Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

Euroscepticismul Britanic și Brexit

Profesor Coordonator:
Asist. Univ. Dr. : Georgiana Țăranu
Lect. Univ. Dr. : Mihaela Ivănescu
Student: Denisa Ștefania Lascu
Specializarea: R.I.S.E.

CONSTANȚA 2017

1
Euroscepticismul Britanic și Brexit

Euroscepticismul a fost prima dată folosit în presa britanică la mijlocul anilor 1980,
fiind asociat cu termenul de anti-marketeer. În contextul punerii bazei Actului Unic European
și implicit al introducerii pieței unice termenul euroscepticism era văzut mai degrabă ca o
modalitate de exprimare a opoziției privind creșterea caracterului economic al Comunității
Europene în devafoarea caracterului politic. 1
Astfel, în elaborarea lucrării mele am luat în
considerare importanța fenomenului eurosceptic în Marea Britanie și evoluția acestuia, având
în vedere contextul politic și economic actual privind relația cu Uniunea Europeană.
Prin prezenta lucrare mi-am propus să realizez o imagine de ansamblu asupra
euroscepticismului britanic actual. Astfel, pentru înțelegerea deplină a fenomenului
eurosceptic am început elaborarea lucrării prin încercarea de a defini și sublinia aspectele
importante ale acestuia. De asemenea, m-am axat pe istoricul euroscepticismului britanic ca
fiind punctul de plecare în elaborarea lucrării. În cea de-a doua parte a lucrării și respectiv a
treia, am abordat o problemă actuala din Marea Britanie și anume Brexitul ca fiind un rezultat
al gandirii eurosceptice al clasei politice actuale și nu numai. Mi-am propus să analizez
principalii factori ce au dus la exacerbarea fenomenului eurosceptic până într-un asemenea
punct încât să se ajungă la ieșirea acestui stat din Uniunea Europeană.
În elaborarea lucrării mele m-am folosit de cărți și documente de specialitate dar, nu în
ultimul rând și de articole din presă și publicații apărute pe site-uri oficiale. Spre exemplu voi
folosi lucrarea lui Petr Kopecky și Cas Mudde, „The Two Sides of Euroscepticism: Party
Positions on European Integration in East Central Europe”, lucrare ce conceptualizează
euroscepticismul și partidele politice eurosceptice în special din Europa Centrală și de Est. O
lucrare de bază este cea a lui Charles Grant, „Why is Britain Eurosceptic?”, lucrare ce aduce
în actualitate principalele motive ce au făcut ca Marea Britanie să fie atât de eurosceptică. De
asemenea, volumul colectiv „The EU, Euroscepticism and Brexit” realizează o trecere în
revistă prin principalele probleme ale Marii Britanii eurosceptice de-a lungul perioadei sale de
stat membru al Uniunii Europene analizându-le. Având în vedere că nu doar euroscepticismul
a dus la dorința de părăsire a Uniunii Europene este important să identificăm restorturile ce au
stat la baza acestei dorințe și din perspectiva relației dintre Marea Britanie și Uniunea
Europeană de la aderare și până în momentul actual. Însă, nu doar problemele de relaționare

1
Menno Spiering, „British Euroscepticism”, în Euroscepticism: Party Politics, National Identity and European
Integration, Amsterdam-New York 2004, p. 128.

2
dintre statul membru și Uniunea Europeană au făcut ca lucrurile să fie așa ci și unele
probleme de ordin intern. În acest sens, Institutul Diplomatic Român a publicat în Policy
Study un articol intitulat „Uniunea Europeană și criza refugiaților” în care este analizat
euroscepticismul în contextul actual al crizei refugiaților din Marea Britanie. Un alt studiu de
care m-am folosit în elaborarea lucrării mele este cea a Sofiei Vasilopoulou, „Rethinking
Party-Based Euroscepticism: A Refined Typology” ce consideră că euroscepticismul este un
fenomen social și politic. În definirea conceptului de euroscepticism mi-a fost de ajutor
lucrarea lui Paul Taggart, „A Touchstone of dissent: Euroscepticism in Contemporary
Western European Party System”, publicată în European Journal of Political Research.
Paul Taggart a definit euroscepticismul prin trei maniere de raportare la Uniunea
Europeană: euroscepticii anti-integrare, care se opun integrării și deci se opun Uniunii
Europene și evoluției acesteia, euroscepticii care nu sunt, în principiu impotriva Uniunii
Europene, dar cred că aceasta are un caracter profund mixt și, în final, euroscepticii care văd
Uniunea Europeană ca fiind prea exclusivă din punct de vedere geografic. Sintetizând,
concepția sa se referă la eurosceptici ca fiind cei care se poziționează în afara status quo-ului.
2
De asemenea, Paul Taggart a distins două tipuri de euroscepticism, unul hard și unul soft,
făcând în special referire la euroscepticismul din Europa Centrală și de Est.3 Astfel, el a
descris euroscepticismul hard ca fiind o reacție de respingere totală față de proiectul
european, de integrarea economică și de opoziție față de integrarea sau rămânerea statului lor
în Uniunea Europeană. În ceea ce privește euroscepticismul de tip soft, acesta nu reprezintă o
opunerea totală față de Uniunea Europeană sau față de calitatea de membru a statului, ci mai
degrabă este vorba despre o neînțelegere la nivel de idei. Mai concret, statul membru sau
statul candidat nu se regăsește în principiile și traiectoria de evoluție a proiectului european. 4

