Oftalmologie

1
 Def = Știința care se ocupă de bolile ochiului și anexele sale.

Ochiul este responsabil de majoritatea informațiilor pe care creierul le primește din mediul înconjurător.
Este un organ neuro-senzorial situat în orbite și are formă sferică.
Este alcătuit din globul ocular și anexele sale (gene, pleoape, sprâncene, aparatul lăcrimal, conjunctiva -
care căptușește partea internă a pleoapelor.

Globul ocular este alcătuit din 3 structuri:

1. Tunica exterioară - sclerotică (sclera) care se continuă în partea anterioară cu corneea, iar pe suprafața sclerei
se inseră mușchii care ajută la mișcarea globului ocular. Sclera nu are vase de sânge.
2. Tunica medie - uree = coroidă care în partea anterioară se continuă cu corpii ciliari care secretă umoara
apoasă. Tot în partea anterioară este localizat irisul care prezintă în interior un canal numit pupilă.
3. Tunica internă = retină care este bine vascularizată și inervată alcătuită din celule fotosensibile și celule
nervoase care împreună formează nervul optic, care are rolul de a duce imaginile la creier.
La nivelul retinei se formează imaginea.
Globul ocular conține și mediile transparente:
- umoarea apoasă
- cristalinul
- cornea transparentă
- corpul vitros
Globul ocular are un diametru antero-posterior de 21-26 mm la persoanele cu vedere bună și poartă
numele de emetropie (persoane emetrope).

Educație pentru sănătate pentru

prevenirea bolilor oculare

- spălarea pe ochi de câte ori este nevoie (demachiere). Cei care lucrează în mediu cu praf spălare mai
frecventă
- obiecte individuale pentru toaleta feței
- controlul prenatal al gravidelor pentru prevenirea conjunctivitei gonococice ale nou-născuților
- sursa de lumină trebuie să vină din partea stângă, iar distanța pentru a citi și a scrie 25-30 cm
- privitul la televizor de la 4-5 m, iar ecranul televizorului să fie la înălțimea ochiului
- purtarea echipamentului de protecție de către persoanele care lucrează cu aparat de sudură
- alimentația trebuie să fie diversificată și bogată în vitamina A, B, C
- examinarea periodică oftalmologică a persoanelor cu diabet și HTA
- examinarea pacienților care au afecțiuni oftalmologice

2
 Explorarea funcțională a
analizatorului vizual

1. Determinarea actuității vizuale

acuitate = capabilitatea ochiului de a distinge și aprecia diferite forme, pe diferite dimensiuni.
Se face cu ajutorul tabloului OPTOTIP, care curpinde litere, cifre, semne, de diferite dimensiuni, iar pe
partea de jos sunt cele mai mici.
Persoana examinată se așează pe un scaun la 5 m distanță, se începe cu ochiul drept, iar ochiul stâng se
acoperă cu un triunghi și se invită pacientul să citească de pe OPTOTIP, inclusiv ultimul rând.
2. Măsurarea câmpului vizual - adică vederea periferică
Se măsoară spațiul pe care il cuprinde ochiul în timp ce privește un punct fix.
Măsurarea se face cu ajutorul arcurilor perimetrice simple.

3. Determinarea simțului cromatic

Se face cu ajutorul unor cartonașe colorate.
Cei care conduc trebuie să recunoască culorile galben, roșu, verde de la distanța de 75 cm.

4. Măsurarea tensiunii intraoculare care mai poartă numele de tonometrie

Se face cu ajutorul unui aparat numit tonometru care se aplică pe cornee după anestezia locală a
ochiului.
Valoarea normală este de 14-20 mmHg.

