Regiunea abdomenului

126. Repere, limite şi diviziuni clinico-topografice pe peretele

abdominal anterolateral.
Abdomenul este segmentul de trunchi cuprins între torace, de care este despărţit prin muşchiul
diafragm, şi pelvis, cu care comunică larg prin intermediul excavaţiei pelvine.
Reperele exterioare ale abdomenului sunt, dinspre medial spre lateral: superior – unghiul
xifoidian cu apendicele xifoid, rebordul costal, marginile inferioare ale coastelor XI şi XII; inferior
– crestele iliace, spinele iliace antero-superioare, linia Malgaigne (linia imaginară ce uneşte spina
iliacă antero-superioară cu spina pubelui, delimitând regiunea inghinală de cea femurală) şi
simfiza pubiană.
Impartire topografica: 2 linii orizontale si 2 linii verticale: 1 linia orizontala superioara uneste
punctele inferioare ale celei de-a X perechi de coaste, cea inferioara- crestele iliace
anterosuperioare. Liniile date impart abdomenul in epigastru, mezogastru, hipogastru.
Liniile verticale trec prin mijlocul ligamentelor inghinale pe marginile externe ale muschilor
abdominali drepti catre rebordurile costale, divizeaza: zona superioara in epigastru+ hipocondrul
drept si sting. Zona mijlocie – regiunea ombilicala +2 laterala dreapta, stinga. Zona inferioara- reg.
pubiana + 2 laterale inghinale- dreapta si stinga.

127. Proiectia organelor cavităţii abdominale pe peretele antero-

lateral al abdomenului.
Hipocondrul drept- lobul drept hepatic, caile biliare extrahepatice, bulbul duodenal, flexura
dreapta al colonului transvers, parte din capul pancreasului ,lobl superior al rinichiului drept,
glanda suprarenala dreapta
Epigastrul -lobul stang hepatic, duodenul(jumatatea uperioara), stomacul (corpul si pilorul),
pancreasul, aorta abdominal, trunchiul si plexul celiac
Regiunea hipocondrica stinga- portiunea cardiac si fundul stomacului, splina, unghiul ting al
colonului transvers, lobul superior al rinichiului sting, glanda suprarenala stinga., coada
pancreasului
Regiunea abdominal laterala dreapta- colonula ascendant drept, rinichiul drept, ansele
intestinului subtire (iliace), ureterul drept
Regiunea ombilicala-colonul transver, jumatatea inferioara a duodenului, ansele intestinului
subtire, curbura mare a stomacului, hilul rinichilor, aorta abdominal, vena cava inferioara
Regiunea abdominal laterala stinga- colonel descendent sting, rinichiul sting, ansele
intesinului subtire, ureterul sting
Regiune inghinala dreapta- cecul. Apendicele portiunea terminal a ilionului, ureterul drept.
Regiunea pubiana- ansele intestinului subtire, vezica urinara, portiunea inferioara a ureterelor,
uterul, o portiune a colonului sigmoid
Regiunea inghinala stinga- colonel sigmoid, ansele intestinului subtire, ureterul sting
 128. Zonele de rezistenţă scazută pe peretele abdominal anterolateral,
importanţa practică.
1. linia albă;
2. linia semilunară;
3. inelul ombilical;
4. canalul inghinal (peretele post.)
5. canalul femural (inelul femural).

Regiunea ombilicală corespunde inelului ombilical. La acest nivel, pielea aderă direct la
peritoneu, în spatele inelului ombilical găsindu-se fascia lui Sachs şi Richet (fascia ombilicală) cu
care inelul formează canalul ombilical. În partea superioară a cicatricii ombilicale se află cordonul
fibrozat al venei ombilicale, iar inferior se află un “trident” format de vestigiile fibroase ale uracei
(median) şi arterelor ombilicale (lateral). Între cordonul venei ombilicale şi elementele inferioare
există un spaţiu slab, prin care se pot produce hernii.
Linia semilunară a lui Spiegel reprezintă limita dintre corpul şi aponevroza anterioară a
muşchiului transvers, fiind situată la marginea muşchilor drepţi abdominali. La acest nivel există
orificii perforante pentru vase şi nervi, traiecte prin care se pot angaja viscere intraperitoneale.
Fosete inghinale:
 Supravezicala- intre plica ombilicala mediana si laterala
 Mediala-intre plicele ombilicale mediana si lateral
 Laterala-in afara plicii ombilicale laterale, in dreptul inelului inghinal profund

Linia albă, linia imaginară mediană a peretelui abdominal anterior, se formează supraombilical
din încrucişarea fibrelor aponevrotice ale muşchilor drepţi abdominali, prezentând la acest nivel
orificii perforante prin care ies ramuri vasculare şi filete nervoase venite din abdomen.
Subombilical, linia albă este formată sub arcada Douglas din fibre aponevrotice ce nu se mai
reunesc median, formând astfel o singură teacă a muşchilor drepţi abdominali.
Canalul inghinal străbate oblic regiunea inghinală, fiind loc de trecere a cordonului spermatic
către scrot la bărbat sau a ligamentului rotund către labiile mari la femeie.
Clasic, traiectul inghinal are:
 un perete anterior format din aponevroza oblicului extern şi muşchiul cremaster,
 un perete posterior alcătuit din fascia transversalis, tendonul conjunct şi ligamentul
Cooles,
 un perete inferior format din arcada crurală,
 un perete superior dat de oblicul intern, muşchiul transvers şi tendonul conjunct,
 un orificiu superficial format de pilierii extern, intern şi posterior,
 un orificiu profund, corespunzând mijlocului arcadei crurale.
Inelul femural este străbătut de artera femurală (extern), vena femurală (în mijloc) şi limfatice
(intern), fiind delimitat de:
 anterior - arcada inghinală cu bandeleta ilio-pubiană
 lateral - bandeleta ilio-pectinee
 posterior - fascia pectineală şi ligamentul Cooper
 medial - ligamentul lacunar Gimbernat.