Manifestarea pozițiilor eurosceptice poate fi rezultatul gandirii că europenizarea este o formă


intensă și rapidă de globalizare la scară largă ce poate avea drept rezultat diminuarea
importanței statelor naționale și pierderea identității naționale.5
Apărut pentru prima oară în presa britanică pe 11 noiembrie 1985 în „The
Times”,euroscepticismul descria o atitudine sceptică față de Uniunea Europeană și politicile

2
Paul Taggart, „A touchstone of dissent: Euroscepticism in Contemporary Western European party systems”, în
European Journal of Political Reserch, volumul III, anul 1998, p. 366.
3
Paul Taggart, Aleks Szczerbiak, „The Party Politics of Euroscepticism in EU Member and Candidate States”,în
Sussex European Institute, nr.51, Aprilie 2002, p. 7.
4
Petr Kopecky, Cas Mudde, „The Two Sides of Euroscepticism: Party Positions on European Integration in East
Central Europe”, în European Union Politics, vol.3, p. 300.
5
Sergiu Gherghina, Sorina Soare, Sergiu Micșoiu, „Combaterea euroscepticismului, extremismului, radicalizării
și consolidarea încrederii în valorile europene” în Studii de strategie și politici SPOS 2015, studiul nr.1,
București 2016, p. 22.

3
sale.6 În fapt, britanicii nu au fost printre cei mai entuziaști membri ai Uniunii Europene încă
de la începutul formării Comunității. Încă dinainte de a adera se credea că Marea Britanie nu
ar fi un candidat ideal sau un bun membru pentru Comunitate tocmai din cauza caracterului
său insular. În 1963, generalul Charles de Gaulle motiva vetoul său împotriva candidaturii
Marii Britanii ca fiind mai degrabă un ajutor pentru stat, considerând că acesta nu s-ar fi putut
adapta condițiilor pieței comune întrucât nu se plia pe modelul continetal al statelor deja
membre. 7
Exact la 10 ani distanță Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economică
Europeană. 8
Guvernul Britanic a sperat că odată cu intrarea sa în Comunitate își va putea
impune obiectivele tradiționale, nu au abandonat opoziția față de supranaționalism ci sperau
mai degrabă să își promoveze viziunea asupra interguvernamentalismului Comunității și să își
apere suveranitatea.9 Defapt, Marea Britanie a avut o atitudine relativ deschisă față de
politicile UE la început, având o bună cooperare în ceea ce privește implementarea
directivelor și respectarea deciziilor Curții Europene de Justiție. De asemenea, programul
1992 care a dus la formarea pieței unice a fost schițat de un membru al Partidului Conservator
Britanic, Lordul Cockfield.10 Astfel, putem afirma că relația UE-Marea Britanie nu a fost
întotdeauna plină de euroscepticism însă, acesta s-a acutizat odată cu trecerea anilor.
Perioada post-Maastricht a adus inovări importante în ceea ce privește integrarea
economică europeană și a întărit cooperarea la nivel politic, delegându-se astfel importante
aspecte din suveranitatea națională către instituțiile comunitare, fapt accentuat în tratatele
succesive. În ciuda faptului că euroscepticismul s-a manifestat și în anii 60-70 se poate
considera că după Tratatul de la Maastricht acesta a căpătat o formă mult mai accentuată,
amplificându-se discursurile eursceptice tocmai prin prisma inovărilor sale, ce atrăgeau după
sine delegări crescânde ale suveranității statelor naționale. 11
La doar un an după semnarea Tratatului de la Maastricht, în 1993 în Marea Britanie
s-a format Partidul Pentru Independența Regatului Unit (UKIP). Acesta a fost fondat de
membri ai Ligii Anti-federaliste ce se opuneau Tratatului de la Maastricht.12 Încă de la