5. Examenul fundului de ochi - Oftalmoscopie = se face în camera obscură sau cu ajutorul aparatului numit
oftalmoscop.
Oftalmoscopul mărește imaginea de 15-20 de ori.
Pupila se dilată cu ajutorul picăturilor de Mydrium sau Atropină.
Pupila dilatată = midriază
contractată = mioză

6. Măsurarea tensiunii în artera centrală a retinei - T.A.C.R.

T.A.C.R.-ul se face de obicei imediat după oftalmoscopie, iar valorile normale sunt de 35 mmHg.
Examenul fundului de ochi și a T.A.C.R-ului se indică și în bolile cardiovasculare (HTA), bolile renale,
DZ, bolile neurologice, în tumorile cerebrale și în bolile oftalmologice.

7. Examenul secreției oculare

8. Computer tomograf
9. RMN
10. Ecografia ochiului
Semne și simptome în afecțiunile oculare

1. Scăderea acuității vizuale poate să fie bruscă în traumatismele oculare sau poate să fie lentă progresică în
cataractă.
Mai poate să fie scăzută în glaucomul acut sau nevrita nervului optic.

2. Durerea poate să fie de diferite grade de intensitate de la jena oculară la arsură până la dureri accentuate,
atroce anume durere oculară. Poate să apară în eforturi oculare intense, în IC cerebrală în glaucomul acut.

3
3. Reacția pupilară - midrioză, mioză
4. Fotofobia - intoleranța la lumină, pacientul închide ochii, fie se întoarce cu spatele la lumină.
Apare de obicei în conjunctive, corpi străini retroocular.

5. Diplopia (vederea dublă) - se întâlnește în paralizia mușchiului globului ocular, în afecțiuni neurologice.
6. Cecitatea = Orbirea
Se întâlnește în leziuni ale corneei, cristalului, a retinei și a nervului optic.

7. Exoftalmia = deplasarea globului ocular în afară

8. Endoftalmia = înfundarea globului ocular în orbite

Viciile de refracție
- apar când fasciculul luminos care intră în ochi nu se focalizează corespunzător pe retină și se manifestă sub
formă de miopie, hipermetropie și astigmatism

1. Miopia:
- este viciul de refracție în care imaginea unui obiect nu ajunge pe retină și se formează inaintea ei, deoarece
ochiul poate fi prea lung sau prea puternic din punct de vedere optic
- este afectată vederea la distanță, iar cea de aproape este conservată până la vârste înaintate
- miopia debutează în general în copilărie, iar ereditatea are rol important, dar poate să apară și la copiii fără
antecedente în familie

Semne și simptome (manifestări de dependență):

- vedere neclară la distanță
- mai pot să prezinte cefalee, amețeli
Corectarea se face printr-o lentilă notată cu „-” (minus), această lentilă este divergentă, iar la copiii cu
miopie, dar și la adulții care încă mai poartă ochelari, este necesar controlul periodic oftalmologic (3-6 luni),
pentru a evalua gradul de corecție.

4
2. Hipermetropia:
- este viciul de refracție în care imaginea unui obiect se proiectează în spatele retinei, din cauză că ochiul este
prea scurt sau prea slab din punct de vedere optic

Semne și simptome (manifestări de dependență):

- vede slab obiectele apropiate și are tendința de a îndepărta obiectele de ochi
- asociat mai poate prezenta cefalee, în special după citit, imagini șterse și vedere neclară
Corectarea acestui defect se face printr-o lentilă cu „+” (plus), convergentă.

3. Astigmatismul:
- este viciul de refracție cauzat de defecțiunea corneei, care face ca fasciculul luminos să focalizeze în mai
multe puncte
- poate să fie simplu sau combinat cu miopia sau cu hipermetropia
Corecția se face cu lentile cilindrice.

4. Strabismul:
- este lipsa de paralelism al globilor oculari
- uneori privirea este înauntru, spre rădăcina nasului, sau spre înafară
- poate să fie paralitic sau neparalitic
- datorită strabismului, există riscul de pierdere a vederii la ochiul bolnav, dacă nu se intervine prin exercițiu cu
ochiul care prezintă musculatura slăbită
- se poate corecta până la vârsta de 4-5 ani
Corectarea se mai poate face și prin intervenție chirurgicală.

