Sunteți pe pagina 1din 5

Hanga Mihail

Adrenalina si noradrenalina
Adrenalina sau epinefrina si noradrenalina sau norepinefrina sunt hormoni si
neurotransmitatori produsi de unii neuroni din SNC si de celulele chromafinn din MSR, din aa
phenilalanina si tirozina.Din punct de vedere al compozitiei chimice adrenalina si
noradrenalina apartin unui grup de momoamine numite catecolamine.
Istoric:
Norepinefrina este al doilea neurotransmitator descoperit si initial a fost numit sympathetin
deoarece era produs prin stimularea sistemului nervos simpatic si pentru ca avea efect
antagonic Ach asupra miocardului, dar la fel cum nici primul nume al Ach,vagustuff, nu a
rezistat nici numele de sympathetin nu a rezistat. Chimistii au descoperit ca aceasta
substanta contine un grup numit cathecol(care este defapt un ring benzenic cu 2 grupe
hidroxi in poz 3,4) si un grup numit amino.Initial au vrut s-a denumeasca compusul
Cathecolamine dar apare cineva probabil un fiziolog si le arata ca MSR secreta o substanta
numita adrenalina care are acceasi grupa catechol si aceiasi grupa amino.Existand 2
substante cu aceleasi grupe au fost nevoiti sa denumeasca clasa de substante catecolamine
si substanta sympathetin sa devina noradrenalina. Ulterior se decopera si dopamina care
face parte tot din aceasta clasa de substante si este un intermediar in sinteza noradrenalinei
si adrenalinei.

.
Sinteza:
Aceste substante sunt sintetizate din aminoacizi. Desi toate celulele au aminoacizi nu toate
produc dopamine, epinefrina si norepinefrina. Toate celulele nucleate au genele necesare
producerii enzimelor care sunt utilizate in sinteza de catecolamine, dar majoritatea nu
exprima aceste gene.Aceste celule care au enzime active pentru sinteza de adrenalina sunt
numite catecholaminergice.Aceste substante sunt sintetizate din aminoacidul tirozina, insa
acesta se gaseste in cantitati mici in celule, dar noi avem nevoie de multa epinefrina cand
suntem intr-o stare de alerta si de aceea o parte din aminoacidul fenilalanina se transforma
in tirozina sub actiunea phenylalanine hydroxylase asigurand cerinta de tirozina.

Tirozina este adusa in neuroni pentru sinteza de dopamine, norepinefrina sau epinefrina.L-
tirozina este transformata in L-Dopa in prezenta enzimei tirozin hidroxilaza care totodata
este si enzima care regleaza cantitea de catecolamine sintetizate aflandu-se la baza cascadei
Hanga Mihail

de reactii. L-dopa se va transforma in dopamina sub actiunea enzimei Dopa decarboxilaza


sau L-aromatic amino-acid decarboxylase. Toti neuronii care elibereaza dopamina au aceste
3 enzime. In partea din creier numita substancia nigra nu exista alte enzime din lantul
sintezei catecolaminelor deci acesti neuroni elibereaza dopamina ca neurotransmitator fiind
neuroni dopaminergici. In boala Parkinson substantia nigra degenereaza neuronii fiind
distrusi si nivelul dopaminei fiindca scazut. Tratamentul cu dopamina nu este eficient
deoarece din cauza structurii chimice a dopaminei aceasta nu poate trece bariera de sange a
creierului. Insa L-Dopa are o structura ce ii permite trecerea acestei bariere pentru ca mai
apoi sa fie transformata in dopamina, L-Dopa fiind foarte folosit in boala
Parkinson.Dopamina se transforma in norepinefrina in prezenta enzimei numita dopamin B-
hidroxilaza.In final noradrenalina se transforma in adrenalina in prezenta enzimei numita N-
metiltransferaza.

Stimularea simpatica determina cresterea secretiei de tirozin hidroxilaza si de dopamine B-


hidroxilaza. Hormonul hipotalamic CRH(corticotropin releasing hormone) si ACTH ajuta la
mentinerea unui nivel crescut al acestor enzime in situatii stresante. In acelasi timp cortizolul
stimuleaza secretia de N-metiltransferaza per total toate avand acelasi efect de a stimula
secretia de adrenalina si noradrenalina.
Metabolismul:
Catecolaminele produse de MSR, care circula in sange au acelasi efect ca si norepinefrina
produsa de sistemul nervos simpatic.Timpul lor de injumatatire este de cateva minute care
este mult mai mic decat cel al norepinefrinei produsa de sistem nervos simpatic. Acest timp
de injumatatire scurt este rezultatul a 2 enzime MAO(monoamine oxidase) care
dezamineaza catecolaminele si COMT(enzyme catechol-O-methyltransferase) care le
metileaza.
Receptori:
Hanga Mihail

Epinefrina si norepinefrina isi fac rolul prin legarea la receptori specifici situate pe membrana
celulelor. Acesti receptori membranari se numesc se numesc adrenergici si sunt impartiti in 2
grupe mari alfa si beta, care la randul lor sunt inpartite in α1, α2, respectiv β1, β2,B3.
Receptorii α1, α2, sunt similari dar au si efecte individuale. Efectele comune: vasoconstrictia
venelor, scade motilitatea intestinala. Receptorul α1 face parte din familia de receptori
cuplati cu proteinele Gq.Cand este activat proteina Gq v-a activa PLC. Aceasta va transforma
PIP2(phosphatidylinositol 4,5-bisphosphate) in IP3(inositol triphosphate) si
DAG(diacylglycerol).Nivelul crescut al IP3 v-a interactiona cu canalele de Ca modificandule
structura, astfel nivelul intracelular al Ca se modifica si asta determina toata
efectele.Actiunea specifica a receptorilor α1 este de a contracta muschii netezi. Face
vasoconstrictie asupra multor vase de sange, inclusive acelora din piele, stomac, intestine
subtire, intestine gros, rinichi, creier. Alte locuri:ureter, vas deferent, firul de par,
bronhiole(efect scazut din cauza relaxarii provocate de receptorii B2).Agonisti:
Phenylephrine, Methoxamine, Cirazoline, Xylometazoline, Midodrine, Metaraminol,
Chloroethylclonidine. Antagonisti: Alfuzosin, Doxazosin, Phenoxybenzamine, Phentolamine,
Prazosin, Tamsulosin, Terazosin, Trazodone.
α2 este un receptor presinaptic care pe langa efectele specifice are si rolul de a controla
intensitatea efectelor prin feedback negative. De exemplu: intr-o sinapsa cand se elibereaza
NA aceasta se leaga de receptorul α2 de pe neuronul presinaptic astfel acest neuron va
elibera mai putina NA.Receptorul este cuplat cu proteina Gi, iar cand acesta este activat v-a
inactiva adenilat ciclaza astfel AMPc v-a scadea si v-a determina toate efectele.Actiunile
mediate de acesti receptori sunt:scaderea secretiei de insulina, cresterea secretiei de
glucagon, contractia sfincterelor in tractul gastro-intestinal, creste agregarea
trombocitara.Agonisti: Agmatine, Dexmedetomidine, Medetomidine, Romifidine, Clonidine,
Chloroethylclonidine, Brimonidine, Detomidine, Lofexidine, Tizanidine, Guanfacine.
Antagonisti: Phentolamine, Yohimbine, Idazoxan, Atipamezole, Trazodone.

Receptorii β cuplati cu proteina Gs cand sunt activati vor activa adenilat ciclaza astfel AMPc
v-a creste si v-a determina toate efectele.Efecte specifice ale receptorului β1 sunt: cresterea
frecventei cardiace, cresterea volumului sistolic, cresterea conductantei electrice la nivelul
muschilui cardiac, cresterea sintezei de renina de catre celulele juxtaglomerulale din rinichi,
cresterea secretiei de ghrelin in stomac. Efectele specifice ale receptorului β2 sunt: relaxarea
muschilor netezi(la nivelul bronhiilor), lipoliza in tesuturile adipoase, anaboliza in muschi
scheletici, relaxarea uterului,stimularea secretiei de insulina, inhiba eliberarea de histamina
din mastocite, stimularea secretiei de renina.Efectele specific ale receptorului β 3: singurul
efect cunoscut pana in acest moment este acela de a intensifica activitea de lipoliza in
tesutul adipos, deci practic compusii care activeaza receptorul ar putea fi folositi ca
medicament de slabit daca s-ar elimina efectele adverse.
Hanga Mihail

Efecte:
Adrenalina si noradrenalina cresc glucozei inducand un efect hiperglicemiant. Aceasta se
realizeaza direct prim stimularea glicogenolizei si gluconeogenezei in ficat prin activarea
receptorilor α si B din hepatocite si indirect prin stimularea secretiei de glucagon de celulele
α din insulele Langerhans. Catecolaminele totodata intretin efectul hiperglicemiant prin
inhibarea activatatii insulinei datorita blocarii transportorarilor GLU4 si inhibarea secretiei de
insulina de catre celulele B din insulele pancreatice.
Epinefrina stimuleaza actiunea de lipaza a tesutului adipos care stimuleaza lipoliza astfel
nivelul de acizi grasi liber din sange creste, iar acizii grasi vor fi sursa de ATP prin
gluconeogenza sau B-oxidation.
Acțiunea stimulatoare a ei asupra inimii și sistemului circulator, duce la creșterea volemiei
sanguine centrale în inimă, mușchii scheletici, prin derivația sângelui periferic realizat prin
contracția vaselor periferice, unde scade volumul de sânge de la nivelul pielii și rinichilor și
activarea receptorilor adrenalinei.
Asupra mușchilor netezi, respirației, tractusului digestiv și vezicii urinare are o acțiune
diferită. Astfel determină creșterea frecvenței respiratorii cu dilatarea bronhiilor, reducerea
activității digestive, a perstaltismului intestinal și în general de contracție a musculaturii
Hanga Mihail

netede de la nivelul vezicii urinare cu excepția gravidelor unde adrenalina acționează


relaxant asupra uterului.
Mobillizarea rezervelor de energie se realizează prin metabolizarea grăsimilor (lipoliză),
adrenalina activând enzimele lipaze și formare de glucoză și glucagon necesară energiei
mușchilor scheletici, prin inhibarea producerii de insulină.
Adrenalina produsă de glandele suprarenale nu poate traversa bariera hemato-encefalică
a SNC, de aceea se presupune că asupra sistemului nervos central are numai o acțiune pe
baza reflexelor nervoase.
Alte efecte ale adrenalinei sunt uscarea mucoaselor, de unde apare senzația de gură uscată,
piele de gâscă, transpirare, midriază pupilară, influențând și procesul de coagulare a
sângelui.