Recapitulare simulare

1. Genul liric

Doina este o operă populară ce aparţine genului liric, specifică poporului nostru, în care
sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: dor, jale, tristeţe, ură împotriva asupritorilor,
regret, in mediul rural sau pastoral
Clasificare:
 de dor ;  de haiducie ;
 de dragoste ;  de ciobănie ;
 de jale ;  de cătănie.

Trăsăturile doinei
 Deoarece sunt texte orale, nu au titlu, culegătorii de folclor
fiind cei care au prezentat drept titlu primul vers al doinei.
 De obicei, începe cu o propoziţie exclamativã (Mãi bădiţă,
floare dulce, Frunză verde magheran sau Floricică
floricea); pot avea formule specifice ;
 Eul liric este puternic marcat în text, prin pronume sau
verbe la persoana I, mod de expunere predominant fiind
monologul liric (apar şi elemente descriptive şi uneori
dialogul imaginar cu unele elemente ale naturii).
 Figurile de stil cel mai des întâlnite sunt: metafora, epitetul
caracterizant, comparaţia, interogaţia şi exclamaţia retorice.
 Sintaxa este simplã, cu numeroase juxtapuneri sau
coordonãri prin conjuncţie.
 Se inspiră din viaţa poporului nostru, reflectă comuniunea
omului cu natura ;
 Are teme variate ;
 Are elemente de prozodie specifice:
o formă astrofică ;
o ritm trohaic ;
o rimă împerecheată sau monorimă ;
o versuri scurte cu măsura de 7-8 silabe.
 Sunt însoţite de o melodie adecvată, cu o formă liberă,
bogat ornamentată ;
 Sunt caracterizate de simplitate ;
 Doinele populare prezintã caracteristicile literaturii orale:
a) au caracter oral, fiind transmise de-a lungul timpului
prin viu-grai, numai activitatea unui culegãtor de folclor
fãcând posibilã păstrarea lor în formã scrisă;
b) au caracter anonim, nefiind cunoscut cel a cărui
sclipire de geniu a creat prima formã a textului (aşadar, nu
putem vorbi despre un autor, ci despre creator anonim);
c) mai mult, anonimatul se datoreazã faptului că fiecare
dintre cei care au purtat în timp textul a contribuit în mai
mare sau mai micã mãsurã la conturarea formei şi fondului
actual al textului (aport diacronic, de-a lungul timpului);
şlefuirea formei şi a semnificaţiilor a avut loc şi prin aport
sincronic, în cadrul adunãrilor festive ale comunităţii (clăci,
şezători, hore etc.) participanţii impunându-şi opiniile
personale asupra aspectului doinei; are aşadar şi caracter
colectiv.
d) caracterul sincretic este evidenţiat de interferarea
simultană a mai multor arte (cânt, dans, interpretare
instrumentalã şi coregraficã etc.) în momentul performãrii
textului;
e) doinele au caracter popular/ național datoritã
specificităţii elementelor de prozodie, vocabularului
specific popular, ansamblului de sentimente exprimate ce
se raporteazã la o anumitã colectivitate (poporul român);
sentimentul de dor este considerat de filosofi a fi unul
specific românismului.

Pasul 1: Definitia Doinei

Doina este o operă populară ce aparţine genului liric, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate direct cele mai
variate sentimente: dor, jale, tristeţe, ură împotriva asupritorilor, regret, in mediul rural sau pastoral
Pasul 2: Introducerea
Opera literara “X” este o doina, deoarece respecta caracteristicile acesteia la nivel formal si de continut. In plus, opera literara
este una populara, intrucat are caracter oral, anonim, colectiv si sincretic, textul fiind adesea insotit de o muzica lenta.

Pasul 3: Primul Argument (Tema doinei+Subiectivitatea lirismului)

In primul rand, tema acestei doine este ……….. (iubirea, haiducia, dorul etc), eul liric transmitand trairi si sentimente puternice
provocate de ………….. (dorul de casa, dragostea pentru o persoana etc). Subiectivitatea lirismului se remarca in text sub forma
unor marci ale afectivitatii cum ar fi: (dam minim doua exemple) interjectii (+exemplu), substantive in vocative (+exemplu),
verbe si pronume la persoana a II-a, ca marci ale adresarii directe (+exemplu), verbe si pronume la persoana I (+exemplu).