5. Presbiopia:
- este o scădere a puterii de acomodare a cristalinului, după vârsta de 45-50 ani sau o îmbătrânire a cristalinului
care duce la scăderea capacității de vedere de aproape (îndepărtează obiectele)
Corectarea se face cu lentile convergente, cu „+”.

Studiu de caz: MIOPIA

Diagnosticul de nursing se stabilește prin PES (problemă, etiologie, semne și simptome).
Problema: comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual
Etiologie: focalizarea necorespunzătoare a imaginii optice (în fața retinei)
Semne și simptome:
- vedere neclară la distanță: la televizor, la tablă, pe stradă
- cefalee, amețeli

Diagnosticul de nursing:
Comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual datorită focalizării necorespunzătoare a imaginii optice,
manifestată prin vedere neclară la distanță, cefalee, amețeli.
Obiective și intervenții:
-obiectiv: - pacientul să prezinte o vedere bună prin corectarea viciului de refracție
-intervenții:
- autonome: - îndrumăm pacientul spre medicul oftalmolog
- participăm alături de medic la examinări
- realizăm pregătirea psihică și fizică a pacientului: facem instilațiile pentru examinări
- delegate: - se recomandă purtarea de ochelari cu „-” cu lentile divergente
- se face control din 3 în 3 luni pentru corectare și evaluare
5
 Studiu de caz: HIPERMETROPIA
Diagnosticul de nursing se stabilește prin PES (problemă, etiologie, semne și simptome).
Problema: comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual
Etiologie: focalizarea necorespunzătoare a imaginii optice (în spatele retinei)
Semne și simptome:
- vedere neclară aproape, pacientul are tendința de a îndepărta obiectele de ochi
- cefalee după forțarea ochilor (citit)

Diagnosticul de nursing:
Comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual datorită focalizării necorespunzătoare a imaginii optice,
manifestată prin vedere neclară aproape, cefalee.
Obiective și intervenții:
-obiectiv: - pacientul să prezinte o vedere bună prin corectarea viciului de refracție
-intervenții:
- autonome: - îndrumăm pacientul spre medicul oftalmolog
- participăm alături de medic la examinări
- realizăm pregătirea psihică și fizică a pacientului: facem instilațiile pentru examinări
- delegate: - se recomandă purtarea de ochelari cu „+” cu lentile convergente
- se face control din 3 în 3 luni pentru corectare și evaluare

6
 Afecțiuni inflamatorii și infecții ale ochiului
1. Blefarita:
- inflamarea margini libere a pleopelor și apare mai frecvent la persoane cu alergii și de obicei se cronicizează.
Simptome:
- iritație
- roșeață
- prurit
- prezența crustelor pe marginea pleopei
- uneori cicatrici sau ulcerații
- în multe cazuri genele cad
Tratament:
- toaletă riguroasă
- se aplică comprese îmbibate în soluții antiseptice
- creme antiseptice

2. Orjeletul (ulcior):
- inflamarea supurativă a foliculului pilos și a glandei sebacee de pe marginea pleopei
- cauza este bacteriană, prin mâini murdare sau produse cosmetice de slabă calitate
Simptome:
- durere la clipire
- prurit
- când orjeletul ascedează (se sparge) => secreție purulentă
Tratament:
- aplicare de unguente cu antibiotice
- instilații cu picături oftalmice
- dacă orjeletul este mai mare se face incizie, apoi tratamentul se face ca la orice plagă (rană)

3. Conjunctivita:
- inflamarea mucoasei conjunctivale, care are rol în menținerea umedă a globului ocular
- este dată de bacterii, viruși sau este de natură alergică
Simptome:
- hiperemia conjunctivei (roșeață)
- hiperlăcrimare
- secreție alb-gălbuie care se depozitează la rădăcina genelor sau la colțul ochiului
- fotofobie
- vedere neclară, încețoșată
Profilaxie:
- spălarea frecventă pe mâini cu săpun
- igiena lenjeriei de pat
- evitarea produselor de machiaj
Tratament:
- instilații oculare cu antibiotic
- spălătură oculară cu soluții antiseptice
- tratament antiinflamator peros

