Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
Asigurari de aviatie
Modenizarea flotei aeriene civile, cresterea numarului orelor de zbor, a valorii marfurilor si a
numarului pasagerilor transportati au condus la accentuarea nevoii de asigurare a riscurilor aviatice.
In plus, numarul important de sinistre inregistrat in acest domeniu a determinat companiile aviatice sa
ia masuri in scopul evitarii posibilelor catastrofe.
Asigurarea aeronavelor este o asigurare complexa, care include urmatoarele sectiuni:
Suma asigurata se stabileste pe baza valorii declarate de asigurat, care nu trebuie sa depaseasca
valoarea din nou – in cazul asigurarii aeronavei sau in limitele prevazute in legislatia din Romania, in
conventiile internationale la care tara noastra este parte sau in acordurile inchiate cu partenerii externi
– in cazul asigurarii de raspundere.
Raspunderea civila a companiilor de navigatie aeriana este reglementata pe plan international
prin:
Conventia de la Varsovia (1929), completata cu protocolul de la Haga (1955),
care se aplica oricarui transport international de persoane, bagaje sau marfuri
efectuat pe aeronave, cu plata transportului. In plus, raspunderile civile ale
companiilor de aviatie au fost completate prin ‘Conventia de la Guatemala’.
Conventia de la Tokyo (1963), care se aplica tuturor infractiunilor penale sau
actelor care pot compromite securitatea aeronavei, a persoanelor ori a
bunurilor aflate in aeronave sau ordinea si disciplina la bord.
Conventia de la Roma (1953), care se aplica in cazul daunelor provocate
tertilor din afara aeronavei.
Primul contract de asigurare de aviatie a fost incheiat in 1912 de catre societatea Lloyd’s of
London. El acoperea numai raspunderea civila. De altfel, politele de asigurare realizate inainte de
primul razboi mondial se adresau in principal raspunderii civile sau accidentelor de persoane.
Asigurarea impotriva avarierii aparatelor de zbor extrem de fragile din acele timpuri ar fi insemnat un
risc mult prea mare pentru societatile de asigurari. Dupa ce primul razboi mondial a luat sfarsit, multi
dintre pilotii reintorsi de pe front au intrat in aviatia comerciala. Acesti piloti au gasit unele societati
de asigurare care si-au exprimat interesul de a experimenta asigurarea acestor aparate de zbor.
Afacerea nu a fost insa profitabila. Retragerile de pe piata erau frecvente. Pana in 1922, in SUA nu a
existat nici un contract de asigurare de aviatie incheiat de societatile de asigurari americane. Existau
cateva contracte incheiate de firma Lloyd’s of London, prin intermediul companiei ‘Barbal and
Baldwin’, Inc. din New York.
Evolutia asigurarilor de aviatie in SUA se prezinta astfel. Adoptarea in 1925 a Legii postei
aeriene in SUA si succesul primului zbor transatlantic realizat in 1927 de catre Charles Linbergh au
atras atentia asupra posibilitatilor oferite de transportul aerian conducand odata cu aceasta, la
atragerea unor capitaluri insemnate pentru investitii in acest domeniu. A urmat dezvoltarea puternica a
postei aeriene, iar apoi a industriei aviatice americane care a devenit in scurt timp un factor important
in viata economica a SUA.
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
Dupa 1927 si pana la inceperea celui de-al doilea razboi mondial a avut loc o crestere continua a
traficului aerian. Zborurile au inceput sa devina regulate si mai sigure. Multe companii au cumparat
avioane pentru transportul bunurilor si personalului. Avioane particulare, de o constructie mai simpla,
au devenit tot mai prezente. Se dezvoltau continuu facilitatile la sol pentru buna decolare si aterizare a
avioanelor sub forma aeroporturilor, a pistelor de aterizare de urgenta si a sistemelor de dirijare a
zborurilor. Utilizarea avioanelor militare in cel de-a doilea razboi mondial a constituit un impuls
foarte puternic pentru dezvoltarea industriei aviatice, precum si pentru realizarea unor sisteme la sol
tot mai performante pentru decolare si aterizare. Dezvoltarea avioanelor cu reactie dupa 1960 a oferit
noi oportunitati transportului aerian.
Totodata, a inceput si fantastica cursa de cucerire a spatiului cosmic, cu prima aselenizare in
1969. Toate segmentele transportului aerian s-au dezvoltat intens in ultimele trei decenii. Aviatia a
cunoscut o expansiune incredibila, dela 76000 de aparate de zbor in 1960, 210000 in 1990.
Asiguratorii riscurilor aviatice se pot clasifica in: carteluri formate din mai multe societati de
asigurare, societati de asigurare individuale si societati Lloyd’s.
