5.

MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI

5.1. Proiectarea şi obiectivele sistemului de monitorizare

Sistemul de monitorizare a calităţii apei este un subsistem al sistemului
general de monitorizare a mediului. Pentru dezvoltarea unui astfel de sistem se
realizează un studiu ale cărui elemente principale sunt:
- stabilirea obiectivelor monitorizării
- descrierea zonei ce va fi supusă monitorizării
- tipul de informaţii necesare şi modul de obţinere a acestor informaţii
(variabilele care vor fi măsurate, tipuri probe, locul de recoltare, amplasare senzori
pentru măsurări automate etc.)
- frecvenţa de recoltare a probelor şi timpul necesar efectuării analizelor
offline
- estimarea necesarului de resurse (umane, financiare etc.)
- planuri, proceduri şi metode pentru controlul calităţii şi pentru situaţii de
urgenţă
Monitorizarea calităţii apei se efectuează pentru a verifica dacă aceasta este
potrivită pentru utilizare (apă potabilă, apă pentru irigaţii, apă industrială etc.) şi în al
doilea rând pentru aprecierea impactului asupra mediului (aşa-numita
monitorizareimpact).
Monitorizarea calităţii apei este un proces de analiză, interpretare şi
comunicare către factorii decizionali şi către populaţie a proprietăţilor fizico-chimice,
biologice şi microbiologice ale apei. Sistemul de monitorizare trebuie să fie flexibil şi
adaptat în funcţie de necesităţile locale, naţionale sau globale.
Informaţiile obţinute prin intermediul sistemului de monitorizare trebuie să
răspundă la o serie de întrebări, cum ar fi:
- care sunt cerinţele utilizatorilor pentru calitatea şi cantitatea apei
- dacă standardele stabilite pentru calitatea şi cantitatea apei sunt respectate
- în ce mod calitatea apei este influenţată de procesele naturale
- care este capacitatea apei de asimilare a reziduurilor fără a depăşi nivelul
admis de poluare
- dacă deşeurile descărcate (deversate) de către diverse unităţi sunt în limitele
prestabilite sau în locurile prestabilite
 - care sunt variabilele fizice, chimice sau biologice care fac apa nepotrivită
pentru utilizare
- care sunt limitele peste care anumite substanţe devin toxice pentru om sau
pentru celelalte fiinţe vii
- dacă deşeurile sunt biodegradabile şi care este intervalul de timp necesar
descompunerii
- dacă există măsuri de control pentru prevenirea poluării sau îmbunătăţirea
calităţii apei şi dacă acestea au efectul scontat
- care sunt tendinţele de modificare a calităţii apei (în sens pozitiv sau
negativ) în funcţie de modificarea activităţii umane din zona monitorizată
- cum se modifică sănătatea omului ca urmare a calităţii scăzute a apei
- care sunt efectele pe care poluarea apei le are asupra celorlalte fiinţe vii

