MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI

CERCETĂRII
AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL
CRIMINOLOGIE.

REFERAT LA TEMA:
ANALIZA INFRACTORULUI ÎN SERIE cikatilo
andrei romanovici, DIN PERSPECTIVA
CRIMINOLOGIEI .

Conducător ştiinţific:
Vârlan Petru

Autorul:
Dubalari Veaceslav

Chișinău 2019
 CUPRINS:
1.0. Aspecte introductive.

1.1. Coniderații generale, noțiunea.

2. Profilul psihologic al criminalului în serie.

3. Caracterizarea ucigașului în serie, Andrei Chikatilo.

3.1. DESCRIEREA UNOR ACTE CRIMINALE:

4. CONCLUZI.

4. Bibliografie.
 1.0. Aspecte introductive.
Prin intermediul procesului de socializare, societatea transmite membrilor săi un anume
model normativ şi cultural, facilitându-se integrarea socială. Acesta permite existenţa normală a
vieţii sociale, asigurând atât raţionalitatea comportamentului, cât şi stabilitatea sistemului social.
Cesare Lombroso, primul criminolog care a studiat cu atenție astfel de cazuri, a subiliniat
caracterul obsesiv al tentației de a ucide la unii criminali. El a constatat, în același timp “setea”
de celebritate a acestui tip de ucigaș, care ,,departe de a se rușina de crimele comise”, își face
din ele un ,,titlu de glorie”. În acest sens, Lombroso dă exemplul unui ucigaș celebru în epocă,
Spadolino, care aflat în pragul morții recunoștea că a ucis nouăzeci și nouă de persoane și își
exprimă regretul de a nu fi putut ,,completa suta”. Lombroso prefigurează astfel două dintre
caracteristicile ucigașului în serie, confirmate mult mai târziu de alți specialiști, respectiv
substratul obsesiv al comportamentului criminal și dorința ca ororile comise să-i aducă
celebritatea.
Este extrem de necesar de a face o analiză a a mai multor infractori în serie, pentru a putea
identifica motivele din care aceștia săvârșesc acte criminale, precum și pentru a preveni săvârșirea
infracțiunilor și pentru a crea metode de prevenire și de a combate a cauzelor ce servesc la formarea
unui criminal.

1.1. Coniderații generale, noțiunea.

Ce presupune existența unui criminal în serie? Un criminal în serie este definit ca fiind un
individ care a omorât trei sau mai multe persoane pe o perioadă de timp mai mare de o lună, cu o
perioadă de “pauză” între crime şi a cărui motivare pentru a ucide este de cele mai multe ori pusă
pe seama unor probleme mentale.
Un element obiectiv în definirea acestuia este reprezentat de pluralitatea de victime,
considerându-se, în literatura de specialitate, că se poate califica un subiect drept ucigaș în serie,
începând cu cel de-al treilea omor comis de acesta.
Un alt element obiectiv îl reprezintă momentul comiterii faptelor, victimele ucigaşului în
serie fiind omorâte la intervale relative mari de timp, iar cariera criminală se întinde uneori pe
perioade lungi, chiar zeci de ani. Pentru a avea posibilitatea de a comite noi fapte, ucigașul în serie
este preocupat de a nu lasă urme, de a putea să se sustragă urmăririi.
În literatura de specialitate, criminalul in serie este definit ca fiind acel criminal care
comite mai multe omoruri la intervale de timp relativ mari, având ca mobil obţinerea unor
senzaţii extreme, legate de fantasme sexuale perverse şi (sau) de impulsuri sadice de
dominare şi manipulare a victimelor.
De multe ori exista un element specific anumitor crime cum ar fi cele pasionale în care
elementul de bază este unul legat de atracţia fizică dar criminalul poate omorâ si din alte
motive cum ar fi: mânie, bravură, avantaje financiare şi nevoia de a atrage atenţia asupra
lui. Crimele sunt comise în acelaşi fel şi de multe ori victimele au ceva în comun: ocupaţia,
rasă, sexul, vârsta etc.