Carteluri. Cea mai mare parte a pietei de asigurari pentru aviatia civila este dominata de cateva
carteluri, a caror strategie este aceea de a cumula resursele financiare necesare acoperirii asigurarilor
de mare valoare. In SUA exista trei astfel de carteluri: United States Aircraft Insurance Group fondat
in 1928, Associated Aviation Underwriters fondat 1n 1929 si Aviation Office of America fondat in
1962. Aceste carteluri incheie contracte de asigurari de aviatie in numele societatilor de asigurare
membre. Practic, orice tip de expunere la pierdere in domeniul aviatic poate fi asigurat de aceste
carteluri. Aceste trei carteluri realizeaza contracte de asigurare pentru cele mai multe companii de
aviatie comerciala din SUA, pentru companiile producatoare de avioane comerciale, precum si pentru
majoritatea aeroporturilor. Fiecare reprezantanta a acestor carteluri are un personal extrem de
specializat. Multi dintre cei care solutioneaza cererile de despagubire sunt ei insisi piloti licentiati.
Exista reprezentate pe intreg teritoriul tarii, iar politele de asigurare sunt realizate de catre agenti sau
brokeri.
Serviciile fiecarui cartel sunt puse la dispozitie societatilor de asigurari din componenta sa in
mod automat. Nu exista o anumita agentie care sa reprezinte cartelul. Fiecare societate membra are
autoritatea de a incheia contracte de asigurare in numele cartelului.
Societati de asigurare. Unele societati incheie contracte de asigurare in mod independent, fara
a apela la suportul financiar al cartelurilor. Aceste societati sunt insa suficient de puternice pentru a
realiza contracte de asigurare aviatice si dispun de o vasta experienta in domeniu. Altfel nu ar putea
rezista pe piata asigurarilor aviatice.
Societati Lloyd’s. Aceste societati opereaza la nivel national sau regional ca intermediari pe
piata asigurarilor aviatice, in special pentru riscuri care: 1). nu apartin claselor omogene, 2). au fost
refuzate de alte societati de asigurare sau 3). nu se asigura pe piata obisnuita. De exemplu, aparatele
de zbor fabricate de persoane particulare, aparatele de zbor de interes istoric sau elicopterele sunt
acoperite de catre aceste societati Lloyd’s.
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
Cumparatorii asigurarilor de aviatie
Cresterea importantei asigurarilor aviatice reflecta dezvoltarea industriei aviatice din ultimii 25
de ani. Din punct de vedere functional, aceasta industrie este impartita in cinci mari sectoare: aviatia
generala, linii aeriene, producatori ai aparatelor de zbor, aeroporturi si baze aeriene.
Aviatia generala. Cel mai mare sector al aviatiei il constituie aviatia generala. Ea cuprinde
serviciile aviatice pentru care executivul marilor corporatii, taxiurile aeriene, cursele charter,
zborurile scoala, zborurile pentru observatii atmosferice, zborurile de agrement. Pentru simplificare
se poate spune ca aviatia genrala se defineste ca fiind intreaga aviatie civila mai putin liniile aeriene.
Pentru a ne face o imagine asupra amplorii acestor servicii, vom mentiona faptul ca 98% din
totalul aparatelor de zbor din aviatia civila a SUA sunt aparatele pentru aviatie generala. Aviatia
generala din SUA cuprinde peste 200000 de aparate de zbor si peste 650000 de piloti autorizati.
Liniile aeriene de transport. In SUA exista peste 200 de linii de transport carte utilizeaza
peste 6000 de avioane, intr-o retea de zboruri regulate care uneste marile orase din intreaga lume.
Marile linii aeriene de transport deservesc rute intercontinentale si transoceanice, in timp ce liniile
aeriene nationale derservesc piata interna a fiecarei tari.
Aeroporturile. In SUA se afla peste 17000 de aeroporturi de diferite marimi, de la cele mai
mari cum ar fi cele celebre Chicago O’Hara si Atlanta Harsfield, pana la micile aeroporturi private cu
gazon. Administratorii aeroporturilor includ atat municipalitatea marilor metropole, cat si proprietarii
micilor baze aeriene.
Bazele aeriene. Peste 3000 de admiratori de baze aeriene servesc ca dealeri si distribuitori de
aparate de zbor, ofera servicii de reparatii si intretinere, sau alimentarea cu combustibil si piese de
schimb.
Pentru societatile de asigurari, aparatele de zbor si riscurile implicate prezinta fiecare in parte
multe elemente de unicitate, dar nici unul nu este atat de important ca expunerea permanenta la riscul
de catastrofa. Riscul unor pierderi catastrofale este prezent de fapt, in grade diferite, in fiecare forma
de asigurare, insa in asigurarea de aviatie el a primit un statut de sine statator.
In evaluarea acestui risc de pierdere catastrofala, un rol important il au caracteristicile fizice ale
avionului. Avionul este , data fiind natura zborului, un aparat de constructie usoara, robusta si foarte
sofisticata. Ingineria aviatica este mult mai complexa decat cea feroviara sau rutiera, avioanele fiind
supuse unor forte exterioare diferite de cele la care sunt supuse in general trenurile si automobilele.
Avand in vedere conceptia , constructia si conditiile de functionare , se poate constata ca avioanele
sunt mult mai susceptibile la pierderi catastrofice decat orice alt vehicul terestru sau maritim.
