Prelegerea № 2.

Tema: 2. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL REPUBLICII

MOLDOVA
Literatura:
Literatura: Florea S. Potenţialul turistic al republicii Moldova: Patrimoniu de
monumente naturale şi antropice. Chişinău: U.S.M., 2008. – 408p.
Miron V., Tomiţa P. Managementul resurselor turistice din Republica Moldova.
Chișinău: UASM, 2007. – 167 p.
Sirodoiev I. Turismul în Republica Moldova: Studiu de geografie umană.
Chișinău, 2002. – 188 p.
Turcov E. Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova.
Chişinău: A.S.E.M., 2002. – 143 p.

Subiecte propuse:
1. Caracteristica amplasării geografice şi geopolitice a R. Moldova
2. Caracteristica condiţiilor şi resurselor turistice naturale

1. Caracteristica amplasării geografice şi geopolitice a R. Moldova

Geograful şi pedologul rus V. Dokuceaev, călătorind în anul 1900, spunea:
abia poţi să vezi în partea europeană a Rusiei ţinutul cu cele mai fertile soluri şi cu
o istoria destul de bogată. Moldova este o ţară mică care se află în sud-estul
Europei, acolo unde se termină cîmpia rusă şi unde deja se simte dominarea
munţilor Carpaţi şi landşafturile peninsulei Balcanice. Nu întîmplător marele
învăţat rus geograf şi cecetător al solurilor vorbea despre Gubernia Basarabia ca
find cea mai fertilă din Imperiul Rus. Cu 50 de ani mai devreme un mare geograf şi
un bun statiscian C.C. Arseniev spunea: pământul nostru este format din stepe şi
păşuni bogate, păduri dese, vii şi livezi întinse.
Moldova se află localizată în sud-estul Europei, la vest râul Prut formează
granița cu România , iar la nord, sud şi est se învecinează cu Ucraina. Majoritatea
teritoriului este constituită de podișul deluros dintre Prut și Nistru. Dunărea
formează pentru 569 de m granița de sud a țării.
Coordonate geografice: 45°28’ - 45°28’ Nord (350 km), 26°40’ - 30°06’ Est
(150 km);
Puncte extreme:
Nord : Naslavcea - 45°28’
Sud : Giurgiulești, pe Dunăre -45°28’
Vest : Criva, pe Prut - 26°40’
Est : Palanca, pe Nistru - 30°06’
Cel mai înalt punct : Dealul Bălănești - 430 m
Cel mai jos punct : lunca Nistrului - 2 m.
Suprafața totală 33,845 mii km2
Desfășurată la est de râul Prut, Moldova cuprinde şi o fâşie îngustă pe malul
stâng al Nistrului, desfășurându-se pe circa 150 km pe axa vest-est şi 350 km pe
direcţie nord-sud. Se suprapune reliefului colinar al Podişului Moldo-Podolic în

1
partea de nord şi celui de câmpie în sectorul sudic. Dealurile sunt reprezentate prin
Platoul Moldovei la nord (250-300 m), calcaros, stepic şi puţin împădurit, Câmpia
Moldovei de Nord (200-250m), o câmpie înaltă, stepică, situată între platoul din
nord şi Podişul Central Moldovenesc sau Dealurile Codrului (429,5m, altitudinea
maximă din ţară) împădurit şi fragmentat, Dealurile Tigheciului (300m), Dealurile
Prenistrene (250-240m), calcaroase şi Dealurile Podoliei (200-250m) la est de
Nistru. Câmpia din sudul ţării este stepică, mai înaltă (200-240m) Câmpia
Moldovei de Sud, şi mai joasă (20-100m) - Câmpia Joasă a Nistrului şi Câmpia
Joasă Litorală a Mării Negre.
Litoralul: Republica Moldova dispune de un acces de 569 m la Dunăre, care
în acest loc este navigabilă pentru navele maritime. Teoretic, Republica Moldova
ar putea așadar dispune de o flotă maritimă, cu condiția ca navele să fie mici și să
nu fie multe.
Toate aceste bogăţii ale naturii s-au concentrat pe un teritoriu atît de mic:
Suprafaţa teritoriului Moldovei este de 33 843 km 2. Din această suprafaţă zonei
uscate îi revin 33 371 km2, zonei cu apă – 472 km 2. Dimensiunea totală a hotarelor
terestre e de 1389 km: republica este vecină cu România şi cu Ucraina.
Republica Moldova este situată în sud-estul Europei, ocupînd cea mai mare
parte a interfluviului Nistru – Prut, precum şi o fîşie îngustă din stînga Nistrului în
cursul său mijlociu şi inferior. Punctele extreme ale ţării: la nord – satul Naslavcea,
vestit prin aflorimente geologice; la sud – satul Giurgiuleşti, unicul loc în
republică, care iese spre malurile Dunării, la vest – satul Criva cu carierele sale de
ghips şi cu peşterile misterioase; la est – satul Palanca, una din localităţile vechi
moldoveneşti de pe malul Nistrului.