2. Profilul psihologic al criminalului în serie.

Crimele în serie sunt evenimente care au un mare impact asupra populaţiei în rândul căreia
îşi face loc o atmosferă de temere, de nelinişte şi chiar panică. Întocmirea profilului psihologic al
făptuitorului, în cazul criminalului în serie este de o importanţă deosebită, contribuind prin această
modalitate la direcţionarea investigaţiilor şi cercetărilor într-un anumit sens, reducerea
numărului bănuiţilor şi în mod sigur, la ajungerea mult mai repede la momentul final –
identificarea criminalului – şi luarea măsurilor legale.
Procesul de profiling, este definit ca o tehnică investigativă, prin care se identifică
caracteristici importante ale personalităţii şi comportamentului unui infractor, pe baza analizei
crimei/crimelor pe care el sau ea le-a comis. Profiling-ul, nu furnizează identitatea unui infractor,
dar indică tipul de persoană cel mai probabil, care ar fi putut comite crima datorită caracteristicilor
unice certe şi nu încearcă să explice acţiunile unui infractor violent.
Prima problemă care şi-o pune profilerul, este cărei categorii îi aparţine criminalul:
„psihopat-organizat” sau „psihotic-dezorganizat”. La criminalul în serie „psihotic-dezorganizat”,
locul crimei este întotdeauna în mare dezordine, o dovadă că acţionează impulsiv şi nu îşi poate
„controla” în totalitate victima. Adesea, crimele sale sunt spectaculoase şi deosebit de sângeroase.
În schimb, un criminal „psihopat-organizat” îşi poate planifica omorul cu minuţiozitate şi nu va
lăsa prea multe indicii. Mai rar, se întâlneşte şi tipul intermediar „organizat-dezorganizat”.
A doua problemă se referă la modul de operare, care poate permite evaluarea inteligenţei
criminalului. Este un concept dinamic, ce se modifică în funcţie de curajul criminalului, de traseul
parcurs, de dorinţa de a plasa anchetatorii pe alte piste etc. Prin modul de operare se face legătura
între fapte, stabilindu-se numărul omorurilor comise de un criminal.
A treia problemă este „semnătura” sau „amprenta” criminalului. Pentru a sfida, criminalul
în serie pune în scenă corpurile victimelor sale, depersonalizându-le prin diverse procedee: legare,
ştrangulare, acoperire, dezbrăcare, mutilare, secţionare şi plasare în diferite locuri etc. Acestea
constituie indicii relevante asupra disfuncţionalităţii personalităţii autorului. În unele cazuri,
criminalul inscripţionează pe corpul victimei anumite iniţiale sau semne, indicii-simbol ale
personalităţii sale. Pe baza acestor indicii, profilerul stabileşte legăturile dintre diferite crime.
Această „semnătură” poate fi schimbată de criminal pentru a deruta ancheta.
Întocmirea profilului psihologic al făptuitorului, în cazul criminalului în serie este de o
importanţă deosebită, contribuind prin această modalitate la direcţionarea investigaţiilor şi
cercetărilor într-un anumit sens, reducerea numărului bănuiţilor şi în mod sigur, la ajungerea mult
mai repede la momentul final, identificarea criminalului şi luarea măsurilor legale. Crima în serie,
poate fi unul dintre puţinele tipuri de omucidere cu şanse de prevenire.
 3. Caracterizarea ucigașului în serie, Andrei Chikatilo.
Asa numitul chikatilo a avut mai multe porecle dintre care, Ростовский потрошитель
,Гражданин Икс, Убийца из лесополосы, Бешеный зверь, Сатана, Красный кошмар,
Красный потрошитель, Ростовское чудовище, Красный партизан.
Chikatilo a crescut în urma marii foamete ucrainene din anii 1930, timp în care milioane
de oameni au murit și mulți au recurs la canibalism pentru a supraviețui. În timpul copilăriei,
mama sa i-a spus constant că are un frate mai mare care a fost răpit și mâncat de vecini. Povestea,
care nu poate fi verificată, l-a motivat aparent pe Chikatilo să canibalizeze unele dintre victimele
