MINISTERUL EDUCAŢIEI CULTURII ŞI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ŞI ALE EDUCAŢIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Referat
La disciplina

Comunicarea în convorbire și dialog

Coordonat de: Cuanenco Irina, doctor în psihologie,

conferenţiar universitar

Autor: Lungu Janeta, studentă anul I, specialitatea Psihologie

Chișinău - 2018
Comunicarea în paradigma existenţei umane
1. Comunicarea reprezintă un proces prin care A trimite un mesaj lui B, mesaj care are un efect
asupra acestuia; reprezintă un proces de negociere şi schimb de semnificaţie, în care mesajele,
persoanele determinate cultural şi „realitatea” interacţionează astfel încât să se producă
înţelegerea. Sistemele de semnificaţii, fie ca limbaj, fie ca structuri asemănătoare unui limbaj, au
toate aceleaşi caracteristici: a) înţelesul nu este un rezultat al unor proprietăţi intrinseci
alesemnelor sau cuvintelor individuale, ci al relaţiilor sistemice dintre diferitele elemente; b)
limbajul nu este ceva empiric, ci o capacitate socială; c) indivizii nu sunt sursa limbajului, ci
produsul acestuia – limbajul se gândeşte pe sine, ca atare, în indivizi. Limbajul scapă întotdeauna
voinţei individuale şi celei sociale, limbajul articulat reprezentând cel mai evoluat sistem de
semnificaţii.

Problema apariţiei limbajului rămâne încă actuală şi incomplet elucidată, deşi numeroasele
cercetări antropologice au emis ipoteze pertinente. Datorită caracterului său imaterial, limba nu a
lăsat urme, astfel că cercetările se pot baza doar pe observaţii privind dezvoltarea anatomo-
fiziologică a strămoşilor noştri sau pestudierea unor trăsături pe care le-am moştenit şi care sunt
posibil de urmărit în timp.

Astăzi, comunicarea este din ce în ce mai uşoară, datorită tehnologiei, care o face mai rapidă şi
mai accesibilă. Din păcate, acest lucru nu înseamnă că ştim să comunicăm în mod eficient.

Comunicarea faţă către faţă a devenit ceva aproape exotic, deoarece comunicăm din ce în ce mai
mult prin intermediul reţelelor sociale sau al aplicaţiilor de comunicare instantanee. Comunicăm
în mod telegrafic, superficial cu mulţi oameni, dar ducem lipsa unei conversaţii eficiente şi cu
„miez”. Studiile au demonstrat că deficienţele în ceea ce priveşte comunicarea pot produce
anumite tulburări psihologice, potrivit elpais.com. Atunci când anumite evenimente, întâmplări
din viaţa noastră rămân într-un circuit închis în mintea noastră, fără a avea posibilitatea de a le
împărtăşi cu cei din jur printr-o comunicare eficientă, emoţiile se amplifică, iar faptele,
întâmplările capătă o dimensiune ireală şi distorsionată.

Evitarea acestor probleme nu este singurul motiv pentru care ar trebui să învăţăm să comunicăm
mai bine. Comunicarea eficientă stă la baza relaţiilor de calitate şi contribuie în mod considerabil
la sănătatea noastră emoţională şi, nu în ultimul rând, fizică. Însă acest lucru este o sabie cu două
tăişuri: poate fi ceva extrem de benefic, dar o comunicare deficientă se poate întoarce împotriva
noastră. Carl Rogers, psiholog, spune că „cel mai mare obstacol în calea unei bune conversaţii
este incapacitatea fiinţei umane de a-l asculta pe celălalt în mod inteligent, cu măiestrie şi
înţelegere”.

Iată câteva sugestii pentru a îmbunătăţi capacitatea noastră de comunicare:

1. Nu pretinde ca toată lumea să fie de acord cu tine. Chiar dacă ai dreptate, chiar dacă ştii că
celălalt este greşit, nu-ţi irosi energia încercând să-l convingi, pentru că, cel mai probabil, nu
vei reuşi.

2. Nu-l întrerupe pe celălalt, anticipând ce vrea să-ţi povestească sau ce crezi că ar vrea să-ţi
spună. Cei mai buni comunicatori sunt cei care ştiu să asculte.

3. Nu arăta oboseală sau plictiseală şi nici nu lăsa să ţi se distragă atenţia cu altceva. În afară
de faptul că este un gest nepoliticos, este ca şi cum ai spune: „termină mai repede” sau „nu mă
interesează”.

4. Modestia, ingredientul esenţial. Chiar dacă ai mai multe cunoştinţe sau eşti mai cult, acest
lucru nu se spune, pentru că seamănă a laudă de sine. Acest lucru se demonstrează.

5. Nu vorbi despre tine dacă nu eşti întrebat. Nu povesti lucruri din viaţa ta fără a fi întrebat.
Lasă-i pe ceilalţi să-şi arate interesul real pentru tine şi pentru ceea ce ţi se întâmplă. Nu-ţi afişa
calităţile şi punctele forte, ci lasă-i pe ceilalţi să le citească în tine.