129. Linia albă a abdomenului – caracteristica, stratigrafia, locurile de

rezistenţă scăzută.
 Linia alba abdominala- o placa de tsut conjunctiv formata din incrucisarea pe linie mediana a
fasciculelor aponevrotice ale muschilor lati ai abdomenului. Se afla in spatiul dintre cei 2 muschi
drepti abdominali. Se intinde de la apendicele xifoid la marginea superioara a simfizei pubiene. In
portiunea superioara latimea este maxima 2-2.5 cm, cea inferioara- ingusta 2 mm, dar mai groasa
3-4mm.intre fibrele aponevrotice se afla fisuri care favorizeaza producerea herniilor. Linia alba-
cale de acces spre organele caviatii abdominale. La mijlocul ei se afla ombilicul- inel format din
fascicule fibroase cu marginele consistente aderante la piele.

130. Anatomia chirurgicala a tecii aponevrotice a m. abdominal rect,

desen-schemă.

Teaca muschiului abdominal drept

Peretele anterior in port. Superioare de linia
arcuata- formata din aponevroza muschiului oblic
extern si foita anterioara a aponevrozei muschiului
oblic intern
Peretele posterior- foita post. a aponevrozei
mus. Oblic intern si aponevroza muschiului
transvers abdominal.

Inferior de linia arcuata:

Peretele anterior- 3 aponevroze ale muschilor
lat
Peretele posterior acoperit de fascia
transversala a abdomenului-portiune a fasciei
endoabdominale.

In treimea inferioara de ombilic- cele 3 aponevroze ale muschilor laterali trec pe fata anterioara
a muschiului drept- pe peretele posterior se formeaza linia arcuata.

131. Sistemul vascular al pertelui abdominal anterolateral, importanţa

practică.
I. Vascularizatia peretelui abdominal anterolateral se efectueaza de arterele
superficiale (situate in tesutul celular subcutanat) :
 In regiunea inferioara a abdomenului se gasesc:
Se o A. epigastrica superficiala, orientata ascendent spre ombilic;
desprind o A. circumflexa iliaca superficiala, ce se indreapta spre creasta iliaca;
din artera
femorala o Aa. rusinoase externe , au o directie spre ogranele genitale externe;
o Ramurile inghinale au o dispozitie in regiunea plicei inghinale;
 In regiunea superioara a abdomenului arterele superficiale au un calibru mic si
sunt:
o ramurile anterioare ale 5 artere intercostale inferioare originare din
aorta toracica, se indreapta oblic de sus in jos si medial intre muschii
oblic intern si transvers al abdomenului si se anastomozeaza cu
diviziunile terminale ale a. epigastrice superioare
 o ramurile anterioare ale celor 4 artere lombare sunt situate intre muschii
oblic intern si transvers al abdomenului, au directie transversala, sunt
paralele si se anastomozeaza cu ramurile a. epigastrice inferioare
II. Arterele profunde sunt:
o A. epigastrica superioara, porneste de la artera toracica interna, patrunde
in teaca muschiului rect al abdomenului, penetrind peretele ei posterior,
alimenteaza muschuil rect si la niveul ombelicului anastomozeaza cu a.
epigastrica inferioara (de la artera iliaca externa);
o A. epigastrica inferioara – se desprinde de la a. iliaca externa, se
indreapta in sus, prin tesutul preperitoneal, intre fascia transversala si
peritoneu, formind plica ombelicala laterala, apoi perforeaza teaca
muschului drept abdominal, pe fata posterioara a acestuia se ridica in
sus si se anastomozeaza cu epigastrica superioara, de la aceasta isi ia
originea a. cremaseterica;
o A. circumflexa iliaca profunda, isi ia originea de la a iliaca externa, se
indreapta paralel marginii posterioare a ligamentului inghinal, trece prin
tesutul preperitoneal intre fascia transversalasi peritoneu spre creasta
iliaca.

Sistemul venos al peretelui anterolateral al abdomenului, la fel e dispus in 2 planuri:

I. Superficial-(vv. toracoepigastrice, v. epigastrica superficiala, vv.
paraombelicale) in raport cu venele si arterele profunde sunt mai
pronuntate fiind dispuse tesutul celular subcutanat ap peretelui abdominal.
Ele formeaza o retea densa, mai pronuntata in jurul ombelicului si se
anastomozeaza cu cele profunde.
II. Profund – venele profunde (vv. epigastrice superioare si inferioare, vv.
intercostale si lombare) (uneori cite 2) insotesc arterele.venele lombare
prezinta surse pentru venele azigos si hemiazigos.
Importanta practica a sistemului venos: In caz de hipertensiune aortica (tromboza,
ciroza , tumori), venele peretelui anteror se dilata considerabil, astfel se dezvolta
circulatia sangvina colaterala compensatorie. Venele devin sinoase dilatate, formeaza
o retea densa de anastomoze in forma de ghem, care a primit denumirea de “cap de
meduza”

Circulaţia limfatică este reprezentată:

I. printr-o reţea superficială. În cadrul reţelei superficiale distingem noduli
limfatici axilari şi inghinali superficiali.
Vasele limfatice superficiale supraombilicale drenează limfa peretui
abdominal spre ganglionii limfatici axilari iar cele sub ombilicale spre
ganglionii limfatici inghinali.
II. retea profunda fiind prezentata de nodulii mamari interni, iliaci externi
şi lumbali. Vasele limfatice profunde conduc limfa spre ganglionii situaţi
de-a lungul principalelor vase sanguine din cavitatea abdominală, cum ar fi
ganglionii iliaci şi cei lombari.
132. Inervaţia peretelui abdominal anterolateral, importanţa
practică.
Inervatia peretelui abdominal anterolateral se realizeaza de:
 ramurile celor sase (sau 5 ) nervi intercostali inferiori impreuna cu vaselo
monime se indreapta paralel si oblic de sus in jos si anterior, se situeaza intre
muschii oblic abdominal intern si transvers, unde se ramifica in numeroase
filete. In contunuare acestia perforeaza teaca muschiului drept abdominal,
ajungind pe fata lui posterioara unde se distribuie.
 n. iliohipogastrici- isi ia oridinea de la plexul lombar, apare in peretele
abdominal anterolateral, la o distanta de 2 cm, mai sus de spina iliaca
anterosuperioara. Mai departe se indreapta oblic in jos intre mm oblic intern si
transvers, furnizeaza numerose filete acestor muschi si se ramifica in regiunile
inghinala si pubiana
 n. ilioinghinal – are un traiect paralel cu precedentul, e situat in canalul
inghinal mai sus de ligamentul Poupart. Iese prin orificiul extern al canalului,
se distribuie in regiunea scrotului sau a buzelor mari.
 N . genitofemural – incepe de la plexul lombar si se imparte in 2 ramuri:
- ramura genitala- patrunde in canalul inghinal, perforeaza peretele
posterior si se lipeste la cordonul spermatic, contribuie la inervatia m.
cremaster si a tunicilor testiculului.
- Ramura femorala se indreapta spre ligamentul inghinal si inerveaza
pielea regiunii subinghinale.