sale. Chikatilo a fost un cititor avid, cu un interes deosebit pentru poveștile care descriau modul în
care prizonierii germani erau torturați de captorii lor sovietici în timpul celui de-al doilea război
mondial .
Chikatilo a fost unul dintre cei mai cumpliţi criminali în serie din istorie. Născut în anul
1933, acesta a fost poreclit „Măcelarul din Rostov”. Între 1978 şi 1990, Chikatilo a omorât 53 de
femei şi copii.
De-a lungul anilor care au urmat, lista celor care au disparut s-a facut tot mai lungă, iar
descoperirile de cadavre mutilate au tulburat cu regularitate viaţa paşnică a oraşului. La un moment
dat, s-au descoperit șapte cadavre într-o singură lună. Ucigaşul proceda întotdeauna la fel. Cu un
al şaselea simţ, dăruit animalelor de pândă şi răufăcătorilor înnăscuţi, el îşi agăţa victimele dintre
cei slabi şi vulnerabili, aflaţi la periferia societăţii, cutreierand străzile şi gările în căutarea celor
fără adăpost, cărora era puţin probabil să li se simtă lipsa sau urmărea copiii care mergeau singuri
la şcoală.
În ciuda vânătoriilor declanşate de poliţia din Rostov până în Siberia şi care era condusă
de investigatori priceputi, autorităţile păreau neajutorate în faţa listei de atrocităţi comise. Acestea
începuseră să se extindă şi în statele învecinate: Ucraina şi Uzbekistan. Odată poliţiştii au arestat
un suspect. Acesta s-a sinucis în închisoare în aşteptarea procesului, iar şirul crimelor a continuat
să crească nestingherit.
În 1979, a fost ridicat un barbat aflat într-o zonă împădurită izolată, dar acesta i-a
convins pe poliţişti că era un simplu vagabond. După ce i-au luat numele şi i-au notat semnele
particulare, omul a fost lăsat să-şi vadă de drum. Acelaşi bărbat a fost adus la interogatoriu
5 ani mai tarziu, când a fost găsit în apropierea locului unei crime, având în geantă o franghie
şi un cuţit. El a fost supus unui test sangvin care a demonstrat că grupa lui de sânge diferea
de cea descoperită în urma testelor făcute pe probele de spermă recoltate de la unele cadavre.
Ca atare, suspectul a fost eliberat imediat. El se numea Andrei Romanovici Cikatilo. Poliţia
rusă nu avea cunoştinţă de acele cazuri extrem de rare în care secretiile provenind din diverse părţi
ale corpului puteau avea grupe serologice diferite. Cikatilo era unul din aceste cazuri.
Abia în noiembrie 1990 a început să se strângă lanţul în jurul “Spintecatorului din
Rostov”. Un ofiţer de poliţie l-a oprit pe Cikatilo în plină stradă, deoarece a zărit pete de
sânge pe faţa lui. Când a aflat că în acel timp s-a petrecut o altă crimă în pădure, ofiţerul a
raportat superiorilor săi incidentul cu petele de sânge. Cikatilo a fost pus sub supraveghere.
Pe data de 20 noiembrie, poliţiştii l-au vazut apropiindu-se de un tânăr într-o gară. Cikatilo
a mărturisit comiterea a nu mai puţin de 55 de crime, deşi aşa cum a recunoscut chiar el la început,
“s-ar putea să fi existat şi altele”.
Dupa arestare, Cikatilo a fost supus unor controale psihiatrice minuţioase. Deşi el poate fi
inclus în mare în categoria ucigaşilor care acţionează din voluptate, cerinţa lui de bază pentru actul
sexual se împleteşte printre altele şi cu viziuni fantastice. Către sfârşitul primei săptamâni a
procesului său, Cikatilo a insistat să se adreseze Curţii. Pe lângă recunoaşterea vinei sale, el a
relatat despre privaţiunile suferite de mic copil în casa lui şi despre copilăria “groaznică” pe care
a avut-o. El a mai povestit şi despre faptul că fratele lui a fost mâncat de viu de ţăranii ucrainieni
flămânzi care fuseseră privaţi de hrană în urma colectivizării forţate a lui Stalin. În finalul
discursului său, Cikatilo a declarat: “EU SUNT O GREŞEALA A NATURII, O BESTIE”. A
fost condamnat la moarte prin împuşcare şi executat.