Accidentele aviatice au demonstrat cat de predispuse sunt avioanele la daune totale si cat de
rapid se pot transforma unele accidente in catastrofe. Odata cu cresterea capacitatii de transport si a
imbunatatirii parametrilor de zbor (viteza si altitudine), creste frecventa accidentelor majore.
Din punct de vedere al societatilor de asigurare, o situatie mai complicata decat cazul pierderii
catastrofice o constituie numarul limitat de unitati expuse riscului. Daca se iau in consideratie
aparatele de zbor de pe toate liniile aeriene din SUA, se ajunge la aproximativ 6000 de avioane .
Numarul total al aparatelor de zbor din aviatia civila a SUA se ridica insa la 200.000 . Numarul
avioanelor expuse la pierderi este relativ mic in comparatie cu alte tipuri de bunuri (automobile, case
etc.). De aceea. societatile de asigurare pentru aviatie nu dispun, pentru anumite clase de risc, de
suficiente unitati expuse la risc pentru a permite calcule statistice corecte, pe baza carora sa se
stabileasca probabilitatea producerii riscului. Ca si in cazul asigurarilor maritime, societatile de
asigurari trebuie sa se spijine mai mult pe rationamente logistice decat pe o baza de date statistice.
Chiar daca numarul limitat de unitati expuse riscului ridica atat de multe probleme, iar pierderea
catastrofala constituie o perpetua amenintare, societatile de asigurare ar avea mai putine probleme
daca aparatele de zbor ar fi tipizate si usor clasificabile pe categorii de risc. Chiar si atunci cand doua
avioane sunt asemanatoare , varietatea factorilor de risc la care sunt expuse face ca asigurarea lor sa
poarte pecetea individualitatii. Valoarea contractelor de asigurare poate diferi de la un avion la altul cu
valori de ordinul a miilor de dolari, in functie de echipamentele electronice de bord si de sistemele de
ghidare instalate.
Deoarece valoarea contractelor de asigurare depinde foarte mult de abilitatea expertilor
societatii de asigurari de a evalua cat mai corect probabilitatea producerii riscului, este interesant de
prezentat cele patru criterii majore de evaluare a riscului: 1). caracteristicile aparatului de zbor care
urmeaza sa fie asigurat; 2). abilitatile pilotului; 3). considerente geografice si 4). scopul in care
urmeaza sa fie folosit aparatul.
Caracteristicile constructive. Caracteristicile constructive ale unui aparat de zbor sunt foarte
importante nu numai in stabilirea probabilitatii de dauna, dar si in evaluarea reparatiilor necesare dupa
o avariere potentiala a aparatului. In industria aviatica exista o diversitate mai mare de tipuri
constructive decat in industria automobilelor, de aceea fiecare aparat reprezinta un unicat din punct de
vedere al reparatiilor. Reconditionarea suprafetelor metalice ale avionului necesita multa experienta
din partea mecanicilor si dotari corespunzatoare. La avioanele cu structuri mai sofisticate, daune
relativ minore pot necesita inlocuirea unui intreg element structural, implicand costuri deosebite. Din
acest motiv este preferabil sa se declare o pierdere totala a aparatului de zbor, in cazul in care
cheltuielile pentru reparatii devin excesiv de mari.
Pilotii. Exista o veche zicala care suna cam asa: ‘Aviatia ca si marea, nu e periculoasa, ci
neiertatoare cu greselile umane’. Aceasta zicala evidentiaza importanta vitala a pilotilor, a experientei
si, respectiv, a calitatii lor.
Avand in vedere importanta covarsitoare a pilotilor, au fost dezvoltate sisteme complexe si
severe de testare si evaluare a lor. In SUA, aceste testari si evaluari sunt supervizate de catre Federal
Aviation Administration. Aceste exigente confera credibilitate companiilor aviatice atunci cand
solicita includerea unui contract de asigurare. Evaluarile facute de catre Federal Aviation
Administration sunt necesare, dar nu si suficiente. Societatea de asigurari ia in calcul si varsta
pilotului, starea sanatatii sale, experianta, precum si istoricul accidentelor anterioare. Uneori, cerintele
impuse de catre societatea de asigurari sunt chiar mai severe decat cele impuse de organismele de
evaluare ale pilotilor. Aceste cerinte pot deveni si mai restrictive in cazul in care un pilot schimba
aparatul de zbor, cu unul nou mult mai sofisticat. Daca pilotul nu este reatestat imediat pentru noul
aparat, atunci societatea de asigurari va impune limite de asigurare asupra numarului de ore de zbor.
Ocazional se poate limita acoperirea la zborurile efectuate numai ziua sau pe timp nefavorabil.
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
Faptul ca peste 70% din accidentele produse in aviatia generala implica erori de pilotaj,
demonstreaza importanta factorului uman in aviatie. Totodata, acest procent justifica si exigenta
societatii de asigurari la incheierea contractelor de asigurare.
