Cursul 1

TEORIA COMUNICĂRII ESTE O ŞTIINłĂ DE FRONTIERĂ

LecŃia 1 cuprinde prezentarea unor definiŃii şi a principalelor clasificări ale

comunicării.

Scopul lecŃiei: Configurarea problematicii – cadru

Concepte-cheie: comunicare; comunicare acustică; comunicare tactilă;

comunicare chimică; comunicare vizuală; comunicare directă; comunicare indirectă;
comunicare multiplă.

Rezumat:

TEORIA COMUNICĂRII ESTE O ŞTIINłĂ DE FRONTIERĂ

Încercări de definire a comunicării

Conceptul de comunicare a fost abordat, în timp, din perspective multiple,
ceea ce a determinat o proliferare spectaculoasă a definiŃiilor.
Doi cercetători americani, Frank E.X. Dance şi Carl E. Larson, au
inventariat nu mai puŃin de 120 de definiŃii (The Functions of Human Communication,
New York, 1976), fără a epuiza posibilităŃile şi fără a mulŃumi pe toată lumea. Într-o
Introducere în ştiinŃa publicisticii şi comunicării (Cluj, 1998), germanii Michael
Kunerik şi Astrid Zipfel consideră că din această multitudine de încercări „nu se poate
concluziona simplist că am avea de a face cu o ramură imatură a ştiinŃei, în care nu ar
exista nici măcar unitatea de vederi asupra conceptelor de bază înrudite”, observând
că „o asemenea multitudine de noŃiuni este tipică pentru toate ştiinŃele umaniste şi
sociale”.
DicŃionarul explicativ al limbii române – DEX (Bucureşti, 1996) –
înregistrează, la articolul (a) comunica, următoarele sensuri: „a face cunoscut, a da de
ştire, a informa, a înştiinŃa, a spune”, stabilind, aşadar, un proces şi o relaŃie
cognitivă.
Multitudinea încercărilor de definire a conceptului de comunicare implică nuanŃe
şi conotaŃii, dar gravitează în jurul unui nucleu comun de înŃelesuri:
a. Din punct de vedere psihologic (Norbert Sillamy, DicŃionar de psihologie,
Larousse, Bucureşti, 1996) comunicarea reprezintă o relaŃie între indivizi:
„comunicarea este în primul rând o percepŃie. Ea implică transmiterea, intenŃionată
sau nu, de informaŃii destinate să lămurească sau să influenŃeze un individ sau un grup
de indivizi receptori.”
Profesorul Emilian M. Dobrescu (Sociologia comunicării, Bucureşti, 1998)
consideră comunicarea un concept fundamental în sociologie şi în psihologia socială
şi grupează accepŃiile ce i se atribuie după cum urmează:
• proces în care se observă stimuli şi se reacŃionează în raport cu aceştia;
• mecanism esenŃial în dezvoltarea relaŃiilor umane;
• totalitatea simbolurilor gândirii şi a mijloacelor prin care ele se difuzează şi se
conservă;