6
Information Guide Euroscepticism, în European Sources Online, Cardiff EDC, 2015, p. 2.
7
Charles Grant, „Why is Britain eurosceptic?” ,Center for European Reform, decembrie 2008, p. 1.
8
Regatul Unit-prezentare generală, https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-
countries/unitedkingdom_ro , site-ul oficial al Uniunii Europene, accesat la data de 10.11.2017, ora 18:00.
9
Mark Garnett, Philip Lynch, „The UK and the European Union”, în The EU, Euroscepticism and Brexit, cap.
III, p. 97.
10
C. Grant, op. cit., p. 1.
11
S. Gherghina, S. Soare, S. Micșoiu, op. cit., p. 24.
12
Robert Ford, Matthew J. Goodwin, David Cutts, „Strategic Eurosceptics and Polite Xenophobes: Support for
the UK Independece Party in the 2009 European Parliament Elections”,
https://www.nottingham.ac.uk/news/documents/pdf/strategiceuroscepticsandpolitexenophobessupportfortheukin
dependencepartyinthe2009europeanparliamentelections.pdf , p. 3.

4
formarea sa principala caracteristică a politicii partidului a fost aceea de a impune încetarea
oricăror relații cu Uniunea Europeană. Partidul susținea că Marea Britanie ar trebui să fie
condusă doar pe baza regulilor tradiționale, în interesul statului iar singurele reguli ce ar trebui
aplicate sunt cele proprii pentru a-și păstra suveranitatea. 13
UKIP nu se opunea integrării
altor state în Uniunea Europeana, însă nu dorește ca Marea Britanie să mai facă parte din
aceasta.14 Conceptul de suveranitate este considerat a fi un temei principal pentru
euroscepticism în Marea Britanie. Euroscepticii de origine britanică consideră că integrarea
europeană este realizată în detrimentul democrației și naționalismului britanic, mai ales că,
pentru Marea Britanie parlamentul este un simbol al valorilor naționale. UKIP consideră astfel
că Uniunea Europeană nu poate fi reformată astfel încât să reprezinte valorile britanice, iar
singura metodă pentru a-și recăpăta suveranitatea este ieșirea din Uniunea Europeană. 15

Clauzele de opt-out ale Marii Britanii au fost considerate și ele o parte a proiectului
eurosceptic din Marea Britanie. Renunțarea de a se plia pe principii cheie ale Uniunii
Europene ce definesc viitorul construcției Europene a reprezentant una dintre problemele
principale ale Marii Britanii. Marea Britanie este, de asemenea, statul cu cele mai mari clauze
de opt-out din Uniunea Europeană. Politica monetară și economică, mai precis adoptarea
monedei Euro a fost una dintre aceste clauze. Și rămânerea în afara zonei Schengen a
reprezentat dintre doleanțele Marii Britanii alături de neparticiparea în domeniul Spațiului de
Libertate, Securitate și Justiție. De asemenea, Marea Britanie a primit derogări de la Carta
Drepturilor Fundamentale dar, cu aplicare limitată. 16

Euroscepticismul și, implicit, Uniunea Europeană au devenit o preocupare mult mai


mare începând cu anul 2010 odată cu ascensiunea UKIP. Principalii factori ce duc la
amplificarea discursurilor privind euroscepticismul în această perioadă sunt, în concepția
UKIP, problema imigranților în raport cu ieșirea din Uniunea Europeană. Astfel, euroscepticii
din Partidul pentru Independența Regatului Unit susțin că Marea Britanie își poate proteja
granițele doar prin retragerea sa. 17
Partidul euroceptic al Marii Britanii a devenit al doilea cel
mai votat partid din țară în anul 2009, iar în 2014 a ocupat primul loc, cu toate acestea,
problema imigranților nu s-a aflat printre principalele îngrijorări ale votanților. 18
Se poate
considera însă că problema adusă în discuție de UKIP a constitutit o bază pentru referendumul
13
„Constituția Partidului pentru Independența Regatului Unit”, http://www.ukip.org/the_constitution, site-ul
oficial al Partidului pentru Independența Regatului Unit, accesat la data de 10.11.2017, ora 18:36.
14
P. Kopecky, C. Mudde, op.cit., p. 302.
15
M. Garnett, P. Lynch, op.cit., p. 63.
16
Nicolai von Ondarza „The size of the British Opt-Outs”, http://euanalytics.ideasoneurope.eu/2013/08/14/the-
size-of-the-british-opt-outs/, accesat la data de 10.11.2017, ora 19:00.
17
Ibidem, p. 91.
18
Ibidem.