Varsta pilotului si starea sanatatii sale constituie doi parametrii foarte importanti. Astfel, celor
foarte tineri si celor in varsta li se vor solicita prime mai mari. De asemenea este importanta data
ultimului control medical. Ferderal Aviation Administration solicita trei categorii de examinari
medicale:
examinari medicale la fiecare 6 luni pentru comandantii aeronavelor care
apartin unei linii aeriene de transport;
examinari medicale la fiecare 12 luni pentru pilotii liniilor aeriene de
transport;
examinari la fiecare 24 de luni pentru celelalte categorii de piloti;
Cu cat aceste examinari medicale sunt mai recente, cu atat ele sunt mai semnificative pentru
societatea de asigurari.
In functie de scopurile pentru care sunt utilizate aparatele de zbor, acestea se impart in cinci
categorii: 1). aeronave ale liniilor de transport, 2). aeronave proprietate personala, 3). aeronave
proprietate comerciala, 4). aeronave de inchiriat si 5). aeronave speciale.
Aeronave ale liniilor de transport aeriene. Acestea pot fi internationale, nationale sau
regionale. Aceasta categorie de aparate de zbor este cel mai bine definita si este singura care ofera
societatilor de asigurare baze de date credibile privind accidentele aviatice si cauzele care le-au
generat. Totodata, acest sector al aviatiei se caracterizeaza printr-un sistem de control exigent,
caracteristica ce lipseste in general in alte sectoare. Aceste controale tind sa elimine multe dintre
posibilele riscuri de dauna. Ele pot reduce frecventa de producere a pierderilor, dar nu si severitatea
lor.
Aeronave proprietate personala. Aceasta categorie cuprinde aparatele de zbor proprietate
personala care se folosesc pentru rezolvarea unor probleme curente ale proprietarului, fie de afaceri,
fie pentru agrement. Exista un numar de riscuri care sunt comune pentru avioane din aceasta
categorie. Dintre cele mai semnificative amintim: piloti cu experienta de zbor redusa, echipare tehnica
modesta, aparate de zbor relativ ieftine, folosirea unor aeroporturi de dimensiuni relativ mici, care nu
au dotarile tehnice performante ale marilor aeroporturi.
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
Aeronave proprietate comerciala. In aceasta categorie intra avioanele care sunt in proprietatea
marilor corporatii si care au drept caracteristici comune faptul ca: 1). sunt folosite pentru a transporta
angajati, asociati si persoane din conducerea companiei si 2). sunt pilotate de profesionisti angajati de
catre corporatia care detine aceste avioane. Pilotii sunt deci certificati, autorizati ca piloti pentru
aviatia civila. Acestia zboara regulat, insumand multe ore de zbor pe luna. Corporatia care detine
avioanele exercita un control aproape total asupra zborurilor. In consecinta, aparatele de zbor
proprietate comerciala prezinta un interes deosebit pentru societatile de asigurari. Statisticile privind
accidentele pentru aceasta categorie de aparate de zbor sunt comparabile cu cele ale aparatelor de zbor
apartinand liniilor aeriene de transport. Prin urmare, primele de asigurare sunt mai mici decat pentru
avioanele proprietate personala.
Aeronave de inchiriat. Aparatele din aceasta categorie sunt folosite pentru surse charter, ca
taxiurile aeriene, pentru fotografieri de la mare altitudine sau pentru alte activitati care au la baza
obtinerea de profit. Tot din aceasta categorie fac parte aparatele de zbor care pot fi inchiriate de catre
piloti destinate instruirii. Aceste aparate au deci scop comercial.
Aparatele utilizate in scop comercial sunt folosite mai intens decat aparatele de zbor din
celelalte categorii. Aceste ore de zbor suplimentare contribuie la uzura mai accentuata a avioanelor si
deci, la cresterea riscului de accident. Totodata, experienta pilotilor variaza de la profesionisti cu
multa experienta angajati in curse charter pe distante mari si pana la incepatori care participa la
cursuri de pilotaj. Experienta pilotului are mare importanta in stabilirea primelor de asigurare. In
general, cotele primelor de asigurare pentru aparatele de zbor inchiriate sunt mai mari decat pentru
aparatele de zbor din celelalte categorii.
Aeronave speciale. In aceasta categorie intra avioanele utilitare, folosite pentru tratarea
recoltelor cu insecticide, realizarea de fotografii de la mica altitudine, supravegherea conductelor de
petrol, vanatoare, stingerea incendiilor (in special cele declansate de calduri) etc. Avand in vedere
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
aceste particularitati, in evaluarea contractelor de asigurare trebuie sa se tina seama si de
probabilitatea de risc pe care il implica respectiva activitate.
In tabelul de mai sus este prezentata o sinteza a riscurilor caracteristice avioanelor apartinand
diferitelor categorii prezentate mai inainte.
Cu o denumire preluata din experienta si traditia asigurarilor maritime, asigurarea are drept scop
protectia proprietarului aparatului de zbor impotriva distrugerilor fizice care le poate suferi avionul.