În funcţie de informaţiile disponibile, anumite sisteme şi programe de

monitorizare sunt concepute pentru a funcţiona pe termen lung şi pentru a oferi un
volum larg de rezultate, altele sunt concentrate pe un singur obiectiv şi pentru o
perioadă scurtă de timp. Pentru a conferi claritate şi eficienţă unui sistem de
monitorizare, este necesară precizarea obiectivelor de monitorizare. Obiectivele pot fi
generale, fără o detaliere iniţială a sub-obiectivelor, sau detaliate. Pentru a stabili
obiectivele unui sistem de monitorizare a calităţii apei trebuie să fie precizate
următoarele chestiuni:
• locul de realizare a monitorizării
• scopul realizării monitorizării: pentru informaţii de bază, de planificare,
informaţii operaţionale, de management, pentru elaborarea de standarde, pentru
depistarea surselor de poluare
• care sunt informaţiile privind calitatea apei pentru fiecare folosinţă a apei;
care sunt variabilele ce trebuie măsurate şi cu ce frecvenţă
• care sunt resursele umane şi financiare necesare pentru monitorizare şi cine
este responsabil pentru fiecare element sau subsistem al sistemului de monitorizare
• cui sunt destinate datele şi informaţiile obţinute prin monitorizare şi cum
vor fi folosite aceste date (pentru decizii de control al poluării, pentru elaborare de
standarde, pentru avertizare – alarmare, pentru completarea bazei de cunoştinţe)
Obiectivele tipice ale unui sistem de monitorizare sunt:
 - identificarea condiţiilor fundamentale care trebuie respectate în
ecosistemul respectiv
- detectarea semnelor de deteriorare a calităţii apei
- localizarea maselor de apă din ecosistemul supravegheat care nu
îndeplinesc standardele privind calitatea apei
- identificarea zonelor contaminate
- estimarea concentraţiei şi cantităţii de poluanţi preluată de către
ecosistemul monitorizat
- determinarea dispersiei şi a efectelor unui anumit poluant sau deşeu
- evaluarea metodelor de control al calităţii apei
- dezvoltarea şi completarea continuă a standardelor de calitate a apei
- dezvoltarea legislaţiei şi regulamentelor privind reziduurile şi poluarea
apei
- dezvoltarea şi implementarea unor programe de avertizare-alarmare în caz
de poluare şi a unor programe şi metode de control al poluării
Actualmente sunt în plină dezvoltare sistemele de monitorizare cu mai multe
obiective, care converg către programe de monitorizare naţionale, care trebuie să ţină
seama de modul actual şi de perspectivă de utilizare a apei la nivel naţional, de surse
de poluare actuale şi de perspectivă, de modalităţi globale de control al poluării, de
condiţiile geologice şi de categoriile de apă etc.
Aceste programe de monitorizare naţionale sunt înglobate la rândul lor în
programe internaţionale, cum ar fi de exemplu Programul ONU pentru Mediu
(UNEP). În UNEP, care este organizat pe baza principiilor Sistemelor Informaţionale
Geografice (Geographical Information Systems – GIS), sunt incluse şi sistemele de
monitorizare a mediului din România. Sistemul naţional de monitorizare cuprinde ca
subsisteme: Sistemul Global pentru Monitorizarea Mediului (GEMS-Ro: Global
Environment System – Romania) şi Monitoringul de Fond Global Integrat (IGMBRo:
Integrated Global Background Monitoring – Romania).
Reţeaua naţională de monitorizare realizează supravegherea următoarelor
categorii de ape: ape curgătoare, ape stătătoare, ape marine de litoral, ape
subterane, ape uzate. Activitatea de monitorizare este organizată pe bazine
hidrografice, fiecare bazin corespunzând unei direcţii de gospodărire a apelor. În
cadrul fiecărei direcţii există centre de control de grad I şi II (SGA – sisteme de
gospodărire a apelor – staţii locale). Prin urmare, reţeaua de monitorizare este un
sistem ierarhizat cu staţii şi secţiuni de control al calităţii apei. Pe baza metodologiei
de realizare a fluxului informaţional s-a dezvoltat un flux rapid (zilnic în 65 de
secţiuni de control) şi un flux informaţional lent dar mai cuprinzător (aproximativ 270
de secţiuni de control – determinări lunare pe Dunăre şi pe râurile şi afluenţii
semnificativi).