2. Caracteristica condiţiilor şi resurselor turistice naturale

2
 Potenţialul turistic natural al R. Moldova, prin varietatea şi atractivitatea sa,
constituie una din premisele de bază ale activităţii de turism. Aici se includ toate
componentele cadrului natural, care pot forma oferta turistică a ţării. Clima este
partea componentă principală a naturii, care determină posibilităţile dezvoltării
turismului în ţară. Clima este temperat - continentală moderată (temperatura medie
8°C în nord şi 10°C în sudul ţării), cu veri călduroase (20-22°C în iulie) şi ierni
friguroase (-3 ~ -5°C în ianuarie), precipitaţii reduse (400-550 mm), vânturi reci şi
viscole, iarna.
Spre deosebire de alte elemente ale cadrului natural, sub aspect turistic
(recreativ), clima a fost mai bine studiată. În primul rând se atrăgea atenţia la
influenţa condiţiilor climatice asupra organismului uman. V. Efros, în lucrarea sa
„Resursele recreative din R. Moldova” scoate în evidenţă câţiva factori mai
importanţi din acest punct de vedere. În primul rând, este necesară cunoaşterea
duratei de expunere la soare în sezonul estival. Această durată se exprimă în timpul
necesar obţinerii unei doze biologice în urma acţiunii radiaţiei solare. O doză
biologică este egală cu 24-28 kalorii de căldură pe l cm2 al suprafeţei corpului.
Cantitatea de radiaţie solară primită nu trebuie să depăşească 2-3 doze biologice pe
zi. Atingerea acestei cifre trebuie însă să se efectueze treptat: începând cu 1/4 din
doză în prima zi, la l doză se ajunge abia în ziua a 7-a. Apoi, adăugându-se câte 1/4
din doză pe zi se ajunge la cantitatea maximă admisă. E.S. Feldman a calculat
timpul necesar pentru a obţine o doză biologică pe teritoriul R. Moldova.

Durata iradierii solare pentru a obţine o doză biologică în R. Moldova

Ora zilei Timpul necesar pentru a obţine o doză biologică, în min
Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie
9-10 50 36 28 34 34 50
10-11 42 28 23 22 24 35
11-12 30 24 19 18 20 27
12-13 29 24 19 18 20 27
13-14 37 28 23 22 24 35
14-15 50 36 29 28 31 50
15-16 52 42 36 36 41 55
16-17 80 58 52 48 62 --

În al doilea rând, trebuie de menţionat faptul că factorii climatici, între

anumite limite nu influenţează starea organismului, sau creând o stare de confort,
de relaxare. Depăşind limitele de toleranţă, aceşti factori influenţează starea
generală a organismului, devenind stresanţi. În acest caz se produce o tulburare a
sistemelor de reglare biologică ale organismului, provocând îmbolnăviri la
persoanele cu sănătate mai şubredă. De aici rezultă nevoia cunoaşterii perioadelor
cu starea vremii favorabilă desfăşurării activităţilor turistice.
În urma analizelor succesiunii stărilor de vreme favorabile desfăşurării
activităţilor balneo-turistice făcute de V. Efros s-a ajuns la următoarele concluzii:
• particularităţile condiţiilor climatice ale R. Moldova permit aplicarea largă
a helio- şi aeroterapiei în unităţile locale de odihnă şi tratament;