Riscurile de dauna sunt in multe privinte asemanatoare expunerilor din navigatia maritima si
oceanica. Atat aparatele de zbor , cat si navele maritime pot avea valori extrem de mari si sunt
susceptibile la daune generate de erori umane sau de conditiile meteorologice nefavorabile.
Toate riscurile, in timpul zborului, rularii la sol sau stationarii la sol. Aceasta este cea
mai cuprinzatoare asigurare. Ea asigura protectie impotriva oricarui risc, indiferent daca
avionul se afla la sol sau in aer. In polita de asigurare , conceptul timpul de zbor este definit pe
perioada de timp in care avionul se afla in aer , imediat dupa decolare. Uneori se poate
considera momentul initial cel in care au fost pornite motoarele avionului pentru decolare , iar
momentul final acela al opririi motoarelor dupa aterizarea avionului.
Toate riscurile , in timpul stationarii la sol. Aceasta asigurare preia riscurile care pot
aparea la sol, atunci cand avionul nu se afla in miscare sau cand se misca prin alte mijloace
decat prin propria forta de propulsie. De exemplu , avionul poate fi tractat, atunci cand este
scos din hangar, sau poate fi impins de un alt autovehicul specializat, atunci cand este introdus
in hangar. Unele societati de asigurari prefera alternativa toate riscurile in afara timpului de
zbor, ceea ce ar permite includerea situatiei in care avionul ruleaza la sol , sub actiunea
propriei forte de propulsie.Asigurarea nu se aplica in situatiile de decolare si aterizare ,
deoarece ele sunt cuprinse in categoria precedenta de asigurari.
In polita de asigurare trebuie sa mentionam tipul aparatului de zbor , inclusiv sistemul de
propulsie si echipamentul de bord (echipamentul pentru navigare si transmisiuni radio). De
obicei acest echipament se poate afla intr-una din urmatoarele situatii:
Instalat la bordul avionului
Detasat temporar
Detasat pentru a fi inlocuit cu un alt echipament
Aceste aparate si echipamente care au fost proiectete si realizate in mod special pentru avionul
respectiv sunt considerate parti componente ale aeronavei.
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
O persoana sau o companie care detine un avion asigurat prin acest tip de polita de asigurare si
obtine un nou avion sau il inlocuieste pe cel avut beneficiaza de continuarea asigurarii aeronavei, cu
conditia sa anunte aceasta modificare in termenul anuntat de societatea de asigurari. Clauzele
contractuale existente se extind si asupra noului aparat de zbor . Suma de asigurare pentru noul aparat
nu va depasi valoarea reala a acestuia.
Intrebare: Care dintre optiunile acestea s-ar putea aplica la fiecare dintre pierderile descrise mai
jos?
1. Aparatul asigurat a suferit o coliziune cu un alt aparat in timp ce rula pe pista, actionat de
propriile motoare.
Raspuns : Pierderea s-ar putea acoperi cu o asigurare de tipul a si c.
2. Aparatul asigurat a suferit o coliziune cu un alt aparat, in timpul decolarii, dar inainte de a se
desprinde de sol.
Raspuns : Pierderea s-ar putea acoperi cu o asigurare de tipul a.
3. Aparatul asigurat a fost distrus de un incendiu in timp ce se afla in hangar.
Raspuns : Pierderea s-ar putea acoperi cu oricare din cele trei tipuri de asigurari.
4. Aparatul asigurat a fost lovit de un vehicul de deservire a aeroportului in timp ce era scos
din hangar cu ajutorul unui vehicul de tractare.
Raspuns : Aparent, varianta b. nu s-ar aplica . Totusi, aceasta optiune acopera situatia
descrisa, deoarece avionul nu era actionat de propria forta de propulsie .
5. In timp ce un elicopter se afla in faza premergatoare decolarii, a fost lovit de un avion .
Coliziunea s-a produs cand elicea elicopterului se afla in miscare.
Raspuns : Pierderea s-ar putea acoperi prin asigurarea de tipul a. De asemenea , se poate
aplica si varianta c.
Excluderi. In asigurarea aeronavei exista un numar limitat de excluderi. Cele mai multe dintre
acestea sunt comparabile cu cele existente la asigurarea auto casco.
Rotile si parbrizele
Nu se asigura acoperirea rotilor, cu exceptia cazurilor de furt, vandalism sau alte evenimente
care sunt prevazute in contractul de asigurare. Societatea de asigurari nu va plati pentru parbrizele
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
care se sparg ca urmare a inghetarii lor si nici pentru explozia anvelopelor rotilor atasate trenului de
aterizare. Totusi, daca in urma spargerii parbrizului se produce un accident care se soldeaza cu
avarierea aparatului de zbor, societatea de asigurari va despagubi pagubele produse inclusiv parbrizul.
Deturnarea aeronavei
Asigurarea aeronavei nu acopera cazul de deturnare sau de furt al avionului asigurat de catre
cineva care nu are drept legal de utilizare conform unui contract de inchiriere, de vanzare in rate sau
conform altor intelegeri legale.