5.2. Zona de monitorizare, prelevarea probelor, variabile monitorizate

Zona de monitorizare
Pentru dezvoltarea şi implementarea sistemului de monitorizare trebuie în
primul rând realizată o descriere a zonei pentru care se doreşte monitorizarea calităţii
apei. Zona de monitorizare trebuie să fie suficient de clar precizată prin:
- precizarea coordonatelor geografice ale zonei, a limitelor şi vecinilor
- realizarea unui studiu cu condiţiile de mediu existente în zonă, precum şi
cu procesele naturale şi antropice care pot afecta calitatea apei
- descrierea categoriilor şi maselor de apă din zonă
- strângerea de informaţii meteorologice şi hidrologice ale zonei respective
- modul de utilizare ale apelor din zona monitorizată (potabilă, industrială
etc.)
Zona sau aria de acoperire este suprafaţa de pe care apa curge spre un
anumit curs de apă, şi în cazurile în care sistemul acelui curs de apă principal este
foarte întins, aria de acoperire se împarte pe zone mai mici. Aria de acoperire
împreună cu cursul principal formează o unitate distinctă din punct de vedere
hidrologic şi economic, unitate care este luată în calcul pentru monitorizarea calităţii
apei şi pentru managementul resurselor de apă.
Pentru descrierea ariei de acoperire trebuie precizată (măsurată) suprafaţa
acesteia şi trebuie realizată localizarea geografică.
Condiţiile de mediu din zona de acoperire trebuie analizate şi descrise în
detaliu, deoarece au o mare influenţă asupra apei. Interesează îndeosebi structura
solului şi a rocilor, vegetaţia terestră şi acvatică, fauna, forma terenului, distanţele faţă
de mare sau ocean, clima, distanţa faţă de activităţile umane etc.
Informaţiile meteorologice şi hidrologice se referă la regimul precipitaţiilor
din bazinul hidrografic respectiv, la amplasarea hidrocentralelor sau staţiilor de
epurare, la viteza şi debitul de curgere al râurilor din bazin etc.
 Informaţiile referitoare la masele de apă sunt deosebit de utile pentru
sistemul de monitorizare. Trebuie realizată o descriere a lacurilor din bazinul
hidrografic: mod de formare, suprafaţă, adâncime, volum, compoziţie, surse de
alimentare, puncte de deversare a reziduurilor (permanente sau posibile –
accidentale). Informaţiile despre râuri şi pârâuri se referă la lungime, traseu,
adâncime, tipul rocilor albiei, profilul albiei etc. (harta tridimensională a bazinului
hidrografic). De asemenea, sunt utile informaţiile despre construcţii (baraje, diguri,
lacuri de acumulare), drumuri şi căi ferate.
Modul de utilizare al apei din zona de monitorizare trebuie precizat prin
indicarea folosinţelor de apă potabilă, pentru irigaţii, industrială etc. Acestea
constituie ieşiri de apă din sistem şi trebuie calculată sau estimată cantitatea de apă
precum şi calitatea necesară.

Prelevarea probelor
După realizarea unei analize sistematice a zonei de monitorizare (care face
obiectul unui raport detaliat) trebuie alese punctele de măsurare a calităţii apei –
punctele de prelevare a probelor. Punctele de prelevare sunt folosite fie pentru
recoltare de probe pentru analize off-line, fie sunt dotate cu senzori pentru o
supraveghere on-line, automată, a calităţii apei.
Alegerea punctelor de prelevare se face prin selectarea zonei sau secţiunii de
prelevare (secţiune transversală prin bazin) şi apoi prin stabilirea punctului sau staţiei
din secţiunea de prelevare. Alegerea punctelor de prelevare se face în funcţie de
obiectivele sistemului de monitorizare. Prelevarea probelor se poate face pentru:
evaluarea calităţii apei într-un bazin de recepţie, determinarea capacităţii unui curs de
apă sau lac pentru utilizarea în agricultură sau pentru pescuit, determinarea capacităţii
unui curs de apă pentru aprovizionarea cu apă potabilă, pentru sporturi nautice etc.,
evaluarea impactului exploatării solului asupra calităţii apei, studiul efectelor produse
de deversări de deşeuri, studiul efectelor produse de lucrările de hidroamenajare etc.
Selectarea punctelor (staţiilor) de prelevare a probelor se face în mod distinct
pentru râuri, lacuri şi ape subterane.
Punctele de prelevare a probelor de pe râuri se amplasează în locurile cu apă
omogenă, iar gradul de omogenitate este verificat prin măsurarea temperaturii şi altor
mărimi caracteristice. De regulă, podurile sunt folosite ca puncte de prelevare
deoarece sunt uşor de identificat şi reprezintă şi centre de măsurare hidrologică
(pentru cotele apelor). Pentru stabilirea punctului de prelevare se fac mai multe
măsurători în jurul punctului (în plan orizontal şi pe verticală) şi se realizează o medie
pentru verificarea omogenităţii.
Pentru lacuri (naturale sau de acumulare) trebuie realizate studii preliminare
care să ateste corectitudinea punctelor de prelevare alese – din punct de vedere al
omogenităţii în plan orizontal şi îndeosebi pe verticală. O mare importanţă o are
stratificarea termică a lacului respectiv, care apare atunci când există o diferenţă mare
de temperatură între apa de la suprafaţă şi cea de la fundul lacului. Probele trebuie
prelevate la 1 m sub suprafaţa apei şi la 1 m deasupra sedimentului de pe fundul
lacului, iar în cazul stratificării termice sub şi deasupra stratului de schimb termic
(eventual chiar mai multe puncte de prelevare pe verticală).
Punctele de prelevare pentru apele subterane sunt amplasate în locurile unde
accesul este posibil, în special la izvoarele din acvifer sau prin utilizarea unor foraje
de sondă.