133. Anatomia chirurgicală a inelului şi canalului ombilical la

copil şi adult.
La mijlocul liniei albe e situat ombelicul (anulus umbelicalis) – un inel format din
fascicule fibroase in forma de butoniera cu marginile consistente si aderate la piele.
La ombelic distingem 3 straturi concrescute intre ele: pielea, stratul fibros cicatrizat
cu fascia ombelicala ( o portiune a fasciei endoabdominala) si peritoneul parietal.
In stadiul de evolutie intrauterin, inelul ombelical este traversat de cordonul
ombelical, care asociaza fatul cu placenta. La inlaturarea lui, inelul se cicatrizeaza –
se constituie ombelicul cicatrizat. Spre marginile inelului ombelical, pe fata interna
a peretelui abdominal anterior converg 4 cordoane fibroase: unul din superior si trei
din inferior. Cordonul de sus (rezultatul obliterarii venei ombelicale) la fat este
indreptat spre ficat, iar la adult formeaza ligamentul rotund al ficatului. In caz de
 persistent a permeabilitatii venei cu traiectul prin ligament, se constituie o
anastomoza cu vena porta prin care e posibila cateterizarea transombelicala a venei
in scopul administrarii substantelor radioopace sau a solutiilor medicamentoase in
sistemul venei porte. Trei cordoane din inferior prezinta uraca obliterata si 2 artere
obliterate.
Fascia ombelicala este o parte din fascia endoabdominala, consta din fibre
transversale care concresc cu peritoneul si cu aponeuroza muschilor drepti
abdominali. In unele cazuri inelul ombelical este acoperit total de fascie, in unele
cazuri deloc, terminindu-se mai sus de inel.
Canalul ombelical reprezinta un canal prin care trece vena ombelicala, care din
anterior este delimitat de linia alba, posterior de fascia ombelicala. Orificiul inferior
a canalului se afla la marginea superioaraa inelului ombelical, orificiul superior cu
4-6 cm mai sus de inelul ombelical.
Inelul ombelical prezinta un loc slab in peretele abdominal si poate favoriza
dezvoltarea herniilor ombelicale.

134. Sistemul venos superficial al peretelui abdominal

anterolateral, anastomozele cavo-cave şi porto-cave.
Venele superficiale -(vv. toracoepigastrice, v. epigastrica superficiala, vv.
paraombelicale) in raport cu venele si arterele profunde sunt mai pronuntate fiind
dispuse tesutul celular subcutanat ap peretelui abdominal. Ele formeaza o retea densa,
mai pronuntata in jurul ombelicului si se anastomozeaza cu cele profunde.
Prin intermediul venelor toracoepigastrice , care dreneaza singele venos in vena
axilara, si vena epigastrica superficiala , care se varsa in vena femurala, se realizeaza
o anastomoza intre sistemul venelor cave: superioara si inferioara. (anatomozele
cavo-cave)
Venele peretelui abdominal anterolateral, prin intermediul venelor paraombelicale in
numar de 4-5, situate de-a lungul ligamentului rotund al ficatului si revarsindu-se in
vena porta, realizeaza anastomoza intre sistemele venelor porta si cava (anastomozele
porto-cave)

135. Stratigrafia peretelui anterolateral abdominal în

porţiunea laterală, vascularizaţia, inervaţia.
Stratigrafia:
I. Stratul superficial:
- Pielea – subtire, elastica si mobila;
- Tesutul celular subcutanat – poate fi de o grosime variabilasi delimitat de 2
foite ale fasciei superficiale;
- Fascia superficiala- alcatuita din 2 lame:
 o Foita superficiala – laxa, subtire, trece in regiunile
vecine, in special pe coapsa, deasupra ligamentului
inghinal
o Foita profunda – din tesut conjunctiv, densa, bine
pronuntata in regiunea inghinala, concreste cu
ligamentele inghinale
II. Stratul mijlociu:
- Muschiul oblic extern – isi are originea pe fata laterala si pe marginea
inferioara a ultemelor 8 coaste. Fibrele lor se indreapta de jos in sus si din
exterior in interior. Fibrele musculare posteriore se insera pe creasta iliaca.
Toate celelalte fascicule musculare se termina pe o lama fibroasa, numita
aponeuroza lata, ale caror fibre au o directie oblica, asemanatoare cu cea a
muschiului. Marginea inferioara a aponevrozei muschiului oblic extern adera
la spina iliaca anterosuperioara si la tuberculul pubian, apoi se intoarce
inauntru in forma de jgheab, formind ligamentul inginal.
- Muschiul oblic intern abdominal – isi ia originea din posterior de pe foita
superficiala a aponeurozei toracolombare, de la creasta iliaca si de pe 2/3
laterale ale ligamentului inghinal. Fibrele musculare au forma de evantai,
orientate de jos in sus, contrar fibrelor muschiului oblic extern. Fasciculele
posterioare ale muschiului adera la marginea coastelor XII, XI,X, cele
anterioare se indreapta oblic in jos si medial, continuind in aponeuroza.
- Muschiul transvers abdominal – originea este reprezentata de mai multe
puncte: fata mediala a ultimilor 6 cartilaje costale, inferior si posterior –
lamina interna a fasciei toracolombare, creasta iliaca si 2/3 laterale a lig
inghinal. Fibrele musculare au o directie transversala , iar anterior si medial
continua cu aponeuroza. Linia limitrofa dintre muschi si aponeuroza poarta
denumirea de linia semilunara.