Razboi, confiscare
Asigurarea aeronavei exclude orice pierdere sau avariere in caz de razboi declarat sau
nedeclarat, de invazie, de rebeliune sau de capturare si retinere a avionului de catre un guvern.
Evaluarea daunelor. Pentru evaluarea daunelor aduse unei proprietati se pot folosi urmatoarele
metode: 1). Estimare in functie de valoarea agreata si 2). estimare in functie de valoarea reala.
Valoarea agreata reprezinta valoarea asupra careia au cazut de comun acord cele doua parti ale
contractului de asigurare. Aceasta valoare este mentionata in polita de asigurare, ca limita a daunelor
care pot fi acoperite prin asigurarea respectiva. Abordarea este similara cu cea folosita in asigurarea
maritima.Evaluarea pe baza valorii sale reale se caracterizeaza si ea printr-o limita de asigurare. De
data aceasta insa, societatea de asigurari nu este de acord ca limita de asigurare sa fie reprezentata de
valoarea reala a aparatului de zbor, ci de limita precizata in polita de asigurare pentru fiecare risc in
parte.
Dauna totala. In cazul unei daune totale, despagubirea depinde de metoda folosita pentru
evaluare. Daca polita de asigurare este intocmita pe baza valorii agreate, atunci despagubirea se va
face pana in limita agreata, indiferent de valoarea de piata a aeronavei, in momentul producerii
accidentului. Daca polita de asigurare este intocmita pe baza valorii reale, atunci aceasta valoare se
stabileste in momentul accidentului si poate fi mai mica decat limita stipulata in polita de asigurare.
Dauna partiala. In cazul procedurii unei daune partiale, trebuie luate in consideratie doua
situatii: 1) situatia in care reparatiile sunt efectuate chiar de catre compania care are in proprietate
avionul asigurat si 2) situatia in care reparatiile sunt efectuate de catre o alta companie.
Daca reparatiile sunt efectuate chiar de catre asigurat, atunci societatea de asigurari plateste
pentru materialele folosite, precum si pentru salariile lucratorilor, dar fara a lua in considerare orele
suplimentare.
Atunci cand costul reparatiilor depaseste valoarea aparatului de zbor, dauna se considera
pierdere totala constructiva. In unele situatii, cand se repara aparate de zbor vechi, pentru care nu
exista piese de schimb, costul reparatiilor depaseste valoarea aparatului de zbor. De aceea, politele de
asigurare contin in general o clauza prin care se interzice plata unei despagubiri care sa depaseasca
valoarea pierderii totale a aceluiasi aparat de zbor.
De aceea. cheltuielile cu reparatia aparatelor de zbor cu o anumita vechime sau ceva mai ieftine
sunt practic imposibil de acoperit. Pentru a depasi o astfel de situatie, politele de asigurare contin o
procedura de despagubire a partilor componente care se bazeaza pe valoarea relativa procentuala a
componentelor respective. De exemplu, daca repararea unui motor reprezinta 15 % din costul total,
atunci societatea de asigurari va plati repararea lui cel mult 15 % din valoarea totala asigurata pentru
aparatul de zbor.
Multe polite de asigurare contin o clauza care stipuleaza faptul ca societatea de asigurari poate
inlocui aparatul distrus cu unul similar, de aceeasi calitate. Daca aparatul de zbor a fost inlocuit sau
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
daca societatea de asigurari a platit despagubiri pentru pierderea totala, polita de asigurari prevede ca
societatea de asigurari sa preia ceea ce mai poate salva din aparatul distrus.
Cheltuielile de transport. Polita de asigurare stipuleaza faptul ca, atunci cand este necesar
transportul, se vor folosi cele mai ieftine mijloace de transport, indiferent daca este vorba de
transportul aparatului avariat sau de o serie de componente. Aparatul distrus trebuie transportat la cel
mai apropiat centru de reparatii, iar componentele care trebuie inlocuite trebuie achizitionate de la
cele mai apropiate centre. Pentru transportul aparatului de zbor se despagubeste transportul acestuia
de la locul accidentului la centrul de reparatii si intors, pe cel mai scurt drum posibil.
Franşiză. Cele mai multe polite de asigurare a aeronavelor prevad o fransiza. Cel mai folosit
tip de franşiză este cunoscut sub numele de franşiză deductibila. Acesta se foloseste indeosebi pentru
aparatele de zbor cu un singur motor din categoria aeronavelor personale si prevede o valoare fixa a
franşizei pentru pagubele produse la sol si o valoare procentuala pentru pagubele produse in zbor.
Sunt posibile si alte combinatii, variind intre franşize de valoare zero si prime de asigurare mari si, la
cealalta extrema, franşize mari si prime de asigurare mici.