3
 • republica dispune de condiţii climatice favorabile desfăşurării activităţilor
recreative în perioada estivală. Perioada hibernală (noiembrie – martie) nu este
favorabilă din acest punct de vedere;
• numărul de zile favorabile variind între 168 în nordul ţării şi 183 în sud;
• frecvenţa maximă a zilelor cu starea favorabilă pentru desfăşurarea
activităţilor recreative se înregistrează în august şi septembrie (câte 14-20 de zile
pe lună);
• compararea potenţialului relativ ridicat a condiţiilor de vreme a ţării şi
nivelul de dezvoltare a reţelei sale turistice scoate în evidenţă valorificarea
incompletă a resurselor recreative.
Într-adevăr, clima R. Moldova este destul de favorabilă activităţilor balneo-
turistice şi recreative, mai ales, în combinaţie cu alte resurse (de ape minerale, cele
biologice etc.). Însă starea actuală a turismului, dar şi a economiei în genere, nu
permit valorificarea completă a lor.
Se evidenţiază distinct patru anotimpuri ale anului: ierni – blînde; primăvari
– nestabile, de scurtă durată; veri – călduroase, secetoase; toamne – de lungă
durată şi însorite. Temperatura medie a aerului oscilează de la 4,5 pînă la minus 10
ºC – iarna, 24-27 º C – vara.
Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală la
aproximativ jumătate din distanță între Ecuator şi Polul Nord. Cele patru
anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara lungă cu mult soare.
Temperatura medie a aerului din Nord spre Sud variază între +7.5C +100C și a
solului +10…+12C. În Moldova sunt circa 2060-2360 ore cu soare pe an,
temperatura pozitivă înregistrându-se în 165-200 de zile pe an, precipitațiile
variază între 370-560 mm /an şi circa 10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se
topește de câteva ori pe iarnă.
Iarna începe odată cu invazia maselor de aer rece dinspre nord-est și est,
care duc la scăderea temperaturii. Iarna în Moldova este blânda cu temperatura
medie în ianuarie de –50C…-30C, în unele zile ea poate sa coboare la –15…-
200C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic şi până la –350C.
Primăvara circulația estică a maselor de aer, caracteristică pentru lunile de
iarnă, se substituie treptat prin circulație vestică, iar odată cu aceasta, pe teritoriul
republicii pătrund cicloanele. Sporește radiația solară, se stabilesc temperaturi
diurne pozitive, care, zi de zi cresc. Timpul este instabil, determinat de invazia
aerului arctic rece, care aduce după sine înghețurile de primăvară. În luna mai,
temperatura medie a aerului este în creștere, atunci temperatura se stabilește în
jurul gradației +150C şi scade pericolul înghețurilor târzii.
Vara este însorită, călduroasă și secetoasă. Radiația solară atinge cote
maxime. Temperatura medie a lunii iulie care în popor mai este numită şi “luna lui
Cuptor” este de +200C - +230C, dar uneori poate atinge cota de +350C…+400C.
Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte şi abundente, provocând uneori
inundații locale.
Prima jumătate a toamnei se caracterizează printr-un timp liniștit, însorit şi
cald. Treptat, în a doua jumătate, se întețește pătrunderea maselor de aer rece din