5
ulterior organizat de către David Cameron.
Percepțiile asupra Uniunii Europene în Marea Britanie s-au schimbat semnficativ în
ultimii 13 ani. Încă din 2004 exista un nivel scăzut de încredere în Uniunea Europeană și o
imagine parțial negativă. Procentajul celor ce tindeau să nu creadă în UE a ajuns de la 48% în
19
2004 la aproape 80% în 2012.
Sondajele de tip Eurobarometru au arătat că britanicii sunt pe departe cei mai
eurosceptici dintre toți cetățenii Uniunii Europene. Un Eurobarometru publicat de Comisia
Europeană în iunie 2008 a arătat că doar 30% din britanici cred că relația lor cu Uniunea
Europeană este un lucru bun, răspunsul general al cetățenilor din celelalte state europene a
fost pozitiv în proporție de peste 52%. De asemenea, în ceea ce privește beneficiile pe care
parteneriatul cu Uniunea Europeană îl aduce țării, britanicii au răspuns favorabil doar în
proporție de 36%. 20 Acesta nu este însă și punctul de vedere al Scoției unde UKIP nu este atat
de bine înrădăcinat, având o poziție destul de slabă printre partide. Scoția este mult mai
atașată de statutul său de membră a Uniunii Europene. 21

De-a lungul timpului Marea Britanie a organizat numeroase referendumuri pe diferite


teme în ceea ce privește relația sa cu Uniunea Europeană. La doar doi ani după intrarea sa în
Uniunea Europeană, cetățenii britanici au fost întrebati printr-un referendum dacă vor să
rămână sau nu în Comunitatea Economică Europeană, rezultatul fiind unul favorabil
rămânerii în Comunitate. De asemenea, s-au organizat referendumuri pe diverse politici cheie
ale Uniunii Europene ca de exemplu referitoare la anumite tratate sau despre aderarea la zona
euro. 22
Contrastul dintre bogăția Marii Britanii și problemele economice cu care statele din
zona euro se confruntă a reprezentat unul dintre motivele pentru care Marea Britanie nu a
dorit niciodată să facă parte din zona euro. 23

Un alt exemplu în acest sens a fost cel al referendumului organizat de Tony Blair
privind Tratatul Constituțional, Britanicii eurosceptici s-au opus tratatului pentru că îl
considerau un mijloc de a promova principiile socialismului și federealismului continental. 24
Cel mai recent și totodată marcant referendum a fost ideea lui David Cameron. Acesta
a propus în 2013 realizarea unui refrendum pentru sau împotriva rămânerii Marii Britanii în
Uniunea Europeană ce urma a fi organizat odată cu câștigarea alegerilor de către Partidul
19
Jose Ignacio Torreblanca, Mark Leonard, „The Continent- Wide Rise of Euroscepticism”, publicație apărută
pe site-ul oficial al Consiliului European de relații externe, www.ecfr.eu, p. 5.
20
C. Grant, op.cit., p. 2.
21
A. Glencross, op.cit., p. 8.
22
Andrew Glencross, „British Euroscepticism as British Exceptionalism: The Forty-Year Neverendum on the
Relationship with Europe”, în Studia Diplomatica, 2014, p. 1.
23
C. Grant, op.cit., p .3.
24
C. Grant, op.cit., p. 7.