3.1. DESCRIEREA UNOR ACTE CRIMINALE:

1. La data de 22 decembrie 1978, acesta a ucis prima sa victimă, fiind o fetiță minoră.
2. Două zile mai târziu a săvârșit un omor a unei fetițe în vârstă de nouă ani, omorul fiind
precedat de acte cu caracter sexual, în urma expertizei sa constatat că victima a fost lovită cu cuțitul
de trei ori în abdomen, iar moartea fetiței a fost survenită din cauza asfixiei mecanice, adică victima
a fost sugrumată.
Pentru omorul fetiței de 9 ani a fost suspect altă persoană, numit Кравченко (24 ianuarie
1979) care mai apoi a fost arestat, dar acesta nuși recunoștea vina, și din aceste considerente în
celulă la acesta a fost cazat un ucigaș, mai apoi la data de 16 februarie 1979 acesta a recunoscut
vina, după care a fost tras la răspundere pentru omorul fetiței și la 15 iulie 1983 a fost înpușcat,
pentru fapta ce a săvârșito Cikatilo. ( Sa aflat în anul 1990) ;
3. Mai târziu cikatilo aflând că pentru omorul fetiței a fost tras la răspundere altă persoană
a început iarăși să omoare. La data de 3 septembrie 1981 a sugrumato pe Larisa Tkacenko (din
unele surse se menționează ca aceasta era prostituată din altele că era studentă) , a fost găsită cu
cu gura plină cu pământ mai mult ca atât fiind cu pieptul mușcat și cu o creangă de jumate de
metru care cikatilo o băgase în partea vaginală și anală.
4. Aproape un an mai târziu la data de 12 iunie 1982 a uciso pe Liubovi Biriuc, aceasta
fiind în vârstă de 12 ani. Mai apot sa început seria de omoruri, fiind omorâți de cikatilo în acest an
aproximativ șapte copii în vârstă de la 9 la 16 ani.
Chikatilo a mărturisit însă 56 de crime, însă nu toate au fost dovedite instanța, ci doar
53: 21 de băieți cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani, 14 fete cu vârste între 9 și 17 ani, 18 fete
și femei.
Analizând cele 53 de omoruri am ajuns la concluzia că cel mai des cu potențialele
victime acesta se cunoștea la stația de autobuse, pe la opriri și cu pretextul ca să-I arate
victimei drumul cel mai scurt sau săi ajute să ducă o geantă grea, să-I arate victimei
calculatorul, să mănânce împreună, le ducea în locuri unde nu sunt oameni( bunăoară în
pădure),au fost victime duse acasă la fiica lui, precum și în alte locuri.
Mergea mereu înnainte, și la un moment se întorcea și lovea victimele cu cuțitul,
înjunghiind în abdomen inimă, plămâni, (una din victime fiind înjunghiată de circa 90 de
ori), la multe din victime a fost mușcat sau tăiat nasul, limba, ginitaliile, pieptul, inima iar
unele victime erau lăsate fără de ochi, la unele le era umplută gura cu pămînt, în unele din
cazuri lovea victimele cu pietre.
 Fiind format portretul psihologic al lui cikatilo sa constatat că acesta nu avea careva
deficiențe mintale, mai mult ca atât victimele aveau încredere în el, potențialele victime le cauta
după un anumit criteriu ( în mare parte vicitmele erau persoane minore, unele aveau boli mintale
(olegofrinie, boala daun, grad de invaliditate), altele erau prostituate), fiind identificate pe la stație
de autobuse, pe la gări auto.
Acesta era un necro sadist, adică pentru a primi plăcere sexuală privea moartea persoanei,
este și un cannibal întrucât a a mâncat unele părți ale victimilor, este și necrofil deoarece a făcut
abuz sexual asupra persoanelor decedate. Au fost efectuate expertise psihiatrice și în urma
efectuării sa constatat în prima din experize că își dă seama de acțiunile sale și înțelege cee ce
făcea, în alta din experize sa constat că nu-și dă seama de ceea ce face și este retardat mintal.
Este un ucigaș în serie dezorganizat, deoarece a săvârșit crimele in tot spațiu din
Rastovscaia oblasti mai mult ca atât acesta nu ascundea victimele și alte mijloace de probă, avea
un caracter obsesiv și o tentație de ordin pshiho-sexual de a comite omoruri cu deoasebită cruzime
precum și de a comite alte acte cu caracter sexual asupra victimelor, în timpul vieții sau după ce
victima era decedată.
 4. CONCLUZIE.

Este de menționat că cikatilo a fost un infractor în serie foarte periculos, avea un caracter
obsesiv de a ucide, întrucât doar în așa mod își putea satisfice poftele sexuale, el își alegea
victimele după crieteriul său ( alegea victime vulnerabile, adică dintro pătură social mai joasă,
persoane bolnave, copii precum și în unele cazuri și boschetari). Acesta aea un semn specific
pentru infracțiunile săvârșite:
1. Umplea gura cu pământ ( la unele din victime).
2. Lăsa victimele fără de unele părți ale corpului, ( piept, limbă, organe ginitale).
3. Victimele erau dintro anumită categorie socială.
4. Înjunghia de multe ori victimele, săvârșea actul criminal cu deosebită cruzime.
5. Victimele erau găsite pe lângă pădure, pe lângă gara de trenuri.
6. În unele din cazuri vicimele erau abuzate sexual.
7. În unele cazuri scoatea de la victim ochii.
8. Infracțiunile erau săvârșite în întreaga Rostovscaia Oblasti.
Cred că avea un nivel ridicat de inteligență, întrucât știa când să acționeze și când să se
oprească ca să nul identifice organele de drept.
 4. Bibliografie:
1. Investigarea crimelor și a criminalilor în serie,Viorel Vasile,
editura Ministeru afacerilor interne, București 2013.

2. Ţurai C., Elemente de criminalistică şi tehnică criminală,

Bucureşti, 1974.
3. Montet L., Criminali în serie, Editura Corint, Bucureşti, 2003.

4. https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A7%D0%B8%D0%BA%D0
%B0%D1%82%D0%B8%D0%BB%D0%BE,_%D0%90%D0%
BD%D0%B4%D1%80%D0%B5%D0%B9_%D0%A0%D0%BE
%D0%BC%D0%B0%D0%BD%D0%BE%D0%B2%D0%B8%
D1%87.