Variabile monitorizate
Pentru realizarea sistemelor de monitorizare trebuie fixate anumite variabile
care vor fi măsurate şi care vor permite calculul unor indicatori specifici şi comparaţii
cu valorile permise ale acestora. Mediile utilizate pentru monitorizare sunt apa,
materia sub formă de particule şi organismele vii din apă. Calitatea apei şi a
particulelor se stabileşte prin metode fizico-chimice, iar organismele vii se analizează
prin diverse metode specifice. Apa este cel mai utilizat mediu pentru monitorizare.
Organismele vii sunt frecvent utilizate pentru evaluarea toxicităţii apelor
poluate şi pentru monitorizarea chimică a substanţelor poluante.
Calitatea apei poate fi apreciată în funcţie de obiective prin utilizarea câtorva
variabile sau a unei combinaţii de peste 100 de variabile, dar pentru obiectivele
curente se folosesc aproximativ 25 de parametri fizici, chimici şi biologici. Aceste
variabile sau combinaţii ale acestora se mai numesc indicatori de calitate, şi au
anumite valori permise în funcţie de destinaţia apei (potabilă, irigaţii, industrii
specifice).
De exemplu, una din combinaţiile minimale de variabile monitorizate este
formată din temperatură, pH, conductivitate electrică, oxigen dizolvat şi totalitatea
solidelor suspendate. În funcţie de variabilele monitorizate, pentru culegerea datelor
se utilizează senzori şi aparate de măsurat specifice (de exemplu pentru temperatură:
traductoare de temperatură, termometre).
În tabelul 1 sunt prezentate variabilele măsurate pentru staţiile de bază în
cadrul programului GEMS-Ro, în funcţie de localizarea punctelor de prelevare.

Tabelul 1. Variabile utilizate pentru monitorizarea apei (GEMS-Ro)

5.3. Sistem automat de monitorizare a unui bazin hidrografic

A fost realizat un sistem automat pentru monitorizarea unui bazin

hidrografic, în vederea urmăririi calităţii apelor, prevenirea inundaţiilor şi protecţia
mediului înconjurător. Urmărirea calităţii apelor atât de suprafaţă cât şi a apelor din
straturile agvifere, reprezintă în aceasta perioadă un obiectiv de prima prioritate
Urmărirea resurselor de apă, intr-un areal geografic, este realizată în prezent
prin intermediul sistemelor automate moderne de achiziţie de date din punctele de
interes amplasate în arealul bazinului hidrografic, de la staţii hidrometrice şi din
puţuri de foraj în pânza freatică, utilizându-se modele matematice şi statistice
specifice, echipamente tehnologice moderne – radare meteorologice– prelucrarea
informaţiilor achiziţionate şi stocarea rezultatelor în baze de date create şi
implementate la sediul dispeceratului bazinului hidrografic.
Elaborarea prognozelor hidrologice corecte, prin urmărirea în timp real a
evoluţiei parametrilor bazinelor hidrologice, măreşte timpul avut la dispoziţie pentru a
se interveni eficient pentru înlăturarea, dacă nu completă, cel puţin pentru reducerea
efectelor dezastruoase în situaţii limită cum ar fi: inundaţii, căderi masive şi în timp
scurt de precipitaţii lichide sau ninsori abundente, formarea undelor de viituri precum
şi în situaţii de contaminare a apelor de suprafaţa sau din straturile freatice cu
substanţe nocive, deversate în râuri şi pe terenuri agricole şi forestiere.