4
nord-est și din est, ceea ce determină scăderea temperaturii aerului. În noiembrie
temperatura medie coboară la +5…+30C și pot începe primele ninsori și înghețuri.
Resursele de apă sunt de circa 6-7 mlrd m3 anual. Din ele circa 85% revin apelor
de suprafață și 15% apelor subterane. Apele de suprafață sunt reprezentate în cea
mai mare parte de apele râurilor Nistru şi Prut, o pondere mai mică revenind altor
râuri și lacurilor. Volumul anual de apă consumată este în medie de 1,2 mlrd m3.
Relieful. Majoritatea teritoriului Republicii Moldova este ocupat de partea
de est a unei unităţi integre de relief, Podişul Moldovei, care se prelungeşte de la
piemontul Obcinelor Bucovinei şi Subcarpaţii Moldovei în vest şi până la fluviul
Nistru în est. În partea stângă a Nistrului pătrund ramurile de sud-vest ale Podişului
Podoliei. În cadrul acestor unităţi majore, în afară de relieful de podiş, se întâlneşte
relief de dealuri şi de câmpie.
În interfluviul Prut-Nistru, Podişul Moldovei este cuprins între 429 m
(Dealul Bălăneşti) şi 4 m în lunca Nistrului (comuna Palanca). În acest spaţiu
amplitudinea absolută a reliefului diferă de la 20-60 m în Câmpia Nistrului
Inferior, 120-150 m în Depresiunea Ialpugului, 200-250 m în Câmpiile Prutului de
Mijloc şi a Cuboltei. În unităţile de podiş şi dealuri altitudinile absolute ating valori
mai mari, fiind de circa 280-300 m în Colinele Tigheciului şi în Podişul Moldovei
de Nord, de circa 320-350 m în Podişul Nistrului şi Dealurile Ciulucurilor. În
Podişul Codrilor Bâcului aceste valori uneori întrec de circa 400-420 m.
Valorile caracteristicilor reliefului, din punct de vedere turistic, pe teritoriul
R. Moldova se prezintă destul de şters şi nu prezintă, în majoritatea cazurilor,
obiective principale de atracţie turistică. Însă împreună cu vegetaţia (pădurile) şi
apele de suprafaţă, el poate contribui la formarea unor importante obiective
turistice. Punând în aplicaţie acest concept, V. Efros a evidenţiat trei tipuri de
peisaje pitoreşti în limitele republicii: toltrele, înălţimilor împădurite şi de câmpie.
În limitele teritoriului R. Moldova toltrele (recifi coraligeni fosili) sunt
răspândite în bazinele afluenţilor de stânga al Prutului (Larga, Vilia, Lopatnic,
Draghişte, Racovăţ, Ciuhur, Camenca). Alte formaţiuni recifale aflorează în cursul
de mijloc al Nistrului (până la Dubăsari) şi în văile râurilor Răut, Cubolta, Căinări.
Toltrele reprezintă formaţiuni recifale unice în Europa. Peisajul ce include toltrele
constituie o alternanţă de formaţiuni recifale stâncoase cu apele curgătoare şi
vegetaţie de fâneaţă sau chiar păduri (nord-vestul Moldovei).
Un alt tip de peisaje pitoreşti este cel al înălţimilor împădurite, ce cuprinde
Podişul Codrilor - una din cele mai atractive regiuni ale R. Moldova. Relieful
actual al podişului este predominant deluros, puternic fragmentat de reţeaua
hidrografică şi hârtoape. Acest tip de peisaje presupune îmbinarea masivelor
împădurite în limitele podişului puternic fragmentat. Specificitatea peisajului se
datorează interfluviilor înguste ce alternează cu versanţii împăduriţi.
Tipul peisajelor de câmpie cu importanţă recreativă este caracteristic luncilor
cursurilor inferioare ale Prutului şi Nistrului. Aici doar pe alocuri s-au mai păstrat
porţiuni de teren acoperite cu păduri din plop, salcie şi stejar (zăvoaie).
Atractivitatea acestui tip de peisaje este dată de îmbinarea complexelor împădurite
ale luncilor, terenurilor arabile şi livezilor cu oglinda suprafeţelor acvatice.

5
 Astfel se poate de menţionat, că potenţialul reliefului la scara internaţională
este redus. Combinându-se cu potenţialul peisajului în ansamblu, el poate constitui
o atractivitate destul de mare chiar la nivel regional. La nivel local elementele
peisajului permit utilizarea potenţialului lor în scopuri recreative. O utilizare
particulară îl are relieful legat de formaţiunile recifale, prezentând în unele locuri
(Butuceni-Trebujeni, malurile Nistrului în cursul său de mijloc) abrupturi destul de
înalte, ce permit practicarea alpinismului (turismului sportiv).
Apele interne. Umiditatea insuficientă, relieful de câmpie şi podiş şi alţi
factori fizico-geografici explică rezervele modeste ale apelor Republicii Moldova.
Râurile. Râurile aparţin bazinului Mării Negre. Predomină râurile mici.
Dintre cele mai mari sunt fluviul Nistru (1352 km, pe teritoriul ţării – 657 km),
râurile Prut (976 km, pe teritoriul ţării – 695 km), Răut (286 km), Bâc (155 km),
Botna (152 km), Cogâlnic (243 km, pe teritoriul ţării – 125 km), Ialpug ş.a. După
specificul său râurile pot fi grupate astfel: râurile bazinului Nistru, râurile bazinului
Prut şi râurile sudice ce se varsă în limanele dunărene sau în cele ale Mării Negre.
Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt zăpezile şi ploile,
rolul apelor freatice fiind cu mult mai redus. Acest mod de alimentare
cauzează nivelul maximal al râurilor primăvara. În anotimpul de vară,
cu căderea ploilor torenţiale, nivelurile râurilor, îndeosebi ale celor
mici, se pot ridica considerabil, provocând uneori inundaţii
catastrofale.
Lacurile. Pe teritoriul ţării noastre se găsesc puţine lacuri naturale.
Dintre acestea majoritatea lor sunt lacuri din luncile râurilor Prut
(Beleu, Rotunda, Foltane), Bâc, Cahul, Cuciurgan. Este mare însă
numărul de lacuri (peste 3500) antropice, construite pentru
alimentarea cu apă a hidrocentralelor, pentru irigaţii, pescuit, nevoile
de apă ale industriei şi ale aşezărilor omeneşti. Lacuri mari şi centrale
hidroelectrice au fost amenajate pe r. Prut (Costeşti-Stânca) şi pe r.
Nistru (Dubăsari).
Apele subterane. Ca şi apele de suprafaţă cele subterane au o
importanţă majoră în activitatea omului dar rezervele lor de asemenea
sunt reduse. Un rol important, dintre aceste ape, revine apelor freatice
care servesc în aprovizionarea cu apă potabilă a majorităţii populaţiei
rurale.
Apele subterane de profunzime, cu un regim mai constant, în raport cu
cele freatice, uneori sunt mineralizate, având calităţi curative (Cahul,
Camenca, Varniţa ş.a.).
În Moldova se mai află peste 2200 de izvoare cu apă naturală. Circa
20 depozite de ape minerale cu peste 200 izvoare de apă au fost
identificate şi explorate. Cele mai valoroase se consideră apele
minerale care conţin componenţi curativi ca sulfurile, iodurile,
bromurile, borul şi radonul. Cît priveşte valoarea lor terapeutică, apele
minerale ale Moldovei sînt analoage cu bine cunoscutele în toată