4. Keratita:
- este o afecțiune inflamatorie a corneei
- cauză microbiană, virusală, poate fi dată de bacilul Koch
7
- mai poate să fie dată de Treponema pallidum, dată de Sifilis
- poate duce la orbire
Simptome:
- durere oculară
- scăderea acuității vizuale
- hiperlăcrimare
- fotofobie
Tratament:
- este în funție de cauză
- în cazul bacilului Koch se administrează tuberculoztatice
- în cazul Sifilisului se administrează antibiotice: penicilină și se asociază corticoterapia
- în tratamentul Keratitei, se urmărește prevenirea cicatrizării corneei
- în cazul în care tratamentul medicamentos nu are eficiență, se intervine chirurgical și se face Keratoplastie

5. Iridociclita:
- inflamarea irisului și a corpilor ciliari
- este cauzată de bacterii, viruși
Simptome:
- jenă dureroasă la nivelul globului ocular
- acuitate vizuală scăzută
Tratament:
- instilații cu soluții antiseptice sau cu colire

6. Dacriocistita:
- inflamarea acută sau cronică a aparatului lacrimal
- aparatul lacrimal se compune din glanda lacrimală și căile lacrimale
- glanda lacrimală secretă în permanență lacrimi: circa 1ml/24h, iar lacrimile prin mișcarea de clipire pe
mucoasa corneo-conjunctivă => ochi umed în permanență, astfel ochiul este protejat de corpi străini mici, praf,
fum
- lacrima este alcătuită din 99% apă și 1% săruri minerale și albumine
- căile lacrimale drenează lacrimile și se scurg o parte în nas nivelul meatului nazal
Simptome:
- datorită procesului inflamator, la nivelul căilor lacrimale se produce obstruarea canalului lacrimal, iar dacă
acestea rămân acolo și nu se eliberează, se infectează
- se manifestă prin edem al regiunii, înroșirea tegumentului, febră
Tratament:
- se face desfundarea canalului lacrimal prin tehnică laser, apoi se administrează antibiotice, antiinflamatoare,
uneori unguente cu antibiotice

În oftalmologie, tratamentul constă în administrarea de colire (picături speciale pentru ochi), unjuente
(numite și colire moi), spray-uri oftalmice (aerosoli pentru ochi), spălătură oculară.
Colirele se aplică prin instilație oculară, adică introducerea unor soluții medicamentoase prin picurare pe
mucoasa conjunctivală. Aceste soluții trebuie să fie sterile, izotonice și să aibă o temperatură de 36-37°C. Avem
nevoie de pipetă, comprese sterile, soluția medicamentoasă, prosop, mănuși sterile.
Unguentele se aplică de obicei pe marginea pleopei, uneori direct din tub sau se poate aplica cu ajutorul
unei baghete de sticlă, ușor lățită, sterilă.

8
 Spălătura oculară reprezintă introducerea unui curent de lichid în sacul conjunctival. Frecvent se face cu
ser fiziologic, apă bicarbonatată, acid boric, iar pentru spălătură avem nevoie de: picurător sau undină, tăviță
renală, prosop.