Pasul 4: Al Doilea Argument (Imagini artistice si Figuri de Stil din cadrul natural)
In al doilea rand, expresivitatea acestei opera literare este specific populara, imaginile artistice si figurile de stil fiind create cu
ajutorul unor termeni din campul lexical al naturii, cu scopul de a evidentia comuniunea (legatura) om-natura, o constanta a
folclorului literar. De exemplu, interjectia / epitetul / personificarea / comparatia ………(“citat”) creeaza o analogie (paralela /
comparative) intre sentimentele de ……….. (ce sentimente reies din acea figura de stil) si natura. De asemenea, o figura de stil
spcifica doinei este repetitia (“citat”) cu scopul de a accentua trairile eului liric.

Pasul 5: Al Treilea Argument (Prozodia)

Nu in ultimul rand, prozodia este si ea specific populara, doina avand organizare astrofica, masura fixa de …….. silabe, ritm
trohaic si rima ………. .

Pasul 6: Concluzia In concluzie, pe baza argumentelor enuntate anterior (subiectivitatea lirismului, prozodia specific populara,
eul liric <<sau alte exemple>>), devine evidenta incadrarea operei literare “X” in specia lirica doina.
 Exemplu de subiect
SUBIECTUL I
Citeste, cu atenție, textul:
Plânge-mă, mamă, cu dor Şi de cântec de cimpoi!
Că ţi-am fost voinic fecior Mult mi-e dor, mămuca mea,
Şi de grijă ţi-am purtat, De cea mândră viorea
Ogorul ţi l-am lucrat, Care mă iubeam cu ea!
Iar de când m-am cătănit, Mult mi-e dorul ne-mpăcat,
Viaţa mi s-a otrăvit Şi mă-ndeamnă la păcat,
Că tânjesc în ţări străine Să mă las de cătănie
Şi tot plâng gândind la tine. Şi să fug la ciobănie,
Mult mi-e dor, mămucă, dor Orice-a fi cu mine, fie.
De cel codru frăţior
Şi de stâna cea cu oi (*** Plânge-mă, mamă, cu dor)

A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. Extrage, din text, trei cuvinte derivate.
2. Explică rolul virgulei: Plânge-mă, mamă, cu dor.
3. Selectează şi numeşte trei figuri de stil diferite din textul dat. 4. Menţionează versificaţia
textului (rimă, măsură, ritm).
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificaţia titlului poeziei citate.

B. Redactează o compunere de 150-350 de cuvinte în care să argumentezi că textul dat este

o doină populara.
În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi trăsăturile doinei populare;
– să exemplifici trăsăturile doinei populare, prin cel puţin două argumente potrivite, valorificând textul dat;
– să ai un conţinut adecvat cerinţei;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.

PASTELUL
Definiție : Pastelul este o specie a genului liric, ce
prezintă un tablou de natura, față de care autorul își
exprimă gândurile, ideile și sentimentele, în mod
direct, prin intermediul eului liric și al mijloacelor de
expresivitate artistică.
Trăsături :
 este un text cu caracter descriptiv ( descrie
un peisaj de natura )
 tabloul descris generează emoții, gânduri și
sentimente
 eul liric apare în ipostaza contemplatorului
 la nivel morfologic, predomină grupul
nominal ( substantiv + adjectiv ), iar verbele
conferă dinamism cadrului prezentat
 expresivitatea textului este conferită de
figurile de stil și de imagini artistice
 de obicei, tabloul este construit pe mai
multe planuri, care alternează între ele
( cosmic, terestru, uman, acvatic etc. )

Pastelul este o specie a genului liric, ce prezintă un tablou de natura, față de care autorul își exprimă
gândurile, ideile și sentimentele, în mod direct, prin intermediul eului liric și al mijloacelor de expresivitate artistică.
Opera literară … ( numele operei ) de … ( numele autorului ) aparține acestei specii, întrucât prezintă toate
particularitățile sale la nivel formal și de conținut.
În primul rând, modul de expunere folosit este descrierea.. Poezia este construită pe mai multe planuri, care
alternează între ele : terestru ( exemple de elemente terestre din text ), cosmic ( exemple ) și uman ( exemple ) . Între
acestea se stabilește o legătură specială, comuniunea om-natură fiind un motiv frecvent întânlit în lirica noastră.
Traiectoria privirii eului poetic se deplasează dinspre o perspectivă panoramică ( exemplu ), spre cele mai fine
detalii . În plus, modalitatea principală se realizează cu ajutorul substantivelor și al adjectivelor, astfel remarcând
prezența grupului nominal ( exemple ) .
f În al doilea rând, limbajul se caracterizează prin expresivitate, dobândită prin utilizarea figurilor de stil.
Dintre acestea se remarcă : epitetele ….( cel puțin 2 exemple din text ) , personificările … ( exemple ) etc. Ele
compun sugestive imagini artistice vizuale ( exemple ), auditive ( exemple ), olfactive …. , care emoționează
cititorul . Cromatica este dominată de culori …. . Eul liric, aflat în ipostaza contemplatorului, își exteriorizează
sentimentele de …. ( cel mai des sentimentele transmise sunt de admirție și încântare, dar pot fi și de spaimă etc. )
generate de tabloul înfățișat.
În concluzie, ținând cont de cele menționate, putem afirma că opera literară … de … este un pastel.
Citește următorul text:
Aerul e viu şi proaspăt! ... el trezeşte şi învie
Pieptul, inima şi ochii, peste care lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.