6
 lumea Karlovî Varî din Cehia, Borjomi din Georgia şi Essentuki-17
din regiunea Caucazului de Nord a Federaţiei Ruse.
În R. Moldova, din punct de vedere al importanţei pentru turism şi recreere,
se evidenţiază două forme în care apar apele: apele minerale subterane şi lacurile
de acumulare; râurile, în mare parte, fiind mici, se folosesc în proporţie foarte mică
pentru turism (doar râul Nistru).
De lacurile de acumulare sunt legate mai multe tipuri de activităţi recreative,
cu utilizare directă (scăldatul, plimbările cu barca, pescuitul, sporturile nautice etc.)
sau indirectă, ca element al peisajului (picnic pe malul lacului, băile de soare).
Practicarea acestora este dependentă de durata perioadei favorabile. În cazul
utilizării directe, perioada cuprinde lunile mai -septembrie, iar activităţilor
indirecte – aprilie-octombrie.
Bazinele artificiale sunt inegal repartizate pe teritoriul Republicii, în
raioanele nordice ele sunt mai multe, decât în cele sudice şi sud-estice. În R.
Moldova se enumără peste 2000 de izvoare cu apă potabilă, din care aproximativ
75% se află în raioanele nordice şi centrale şi numai 25% - în cele sudice. Un
volum de peste l mln m3 au 24 de bazine artificiale. Suprafaţa totală a oglinzii
apelor lor este de 27,3 mii ha. Malurile acestor bazine au devenit cele mai vizitate
(după râul Nistru) pentru odihna de scurtă durată. O importanţă tot mai mare au
căpătat lacurile Ghidighici, Dubăsari şi Cuciurgan, care la sfârşitul anilor „80 au
atras cei mai mulţi turişti. Pe malurile lor s-au construit unităţi de cazare ce măreau
atractivitatea lor. De altfel numai aceste lacuri au fost amenajate parţial pentru
turism. Lacurile naturale sunt puţine la număr (Manta, Beleu, Fontan, Dracele),
cele mai mari fiind legate de lunca inundabilă a Prutului. Acestea se folosesc, în
primul rând, în scopul conservării mediului înconjurător. Printre modalităţile de
utilizare a acestora de către turişti se remarcă pescuitul şi vânarea păsărilor
acvatice, alte activităţi fiind mai puţin recomandate.
Râurile fiind mici şi insalubre (poluate), pot fi utilizate doar în proporţie
foarte restrânsă, lacurile de acumulare acoperind practic toate posibilităţile de
valorificare a lor. Se remarcă din acest punct de vedere doar r. Nistru, pe care poate
fi practicat turismul acvatic.
La ora actuală R. Moldova dispune de importante resurse acvatice de
suprafaţă, care pot fi folosite în scopuri recreative şi turistice. Valorificarea lor
necesită însă salubrizarea apelor şi amenajarea teritoriilor riverane.
Un alt component al resurselor turistice acvatice îl constituie apele minerale.
Din punct de vedere al gradului de mineralizare şi compoziţiei chimice se disting
două moduri de folosinţă a apelor minerale: terapeutic şi potabil.
Apele minerale terapeutice au un grad de mineralizare foarte ridicat
(ajungând până la 250 g/1), conţinând şi unele elemente specifice (brom, iod, fluor,
radon etc.) şi pot fi folosite în alimentaţie numai după o demineralizare parţială.
Ele au o importanţă foarte mare pentru turismul curativ. Cele mai importante (ca
importanţă şi volum) sunt apele sulfuroase. Cele mai bogate rezerve ale acestor ape
le deţine raionul Ungheni, unde funcţiona şi o unitate de tratament cu ape
sulfuroase extrase din sonda de foraj. Rezerve mari de ape sulfuroase puternic