7. Cataracta
- este o boală oculară caracterizată prin opacifierea cristalinului care poate să fie progresivă la vârstnici și
poartă numele de cataractă senilă sau opacifierea poate fi bruscă în cazul traumatismelor
- opacifierea survine mai repede în cazul bolilor metabolice cum ar fi DZ și avitaminozele

Semne și simptome:
- scăderea acuității vizuale care se instalează insidios (treptat) la pacienții vârstnici sau rapid în cazul
traumatismelor
- vederea este neclară, încețoșată, uneori dublă (diplopie)

Tratament:
- chirurgical prin înlocuirea cristalinului cu un cristalin artificial

Pregătirea pacientului preoperator:

- examen clinic
- pregătirea psihică: pacientul este informat în ce constă intervenția și se obține consimțământul scris
- examen paraclinic: investigații generale și oftalmologice
- se recomandă examen de sânge: glicemie, uree, TC (timp de coagulare), TS (timp de sângerare), INR
- EKG
- radioscopie toracică
- pregătirea fizică:
- cu o seară înainte se administrează 1 tabletă de Diazepam sau Fenobarbital pentru ca pacientul să fie liniștit
- în dimineața intervenției se face toaleta generală (duș) și se insistă asupra toaletei feței (se face cu săpun
dezinfectant)
- intervenția chirurgicală se face sub anestezie locală pe care o face fie oftalmologul, fie medicul anestezist
- pacientul nu trebuie să întrerupă medicația cronică și poate lua un mic dejun ușor
- pacienții care rămân în spital 1-2 zile postoperator, trebuie să aibă asigurată o cameră cu semiobscuritate, sunt
pansați biocular (la ambii ochi), asistenta va urmări funcțiile vitale și pansamentul
- după intervenția chirurgicală, pacientul va fi așezat în DD sau DL pe partea sănătoasă
- dacă prezintă dureri, se pot administra calmante
- dieta trebuie să fie ușoară, mai mult hidrică, iar pacientul va fi deservit la pat
- pansamentul va fi schimbat zilnic în spital sau de mai multe ori dacă este îmbibat cu sânge sau secreții
- atunci când este permisă mobilizarea, pacientul va fi susținut pentru a evita căderile
- se va urmări tranzitul intestinal pentru a preveni constipația (la nevoie se administrează laxative) - pacienții nu
au voie să tușească sau să screme pentru a nu se produce hemoragii
La externare se recomandă control individualizat, se recomandă să nu tușească, să nu strănute, să nu
facă aplecări în față, să nu facă mișcări bruște cu capul și în mod special nu are voie să ridice greutăți. În timpul
dușului, ochiul trebuie protejat. Pacientul este instruit să respecte tratamentul medicamentos indicat (numărul
de picături când face instilație) și orarul, iar igiena mâinilor trebuie să fie riguroasă.

Studiu de caz: CATARACTA

Diagnosticul de nursing se stabilește prin PES (problemă, etiologie, semne și simptome).
Problema: comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual
Etiologie: opacifierea cristalinului (sau traumatism)
9
Semne și simptome:
- scăderea acuității vizuale
- diplopie, vedere încețoșată, neclară

Diagnosticul de nursing:
Comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual datorită opacifierii cristalinului, manifestată prin
scăderea acuității vizuale, diplopie, vedere încețoșată, neclară.
Obiective și intervenții:
-obiectiv: - recuperarea vederii
- pacientul să prezinte un nivel optim de comunicare
-intervenții:
- autonome: - îndrumăm pacientul spre medicul oftalmolog
- pregătim pacientul pentru intervenția chirurgicală
- asigurăm repaosul la pat după intervenție
- urmărim funcțiile vitale ale pacientului și pansamentul
- în primele 24h, deservim pacientul la pat
- învățăm pacientul să folosească instalațiile de semnalizare, pentru a putea anunța dacă
apar probleme
- susținem pacientul la mobilizare
- dacă evoluția este bună, după 24-48h se renunță la badijonarea bioculară, iar pansamentul
se aplică doar la ochiul operat, ochiul sănătos rămânând liber
- delegate: - se administrează calmante în caz de dureri

Studiu de caz: NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM

SĂ-ȘI PĂSTREZE SĂNĂTATEA
Diagnosticul de nursing se stabilește prin PES (problemă, etiologie, semne și simptome).
Problema: cunoștințe ineficiente despre boală, dificultate de a învăța
Etiologie: ignoranță, lipsa de cunoștințe despre boală
Semne și simptome:
- nu cunoaște boala, lipsă de motivație, limite cognitive, anxietate