3
 • comunicare socială – expresie generală pentru „toate formele de relaŃii sociale,
cu participarea conştientă a indivizilor şi a grupurilor”.
O definiŃie mai largă – ce plasează comunicarea nu numai la nivelul speciei
umane, ci şi la nivel biologic – citează profesorul Aurelian Bondrea în cartea sa
Sociologia opiniei publice şi a mass media (Bucureşti, 1997), după Gilles Amado şi
André Guittet (Dynamique des communications dans les groupes). Conform acestora,
„există comunicare de fiecare dată când un organism oarecare, în particular un
organism viu, poate afecta un alt organism, modificându-l sau modificându-şi
acŃiunea, pornind de la transmiterea unei informaŃii (şi nu printr-o acŃiune directă,
precum cea pe care o exercită o forŃă fizică punând în funcŃiune o energie)” (vezi în
Manual, p. 11).
b. Din punct de vedere sociologic comunicarea (de masă) este privită ca „un
ansamblu de modalităŃi − reŃele de transmisie, echipamente individuale şi autonome −
care permite punerea la dispoziŃia unui public destul de larg a unei multitudini de
mesaje” (DicŃionar de sociologie, Larousse, Bucureşti, 1996).
Wilbur Schramm (cercetător american care a jucat un rol important în
afirmarea domeniului comunicării ca disciplină universitară, autorul unor lucrări
publicate între 1960 şi 1980 şi al unor teorii, patru la număr, despre presă) a definit
comunicarea ca pe un proces prin care se stabileşte o comuniune sau o identitate de
reflecŃii, concepŃii, între un emiŃător de mesaje şi un receptor, printr-un canal de
comunicaŃie.
Numim comunicaŃie un sistem tehnic utilizat în comunicarea la distanŃă. Poşta,
telefonul, telegraful, radioul sunt mijloace de comunicaŃie, utilizând diferite tipuri de
semnale.
Pentru a nu rătăci în acest univers al definiŃiilor vom reŃine una singură:
Comunicarea este un proces prin care, atât în lumea animală, cât şi în
societăŃile umane, se transmit de la un receptor la un emiŃător informaŃii, prin
intermediul unor semnale sau sisteme de semnale. Acest proces implică o interacŃiune
şi are anumite efecte, producând o schimbare.

Clasificări ale comunicării

Fiind un fenomen foarte complex, identificabil la nivel instinctual, la nivel
psiho-social, la nivel cultural, comportând aspecte biologice, dar şi tehnologice,
comunicarea se pretează unor clasificări după diverse criterii:
a. După criteriul mijloacelor fizice putem identifica următoarele tipuri de
comunicare:
1. Comunicare acustică.
2. Comunicare tactilă.
3. Comunicare chimică.
4. Comunicare vizuală.
b. După criteriul modurilor de realizare comunicarea poate fi:
1. Comunicare directă, caracterizată prin absenŃa oricărei medieri. EmiŃătorul
şi receptorul se află în acelaşi loc, deci în proximitate fizică.
2. Comunicare indirectă, prin scriere, care utilizează medierea unor mijloace
materiale (instrumente şi suporturi) şi face posibilă transmiterea mesajului în timp şi
spaŃiu.

4
 3. Comunicare multiplă, prin imprimate. Foloseşte posibilităŃi tehnice prin
care acelaşi mesaj poate fi multiplicat şi difuzat unui mare număr de receptori, în timp
şi în spaŃiu.
4. Comunicare colectivă, realizată prin mijlocirea diferitelor tehnologii ce
folosesc semnale sonore, vizuale, simboluri, scrieri. Această comunicare se
caracterizează prin faptul că emiŃătorul şi receptorul sunt grupuri, că mesajul este
mediat de „un organ de informare” şi că el se poate multiplica.
5. Comunicare de masă.
c. După criteriul relaŃiilor emiŃător-receptor se disting:
1. Comunicare privată
2. Comunicare publică
La rândul ei, comunicarea publică poate fi:
•Comunicare educaŃională
•Comunicare administrativă/instituŃională
•Comunicare politică.
•Comunicare artistică
•Comunicare religioasă
•Comunicare ştiinŃifică şi tehnică

Concluzii: Comunicarea este un fenomen psihologic, antropologic, sociologic

de o mare complexitate; ea circumscrie o mare diversitate de forme.

Teste pentru autoevaluare:

- câte definiŃii ale comunicării s-au formulat până în prezent?
- ce criterii de clasificare a comunicării cunoaşteŃi?

Lista subiectelor pentru pregătire

DefiniŃii ale comunicării
Clasificări ale comunicării

Exemplu de test
A afirmat că o comunicare reprezintă „o relaŃie între indivizi”:
a. Albert Beguin
b. Norbert Sillamy
c. André Guittet
Răspuns: b

5
Cursul 2

EVOLUłIA CERCETĂRILOR TEORETICE

LecŃia nr.2 prezintă o schiŃă a evoluŃiei cercetărilor privind comunicarea.