In general, franşizele pentru aeronavele inchiriate sunt mai mari decat acelea pentru aparatele
de zbor proprietate personala. Aparatele de zbor mari cu mai multe motoare care apartin corporatiilor
si care folosesc piloti experimentati se asigura fara a apela la franşize. Reparatiile la astfel de avioane
costa foarte mult si deci nu s-ar obtine avantaje semnificative daca s-ar introduce franşize deductibile
in politele de asigurare.
Ca regula generala, raspunderea civila a proprietarului sau operatorului unui aparat de zbor se
determina in functie de legislatia existenta in statul in care s-a produs accidentul sau in cel in care are
cea mai mare legatura cu accidentul produs, cu exceptia cazului in care exista tratate de colaborare
internationale care reglementeaza acest aspect.
Multe state cer reclamantului sa stabileasca daca neglijenta pilotului sau a proprietarului
constituie cauza directa a daunei. Gradul de atentie necesar se evalueaza considerandu-se un pilot
ideal, cu experienta si calificarea similara pilotului care a gresit, in conditii similare celor in care s-a
produs accidentul. Acesta este un standard foarte exigent de evaluare, dar este comparabil cu cele
pentru alte profesiuni care implica responsabilitate fata de viata altor persoane.
Conform legislatiei existente, in majoritatea tarilor participante la traficul aviatic, proprietarul
avionului are si el o serie de responsabilitati legale, in sensul obligatiei de a acorda atentia cuvenita
intretinerii aparatului de zbor. Acest lucru este valabil indiferent daca proprietarul este si pilotul
aparatului de zbor , sau nu.
In multe procese care au rezultat in urma unor accidente aviatice, in special atunci cand
conditiile atmosferice nefavorabile nu au fost singura cauza a accidentului, reclamantii au solicitat
despagubiri de la toti factorii implicati: pilotul, proprietarul si constructorul aparatului de zbor.
Experienta a demonstrat ca in astfel de situatii instanta de judecata decide in favoarea reclamantului
sau a reclamantilor.
Asigurari complementare
Odata cu asigurarile de viata se pot incheia si o serie de asigurari complementare. Dintre acestea
vom mentiona numai pe cele mai importante, respectiv asigurarea medicala si asigurarea de
raspundere civila asumata.
In acest context, asigurarea medicala este similara celei din categoria asigurarilor auto. In mod
normal ea se incheie pentru aparatele de zbor care nu intra in categoria celor inchiriate si se refera la
raspunderea fata de vatamarile corporale ale pasagerilor. Aceasta asigurare prevede despagubiri
pentru cheltuielile medicale rezonabile, pentru interventii chirurgicale, spitalizare si convalescenta.In
caz de deces, asigurarea plateste cheltuielile funerare. Despagubirile se acorda indiferent cine poarta
raspunderea legala pentru accidentul aviatic. Pentru societatea de asigurari, asigurarea medicala este
deosebit de utila, deoarece persoanele care au suferit vatamari corporale intr-un accident aviatic si
carora li s-au platit cheltuielile medicale nu mai au de ce sa dea in judecata pe cei responsabili de
producerea accidentului aviatic.
Asigurarea de raspundere civila asumata este specifica asigurarilor aviatice. Acasta asigurare
prevede ca, in caz de accident aviatic, daca o persoana isi pierde viata, vederea sau membrele,
societatea de asigurari va plati insotitorului sau supravietuitorului o despagubire care nu depaseste
limita superioara stabilita prin contract, in urmatoarele conditii:
1. Solicitarea vine din partea asiguratului.
2. Cel care primeste banii elibereaza persoana fizica sau juridica asigurata de raspunderea
civila privind accidentul.
Cu alte cuvinte, asigurarea de raspundere civila asumata urmareste sa “dezamorseze” intentia
persoanelor vatamate in accidentul aviatic de a da in judecata pe cei responsabili de accident. Prin
aceasta se evita procesele costisitoare la care se ajunge in mod normal.O limita obisnuita pentru
asigurarea de raspundere civila asumata,in SUA, este de aproximativ 500 000 de dolari pentru fiecare
persoana. Cel care primeste despagubirea trebuie sa se angajeze in scris ca nu va da in judecata
asiguratul.
Aeroporturile pot fi publice sau private si pot varia in marime de la micile aeroporturi cu gazon,
pana la marile aeroporturi pentru avioanele de transport. Indiferent de marimea lor, expunerile la
raspunderea civila sunt in general aceleasi.De exemplu, vizitatorii unui aeroport pot suferi leziuni
corporale prin simpla alunecare si cadere pe scari, accidente provocate de utilizarea ascensorului sau
scarii rulante, accidente produse de autovehiculele care deservesc zona aeroportului.Desi aceste
expuneri sunt deseori semnificative, ele raman in umbra expunerilor la risc aferente avioanelor. Multi
din pasagerii unui avion pot deceda sau pot fi raniti forte grav,iar aparatul de zbor poate fi distrus sau
puternic avariat. Intr-un astfel de accident pot fi vatamate sau pot deceda si persoane aflate la sol , sau
pot fi avariate bunuri aflate la sol.