5.3.1. Arhitectura sistemului automat de monitorizare

Sistemul automat de monitorizare al unui bazin hidrografic, este un sistem

distribuit pe mai multe nivele, după cum se vede şi în schema-bloc de principiu
prezentata în fig.1.
Din punct de vedere structural, au fost stabilite următoarele nivele ierarhice:
 nivelul central – amplasat la dispecerul zonal din bazinul hidrografic
 nivelul staţiilor hidrometrice, a posturilor pluviometrice şi a puţurilor de foraj –
pentru urmărirea parametrilor bazinului (nivele, temperatura, precipitaţii şi
calitatea apelor)
 nivelul local – compus din totalitatea senzorilor şi traductoarelor amplasate în
punctele de măsura
 nivelul comunicaţie – realizat din elementele care participă la transferul datelor,
între staţiile locale şi dispecerul central (modemuri, staţii radio, GSM), precum şi
din staţii mobile de colectare şi înmagazinare a datelor (dataloggere) din punctele
de achiziţie manuală.
NIVELUL DISPECER
La nivelul dispecerului de zonă, sistemul constă dintr-un pachet de programe
implementat pe un calculator compatibil IBM PC, cu posibilitatea de a funcţiona în
reţea denumit “HIDROSIS”.
Ansamblul de programe “HIDROSIS” este realizat sub mediul de dezvoltare
LabWindows/CVI 5.5 al firmei National Instruments, mediu specializat în domeniul
achiziţiei de date, împreună cu modulul LabWindows/CVI SQL Toolkit 2.0, care
asigura gestiunea bazelor de date relaţionale, compatibile SQL.
Este realizat sub forma unei aplicaţii Windows (HIDROSIS.EXE) şi este
destinat rulării pe un calculator compatibil IBM PC, sub sistemul de operare
Microsoft Windows NT/2000 Server, cu posibilitatea de a funcţiona în reţea.
Aplicaţia “HIDROSIS” realizează următoarele funcţii :
 transferul datelor de la nivelul local la dispecerat, stocarea acestora la nivelul
dispecerului vizualizarea datelor achiziţionate
 introducerea manuală a mărimilor ce nu pot fi achiziţionate automat
 generarea bazei de date aferentă mărimilor hidrologice achiziţionate
 prelucrai asupra bazei de date hidrologice, generarea, vizualizarea şi listarea
rapoartelor cu informaţiile rezultate în urma prelucrărilor.

Aplicatia HIDROSIS este realizată în următoarea structură:

 o colecţie de interfeţe grafice (specifice mediului de dezvoltare programe
LabWindows/CVI), de tip ecran
 un set de module program scrise în varianta de limbaj implementată în mediul de
dezvoltare LabWindows/CVI (care realizează funcţiile aferente controalelor din
interfeţele grafice) precum şi în varianta de limbaj implementată în modulul
LabWindows/CVI SQL Toolkit 2.0 (care realizează funcţiile aferente gestiunii
bazei de date)
 baza de date relaţională creată cu aplicaţia Microsoft SQL Server 2000, stocată pe
un server de date SQL.

FUNCTIILE APLICAŢIEI “HIDROSIS”

 generare hartă cu toate bazinele hidrografice ale ţării şi dispeceratele bazinale
aferente
 selectarea unui bazin de analizat
 generare harta cu bazinul hidrografic selectat şi dispeceratele judeţene aferente
 selectarea unui dispecerat judeţean
 amplasarea pe harta a punctelor de achiziţie date
 configurarea unui punct de achiziţie: numele localităţii, punctele de măsură
(staţiile hidrometrice, punctele pluviometrice şi puţurile de foraje)
 configurarea unui punct de măsura: coordonate geografice (bazinul hidrografic,
râul pe care este amplasat, cota terenului, etc), date tehnice, felul achiziţiei
(automat/manual), tipul staţiei de achiziţie a datelor, modul de transmitere a
datelor (comunicatie/datalogger portabil), parametrii achiziţionaţi
 selectarea unui punct de măsura şi vizualizarea informaţiilor referitoare la acel
punct: configurare, date achiziţionate, etc.
 selectarea unui punct de măsura şi introducerea datelor achiziţionate manual
 generarea bazei de date a mărimilor hidrologice pe baza datelor achiziţionate
 asigurarea comunicaţiei între dispecer şi punctele de măsură
 stabilirea şi modificarea programului de achiziţie a punctelor de măsurare prin generarea
fişierului de configurare a achiziţiei şi transmiterea acestuia către punctele de măsură
 transferul periodic al datelor de la nivelul local la dispecer
 dispecer zonal

nivel comunicatie
Radio GSM (datalogger, radio/GSM modem)

statii hidrometrice, puncte

pluviometrice si statii achizitie din
foraje acvifere

nivel local (traductoare)