Diagnosticul de nursing:
Cunoștințe ineficiente despre boală, dificultate de a învăța datorită ignoranței și a lipsei de cunoștințe
despre boală, manifestate prin necunoașterea bolii.
Obiective și intervenții:
-obiectiv: - se urmărește ca pacientul să prezinte cât mai multe cunoștințe despre boală

-intervenții:
- autonome: - stimulăm dorința de cunoaștere a pacientului
- instruim pacientul să nu tușească, să nu strănute, să nu facă aplecări în față pentru a nu se
porni hemoragie
- se instruiește pacientul ca o perioadă să nu facă mișcări bruște cu capul și în mod special
să nu ridice greutăți
- se explică pacientului că în timpul dușului trebuie să-ți acopere ochiul operat pentru a-l
proteja
- pacientul este instruit să respecte tratamentul medicamentos indicat (să respecte numărul
de picături recomandate de medic pentru instilație) și neapărat orarul indicat

10
 - i se explică pacientului că trebuie să aibă o igienă riguroasă a mâinilor, în special în
timpul aplicării tratamentului
- verificăm dacă bolnavul a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit cunoștințele
- delegate: - se recomandă control individualizat după operație

Îngrijirea pacienților cu traumatisme ale ochiului

și corpi străini intraoculari

Traumatisme: arsuri, plăgi, corpi străini.

Arsurile pot fi:
- chimice
- fizice
- electrice
- cu ultraviolete

Arsurile chimice pot fi:

- ușoare: - se pot datora unor săpunuri, creme, gaze lacrimogene
- provoacă reacții locale: înroșirea ochiului, usturimi, hiperlăcrimare
- grave: - provocate de gaze, de acizi, de sodă caustică, de var
- simptome: - durere oculară accentuată
- înroșire exagerată
- tulburări de vedere
- edem palpebral
Intervenții:
- la locul accidentului este necesar să ne spălăm pe mâini cu apă și săpun, să ne clătim, apoi să spălăm ochiul cu
apă curentă de la robinet, sau dacă există posibilitatea cu ser fiziologic sau apă distilată
- după spălare, cu o compresă sterilă se tamponează mucoasa conjunctivală, pleoapa, și se spală din nou cu apă
din abundență
- se aplică un pansament steril protector
- se transportă la spital pentru tratament de specialitate
- durerile se calmează cu analgezice: Algocalmin, Piafen

Arsurile fizice:
- se scoate victima de sub acțiunea agentului agresor, se îndepărtează corpii încinși
- se spălă ochiul cu apă curentă, se pansează steril
- se transportă la spital
- la spital se face tratament atât local cât și tratament general cu antibiotice, antiinflamatoare, colire
- asistenta va supraveghea funcțiile vitale, va schimba pansamentul de câte ori este nevoie

Plăgile:
- semne: durere accentuată, lăcrimare, prezența plăgii sângerânde
- tratament: - se face toaleta plăgii, toaleta din jurul plăgi și iar toaleta plăgii
- se pansează și se dirijează spre secția de oftalmologie (plăgile sunt suturate sub anestezie, de către
medicul oftalmolog, pentru a nu forma cicatrici vicioase)
- în spital se face tratament:
- local
- general: antibiotice, antiinflamatoare și ATPA (vaccin antitetanos)
- la nevoie se administrează antialgice, nu se administrează aspirină (prelungește TS)
11
Corpii străini:
- în general sunt: fragmente din lemn (așchii), sticlă, metal, pietre, săgeți, bucăți de artificii
- pot fi: conjunctivali, corneeni, intraoculari (să traverseze globul ocular)
- simptome: - durere
- lăcrimare intensă
- fotofobie
- în caz de corpi străini intraoculari, poate să apară scurgerea umorii apoase sau hemoragie în
corpul vitros și poartă numele de hemoftalmie
- intervenții: - pentru cei cu corpi străini conjunctivali, se spală din abundență cu apă, ser fiziologic, apă
distilată și se îndepărtează cu ajutorul unei comprese sterile, apoi se spală din nou
- corpii străini corneeni sunt scoși doar de medic, există ace speciale, iar după scoatere, se
pansează steril, se urmăresc funcțiile vitale, se administrează tratament local și general cu antibiotice,
antiinflamatoare si ATPA