Scopul: informarea minimală cu privire la „gândirea comunicaŃională“.

Concepte-cheie: mass-media; spiritul vremii; opinii dominante

Rezumat:

EVOLUłIA CERCETĂRILOR TEORETICE PRIVIND

COMUNICAREA
Cercetările asupra comunicării s-au dezvoltat pe parcursul mai multor etape
istorice cu trăsături distincte:
Înainte de 1920
Interesul pentru problemele comunicării a apărut destul de târziu, faŃă de alte
domenii de cercetare. Începuturile se leagă de o carte, devenită celebră, a medicului şi
sociologului francez Gustave Le Bon (1841-1931): Psihologia mulŃimilor (1895)
importantă pentru înŃelegerea ulterioară a comportamentelor comunicaŃionale şi a
proceselor de influenŃă.
Un moment esenŃial în evoluŃia studiilor despre comunicare, de data aceasta
din perspectiva lingvistică (limbă şi limbaj), l-a marcat Cursul de lingvistică generală
al lui Ferdinand de Saussure, ce urmează a fi prezentat în alt capitol. Lucrarea a fost
publicată postum, în 1916.
Până în anii 20 ai secolului XX spiritul vremii (adică felul în care lumea îşi
reprezenta diferite fenomene, comunica şi adera la anumite valori), era caracterizat de
o extraordinară încredere în progres. Presa, ca principal mijloc de informare şi
comunicare în masă, cunoştea un apogeu, prin mari cotidiene ce difuzau informaŃii
generale. Oamenii o considerau ca un factor pozitiv, în informare şi vehicularea
opiniilor.
Între 1920 şi 1940
Primul război mondial a relevat puterea mass-media în domeniul propagandei,
dezinformării şi manipulării. Presa şi radioul demonstrează ce influenŃă pot avea în
crearea unor stări de spirit în situaŃii de război şi în viaŃa politică (după instaurarea
comunismului în Rusia şi în cadrul alegerilor prezidenŃiale în SUA).
În cercetarea comunicării şi a mass-media s-au configurat curente şi şcoli
europene (1930 − la Frankfurt, 1937 şi 1938 − la Paris) şi americane. În 1926
lingvistul Roman Jakobson crease în Cehia Cercul lingvistic de la Praga.
În capitala FranŃei, Fernand Terrou a creat Institutul de ŞtiinŃă a Presei (din
1951, Institutul Francez al Presei), iar în 1928, Jean Stoetzel a fondat Institutul
Francez al Opiniei Publice.
În SUA, s-au publicat lucrările de referinŃă ale lui Carl Hovland şi Paul
Lazarsfeld.