Ceru-n zare se roşeşte; mii de vrăbii deşteptate

Ciripesc şi se alungă pe girezi netrierate.
Balta vesel clocoteşte de-un concert asurzitor,
Şi din ochiuri se înalță cârd de rațe ca un nor.
Printre stuhul ce se mişcă iată-o luntre vânătoare!
Şerpii lungi se-ncolacează sub a nuferilor floare;
Rațele prin muşuroaie după trestii se ascund,
Şi pe sus nagâţii ţipă, lișițile dau în fund.
(Vasile Alecsandri, Balta )
A. Scrie răspunsul pentru fiecare din cerințele de mai jos.
1. Explică modul de formare a unui cuvânt obținut prin conversiune, a unui cuvânt compus
și a unui cuvânt obținut prin derivare în textul dat. 6p
2. Transcrie două cuvinte în care să existe un diftong și un cuvânt în care să fie un hiat.
6p
3. Menționează rolul cratimei în strucutura: ca pe-un soare. 6p
4. Explică în 30-50 de cuvinte semnificația titlului poeziei. 6p
5. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din text. 6p

B. Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la

pastel a creației Balta de Vasile Alecsandri. 34p
În compunerea ta, trebuie:
 să precizezi patru trăsături ale pastelului;
 să formulezi două argumente, valorificând textul dat;
 să respecți structura specifică tipului de compunere cerut;
 să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat.

Fabula- argumentare
Opera literară… de…este o fabulă fiind o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care sunt
satirizate defecte umane prin intermediul unor personaje din lumea animalelor, a plantelor sau a lucrurilor, cărora li
se atribuie, prin intermediul personificarii, insusiri omenesti. Titlul anunță…
În primul rând, la nivel compozitional, textul fabulei este alcătuit, din doua părti: una narativă ce conține
întâmplarea propriu-zisă prezentată prin alegorie si cea de-a doua reprezinta morala. Subiectul fabulei prezintă
un aspect relevant si din viață și din socitate. Naratorul surprinde …( rezumat). Fabula satirizează defecte
general umane sau moravuri cu scopul de a le corecta, avand caracter moralizator. În acest text, se satirizeaza
dorinta unora de a…(profita de munca altora , de a obtine avantaje fara niciun efort).
În al doilea rând, personajele sunt ființe necuvântătoare…, prin personificare dobândesc trăsături
omenești, iar alegerea lor se face prin analogie cu comportamentul uman. Acestea întruchipează tipuri umane…
Morala, revelatorie pentru încadrarea textului în specia fabulei, este implicita/ explicită și subliniază …
Atitudinea naratorului este de satirizare, de ironizare și de condamnare a unor aspecte negative…, indiferent de timp
și spațiu cu scopul de a le îndrepta. Modul de expunere predominant este naratiunea imbinata cu dialogul.
Replicile sunt scurte si ofera caracter scenic operei. Strofele difera prin numărul de versuri, măsura este inegala,
rima si ritmul sunt complexe. Oralitatea stilului se obține prin …( interjectii, vocative, forme inverse a vb…)
Prin toate aceste trasaturi, opera ….ilustreaza specia fabulei.
 Lupul moralist
de Grigore Alexandrescu
V-am spus, cum şi se pare, de nu îţi fi uitat,
Că lupul se-ntîmplase s-ajungă împărat.
Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui
Ceea ce s-a urmat subt stăpînirea lui.
Auzind împăratul că-n staturile sale
Fac năpăstuiri multe păroşii dregători,
Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale
Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori,
Porunci să se strîngă obşteasca adunare,
Lîngă un copaci mare;
Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească,
Şi-n puţine cuvinte,
Să le-aducă aminte
Datoriile lor.
Toţi se înfăţişară: şi-nălţimea lupească
Începu să vorbească
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felu! Bune sînt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le împliniţi?
Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate,
Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi?
Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte;
Încă, pe la soroace,
Cîte un dar vă face.
Dar reaua nărăvire,
Ce o aveţi din fire,
Nu se tămăduieşte.
Vedeţi cu ce morţi grele
Se isprăvesc din lume
Şi cum lasă rău nume
Acei care fac rele.
Gîndiţi-vă că poate veţi da cuvînt odată.
La-nalta judecată.
Gîndiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine
Pildă a face bine.“
Ast cuvînt minunat,
Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat,
Trecînd pe lîngă sat.
La ziua unui sfînt, cînd preotul citea
Şi propoveduia,
Pe mulţi din dregători, să plîngă i-a-ndemnat.
„E! ce aţi hotărît, jupîni amploiaţi?
Oare-o să vă-ndreptaţi?“
Îi întrebă atunci înălţimea-mblănită,
Ce purta o manta de oaie jupuită.
„Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?“
— „Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?“
Cînd mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie

BASMUL – plan de argumentare

Opera literară...este un basm deoarece o specie literară a genului epic în proză, în care întâmplări
reale, obişnuite se împletesc cu cele neobişnuite, fantastice, fiind puse pe seama unor personaje cu puteri
supranaturale care reprezintă binele şi răul şi se află într-un conflict care se încheie întotdeauna cu victoria binelui.
În primul rând, acţiunea cuprinde întâmplări reale, obişnuite care se împletesc cu cele neobişnuite,
fantastice –(rezumă acţiunea în idei principale); spaţiul acţiunii este organizat pe două dimensiuni:
împărăţia/tărâmul acesta şi tărâmul celălalt, construit după alte legi decât cele înţelese de raţiunea omului comun;
timpul acţiunii este nedeterminat, vag delimitat, imaginar, trecut, fabulos, fixat prin formula iniţială a basmului: “a
fost odată ca niciodată.” Basmul este structurat după o schemă tipică, după o formulă epică standardizată care
presupune existenţa unor formule tipice: iniţială (indică intrarea în timpul imaginar în care este plasată acţiunea),
mediană (arată continuitatea în spaţiu şi timp a acţiunii) şi finală (indică ieşirea din timpul şi spaţiul imaginar al
acţiunii).
În al doilea rând, personajele basmului întruchipează binele şi răul şi au atât trăsături obişnuite, cât şi
puteri suraomeneşti. Lupta dintre bine şi rău se încheie întotdeauna cu victoria binelui. Protagosnistul basmului
este...care întruchipează binele, se află în conflict cu antagonistul..., parcurge un drum iniţiatic şi este supus, de
obicei, la diverse probe, pentru a-şi dovedi virtuţile fizice şi morale necesare atingerii condiţiei de împărat. În urma
parcurgerii traseului iniţiatic, protagonistul îşi confirmă maturitatea. Personajul principal, protagonistul, este
complex, apare în diferite ipostaze, fiind urmărit în evoluţie, fiind caracterizat atât direct, cât şi indirect (precizează
câteva trăsături semnificative ale personajului principal şi ilustrează cu citate). Se remarcă, de asemenea, prezenţa
“ajutoarelor” (obiecte magice şi fiinţe necuvântătoare) care intervin în lupta cu răul şi sprijină protagonistul în
situaţiile dificile. Mai mult, prezenţa cifrelor magice (3 şi multipli de 3) constituie şi ea o caracteristică a basmului.
În concluzie, prin structură și conținut, această operă literară este un basm.
 SUBIECTUL I (42 de puncte)
Citește, cu atenție, textul:
A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat şi avea trei fete. Şi fiind a merge la bătălie, îşi chemă fetele şi
le zise:
– Iacă, dragele mele, sunt silit să merg la război. Vrăjmaşul s-a sculat cu oaste mare asupra noastră. Cu mare durere
mă despart de voi. În lipsa mea băgaţi de seamă să fiţi cu minte, să vă purtaţi bine şi să îngrijiţi de trebile casei.
Aveţi voie să vă preîmblaţi prin grădină, să intraţi prin toate cămările casei: numai în cămara din fund, din colţul din
dreapta, să nu intraţi, că nu va fi bine de voi.
– Fii pe pace, tată, răspunseră ele. Niciodată n-am ieşit din cuvântul dumitale. Du-te fără grije, şi Dumnezeu să-ţi
dea o izbândă strălucită.
Toate fiind gata de pornire, împăratul le dete cheile de la toate cămările, mai aducându-le aminte încă o dată
poveţele ce le deduse, şi-şi luă ziua bună de la ele.Fetele împăratului, cu lacrămile în ochi, îi sărutară mâna, îi poftiră