7
mineralizate au fost evidenţiate în sudul ţării, în apropiere de or. Cahul. În această
zonă se mai întîlnesc ape iodurate (54 mg/1) şi bromurate (300 mg/1).
Apele minerale potabile au un grad de mineralizare scăzut (2-10 mg/1). Ele
pot fi folosite în scopuri terapeutice şi alimentare, în funcţie de compoziţia
chimică, pe teritoriul R. Moldova au fost identificate 7 tipuri de ape minerale:
• Apele hidrocarbonatate sodice sunt răspândite în zonele central-vestice şi
nord-vestice ale ţării. Gradul de mineralizare a lor variază între 2,1-3,8 g/1 iar
debitul lor este până la 11,9 l/sec. După compoziţia lor chimică apele identificate în
or. Hînceşti şi or. Corneşti se aseamănă cu apele staţiunii balneare Borjomi.
• Apele hidrocarbonatate clorosodice şi cloro-hidrocarbonatate sodice au
fost identificate în s. Şamalia (com. Vişniovca, raionul Cantemir), or. Camenca
(sanatoriul „Dnestr”), s. Copanca, raionul Căuşeni) etc. Mineralizarea lor variază
între 1,2 - 5,0g/l.
• Apele clorosodice a fost descoperită în sonda de foraj din s. Moscovei
(raionul Cahul), având mineralizarea de 11,8 g/1, în satele Cureşniţa şi Golosniţa
(raionul Cahul).
• Apele hidrocarbonate sulfatat-sodice şi sulfatat-hidrocarbonatate sodice
sunt răspândite, în mare parte, în lungul văii Prutului. După compoziţia ele se
aseamănă cu cele de la staţiunea balneară Karlovy Vary (Cehia).
• Apele sulfatat-hidrocarbonatat-sodico-potasico-magneziene au fost
identificate în mai multe foraje, având debitul până la 280 l/sec şi mineralizare
variată. Cu un debit maxim se caracterizează sursa din s. Criva (raionul Briceni),
apa provenind din depozite carstice.
• Apele sulfatate sodico-magneziene puţin mineralizate au fost descoperite
în forajele din apropierea satelor Prodăneşti (raionul Floreşti) şi Brătuşeni (raionul
Edineţ).
• Apele sulfatate clorosodice au fost identificate în raionul Căuşeni (s.
Varniţa, s. Chircăeşti, mun. Tighina).
Multe din aceste ape, prin asemănarea compoziţiei chimice cu apele unor
staţiuni renumite pot fi folosite în scopuri balneo-terapeutice şi în alimentaţie. La
ora actuală, din păcate, numai un număr restrâns din aceste ape este folosit în
alimentaţie - „Varniţa”, „Dnestreanca” etc. În cadrul cercetărilor apelor subterane
şi a forajelor pentru petrol şi gaze au fost identificate ape cu caracter termal,
temperaturile ajungând, în unele cazuri, valori de până la +46° C. Aceste ape pot fi
folosite cu succes în scopuri balneare. Cea mai mare concentrare a apelor subterane
cu caracter termal este semnalată în lungul faliei Baimaclia din sudul ţării.
Din toate cele prezentate mai sus rezultă, că în republică nu s-au făcut
cercetări sistematice pentru evidenţierea apelor minerale folosite în scopuri
balneare. Aceste surse pentru a fi folosite şi a fi rentabile de exploatat, necesită pe
de o parte amenajări cu investiţii pe termen lung, iar pe de altă parte – o clientelă
destul de bogată, ceea ce este foarte complicat pentru ţara noastră.