III. Stratul profund:

- Fascia transversala – constituie o portiune conditionat separata din fascia
endoabdominala. In dependenta de muschii pe care ii inveleste, ea poarta
diferite denumiri. La nivelul inelului profund al canalului inghinal , descinde
in bursa formind o teaca comuna pentru cordonul spermatic si testicul
- Tesut celular preperitoneal (tela subserosa) – inlesneste detasarea
peritoneului de la straturile adiacente.
- Peritoneul parietal – el acopera formatiuni anatomice formind plici si fosete.
Vascularizatia: ramurile posterioare a ultimelor 6 aa. intercostale, aa. epigastrice
inferioare si superioare, 4 artere lombare.
Inervatia: muschii: ultimii 6 nervi intercostali, nn. iliohipogastric si ilioinghinal
Pielea: 2/3 superioare de ramurile laterale si anterioare a nn. Intercostali
VII- XII, 1/3 inferioara de nn. Iliohipogastric si ilioinghinal.
136. Stratigrafia peretelui anterolateral abdominal în
porţiunea medială, vascularizaţia, inervaţia.
Stratigrafia:
IV. Stratul superficial:
- Pielea – subtire, elastica si mobila, piloasa in regiunea pubiana si pe
parcursul liniei mediene a abdomenului;
- Tesutul celular subcutanat – poate fi de o grosime variabilasi delimitat de 2
foite ale fasciei superficiale. Stratul grasos se acumuleaza cu predilectie in
reg infer a abdomenului;
- Fascia superficiala- alcatuita din 2 lame:
o Foita superficiala – laxa, subtire, trece in regiunile
vecine, in special pe coapsa, deasupra ligamentului
inghinal
o Foita profunda – din tesut conjunctiv, densa, bine
pronuntata in regiunea inghinala, concreste cu
ligamentele inghinale. In regiunea pubiana, foita
profunda trece in fascia superficiala penisului si
scrotului, alcatuind de asemenea lig. Suspensor al
penisului (clitorului)
V. Stratul mijlociu:
- Peretele anterior in portiunile superioare, pina la linia localizata cu 4-5 cm
mai inferior de ombelic (linia arcuata), este constituita de:
o aponeuroza muschiului oblic extern;
o foita anterioara a aponeurozei muschiului oblic intern;
o muschii drepti abdominali – sunt situati lateral de linia mediana si
constituiti din fibre musculare longitudinale, ce au o directie
verticala. Muschiul incepe pe fetele anterioare ale cartilajelor
coastelor V, VI, VII si apendicele xifoid, aderind printr-un tendon
scurt la osul pubian. Fibrele musculare sunt intrerupte de intersectii
tendinoase, dispuse transversal. Aceste intersectii sunt unite intim cu
peretele anterior al tecii;
o foita posterioara a aponeurozei muschiului oblic intern
o aponeuroza muschiului transvers abdominal
- mai inferior de linia arcuata peretele anterior al tecii este format de:
o cele 3 aponeuroze ale muschilor lati: olici extern, intern si transvers
abdominal;
o muschiul rect al abdomenului
VI. Stratul profund:
- Fascia transversala – constituie o portiune conditionat separata din fascia
endoabdominala. In dependenta de muschii pe care ii inveleste, ea poarta
diferite denumiri. La nivelul inelului profund al canalului inghinal , descinde
in bursa formind o teaca comuna pentru cordonul spermatic si testicul
- Tesut celular preperitoneal (tela subserosa) – inlesneste detasarea
peritoneului de la straturile adiacente.
- Peritoneul parietal – el acopera formatiuni anatomice formind plici si fosete.
Vascularizatia: ramurile posterioare a ultimelor 6 aa. intercostale, aa. epigastrice
inferioare si superioare, 4 artere lombare, a circumflexa iliaca superficiala
Inervatia: muschii: ultimii 6 nervi intercostali, nn. iliohipogastric si ilioinghinal
Pielea: 2/3 superioare de ramurile laterale si anterioare a nn. Intercostali
VII- XII, 1/3 inferioara de nn. Iliohipogastric si ilioinghinal.
Pe linia mediana a abdomenului se afla linia alba care prezinta o placa din tesut
conjunctiv formata din incrucisarea pe linia mediana a fasciculelor aponeurotice ale
muschilor lati ai abdomenului . situata in spatiu dintre ce 2 muschi ai abdomenului, ea
se intinde de la apendicile xifoid pina la marginea superioara a simfizei pubiene.
Aceasta are o latime maxima (2-2,5cm) in partea superioara, in cea inferioara e mai
ingusta (2mm) si mai groasa (3-4 mm). intre fibrele aponeurotice ale liniei albe se pot
afla fisuri , care favorizeaza producerea herniilor.

137. Structura inelelor intern şi extern ale canalului inghinal.

E situat in partea inferioara a regiunii inghinale, ma sus de lig. inghinal. In canalul
inghinal distingem 2 orificii sau inele:
 Inelul inghinal superficial se formeaza din 2 fascicule separate ale
aponeurozei muschiului oblic extern obdominal (crus mediale et
crus laterale) unite prin fipre
arciforme (fibrae
intercrurales), ce redau fisurii
dintre fascicule forma de inel;
 Inelul inghinal profund
reprezinta un orificiu in fascia
transversala, corespunde, din
partea cavitatii abdominale, fosetei laterale inghinale. Marginea
mediala a inelului inghinal intern este consolidata de o portiune
evidentiata a fasciei transversale, numita ligamentul interfoveolar,
care superior adera la muschiul transvers abdominal, iar inferior la
ligamentul inghinal.

138. Pereţii şi conţinutul canalului inghinal.

Canalul inghinal reprezinta o fisura intre muschii lati ai abdomenului prin care la
barbati trece funiculul spermatic iar la femei lig rotund al uterului. Canalul se
amplaseaza deasupra treimii medii a lig inghinal si are orientare de sus in fos, din
exterior in ineterior si din posterior in anterior. Lungimea la barbati este de 4-5 cm,
la femei e putin mai lung si mai ingust. Are 4 pereti si 2 orificii. Peretii sunt:
 Superior – marginea inferioara a muschiului oblic intern si transvers al
abdomenului;
 Inferior – lig inghinal;
 Anterior – aponeuroza muschiului oblic extern al abdomenului;
 Posterior - fascia transversala.
 139. Conţinutul canalului inghinal la femei şi bărbaţi.
Continutul canalulu inghinal la barbati:
- Funiculul spermatic (reprezinta un ansamblu de formatiuni anatomice,
invelit de fascia transversala. Este constituit din canalul deferent, a.
testiculara, a. cremaseterica, a. deferentiala, venele ce formeaza plexul
pampiniform).
- N. ilioinghinalis;
- Ramura genitala a n. genitofemuralis
Continutul canalului inghinal la femei:
- Lig. rotund al uterului;
- N. ilioinghinalis;
- Ramura genitala a n. genitofemuralis.

