoria unui punct material care este supus simultan la două oscilații armonice
perpendiculare de aceeşi frecvență?
6. Ce sunt undele mecanice?
7. Cum definiți sunetele în sensul strict al percepției umane?
8. Care este valoarea vitezei sunetului în vid? Este mai mare, sau mai mică, față de valoarea vitezei de
propagare prin aer?
9. Definiți lungimea de undă şi specificați unitatea de măsură.
10. Care este relația de legătură între pulsație şi frecvență?
11. Care este relația de legătură între frecvență şi perioadă?
12. Care este relația de legătură între lungimea de undă şi frecvență?
13. Explicați, succinct, funcționarea osciloscopului catodic.
14. În ce constă efectul piezoelectric direct?
15. Ce este un traductor? Dați exemple.
16. Realizați un algoritm de calcul pentru determinarea lungimii de undă şi
a vitezei undei sonore.

15
 Gabriela Apreotesei, Iulia Brîndușa Ciobanu
Fizică tehnică pentru învățământul superior, ISBN 978-606-13-2749-2

Bibliografie
1. C. Cotae, M. Agop, B. Ciobanu, Fizica generală- curs pentru ingineri, Vol.I, Editura Universității “Gh. Asachi” din
Iaşi, 1999
2. Gh. Deliu, Mechanics for engineering students, Editura Albastră, Cluj- Napoca, 2002
3. E. Bodegon, D.A. Iordache, Physics for Engineering Students, Vol.1, Editura Politehnica Press, Bucureşti, 2007
4. G. Apreotesei, Fizică generală, Editura PIM, Iaşi, 2008
5. D. Halliday, R. Resnick, Fizică, Vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
6. A. Hristev, Mecanică şi acustică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
7. Gh. Zet, I. B. Ciobanu, Lucrări de laborator, www.phys.tuiasi.ro, Studenți, Facultatea de Automatică şi Calculatoare
8. Colectivul Catedrei de Fizică, Coordonatori C. Ciubotariu, C. Pasnicu, D. Condurache, Fizică clasică, Editura
Universității “Gh. Asachi” din Iaşi, 1998
9. http://fizica.nbcd.ro/oscilatii_libere.htm
10. http://fizica.nbcd.ro/oscilatii_fortate.htm
11. http://ro.math.wikia.com/wiki/Fi%C8%99ier:Pendul_gravitational.png
12. http://fizica.nbcd.ro/oscilatii.htm
13. http://onlinephys.com/vectoranalysis1.html
14. J. S. Krauser, U. Ebling, N. Fläschner, J. Heinze, K. Sengstock, M. Lewenstein, A. Eckardt, C. Becker, Giant Spin
Oscillations in an Ultracold Fermi Sea, Science 10 January 2014, Vol. 343, No. 6167, pp. 157-160,
DOI: 10.1126/science.1244059
15. Mohr, Peter J. (2008). „CODATA Recommended Values of the Fundamental Physical Constants: 2006”. Rev. Mod.
Phys. 80: pp. 633–730, Doi:10.1103/RevModPhys.80.633
16. E. Luca, Gh. Zet, C. Ciubotariu, A. Păduraru, Fizică generală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
17. E. Posdărăscu, Senzori şi traductoare-note de curs 1, www.aei.geniu.ro
19. Ș. Țițeica, Mecanica cuantică, Editura Academiei R.S.R, Bucureşti, 1984
20. B. H. Bransden, C. J. Joachain, Introducere în mecanica cuantică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999
21. Cian O'Luanaigh, CERN experiments report new Higgs boson measurements, http://home.web.cern.ch/, June 2014
22. http://www.bogotaboe.com/
24. I. B. Ciobanu, G. Apreotesei, Elemente de fizică tehnică pentru învăţământul superior. Aplicaţii, Editura PIM, 2015
25. I. B. Ciobanu, G. Apreotesei, Introducere în studiul fizicii, Editura PIM, 2016

16