6
Conservator. Câștigând majoritatea parlamentară în alegerile generale din Mai 2015
prioritatea sa a devenit organizarea referendumului. 25
Organizarea acestuia a fost văzută ca
un gest de excepționalism britanic ce sugerează că Marea Britanie se poate retrage din
Uniunea Europeană fără a suferi vreo consecință. 26 Politica britanică în 2016 a fost dominată
de organizarea și dezbaterea cu privire la referendum. Data stabilită pentru referendum a fost
23 iunie 2016. Referendumul Brexit, așa cum a fost supranumit a reprezentat principalul
eveniment politic din Marea Britanie în anul 2016. Marea Britanie este statul cu cel mai mare
deficit în ceea ce privește cunoașterea politicilor Uniunii Europene conform unui
Eurobarometru din 2015. 27
Acesta ar putea fi considerat și unul din factorii ce au dus la
rezultatul referendumului. Cetățenii Regatului Unit au decis cu o majoritate de 52% ca țara lor
să se retragă din Uniunea Europeană. Rezultatele referendumului nu au fost însă uniforme în
toate țările ce fac parte din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. 28
În Anglia
46,8% dintre cetățeni au votat pentru, iar 53,2% au votat împotriva rămânerii în UE.
Rezultatele au fost similare in Țara Galilor însă nu și în Scoția și Irlanda de Nord. În cele din
urmă două s-a votat majoritar pentru rămânerea în Uniunea Europeană, cu un procent de 62%
și respectiv 55,7% în Irlanda de Nord. 29
Având în vedere rezultatul votului, Partidul
Naționalist Scoțian a cerut un veto scoțian în ceea ce privește Brexitul. Scoția vede acum
ideea de independență ca fiind strâns legată de rămânerea sa în Uniunea Europeană. 30
Criza refugiaților și valul de migranți din țările sărace din statele membre din Europa
de Est sunt de asemenea doi dintre factorii ce au dus la dorința de a ieși din Uniunea
Europeană a britanicilor. Mulți eurosceptici consideră că politica privind libera circulație a
persoanelor permite prea multor migranți să rămână în Marea Britanie. Ei consideră că
Brexitul ar pune capăt acestui val. Cei mai multi dintre migranți sunt de origine poloneză și
română, numărul acestora dublându-se în ultimii anii. Deși aceștia aduc un beneficiu clar
economiei Marii Britanii, euroscepticii îi aseamănă cu migranții latino-americani din SUA. 31

25
Ibidem.
26
Chris Gifford, „The UK and the European Union: Dimensions of sovereignty and the problem of eurosceptic
britishness”, în Parlamentary Affairs, vol. 63, nr.3, p. 329.
27
Nick Startin, „To be or not to be? Should I stay or should I go? And Another Cliches: The 2016 UK
Referendum on EU Membership”, în The EU, Euroscepticism and Brexit, p. 4.
28
Cristina Bogzeanu, „Uniunea Europeană: între Brexit și strategia globală” în Dinamica mediului de
securitate, iunie 2016, Centrul de studii strategice de apărare și securitate, p. 1.
29
„EU Referendum Results and Maps: full breakdown and find out how your area voted”,
http://www.telegraph.co.uk/news/0/leave-or-remain-eu-referendum-results-and-live-maps/ , 1 iulie 2016, accesat
la data de 10.11.2017, ora 19:05.
30
A. Glencross, op. cit., p. 9.
31
„Everything to Know About Britain's E.U. Referendum”, http://time.com/4232768/britain-eu-referendum-
brexit-guide/ , 22 februarie 2016, site accesat la data de 10.11.2017, ora 19:45.

7
Anthony Forster a identificat în lucrarea sa „Euroscepticism in British Politics”32 trei
perioade cheie în istoria euroscepticismului britanic. Prima aplicare pentru apartenența la
Comunitatea Europeană ce a dus la referendumul din 1975 în care s-a votat în favoarea
continuării relației cu Comunitatea Economică. A doua perioada, cea post-Maastricht, ce a
dus la o opoziție față de integrarea politică și economică, și, în final, cea mai actuală formă a
sa, ascensiunea partidelor eurosceptice culminând cu referendumul din 2016. 33
Unii eurosceptici consideră că modelul din Marea Britanie a avut deja un efect major
asupra celorlalte state membre ale Uniunii Europene, urmând să aibă un efect major asupra
evoluției statelor în raport cu Uniunea Europeană.34
În temeiul definiției lui Taggart asupra euroscepticismului putem afirma că
euroscepticismul Marii Britanii este unul de tip hard. Unul din argumente ar putea fi
caracterul puternic anti-relaționare cu Uniunea Europeană al UKIP. De asemenea, relația
istorică tensionată dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie poate fi considerată unul din
factorii ce au dus în timp la accentuarea euroscepticismului, culminând cu dorința de a părăsi
Uniunea Europeană.
Cea mai mare susținere a politicilor și a rămânerii Marii Britanii în Uniunea
Europeană s-a regăsit în rândul britanicilor posesori de diplome universitare, și a oamenilor
tineri cu ocupații profesionale de nivel cel puțin mediu. Cel mai scăzut nivel de încredere în
UE s-a identificat printre categoriile sociale slab pregătite din punct de vedere profesional și
educațional. De asemenea, persoanele ce au o puternică identitate națională s-au declarat a fi
ostili Uniunii Europene și totodată par a fi predispuși în a avea păreri eurosceptice. 35
În concluzie, putem considera că Marea Britanie este unul dintre cele mai eurosceptice
state. Având în vedere politica dusă de-a lungul celor peste 40 de ani de cooperare se poate
considera că Marea Britanie a fost, pe alocuri, un stat cu un statut special. Având în vedere
contextul politic actual din Marea Britanie putem spune că situația este încă incertă cu privire
la viitorul statului în relația cu Uniunea Europeană. Cu siguranță vocile eurosceptice din
Marea Britanie vor continua să militeze pentru ruperea oricărei legături cu Uniunea
Europeană pentru a-și revedea idealurile naționaliste privind suveranitatea, și nu numai,
reîmplinite.