140. Spaţiul inghinal limite, variante, importanţa practică.

Spatiul inghinal reprezinta spatiul dintre peretele superior (muschii abdominal
intern si transvers) si inferior (lig inghinal) al canalului inghinal. Are o importanta
majora in patogeneza herniilor. Din medial este delimitat de marginea externa a
tecii muschiului rect al abdomenului si un fascicol a m. cremaster. Forma si
marimea lui variaza mult. Poate avea urmatoarele forme:
- Fisulara;
- Ovala;
- Triunghiulara.

141. Plăcile peritoneale ombilicale şi fosele inghinale, raportul

lor cu inelele canalului inghinal.
Peritoneul parietal in portiunea superioara adera la diafragm, anterior tapeteaza fata
posterioara a peretelui abdominal anterior, inferior acopera partial organele
bazinului. In portiunile inferioare ale peretelui abdominal anterolateral el acopera
formatiuni anatomice , formind plici si fosete:
 Plica ombelicala mediana (plica umbelicalis mediana) reprezinta plica
peritoneului ce acopera uraca – cordon fibros median si impar, provine din
obliterarea alantoidei si se extinde de-a lungul liniei albe, de la virful
vezicii urinare pina la ombelic.
 Plicile ombelicale mediale (dextra/sinistra) prezinta 2 cordoane fibroase,
formate ca rezultat al obliterarii arterelor ombelicale, care trec pe fetele
laterale ale vezicii urinare si se indeapta spre ombelic.
 Plicile ombelicale laterale (dextra/sinistra) sunt plice ale peritoneului
ridicate deasupra arterelor si venelor epigastrice inferioare.
In spatiul dintre plicee peritoneale, in vecinatatea canalului inghinal, se formeaza niste
depresiuni, numite fosete inghinale.
 Foseta supravezicala – este situata intre plica mediana si mediala.
 Foseta inghinala mediala – se afla intre plicile ombelicale mediala si
laterala. Corespunde inelului superficial al canalului inghinal.
 Foseta inghinala laterala – se considera inafata plicii ombelicale laterale,
corespunde inelului inghinal profund.
Fosetele au importanta practica deorece prin ele se produc herniile inghinale. Daca
herniiile inghinale se produc prin foseta inghinala mediala, ele poarta denumirea de
hernii inghinale directe. Foseta inghinala laterala corespunde inelulu inghinal profund
iar herniile care se produc prin aceasta foseta au o directie oblica, trec prin canalul
inghinal si se numesc hernii inghinale oblice. Prin foseta supravezicala herniile se
produc extrem de rar.

142. Abdomenul – compartimentarea, cavitatea peritoneală,

etajele şi conţinutul lor.
Limitele abdomenului le constituie:
- Superior – rebordurile costale si apendicele xifoid;
- Inferior – crestele iliace, simfiza pubiana si ligamentele inghinale extinse de la
spina iliaca anterosuperioara spre tuberculii pubieni.
Peretele abdomenului alcatuit din piele, tesut celular subcutanat si fascii, straturi
musculare, vertebre lombare si muschii regiunii lombare, delimiteaza cavitatea
abdominala. La studiera anatomiei totpografice a abdomenului, e necesar de evidentiat
peretii si cavitatea lui.
Prin cavitatea abdomenului se subintelege cavitatea corpului delimitata:
o Superior – de diafragm;
o Inferior – de oasele iliace si diafragmul bazinului,
o Anterior si lateral – de muschii peretelui abdominal anterolateral;
o Posterior – coloana vertebrala cu muschii psoas mare si patrat lombar.
Cavitatea abdomenului include:
- Cavitatea peritoneala, cu organele interne;
- Spatiul retroperitoneal, care se afla intre foita postreioara a peritoneului
parietal si fascia endoabdominala.
Cavitatea abdominala se imparte in 2 etaje: superior si inferior. Limita dintre ele o
constituie colonul transvers impreuna cu mezoul sau.
In etajul superor se afla: stomacul, o portiune a duodenului, ficatul, vezica biliara, o
mare parte a pancreasului.
In etajul inferior se afla: portiunile orizontala si ascendenta a ale duodenului, unghiul
duodenojejunal, intestinul gros si subtire, marele epiploon.
Viscerele, ligamentele lor, mezourile, marele si micul epiploon delimiteaza in cavitaea
abdominala spatii, sinusuri, burse, care comunica intre ele doar prin fisuri inguste.
In etajul superior importanta practica au: bursele omentala, hepatica, pregastrica.
In etajul inferior importanta practica au: canalele laterale drept si sting, sinusul
mezenteric drept si sting si o serie de depresiuni formate in locurile de trecere a
peritoneului intre organe.

143. Raportul organelor abdominale cu peritoneul, desen-

schemă în plan sagital.
Organele cavitatii abdominale sunt in corelatie diversa cu
peritoneul si datorita acestei particularitati deosebim:
 Viscere intraperitoneale (sunt acoperite de peritoneul
visceral din toate partile): stomacul, partea superioara a
duodenului, intestinul subtire, apendicele vermiform,
colonul transvers si cel sigmoid, partea supraampulara a
intestinului rect, splina;
 Viscere mezoperitoneale (sunt invelite de foita viscerala a
peritoneului din 3 parti): partea ascendenta a duodenului si
flexura duodenojejunala, cecul, colonul ascendent si cel
descendent, ampula intestinului rect, ficatul, vezica biliara;
 Viscere extraperitoneale (viscere acoperite partial cu
peritoneu sau situate in afara peritoneului) : portiunea
descendenta si orizontala ale duodenului, pancreasul si
partea distala a rectului. Organe extraperitoneale ce nu fac
parte din sis digestiv sunt: rinichii, glandele suprarenale, ureterele, aorta
abdominala, vena cava inferioara, plexurile nervoase, diferite elemente a
sistemului limfatic.