6. Puţin şi bun. O conversaţie lungă nu este neapărat una bună. Un proverb spune că ceea ce
este puţin şi bun este de două ori bun. Pune accentul pe calitate, nu pe cantitate şi astfel vei evita
plictiseala şi monotonia.
7. Fă economie la sfaturi. Nu îţi oferi sfaturile şi sugestiile, dacă nu ţi se cer.

8. Evită elogiile excesive. Acestea generează semne de întrebare şi neîncredere.

9. Nu face tot timpul afirmaţii. Adevăratele afirmaţii pot fi dovedite şi verificate. S-a constatat
însă că majoritatea afirmaţiilor pe care le facem ascund de fapt opinii. Prin urmare, nu uita să
le ataşezi opiniilor tale expresii de genul: „părerea mea”, „eu cred”, „mi se pare” etc., notează
psychologytoday.com.

10. Întreabă. Este cea mai bună metodă de a afla ce gândeşte cu adevărat celălalt şi de a
demonstra interes faţă de persoana lui. De asemenea, întrebările demonstrează faptul că vrei să
ai o conversaţie, un dialog şi nu să ţii un discurs sau un monolog.

Truman Capote afirma că „există puţine conversaţii bune, din cauza faptului că există prea puţine
posibilităţi de a se întâlni doi emiţători inteligenţi”. Comunicarea eficientă este ca un dans, în
care ideile celor doi se apropie, se despart, iar se apropie şi se împletesc într-o mişcare elegantă
şi armonioasă.

Dialogul ar putea fi o conversatie de cea mai buna calitate – o conversatie civilizata, deschisa,
onesta, toleranta, respectuoasa, clara si clarificatoare. Dialogul, pur si simplu, atinge esenta
comunicarii. Etimologic, el vine din cuvintele grecesti „dia”- care inseamna „prin” sau „cu” si
„logos” – care inseamna „vorbire”. In dialog (spre deosebire de conversatie) exista confruntare
(ma refer aici la intelesul primar: cuvintele latinesti „con” – „cu” si „frons” – „frunte”, adica
perspectivele participantilor sunt asezate fata in fata, spre verificare sau comparatie). In dialog,
cei care participa sunt parteneri egali in drepturi iar abordarea este una de respect reciproc. Nu
exista competitie: fiecare participa in mod altruist cu ceea ce are. Fiecare tinteste sa-si dezvolte
cunostintele sau sa-si confirme luarile de pozitie. In mod ideal, dialogul se sfarseste atunci cand
toti partenerii ajung la o pozitie comuna, impartasita; apare un fel de egalizare a perspectivelor
privind tema respectiva. Adesea intalnim si situatia in care partenerii nu ajung la acelasi nivel de
cuprindere; este momentul in care toti aratam deschidere pentru acceptarea parerilor care nu ne
sunt familiare sau pot fi chiar dureroase si respect fata de ceilalti, fata de inzestrarile si
sentimentele lor.

In dialog, rezultatul normal este ca fiecare plecam cu ceva pozitiv. Chiar daca nu adaugam
neaparat ceva nou, suntem satisfacuti pentru ca, macar pana la un anumit punct, avem
confirmarea celorlalti. Dar, de cele mai multe ori, surpriza este ca, prin simpla participare si
expunere a perspectivelor proprii, descoperim fatete noi dar la fel de autentice despre subiect si,
in ultima instanta, despre noi insine. In dialog, cadrul de desfasurare este totdeauna sincer si
contributiile individuale oneste. Nu cred ca poate sa existe dialog cu trisorii (nici macar intre ei!).
Pentru ca nu se poate cladi nimic durabil pe o infrastructura falsa, oricat am fi de bine-
intentionati.

Timpul petrecut in dialog este agreabil, simtim ca se intampla ceva important si valoros. Faptul
ca primim atentie si consideratie, respect si intelegere, ne face sa ne simtim confortabil si astfel
comunicarea atinge usor straturi mai adanci.

CONVERSAŢIA NATURALĂ „FAŢĂ ÎN FAŢ”

MIJLOACE MIJLOACE
EXTRAVERBALE EXPRESIE EXTRAVERBALE
PARALIMBAJ LINGVISTICĂ PARALIMBAJ
PROXIMITATE PROXIMITATE

ORALĂ
MARCATĂ EXPRESIV
DOMINANT
CONOTATIVĂ
ELIPTICUL
REDUNDANŢA
NICI O RESTRICŢIE
 CONCLUZIE

În concluzie, se poate constata că sub impactul noilor mijloace de comunicare, expresia

lingvistică pierde din valoarea sa expresivă în favoarea denotativului şi a stereotipiei, iar în alt
plan, suprapune reguli ale comunicării scrise peste regulile comunicării orale, constituind o zonă
gri în norma lingvistică. De asemenea, posibilitatea mult mai mare de a disimula atestă adevărul
afirmaţiei că noile mijloace pot avea o dublă acţiune: pot promova deopotrivă tendinţe
“centripete” şi “centrifuge” în societate.