Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zona de monitorizare
Pentru dezvoltarea şi implementarea sistemului de monitorizare trebuie în
primul rând realizată o descriere a zonei pentru care se doreşte monitorizarea calităţii
apei. Zona de monitorizare trebuie să fie suficient de clar precizată prin:
- precizarea coordonatelor geografice ale zonei, a limitelor şi vecinilor
- realizarea unui studiu cu condiţiile de mediu existente în zonă, precum şi
cu procesele naturale şi antropice care pot afecta calitatea apei
- descrierea categoriilor şi maselor de apă din zonă
- strângerea de informaţii meteorologice şi hidrologice ale zonei respective
- modul de utilizare ale apelor din zona monitorizată (potabilă, industrială
etc.)
Zona sau aria de acoperire este suprafaţa de pe care apa curge spre un
anumit curs de apă, şi în cazurile în care sistemul acelui curs de apă principal este
foarte întins, aria de acoperire se împarte pe zone mai mici. Aria de acoperire
împreună cu cursul principal formează o unitate distinctă din punct de vedere
hidrologic şi economic, unitate care este luată în calcul pentru monitorizarea calităţii
apei şi pentru managementul resurselor de apă.
Pentru descrierea ariei de acoperire trebuie precizată (măsurată) suprafaţa
acesteia şi trebuie realizată localizarea geografică.
Condiţiile de mediu din zona de acoperire trebuie analizate şi descrise în
detaliu, deoarece au o mare influenţă asupra apei. Interesează îndeosebi structura
solului şi a rocilor, vegetaţia terestră şi acvatică, fauna, forma terenului, distanţele faţă
de mare sau ocean, clima, distanţa faţă de activităţile umane etc.
Informaţiile meteorologice şi hidrologice se referă la regimul precipitaţiilor
din bazinul hidrografic respectiv, la amplasarea hidrocentralelor sau staţiilor de
epurare, la viteza şi debitul de curgere al râurilor din bazin etc.
Informaţiile referitoare la masele de apă sunt deosebit de utile pentru
sistemul de monitorizare. Trebuie realizată o descriere a lacurilor din bazinul
hidrografic: mod de formare, suprafaţă, adâncime, volum, compoziţie, surse de
alimentare, puncte de deversare a reziduurilor (permanente sau posibile –
accidentale). Informaţiile despre râuri şi pârâuri se referă la lungime, traseu,
adâncime, tipul rocilor albiei, profilul albiei etc. (harta tridimensională a bazinului
hidrografic). De asemenea, sunt utile informaţiile despre construcţii (baraje, diguri,
lacuri de acumulare), drumuri şi căi ferate.
Modul de utilizare al apei din zona de monitorizare trebuie precizat prin
indicarea folosinţelor de apă potabilă, pentru irigaţii, industrială etc. Acestea
constituie ieşiri de apă din sistem şi trebuie calculată sau estimată cantitatea de apă
precum şi calitatea necesară.
Prelevarea probelor
După realizarea unei analize sistematice a zonei de monitorizare (care face
obiectul unui raport detaliat) trebuie alese punctele de măsurare a calităţii apei –
punctele de prelevare a probelor. Punctele de prelevare sunt folosite fie pentru
recoltare de probe pentru analize off-line, fie sunt dotate cu senzori pentru o
supraveghere on-line, automată, a calităţii apei.
Alegerea punctelor de prelevare se face prin selectarea zonei sau secţiunii de
prelevare (secţiune transversală prin bazin) şi apoi prin stabilirea punctului sau staţiei
din secţiunea de prelevare. Alegerea punctelor de prelevare se face în funcţie de
obiectivele sistemului de monitorizare. Prelevarea probelor se poate face pentru:
evaluarea calităţii apei într-un bazin de recepţie, determinarea capacităţii unui curs de
apă sau lac pentru utilizarea în agricultură sau pentru pescuit, determinarea capacităţii
unui curs de apă pentru aprovizionarea cu apă potabilă, pentru sporturi nautice etc.,
evaluarea impactului exploatării solului asupra calităţii apei, studiul efectelor produse
de deversări de deşeuri, studiul efectelor produse de lucrările de hidroamenajare etc.
Selectarea punctelor (staţiilor) de prelevare a probelor se face în mod distinct
pentru râuri, lacuri şi ape subterane.
Punctele de prelevare a probelor de pe râuri se amplasează în locurile cu apă
omogenă, iar gradul de omogenitate este verificat prin măsurarea temperaturii şi altor
mărimi caracteristice. De regulă, podurile sunt folosite ca puncte de prelevare
deoarece sunt uşor de identificat şi reprezintă şi centre de măsurare hidrologică
(pentru cotele apelor). Pentru stabilirea punctului de prelevare se fac mai multe
măsurători în jurul punctului (în plan orizontal şi pe verticală) şi se realizează o medie
pentru verificarea omogenităţii.
Pentru lacuri (naturale sau de acumulare) trebuie realizate studii preliminare
care să ateste corectitudinea punctelor de prelevare alese – din punct de vedere al
omogenităţii în plan orizontal şi îndeosebi pe verticală. O mare importanţă o are
stratificarea termică a lacului respectiv, care apare atunci când există o diferenţă mare
de temperatură între apa de la suprafaţă şi cea de la fundul lacului. Probele trebuie
prelevate la 1 m sub suprafaţa apei şi la 1 m deasupra sedimentului de pe fundul
lacului, iar în cazul stratificării termice sub şi deasupra stratului de schimb termic
(eventual chiar mai multe puncte de prelevare pe verticală).
Punctele de prelevare pentru apele subterane sunt amplasate în locurile unde
accesul este posibil, în special la izvoarele din acvifer sau prin utilizarea unor foraje
de sondă.
Variabile monitorizate
Pentru realizarea sistemelor de monitorizare trebuie fixate anumite variabile
care vor fi măsurate şi care vor permite calculul unor indicatori specifici şi comparaţii
cu valorile permise ale acestora. Mediile utilizate pentru monitorizare sunt apa,
materia sub formă de particule şi organismele vii din apă. Calitatea apei şi a
particulelor se stabileşte prin metode fizico-chimice, iar organismele vii se analizează
prin diverse metode specifice. Apa este cel mai utilizat mediu pentru monitorizare.
Organismele vii sunt frecvent utilizate pentru evaluarea toxicităţii apelor
poluate şi pentru monitorizarea chimică a substanţelor poluante.
Calitatea apei poate fi apreciată în funcţie de obiective prin utilizarea câtorva
variabile sau a unei combinaţii de peste 100 de variabile, dar pentru obiectivele
curente se folosesc aproximativ 25 de parametri fizici, chimici şi biologici. Aceste
variabile sau combinaţii ale acestora se mai numesc indicatori de calitate, şi au
anumite valori permise în funcţie de destinaţia apei (potabilă, irigaţii, industrii
specifice).
De exemplu, una din combinaţiile minimale de variabile monitorizate este
formată din temperatură, pH, conductivitate electrică, oxigen dizolvat şi totalitatea
solidelor suspendate. În funcţie de variabilele monitorizate, pentru culegerea datelor
se utilizează senzori şi aparate de măsurat specifice (de exemplu pentru temperatură:
traductoare de temperatură, termometre).
În tabelul 1 sunt prezentate variabilele măsurate pentru staţiile de bază în
cadrul programului GEMS-Ro, în funcţie de localizarea punctelor de prelevare.
nivel comunicatie
Radio GSM (datalogger, radio/GSM modem)