144. Descendarea testicolului, canalul peritoneovaginal – rolul

lui în apariţia herniilor inghinale congenitale.
Primele 3 luni de dezvoltare intrauterină testicolele se află în regiunea lombară lateral
de coloana vertebrală, aderând la polul inferior al rinichiului primar. După luna a treia
gonadele preiau formaţiuni ligamentare denumit gubernaculul testicolului şi pediculi
vasculari ce se ataşează traseului de descindere. Până la 7-8 luni de dezvoltare
intrauterină canalul inghinal lipseşte. El se formează numai după coborârea testiculului
.
Procesul de coborâre a testiculului are loc în două etape: una – internă
şi a doua - externă. Cea internă se realizează la nivelul cavităţii
abdominale. În cavitatea abdominală testiculul este acoperit de
peritoneu, fiind fixat pe peretele posterior prin mezou (mesorchium) –
derivat al peritoneului. De la polul inferior al primordiului testiculului
porneşte un cordon fibros, numit gubernacul al testiculului,
gubernaculum testis, situat retroperitoneal. El se extinde până în
interiorul scrotului, care se formează în luna a 3-a. În luna a 3-a de
dezvoltare intrauterină, în regiunea ce corespunde inelului inghinal
profund, peritoneul formează pr ocesul vaginal, processus vaginalis.
Coborârea testiculului începe la sfârşitul lunii a 3-a, începutul lunii a 4-a. În luna a 6-a
începe descinderea externă; testiculul se află la nivelul inelului intern al canalului
inghinal. În luna a 7-a testiculul fătului parcurge canalul inghinal, fiind situat
mezoperitoneal; la începutul lunii a 8-a apare la nivelul orificiului subcutanat al
canalului şi în decursul lunii a 8-a a 9-a testiculele coboară în scrot, fiind localizate
posterior de procesul vaginal, care încă nu este obliterat. În caz de retenţie prenatală
testiculele pot coborî în primele trei luni postnatale. Obliterarea procesului vaginal are
loc mai târziu, după naştere, imediat deasupra testiculului. Dacă obliterarea nu se
produce, canalul deschis favorizează apariţia herniilor inghinale. Localizarea
testiculelor în scrot asigură funcţionalitatea lui, deoarece spermatogeneza normală
necesită o temperatură mai scăzută cu 2 - 40 decât cea a cavităţii abdominale.

145. Anatomia chirurgicală a omentului mare, importanţa lui

clinică.
Marele epiploon, omentum majus coboară de la marea curbură a stomacului în formă
de şorţ, anterior de ansele intestinului subţire. El este alcătuit din 4 foiţe: primele două
se continuă de pe stomac, iar celelalte două de pe colonul transvers. Primele două se
alipesc pe faţa superioară a colonului transvers printr-un proces de coalescenţă,
închizând astfel în jos bursa omentală. Porţiunea dintre curbura mare a stomacului şi
colonul transvers se numeşte ligamentul gastrocolic. Aspectul şi grosimea
epiploonului mare variază în funcţie de vârstă şi de la individ la individ. La copil,
epiploonul mare este subţire şi transparent, observându-se clar vasele din interiorul lui.
La adult el se infiltrează cu ţesut adipos de-a lungul vaselor, este subţire şi se
perforează din loc în loc. Cu cât gradul de obezitate este mai mare, cu atât epiploonul
mare va fi mai gros prin acumulare de lobuli adipoşi voluminoşi care maschează
complet dispoziţia vaselor. Dimensiunile epiploonului mare variază între două
extreme; poate fi scurt de câţiva centimetri lungime sau de cele mai multe ori foarte
lung, ajungând până la nivelul pubelui sau chiar pătrunzând în cavitatea pelviană. Cu
cât este mai lung cu atât mobilitatea sa este mai mare şi astfel epiploonul mare se
poate deplasa pentru a închide o plagă viscerală sau parietală, sau pentru a circumscrie
prin aderenţe un proces patologic. Epiploonul mare joacă un rol important în protecţia
peritoneu lui împotriva proceselor patologice şi este utilizat des în acest sens în
practica chirurgicală.

146. Anatomia chirurgicală a bursei omentale, limite,

importanţa practică.
Brsa omentala reprezinta un spatiu ingust de dimensiuni
considerabile, care se situeaza posterior de micul epiploon si
stomac si este spatiul cel mai izolat al cavitatii peritoneale.
Limtele bursei omentale:
 Peretele anterior- micul epiploon, peretele posterior al
stomacului si de lig gastrocolic, care prezinta portiunea
initiala a omentului mare;
  Peretele inferior – constituit de colonul transvers cu mezoul sau.
 Peretele superior - lobul caudat al ficatului si partial de diafragm;
 Peretele posterior – foita parietala peritoneala.
Din stinga bursa omentala e delimitata de splina si lig gastrolienal.
Forma si dimensiunile bursei omentale variaza individual. In ea se evidentiaza
prelungirea omentala superioara, care e situata posterior de lobul caudat al ficatului,
ajungind pina la esofag si diafragm, si prelungirea inferioara care se intinde pina la
splina. In afara de aceasta in bursa omentala deosebim si vestibulul care e delimitat:
superior – lobul caudat al ficatului, inferior – duoden, posterior – foita parietala a
peritoneului, care acopera vena cava inferioara.
In bursa omentala e posibila:
- acumularea continuului gastric in caz de ulcer perforant al stomacului situat
pe peretele lui posterior;
- evoluarea diverselor purulente ca urmare a proceselor inflamatorii la pancreas
sau in urma complicatiilor perforatorii ale ulcerelor gastrice si duodenale.
Caile de acces operatorii pentru bursa omentala sunt:
o prin lig hepatogastric;
o prin lig gastrocolic (cel mai preferat);
o prin mezocolonul transvers;
o calea de acces lombara din stinga in scopul drenarii pancreasului.

147. Topografia orificiului Winslow (epiploic), importanţa

practică.
Are sediul aproape de hilul hepatic, cu diametru de 3-4 cm. in absenta aderentelor
permite introducerea a 1-2 degete. In caz de aderente, orificiul e acoperit si bursa
omentala are forma de spatiu izolat.
Orificiul epiploic este delimitat:
o superior de lobul caudat al ficatului;
o inferior – de porţiunea superioară a duodenului;
o anterior – de marginea liberă a ligamentului hepatoduodenal;
o posterior de peritoneul parietal ce tapetează vena cavă inferioară.
Prin acest orificiu se poate de pătruns în vestibulul bursei omentale, vestibulum
bursae omentalis, ce se află posterior de epiploonul mic.
La hemostaza profizorie , in caz de operatii la ficat, vasele situate in lig
hepatoduodenal se comprima cu 2 degete ale miinii stingi, trecind cu degetul indicator
prin orificiul epiplooic, posterior de elementele anatomice ale acestui ligament.

