Sunteți pe pagina 1din 3

Clasificarea infracţiunilor înseamnă divizarea acestora în diferite grupe în

funcţie de diverse criterii. La baza clasificării infracţiunilor pote fi pus criteriul


caracterului şi gradului pericolului social sau un element al componenţei
infracţiunii. După elementul vinovăţiei infracţiunilor sînt intenţionate şi săvîrşite
din imprudenţă, după obiectul atentării infracţiunile sînt unite în grupe mari,
incluse î capitolele părţii speciale a Codului Penal.

Principalul criteriu de clşasificare a infracţiunilor în mai multe grupe îl


constituie gradul şi caracterul prejudiciabil al faptei (art.16 al 1 C.P.). După aceste
criterii infracţiunile se împart în următoarele categorii: infracţiuni neînsemnate
(usoare) mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţionale de grave.

Clasificarea infracţiunii într-o categorie sau alta implică diferite urmări juridice
pentru vinovat. Acest lucru influenţiază, de exemplu asupra momentului cîd
trebuie rezolvată chetiunea privind tipul de răspundere (penală, administrativă,
delictuală etc.), asupra stabilirii regimului de executare a pedepsei, asupra
posibilităţii de a recunoaşte persoana condamnată ca recidivest ş.a.

infracţiuni ușoare sunt incluse faptele comise cu intenţie sau din imprudenţă,
pentru care legea penală prevede, în calitate de pedeapsă maximă, pedeapsa
închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv (alin. (2) al art. 16 din CP al RM).
Din această categorie fac parte: infracţiunea de lăsare în primejdie (alin. (1) al art.
163 din CP al RM); privaţiunea ilegală de libertate (alin. (1) al art. 166 din CP al
RM); încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii și modificare a locuinţelor dintr-
un bloc de locuit (art. 258 din CP al RM) etc.

Însă în Partea specială a Codului penal sunt incluse și infracţiuni care se


sancţionează cu alte categorii de pedepse, mai blânde în raport cu pedeapsa
închisorii. De exemplu, încălcarea inviolabilităţii vieţii personale se pedepsește cu
amendă în mărime de până la 300 de unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore (alin. (1) al art. 177 din
CP al RM); distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a
cauzat daune în proporţii mari, se pedepsește cu amendă în mărime de până la 300
de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la
180 la 240 de ore sau cu arest de până la 6 luni (alin. (1) al art. 198 din CP al RM).

infracţiunilor mai puţin grave fac parte faptele săvârșite intenţionat sau din
imprudenţă, pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe
un termen de până la 5 ani inclusiv (alin. (3) al art. 16 din CP al RM). În acestea
sunt incluse: determinarea la sinucidere (alin. (1) al art. 150 din CP al RM);
delapidarea averii străine (alin. (1) al art. 191 din CP al RM); încălcarea cerinţelor
securităţii ecologice (art. 223 din CP al RM).

infracţiuni grave nclude faptele comise cu intenţie și din imprudenţă, pentru care
legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 15
ani inclusiv (alin. (4) al art. 16 din CP al RM). De ex.: tratamente inumane (alin.
(1) al art. 137 din CP al RM); clonarea (art. 144 din CP al RM); traficul de fiinţe
umane (alin. (1) al art. 165 din CP al RM).

Infracţiunile deosebit de grave se consideră infracţiunile săvârșite cu intenţie,


pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce
depășește 15 ani (alin. (5) al art. 16 din CP al RM). Ultima categorie de infracţiuni
cuprinde infracţiunile excepţional de grave, care sunt cele săvârșite cu intenţie,
pentru care legea penală prevede detenţiunea pe viaţă (alin. (6) al art. 16 din CP al
RM). După cum s-a menţionat, pentru infracţiunile deosebit de grave și excepţional
de grave este specific faptul că pot fi săvârșite numai intenţionat. Acestea
atentează la valorile primordiale apărate de legea penală, cum ar fi: viaţa și
sănătatea persoanei, drepturile și libertăţile cetăţeanului, orânduirea constituţională,
suveranitatea, independenţa și integritatea teritorială a Republicii Moldova.

Clasificarea infracţiunilor pe categorii reprezintă un prim criteriu de bază de


individualizare a răspunderii penale, orientând instanţele de judecată spre o
calificare corectă a faptei, precum și spre alegerea unei categorii și măsuri de
pedeapsă adecvate cazului respectiv.

S-ar putea să vă placă și