La toți pacienții care suferă traumatisme:

- oftalmoscopie
- examen radiologic, CT
- ecografiea ochiului

Glaucomul

Este o afecțiune gravă a ochiului, caracterizată prin creșterea tensiuni intraoculare (care produce leziuni
vasculare) ce duce la distrugerea progresivă a nervului optic.
La început se atrofiază, după care se distruge, iar în urma distrugerii nervului optic, apare cecitatea
(orbirea). La început apare scăderea acuități vizuale, apoi apare îngustarea câmpului vizual și progresiv
cecitatea.

Cauze:
- sunt necunoscute

Factori favorizanți:
- ereditatea
- miopia
- vârsta înaintată

Forme clinice:
1. Glaucomul infantil:
- este congenital și apare la copilul nou născut. În cazuri rare poate apărea și la copilul sub 10 ani. Glaucomul
congenital trebuie depistat în primele zile după naștere, chiar din maternitate, pentru a se interveni chirurgical.
Simptome:
- hiperlăcrimare
- fotofobie
- spasm al pleopelor
- scăderea luciului corneei
- foarte important - irisul pronunțat
- tensiunea intraoculară poate să ajungă între 25-28 mmHg
Tonometria (măsurarea tensiunii intraoculare) la nou născut, se face sub anestezie generală.
Tratamentul este chirurgical.
12
2. Glaucomul acut sau glaucomul cu unghi închis:
- apare în general la oamenii în vârstă, anxioși, care au presiune nervoasă, labili, la persoanele care fac exces de
instilări, în șocul conjunctival al unor medicamente cum ar fi Atropina, Scopolamina, la persoanele care stau
mult în întuneric și mai rar cei care stau în fața calculatorului și a telefonului mobil
- în cazul glaucomului acut, tensiunea intraoculară crește foarte mult, până la 80-100 mmHg și este o urgență în
oftalmologie
Semne și simptome:
- dureri oculare și perioculare, vii, intense, care iradiază spre tâmplă sau spre zona occipitală, de partea ochiului
afectat, uneori doare jumătate de cap și poartă numele de hemicranie
- acuitate vizuală scăzută
- manifestări digestive: greață, vărsături, dureri epigastrice, anxietate
- stare generală alterată
- la examenul local se poate observa: tumefierea pleoapelor, lăcrimare abundentă, congestie conjunctivală,
pupilă mărită (midriază) care nu reacționează la lumină și scăderea câmpului vizual
Intervenții:
- se recomandă internarea în secția de oftalmologie, unde pacientul este pus în repaus la pat într-o cameră bine
ventilată, semiobscură, pentru scăderea tensiunii intraoculare
Alimentația pacientului:
- hiposodată sau desodată
- se reduce cantitatea de lichide pentru a scădea tensiunea intraoculară
Tratament local:
- se fac instilații cu Pilocarpină
Tratament general:
- se administrează o perfuzie cu manitol, apoi se administrează diuretice (Furosemid) de tipul ederen 2 tablete,
apoi câte o tabletă la 6 h
- calmarea durerilor se face cu: Algocalmin, Piafen, iar la nevoie se fac instilații cu Xilină
- pentru anxietate se administrează: Diazepam, Fenobarbital, Meprobamat
Tratament:
- chirurgical sau cu laser