148. Anatomia chirurgicala a omentului mic, ligamentele

consituiente, vasele şi nervii.
Micul epiploon, omentum minus, este întins între mica curbură a stomacului şi hilul
ficatului, conţine pediculul hepatic. Este constituit din 3 ligamente:
o Frenicogastric (sting) ;
 o Hepatoduodenal (drept) se intinde de la ficat la duoden si contine de la stinga
la dreapta: a. hepatica, v. hepatica, ductul coleidoc.
o Hepatogastric (mijlociu) trece de la faţa viscerală a ficatului (hilul ficatului)
pe curbura mică a stomacului - un ligament fin şi subţire, adeseori penetrat de
orificii mici. Acest ligament în dreapta continuă cu ligamentul
hepatoduodenal. In lig hepatogastric se afla a. gastrica dextra, a. gastrica
sinistra , v. coronaria ventriculi si vase si ganglioni limfatici.

149. Anatomia chirirgicală a lig. hepatoduodenal, triunghiul

biliocistic Budde sau Callot.
Ligamentul hepatoduodenal face parte din omentul mic se
intinde de la ficat la duoden si contine de la stinga la
dreapta: a. hepatica, v. hepatica, ductul coleidoc.
Intre canalul cistic, canalul hepatic comun şi faţa inferioară a
ficatului se formează un triunghi bilio-hepatic plasat în plan
frontal – triunghiul Budde; artera cistică pătrunde profund în
acest triunghi de sub canalul hepatic comun, formând cu
artera hepatică dreaptă în sus, şi canalul cistic în jos, un alt
1. canalul cistic, 2. canalul hepatic
mic triunghi bilio-vascular al lui Calot. Deşi este conţinut ca comun, 3. punga Hartmann, 4.
proiecţie în triunghiul Budde, triunghiul Calot se găseşte în corpul vezicular, 5. fundusul
colecistic, 6. ram drept al arterei
plan mai profund şi este oblic faţă de primul. Deci triunghiul
hepatice proprii, 7. artera cistică, 8.
Budde este mai mult anatomic, iar triunghiul Calot este mai ramuri anterioare ale arteri cistice, 9.
ramuri
mult chirurgical. Limitele triunghiului lui Calot nu sunt întotdeauna posterioare
vizibile. ale arterei cistice,
Canalul
10. triunghiul Budde, 11. triunghiul
hepatic comun, care reprezintă limita medială, este greu de evidenţiat.
Calot Tracţiunea în
afară a infundibulului cu ajutorul unei pense atraumatice şi ridicarea fundusului
deschid triunghiul Calot şi fac disecţia mai sigură. Tracţiunea inadecvată pe infundibul
închide triunghiul Calot, duce infundibulul şi vezicula spre hil şi creşte riscul de lezare
a coledocului, a hepaticului comun şi a hepaticului drept.

150. Anatomia chirurgicală a bursei hepatice, limitele,

importanţa practică.
Bursa hepatică, bursa hepatica, reprezintă o fisură dintre faţa diafragmală a lobului
drept al ficatului şi diafragm, incinjoara lobul drept al ficatului si e delimitată:
o Superior – de diafragm;
o Posterior - de ligamentul coronar care transverseaza lobul drept al ficatului şi
triangular drept;
o Din stânga de ligamentul falciform;
o Inferior – de ficat.
Portiunea bursei hepatice, care e situata intre fata posterioara a lobului drept al
ficatului, diafragm si lig coronar – poarta denumirea de spatiu subdiafragmatic. In
majoritatea cazurilor el comunică cu canalul abdominal lateral drept al etajului
inframezocolic. De aceea exsudatul din fosa iliaca dreapta poate difuza in spatiu
subdifragmatic, constituind aici o colectie de puroi incapsulat, numit de clinicisti abces
subdiafragmatic.
 151. Caile de difuzare a puroiului din spaţiul subhepatic.
Se întinde de la peretele abdominal anterior sub marginea lobului hepaticdrept şi
deasupra colonului transvers, spre un reces profund postero-superior, carese află situat
anterior faţă de rinichiul drept (recesul Morison). Vezicula biliară este evidenţiată de
obicei chiar anterior şi/sau superior de spaţiul subhepatic.
Mezocolonul transvers este bariera principala care impiedica comunicarea intre spatiul
subhepatic si compartimentul inframezocolic la cavitatii abdominale. Lateral, spatiul
Morison comunică superior cu spaţiul subfrenic şi inferior cu gutiera paracolică
dreaptă. Spaţiul Morison reprezintă una din cele mai obişnuite localizăriale fluidului
intraperitoneal, la examinarea pacientului în decubit dorsal.

152. Anatomia topografică a bursei pregastrice – limitele,

importanţa practică.
Bursa pregastrica este situata anteror de stomac si constituie relativ un spatiu
separat. Bursa este delimitata:
- Superior – diafragm si lobul sting al ficatului;
- Posterior – micul epiploon si peretele anterior al stomacului;
- Anterior – peretele anterior al abdomenului;
- Din stinga – nu poseda o linie reliefata;
- Din dreapta – e delimitat de bursa hepatica, prin ligamentele falciforme si
rotund al ficatului.
In bursa pregastrica intre fata superioara a lobului sting al ficatului si fata inferioara a
diafragmului e situata o fisura. Insa ea este mai restrinsa si practic are un rol mai putin
insemnat data de bursa subdiafragmala dreapta. Aceasta se lamureste si prin faptul ca
spatiul subdiafragmatic sting aproape permanent e separat de canalul lateral sting al
etajului inferior al cavitatii abdominale prin lig frenocolic. In cazuri rare, procesele
purulente, evpluind in spatiu subdiafragmatic sting, au tendinta de a difuza printre
lobul sting al ficatului si stomac in jos spre colonul transvers ori in stinga spre splina si
sacul el orb, care este delimitat de ligamentele frenolienal, gastrolienal si frenocolic
sting.