Figura 1: arhitectura stemului

NIVELUL STAŢIILOR DE ACHIZIŢIE

Staţiile de achiziţie date din componenta sistemului sunt reprezentate de
totalitatea echipamentelor cu care sunt dotate punctele de măsura a parametrilor
hidrologici ai bazinului. După complexitatea şi numărul de parametrii achiziţionaţi din
fiecare punct de măsura, în cadrul sistemului avem următoarele tipuri de staţii:
 staţii de achiziţie hidrometrice (achiziţionează nivelul în apele de suprafaţă,
temperatura atmosferică, cantitatea de precipitaţii şi calitatea apelor de suprafaţă
sau din pânza freatică), notate S1
 staţii pluviometrice (achiziţionează în funcţie de configuraţia staţiei parametrii :
nivel, temperatură şi precipitaţii), notate S2
 staţii de achiziţie din puţurile de foraj (achiziţionează date referitoare la variaţia
nivelului pânzei freatice în forajele de urmărire şi de exploatare şi calitatea
apelor), notate S3
 staţii portabile pentru achiziţia datelor de la puţurile de foraj şi transferul acestora
în baza de date la dispecerul zonal, notate S4
 Pachetul de programe care se implementează în memoria automatelor din
staţiile de achiziţie S1 şi S2 (echipate cu automate de tip Siemens) denumit
“HIDROSIS_S1_S2” este realizat în limbaj de asamblare sub mediul de
dezvoltare Step7 MicroWIN .

Funcţiile pachetului de programe :

 configurarea locală a staţiei
 etalonarea traductoarelor
 salvarea în memoria nevolatilă a parametrilor de configurare şi etalonare
 preluarea parametrilor de configurare transmişi de la calculatorul dispecer
 gestionarea ceasului de timp real
 citirea periodică a canalelor de intrare
 conversia mărimilor citite şi filtrarea acestora
 afişarea locală a mărimilor
 stocarea principalelor evenimente din proces şi semnalizarea alarmelor sau
avariilor
 transferul datelor măsurate la cererea calculatorului dispecer
 verificarea încadrării în limite a măsurilor efectuate şi avertizare la depăşirea
acestora
 alarmare la nivel local în cazul depăşirii limitelor de alarmare
 restricţionarea accesului la configurarea staţiei prin sistem de protecţie cu parolă
 autotestarea bunei funcţionări a elementelor din componenţa staţiei.

Programul implementat în staţiile de achiziţie S3 (din puţurile de foraj),

denumit “HIDROSIS_S3” este realizat în limbajul de asamblare specific
microcontrolerelor PIC cu care este realizată staţia.

Funcţiile pachetului de programe :

 verificarea conexiunii cu sistemul de descărcare (datalogger portabil)
 recunoaşterea regimurilor de lucru : descărcare date, configurare/etalonare
 preluarea datelor de configurare
 gestionarea ceasului de timp real
 citirea canalelor de intrare analogica şi efectuarea conversiilor
 stocarea datelor citite în memoria EEPROM
 memorarea numărului datelor stocate
 descărcarea datelor la recepţia semnalului de descărcare transmis de datalogger-ul
portabil
 transmiterea identificatorului staţiei pentru recunoaştere la calculatorul de la
dispecer
 reiniţializarea zonelor de date după descărcarea datelor
 revenirea în starea “SLEEP” după efectuarea măsurătorilor sau întreruperea
comunicaţiei
 măsurarea valorii bateriei şi alarmare în caz de sesizare prag de alarmă baterie.

Programul implementat în memoria automatelor din staţiile de achiziţie S4

(dataloggerele portabile) denumit “HIDROSIS_S4” este realizat în limbajul
“C” îndeplinind următoarele:

Funcţiile pachetului de programe :

 generarea prin tastare a identificatorului staţiei apelate
 stabilirea sesiunii de lucru :
 preluare date de către dispecer
 descărcarea automatelor locale
 preluarea parametrilor de configurare de la dispecer
 configurarea şi etalonarea automatelor locale
 memorarea identificatorilor staţiilor de la care s-au descărcat datele
 citirea pe blocuri a bufferelor de achiziţie
 citirea pe blocuri a bufferelor de rapoarte de evenimente
 reiniţializarea memoriei datalogger-ului după descărcarea datelor la calculatorul
de la dispecer.