3. Glaucomul cronic sau glaucomul cu unghi deschis:

- este cea mai răspândită formă de glaucom și este denumit și ucigașul din umbră
- survine odată cu înaintarea în vârstă când sistemul de drenaj al umorii apoase devine insuficient, astfel
crescând tensiunea intraoculară
- acest glaucom are o simptomatologie discretă, atenuată, iar pacientul nu se prezintă la medic decât atunci când
o parte din fibrele nervului optic sunt distruse
Simptome:
- scăderea progresivă a acuității vizuale
- scăderea progresivă a câmpului vizual
- creșterea progresivă a tensiunii intraoculare (care determină modificări ale nervului optic)
- acest tip de glaucom apare la persoane peste 45 de ani
Tratamentul:
- este în general medicamentos, dar poate fi și cu ajutorul laserului sau prin intervenție chirurgicală

4. Glaucomul secundar:
- poate să apară în urma unor traumatisme ale ochiului sau în urma unor afecțiuni aculare, cum ar fi miopia sau
hipermetropia
- acestea sunt cauze locale, dar pot să apară ca și urmare a unor afecțiuni generale cum ar fi: DZ, HTA, migrene

13
- în orice tip de glaucom se fac investigații cum ar fi:
- determinarea acuității vizuale
- examenul câmpului vizual
- tonometria
- oftalmoscopia
- CT, RMN
- ecografie oculară

Tratamentul în glaucom:
a) poate să fie medicamentos cu medicamente antiglaucomatoase, diuretice
b) tratament cu laser
c) tratament chirugical, care este urmat de tratament medicamentos toată viața

Glaucomul nu se vindecă, se tratează.

Pentru intervenția chirurgicală, pacientul trebuie să aibă o tensiune intraoculară cu valori aproape de
valorile normale: 14-20 mmHg

Pregătirea preoperatorie:
- examen clinic, pe sisteme și aparate
- examen paraclinic, investigațiile: examen de sânge, hemogramă, glicemie, TS, TC
- examene oftalmologice
Pregătirea psihică:
- pacientul este informat în legătură cu intervenția chirurgicală, inclusiv riscurile și se obține consimțământul
scris
Pregătirea fizică:
- se fac ingrijirile igienice
- se urmăresc funcțiile vitale
- se urmărește tranzitul intestinal
- urmărirea dietei: hiposodată, desodată, cu cantități reduse de lichide
- cu o zi înainte de intervenția chirurgicală se asigură pacientului repaus fizic, psihic, intelectual
- se efectuează clismă evacuatorie
- se sedează cu Diazepam sau Fenobarbital
- în dimineața intervenției chirurgicale se face toaleta generală, iar pentru toaleta feței se folosește săpun
antiseptic
- se taie genele
- se dezinfectează cu Betadină, se așează câmpul operator

Îngrijiri postoperatorii:
- pacientul este bandajat la ambii ochi
- poziția este de DD sau DL pe partea sănătoasă
- va sta nemișcat
- nu are voie să vorbească
- să evite strănutul, tusea
- în prima zi, alimentație lichidă, apoi semilichidă, iar din a 3-a zi se trece treptat la alimentația dinaintea
intervenției chirurgicale
- se urmărește pansamentul, în primele zile se schimbă obligatoriu o dată pe zi sau la nevoie
- după 3-4 zile se face pansament monoocular, apoi se desface și la acesta în timpul nopții

14
- pe perioada în care pacienții sunt pansați la ambii ochi, vor fi deserviți la pat, vor fi sprijiniți la mobilizare
(există riscul să se lovească, să cadă)
- se supravegheavă funcțiile vitale
- se va combate constipația, anxietatea, insomnia

Instruirea pacienților pentru îngrijirile de la domiciliu:

- evitarea mișcărilor bruște ale capului
- să evite aplecarea în față
- să nu ridice greutăți
- să evite expunerea la praf și vânt
- să evite frecatul la ochi
- este interzis machiajul și înotul în bazine timp de 8 săptămâni (cel mai puțin)
- în timpul dușului, ochiul va fi protejat
- respectarea tratamentului medicamentos la domiciliu și control periodic

15