1.2.

LUCRĂRI PRACTICE DE EFECTUAT

1.2.1. Evidenţierea activităţii enzimatice a amilazei salivare

Amilaza salivară (α-amilaza, ptialina sau glicozid hidrolaza) are nevoie, pentru a putea acţiona,
de următoarele condiţii optime: temperatură de ~ 37ºC; pH = 6-7 (pH-ul salivei); să
existe electroliţi în soluţie; să existe halogeni în mediul de reacţie (Cl-, Br-, I-); să fie
prezenţi ionii de calciu, care o activează. Prezenţa sărurilor metalelor grele în salivă, inhibă
amilaza! Ea hidrolizează legăturile α 1-4 glicozidice ale poliglucosanilor (amidon, amilopectină,
glicogen, dextrină), cu eliberarea dizaharidului maltoză în proporţie de 80%, restul rămânând sub
formă de dextrină stabilă, rezistentă la acţiunea enzimei. Hidroliza presupune scindare (liză), prin
legarea unei molecule de apă la locul rupturii moleculei mari, în două molecule mai mici.

Principiul metodei: Se evidenţiază activitatea amilazei salivare, de scindare a amidonului

preparat până la stadiul de maltoză, trecând prin stadii intermediare de dextrine, prin adăugare de
soluţie Lugol (iod iodurat 1‰). În prezenţa soluţiei Lugol, amidonul dă culoarea albastră; pe
măsură ce se digeră, culoarea virează spre violet (amilodextrina), roz-roşu (eritrodextrina) şi apoi
incolor (acrodextrina şi maltoza).

Materiale necesare: 6 eprubete, pipete, stativ salivă nativă soluţie 1% de amidon fiert,
solubil soluţie Lugol soluţie NaOH 20% soluţie sulfat de cupru bec de gaz. Tehnica de
lucru: Se ia un stativ cu 6 eprubete (vezi tabelul nr.1.1.). În fiecare eprubetă se pun 2-3 ml soluţie
1% de amidon fiert, solubil, peste care se adaugă câte o picătură de soluţie Lugol. Astfel,
conţinutul fiecărei eprubete capătă culoarea albastră.