32
Anthony Forster, „Euroscepticism in British politics”, 2002.
33
Steve Corbett, „The social consequences of Brexit for the UK and Europe. Euroscepticism, Populism,
Nationalism and Societal Division”, în International Journal of Social Quality, p. 3.
34
Ian Bond, Sophia Besch, et. alli., „Europe after Brexit, unleashed or undone?”, Center for european reform ,
aprilie 2016, p. 2 .
35
M. Garnett, P. Lynch, op .cit., p. 74.

8
Bibliografie

 Literatură de specialitate:

1. BOGZEANU Cristina, „Uniunea Europeană: între Brexit și strategia globală”


în Dinamica mediului de securitate, iunie 2016.
2. BOND Ian, BESCH Sophia, GOSTYNSKA Agatha, KORTEWEG Rem,
MORTERA Camino, TILFORD Simon, „Europe After Brexit, Unleashed or
Undone?”, aprilie 2016.
3. CORBETT Steve, „The Social Consequences of Brexit for the UK and Europe.
Euroscepticism, Populism, National and Societal Division” în International
Journal of Social Quality.
4. FORD Robert, GODWIN J. Matthew, CUTTS David, „Strategic Eurosceptics
and Polite Xenophobes: Support for the UK Independence Party in the 2009
European Parliament Elections”.
5. FORSTER Anthony, „Euroscepticism in British politics”, 2002.
6. GARNETT Mark, LYNCH Phillip, „The UK and the EU” în EU,
Euroscepticism and Brexit. Ed. Routledge.
7. GRANT Charles, „Why is Britain eurosceptic?”, în Center for european
reform, decembrie 2008.
8. GHERGHINA Sergiu, SOARE Sorina, MICȘOIU Sergiu, „Combaterea
euroscepticismului, extremismului, radicalizării și consolidarea încrederii în
valorile europene” în Studii de strategie și politici SPOS, nr.1, 2015.
9. GLENCROSS Andrew, „British Euroscepticism as British Exceptionalism: the
Forty Year Neverendum on the Relationship with Europe” în Studia
Diplomatica.
10. GIFFORD Chris, „The UK and the European Union: Dimensions of
Sovereignty and the Problem of Eurosceptic Britishness” în Parlamentary
Affairs, vol.63, nr.3.
11. Information Guide Euroscepticism, în European Sources Online, Cardiff EDC
2015.

9
12. KOPECKY Petr, MUDDE Cas, „The Two Sides of Euroscepticism: Party
Positions on European Integration in East Central Europe” în European Union
Politics, vol.3.
13. SPIERING Menno, „British euroscepticism” în Euroscepticism: Party Politics,
National Identity and European Integration, 2004.
14. STARTIN Nick, „To be or not to be? Should I stay or should I go? And
another cliches: The 2016 UK referendum on EU membership” în The EU,
Euroscepticism and Brexit.
15. TORREBLANCA Jose Ignacio, LEONARD Mark, „The Continent Wide Rise
of Euroscepticism”, Consiliul European de relații externe.
16. TAGGART Paul, SZCZERBIAK Aleks, „The Party Politics of Euroscepticism
in EU Members and Canditate States” în Sussex European Institute, nr.51,
aprilie 2002.
17. TAGGART Paul, „A Touchstone of Dissent: Euroscepticism in Contemporany
Western European Party systems” în European Journal of Political Research,
vol.3, 1998

 Site-uri Internet:
1. www.europa.eu (site-ul oficial al Uniunii Europene)
2. www.ukip.org (site-ul oficial al Partidului pentru Independența Regatului Unit)
3. www.telegraph.co.uk
4. www.times.com
5. www.ecfr.eu
6. www.euanalitycs.ideasoneurope.eu

10