153. Canalele laterale abdominale (şanţurile paracolice) –

limitele, răspândirea puroiului.
Colonul ascendent si cel descendent, impreuna cu mezenterul intestinului subtire,
divizeaza etajul inferior al cavitatii adbominale in 4 regiuni: canalele laterale drept
si sting si sinusurile mezenterice drept si sting.
- Canalul lateral drept - sulcus paracolicus dexter, reprezintă o fisură între
colonul ascendent şi peretele abdominal lateral drept. Superior comunică cu
bursa hepatică, numită şi reces subfrenic drept, iar inferior cu fosa iliacă
dreaptă.
- Canalul lateral sting - sulcus paracolicus sinister, se află între colonul
descendent şi peretele abdominal lateral stâng. În jos acest şanţ se deschide în
 fosa iliacă stângă şi mai departe în micul bazin. Ligamentul frenocolic
delimiteaza din superior canalul de spatiu subdiafragmatic sting.
In pozitie orizontala a corpului uman, cele mai profunde segmente ale canalelor
laterale le constituie portiunile lor superioare. In pozitie vertiala a corpului, exudatul
inflamator poate cobori prin canalele laterale in fosele iliece dreapta si stinga, apoi in
cavitatea bazinului mic. E necesar a mentiona ca lungimea canalelor, profunzimea,
continuarea lor cu diferite fisuri si spatii ale cavitatii peritoneale, sunt supuse la variatii
individuale considerabile.

154. Topografia sinusurilor mezenteriale în etajul inferior al

cavităţii peritoneale, comunicările, importanţa practică.
Sinusul mezenteric drept - sinus mesentericus dexter, are configuraţia unui triunghi.
Este delimitat:
- superior – de rădăcina mezocolonului transvers, de la unghiul drept al
colonului pina la unghiul duodenojejunal ;
- din dreapta – de colonul ascendent;
- din stânga – de rădăcina mezenterului intestinului subtire şi porţiunea
terminală a ileonului, care delimitează sinusul de cavitatea micului bazin,
lipindu-se la cec in regiunea unghiului ileocecal,
- anterior e acoperit de marele epiploonul mare.
În acest sinus se află ansele intestinului subţire. Sinusul mezenteric drept
comunică cu sinusul mezenteric stâng în regiunea unghiului superior stâng situat
deasupra flexurii duodenojejunale..
Sinusul mezenteric stâng- sinus mesentericus sinister, este orientat în stânga de
rădăcina mezenterului şi este delimitat:
- din stânga – de colonul descendent şi mezoul colonului sigmoid;
- din dreapta – de rădăcină mezenterului intestinului subtire;
- inferior sinusul e deschis si comunică cu cavitatea micului bazin.
- superior – de mezoul colonului transvers de la unghiul duodenojejunal pina la
unghiul sting al colonului;
- anterior e rambursat de marele epiploon.
În acest sinus la fel se află ansele intestinului subţire.
In pozitie orizontala cele mai profunde segmente le constituie partile superioare ale
sinusurilor. In legatura cu acest fapt, de obicei, in sinusul drept lichidul e situat linga
unghiul drept al colonului , iar in cel sting – aproape de unghiul sting al colonului.
Ambele sinusuri mezenterice comunica reciproc prin fisura cuprinsa intre mezoul
colonului transvers si unghiul duodenojejunal. Exudatul inflamator poate difuza din
sinusurile mezenterice in canalele laterale ale cavitatii peritoneale.

155. Recesurile cavităţii peritoniale, importanţa practică.

Depresiunile cavitatii abdominale, de obicei, apar in locurile de trecere a
peritoneului de pe peretii cavitatii abdominale pe viscere sau de pe un organ pe
altul. Recesurile sunt:
 Recesul duodenojejunal – se formeaza in locul de trecere a duodenului in
jejun.
 - Recesul duodenal superior, recessus duodenalis superior, este
localizat de partea stângă a corpului vertebrei L2 între flexura
duodenojejunală şi ligamentul duodenojejunal. Uneori acest reces
este aprofundat în spaţiul retroperitoneal şi poate fi cauza herniei
retroperitoneale, unde pot pătrunde anse ale intestinului subţire.
- Recesul duodenal inferior, recessus duodenalis inferior, este de
dimensiuni mai mici, fiind localizat inferior de flexura
duodenojejunală
 Recesurile iliocecal inferior si superior – se formeaza in locul de confluenta
a ilionului cu cecul.
- Superior – e situat intre peretele superior al ilionului si peretele
medial al cecului;
- Inferior – intre peretele inferior al ileonului si marginea interna a
cecului, mai jos de confluenta ileonului ce cecul.
 Recesul retrocecal prezinta o depresiune in peritoneul parietal, pe peretele
posterior al cavitatii peritoneale, care se evidentiaza, ridicind putin portiunea
initiala deplasabila a cecului;
 Recesul intersigmoid este o formatiune anatomica in forma de pilnie,
delimitata din parti de mezenterul intestinului sigmoid si peritoneul parietal.
Importanta practica a recesurilor consta in aceea ca in anumite cazuri ele trebtat se
adincesc. Conform teorie Krimov despre producerea herniilor, depresiunile parietale
poseda actiune de ventuza, care rezulta datorita presiunii negative. De aceea, in aceste
recese e posibila formarea herniilor interne prin strangulare mai frecventa a anselor
intestinului subtire. In asa fel, hernia care se formeaza in recesul duodenojejunal
poarta denumirea de paraduodenala (Treiz). Diagnosticarea herniei interne este extrem
de dificila, in caz de strangulare , de obicei, se determina clinica ocluziei intestinale.

156. Topografia porţiunii abdominale a esofagului, raportul cu

nn.vagi şi peritoneul.
Portiunea abdominala a esofagului, avind in medie o lungime de 2 cm, se intinde de
la orificiul diafragmatic pina la trecerea in stomac. Esofagul trece prin orificiul
diafragmatic impreuna cu trunchiurile nervilor vagi. Orificiul diafragmatic
esofagian e incercuir de manunchiuri musculare, care realizeaza atributia de
compresor si regleaza deplasarea alimentelor prin el. Anterior si lateral portiunea
abdominala a esofagului e tapetata de peritoneu. Peretele drept se afla in raport cu
lobul sting al ficatului, cel sting si anterior – cu portiunea superioara a splinei. In
zona de trecere a esofagului in stomac se afla ganglionii limfatici. In a 3-a zona de
reducere a lumenului zona de reducere a lumenului esofagian e posibila stoparea
corpurilor eterogene, iar pentru eliminarea lor pe cale chirurgicala, se practica
laparotomia.
Esofagul din dreapta trece in mica curbura a stomacului fara limite remarcate, iar
marginea stinga a lui impreuna cu fundul stomacului formeaza unghiul Ghis.
Anterior, pe segmenul abdominal al esofagului, e situat nervul vad sting, posterior –
cel drept. In aceasta portiune nervii au primit denumirea de trunchiuri vage anterior
si posterior.