biruinţă; iar cea mai mare din ele primi cheile din mâna împăratului.Nu se ştia ce să se facă, de mâhnire şi de urât,
fetele, când se văzură singure. Apoi, ca să le treacă de urât, hotărâră ca o parte din zi să lucreze, o parte să citească şi
o parte să se plimbe prin grădină. Aşa făcură şi le mergea bine.
Vicleanul pizmuia pacea fetelor şi-şi vârî coada.
– Surioarele mele, zise fata cea mare, câtu-i ziulica de mare toarcem, coasem, citim. Sunt câteva zile de când ne
aflăm singure, n-a mai rămas nici un colţ de grădină pe unde să nu ne fi plimbat. Am intrat prin toate cămările
palatului tatălui nostru, şi am văzut cât sunt de frumos şi bogat împodobite; de ce să nu intrăm şi în cămara aceea, în
care ne-a oprit tatăl nostru de a intra?
– Vai de mine, leliţă, zise cea mai mică, mă mir cum ţi-a dat în gând una ca aceasta, ca să ne îndemni dumneata să
călcăm porunca tatălui nostru. Când tata a zis să nu intrăm acolo, trebuie să fi ştiut el ce a zis şi pentru ce a zis să
facem aşa.
– Că doară nu s-o face gaură în cer d-om intra, zise cea mijlocie. Că doară n-or fi niscaiva zmei să ne mănânce, ori
alte lighioane. Ş-apoi de unde o să ştie tata dacă noi am intrat au ba?
Tot vorbind şi îndemnându-se, ajunseră tocmai pe dinaintea acelei cămări; cea mai mare din surori, care era
păstrătoarea cheilor, băgă cheia în broasca uşei şi, întorcând-o niţel, scârţ! uşa se deschise.Fetele intrară.
Când colo, ce să vază? Casa n-avea nicio podoabă; dară în mijloc era o masă mare cu un covor scump pe dânsa, şi
dasupra o carte mare deschisă.
Fetele, nerăbdătoare, voiră a şti ce zicea în cartea aceea. Şi cea mare înaintă şi iată ce ceti:
“Pe fata cea mare a acestui împărat are s-o ia un fiu de împărat de la răsărit. ”
Merse şi cea mijlocie şi, întorcând foaia, ceti şi ea:
“Pe fata cea mijlocie a acestui împărat are s-o ia un fiu de împărat de la apus “.
Râseră fetele şi se veseliră, hihotind şi glumind între ele. Fata cea mică însă nu voia să se ducă.
Cele mai mari nu o lăsară în pace, ci, cu voie, fără voie, o aduse şi pe dânsa lângă masă, şi cam cu îndoială întoarse
şi ea foaia şi ceti: “Pe fata cea mică a acestui împărat are s-o ia de soţie un porc “.
(Porcul cel fermecat, Petre Ispirescu)
A. (30p) Scrie, pe foaia de teză,răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:
1. Extrage, din text, un cuvânt derivat cu sufix diminutival, unul format prin compunere și unul format
prin conversiune. 6p
2. Explică rolul folosirii virgulei în enunțul ,, Aveţi voie să vă preîmblaţi prin grădină, să intraţi prin
toate cămările casei”. 6p
3. Scrie sinonime contextuale pentru cuvintele subliniate. 6p
4. Formulează enunțuri cu omonimele cuvintelor scrise cu litere aldine: mare, broasca. 6p
5. Menționează trei trăsături ale operei epice identificate în fragmentul citat. 6p
B. (12p)
Realizează o compunere, de 150-250 de cuvinte, în care să argumentezi că fragmentul citat aparține speciei basm.
În compunerea ta, trebuie:
- să prezinţi minim două argumente potrivite;
- să ilustrezi alegerea ta cu exemple adecvate, selectate din textul dat;
- să utilizezi un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;
- să respecţi limita de spaţiu indicată.