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
Accidentele aviatice pot fi cauzate de o serie de factori ce tin de calitatea constructiei
aeroportului, de calitatea operatiunilor ce se desfasoara pe un aeroport si de calitatea produselor
oferite de bazele aeriene. Iata cateva exemple:
Produse si servicii:
1. Un aeroport ar putea aproviziona aparatele de zbor cu un tip necorespunzator de
combustibil, cauzand astfel un accident.
2. O piesa necorespunzatoare pentru aparatul de zbor , vanduta de un furnizor din baza, poate
genera un accident.
3. Lucrarile de reparatie sau de intretinere realizate superficial sau necorespunzator pot
conduce la accidente.
Excuderi aditionale
Vatamari corporale sau avarieri ale bunurilor produse in cadrul concursurilor, expozitiilor,
mitingurilor aeriene, sariturilor cu parasuta sau demonstratiilor de planare.
Vatamare corporala sau avarieri ale bunurilor produse in timpul activitatilor legate de
detinerea, intretinerea sau utilizarea platformelor de observare (altele decat cele existente
permanent pe aeroport), a bazinelor de inot sau unor scoli de instructie, in afara celor
destinate membrilor echipajelor de zbor.
Prejudicii cauzate de zgomotul excesiv al avioanelor, mai ales in timpul decolarilor si
aterizarilor.
Vatamari corporale sau avarieri ale bunurilor care pot rezulta din activitatile de control al
traficului aerian.
O astfel de asigurare este asemanatoare cu cea elaborata pentru administratorii de garaje auto.
Ea ofera protectie pentru cazul in care avioanele aflate in hangare ar suferi o avarie. Totodata,
societatea de asigurari se obliga sa apere in justitie pe cel asigurat, in cazul intentarii unor procese de
despagubire.
Polita de asigurare se refera atat la aparatul de zbor, cat si la piesele componente aflate in
hangar, detasate de corpul avionului si care pot suferi si avarii.
Despagubirile. In caz de pierdere fizica directa sau de disparitie, asiguratul este despagubit cu
suma asigurata.
In caz de pierdere totala constructiva, despagubirile se acorda in felul urmator:
Perioada asigurata. Asigurarea aeronavelor se poate incheia fie pentru o perioada de timp, fie
pentru o calatorie determinata.
CAIET DE SARCINI
PROGRAM DE ASIGURARE COMPLEXA
CAIET DE SARCINI
PRIVIND CERINTELE DE PARTICIPARE LA LICITATIA PENTRU PROGRAMUL
DE ASIGURARE COMPLEXA
CUPRINS:
1. Obiectul licitatiei
2. Cadrul legislativ
3. Locul unde se transmit ofertele
4. Finantarea asigurarilor
5. Conditii generale de participare
6. Conditii specifice de participare
7. Continutul programului de asigurari
8. Prezentarea, Primirea, Deschiderea si acceptarea ofertelor
9. Garantia licitatiei
10. Oferta
11. Pretul ofertei
12. Contractul
13. Incheierea contractului
14. Plata
15. Anexe
FATAN LIVIA ANDREEA
FABBV, AN II,
SERIA B, GRUPA 1538
CAIET DE SARCINI
Obiectul licitatiei
Cadrul legislativ
AEROCLUBUL ROMANIEI, b-dul Lascar Catargiu nr. 54, sector 1, fax: 3123619,
telefon 2125220.
Precizari: Ofertantii trebuie sa accepte in totalitate conditiile din prezentul caiet de
sarcini, ca singura baza de acceptare a ofertei.
Ofertantii trebuie sa respecte instructiunile, termenele, specificatiile din prezentul caiet
de sarcini si sa aduca documentele solicitate la pct. 5.6.1 si 5.6.2 in original.
Nedepunerea la timp a informatiilor si documentatiilor sau depunerea lor incompleta
poate duce la respingerea ofertei. De asemenea, informatiile eronate din oferte vor atrage dupa
sine respingerea ofertelor.
Finantarea asigurarilor
Tipul asigurarii:
Sumele asigurate:
Pentru operarea in afara Romaniei, conditiile de asigurare vor fi stabilite de comun acord
in functie de specificul fiecarei actiuni.
Plata despagubirilor:
I. 1998 -
1999 -
2000 Extra L 300 YR- EWC – dauna totala pe traiectul Dusseldorf-Arad
II. 1998 -
1999 -
2000 -
III. 1998 -
1999- 30 mil.
2000- 275 mil.
Garantia licitatiei
Pretul ofertei
1. Pretul din oferta va fi precizat in lei si in USD (pt. Aeronave, USD ce vor fi
transferati in lei la cursul BNR din ziua licitatiei) si reprezinta pretul total de asigurare a
riscurilor mentionate la capitolul 7.
Contractul
Incheierea contractului
Plata
CATEGORII DE PERSONAL
cuprinse in asigurarea de deces si invaliditate permanenta si sumele asigurate aferente, de
fiecare persoana
Se admit cresteri ale sumelor asigurate pe perioada asigurata, pe baza de intelegeri intre parti.
Bibliografie: