Sunteți pe pagina 1din 2

Denisa Ștefania Lascu

Politici Economice Mondiale


RISE III

Nevoile umane și resursele economice

Pentru a putea exista oamenii trebuie să își satisfacă o serie de nevoie, acestea din urmă
fiind strâns legate de dorințele și aspirațiile fiecăruia în parte. De asemenea, pentru a putea trăi
aceștia trebuie să consume o serie de bunuri și, bineînțeles au nevoie de servicii, unele dintre
ele fiind asigurate de către stat. Spre exemplu: transportul, servicii medicale, educație, cele
minim necesare pentru o dezvoltare și parcurs benefic.

Numeroasele nevoi ale oamenilor pot fi integrate într-un sistem al nevoilor. Conform
acestuia există patru categorii de nevoi după cum urmează:
1. Nevoi materiale/ individuale sunt acelea ce țin de preferințele fiecăruia.

2. Nevoi sociale, legate de conviețuirea în societate și de statutul fiecăruia. Acestea sunt


nevoi ce se pot dezvolta de-a lungul timpului, satisfacerea unei nu reprezintă încetarea dorinței
ci, din contră, accentuarea dorinței de evoluție.

3. Nevoi elementare, sunt acele nevoi de bază fără de care individul nu poate trăi.
Acestea devin dominante atunci când nu sunt satisfăcute în mod acceptabil.

4. Nevoile superioare sunt acele nevoi față de care un individ se poate lipsi, ele nu
reprezintă ceva imperios necesar, ține de standardele fiecăruia.

Odată cu trecerea timpului aceste nevoi se diversifică, se dezvoltă odată cu dezvoltarea


societății. Tocmai din acest motiv putem considera că sistemul nevoilor este unul dinamic și
nelimitat. O necesitate nu poate fi înlocuită în totalitate cu o alta.
În primă fază nevoile apar sub forma unor doleanțe, așteptări iar mai apoi se dezvoltă și
devin adevărate nevoi. Dar, de asemenea, atunci când sunt folosite pentru a ajunge pe o scară
ridicate în societate acestea pot deveni interese. Anumite nevoi devin de-a lungul timpului
obiceiuri, reușind să se întipărească în tradițiile comunităților. În general, nevoile sunt
interdependente, iar ordinea acestora pot varia în funcție de scara de valori a fiecăruia dintre
indivizi.
Satisfacerea nevoile necesită anumite resurse, tocmai din acest motiv resursele și
nevoile sunt într-un sistem de legătură. Resursele reprezintă totalitatea elementelor pe care
omul le folosește cu scopul de a-și satisface nevoile. Resursele pot fi de asemenea împărțite pe
mai multe categorii. Astfel, resursele primare sunt formate din potențialul uman alături de cel
natural (pământ, păduri, minerale), resursele derivate sunt formate pe baza celor mai sus
menționate și pot fi reprezentate prin mașini, utilaje, tehnică. Întru-cât resursele sunt uneori
condiționate de durata folosirii lor în timp există în categoria resurselor naturale mai multe
subcategorii: resurse naturale neregenerabile sau epuizabile ca de exemplu zăcămintele de
combustibili fosili și resurse naturale regenerabile ca de exemplu pământul. Unele dintre
resurse sunt refolosibile, astfel, ele pot fi recuperabile (hârtie), parțial recuperabile sau
nerecuperabile.
Folosirea resurselor trebuie să se realizeze în mod conștient pentru a putea maximiza
folosirea lor. Este nevoie de satisfacerea nevoile cu cât mai puține resurse pentru a le putea
prezerva. Pentru a avea o eficiență mai mare într-o activitate economică se poate crede că este
nevoie să se satisfacă trebuințe mai mari cu aceleași resurse sau chiar cu resurse reduse.
Indivizii au încercat de-a lungul timpului să descopere noi resurse pe care să le
folosească în activitatea lor fără a dăuna mediului. Aceste resurse s-au diversificat de-a lungul
anilor tocmai din dorința de a avea mai multe rezultate cu cât mai puține resurse. Însă această
diversificare și evident, evoluție este văzută în mod clar legată de evoluția nevoilor persoanelor
și de evoluția tehnicii și tehnologiei. Oamenii utilizează resurse în vederea producerii de bunuri
și servicii corespunzătoare nevoilor fiecăruia.
Între resurse și nevoi există o relație ce permite desfășurarea normală a vieții individului/
De cele mai multe ori raportul dintre cele două este inegal. Nevoile sunt mai mari decât resursele
iar această inegalitate nu face altceva decât să pună în evidență faptul că, odată cu diversificarea
și creșterea nevoilor umane, resursele au rămas limitate. De altfel, resursele au fost și sunt în
continuare caracterizate de resurse rare, disponibile în limite cantitative iar nevoile umane sunt
nelimitate, ba chiar tot mai multe.
Având în vedere raportul dintre cele două putem admite că, în concluzie, atât nevoile
cât și resursele reprezintă puncte cheie în dezvoltarea relație dintre om și societate și sunt
indispensabile și interdependente.