6
 Opiniile dominante priveau mecanismele propagandei şi efectele radioului şi
cinematografului.
Între 1940 şi 1960 − „vârsta de aur a psihologiei sociale”
Spiritul vremii este marcat de accesul tot mai larg la presă, radio,
cinematograf, care nu mai servesc numai informării, ci (în tot mai mare măsură) şi
divertismentului.
Se publică lucrări despre audienŃa foiletoanelor (Herta Herzog, 1941), teoria
opiniilor (Jean Stoetzel), teoriile lui Paul Lazarsfeld, Harold D. Lasswell, Claude E.
Shannon, Elihu Katz, Joseph T. Klapper (în domeniul teoriei comunicării, din
perspectiva socio-psihologică − mecanisme, efecte).
Opiniile dominante au ca obiective de interes efectele mass-media asupra
mentalităŃilor şi comportamentelor.
Este perioada celor mai importante teorii produse de cercetările privitoare la
comunicare din punct de vedere psihologic, sociologic şi al mecanismelor şi efectelor
mass-media.
În 1946 lua fiinŃă în SUA Foreign Service Institute (structură instituŃională ce
avea ca scop formarea corpului diplomatic) în care s-au dezvoltat cercetări asupra
comunicării interculturale.
Din 1950 s-a configurat ceea ce ulterior, în 1981, Yves Winkin a numit
„Colegiul invizibil” la Palo Alto − orăşel din California − mişcare intelectuală de
studiu asupra comunicării, la care au contribuit psihiatri, psihologi şi antropologi.
Între 1960 şi 1978
Spiritul vremii este influenŃat de efectele televiziunii (şi ale campaniilor
electorale americane) şi de rolul acesteia ca „instrument de creştere economică şi
schimbare socială”.
Cercetările teoretice, foarte abundente, ale lui Elihu Katz şi Wilbur Schramm,
ale lui Marshall McLuhan (1911-1980), Abraham Moles, au ca obiectiv sociologia
mass-media, cu accent pe televiziune. Sunt contestate unele teorii anterioare sau,
dimpotrivă, unele sunt dezvoltate.
Opiniile dominante se nuanŃează şi se înregistrează un început de rezistenŃă
faŃă de uniformizarea culturală şi propagandă.
Între 1978 şi 1980
Spiritul vremii acordă un interes sporit „internaŃionalizării comunicării”.
Mass-media încep să facă obiect de critică din diferite perspective, dar, pe de altă
parte, devin în tot mai mare măsură interactive.
Apare un număr mare de lucrări, de cercetare aplicată, unele contribuŃii
abordând probleme juridice şi economice ale mass-media, altele preocupate de
publicitate, politică, fără să dispară problematica psihosocială, dar ele nu mai sunt
receptate drept contribuŃii capitale, iar autorii nu mai au aceeaşi notorietate.
Opiniile dominante vizează informarea şi dezinformarea şi constată caracterul
derizoriu al programelor de televiziune.
Acestei imagini globale i se poate adăuga, urmând aceeaşi structură, o
completare pentru deceniile următoare.
Între 1980 şi 2000
Spiritul vremii are ca specific faptul că audienŃa mass-media a devenit
planetară, sporind valoarea lor ca instrumente de control şi influenŃă. S-a constituit

7
„infosfera”, planeta fiind acoperită de reŃele informaŃionale. Comunicarea
interpersonală şi publică au atins cote maxime. S-au produs şi reacŃii: sentimentul
exploziei incontrolabile, al poluării informaŃionale, al „dependenŃei de reŃea”.
Lucrările publicate în aceste două decenii au caracter sintetic. Ele reprezintă
retrospective, demersuri de sistematizare, clasificare, reevaluare a contribuŃiilor
anterioare (Francis Balle, Denis McQuail, Melvin L. De Fleur, Sandra Ball-
Rocheach, James Lull, Bernard Miège ş.a.).
Opiniile dominante sunt eclectice, dar se configurează (ca opinii-pilot?)
reflecŃii privitoare la transformările antropologice pe care le determină schimbarea
raportului cultură scrisă-receptare audio - vizuală şi se aduce în discuŃie necesitatea
unui „nou iluminism”, care să contracareze efectele „post-gândirii” sinonime cu „non-
gândirea” ca produs al societăŃii actuale.
După cum se poate constata, în domeniul teoriilor comunicării au existat şcoli
şi curente, s-au implicat instituŃii de cercetare, iar înŃelegerea fenomenelor psiho-
sociale a fost nuanŃată de oameni de ştiinŃă cu formaŃii diferite, prin eforturi
complementare. (vezi Manual, p. 14-19)

Concluzii: Istoria teoriilor comunicării începe la sfârşitul secolului al XIX. Pe

parcursul secolului al XX ea cunoaşte mai multe etape distincte, legate de dezvoltarea
mijloacelor de comunicare în masă.

Temă: CitiŃi în manual amănuntele referitoare la fiecare etapă din istoria

teoriilor comunicării.

Lista subiectelor pentru pregătire

Etapele dezvoltării cercetărilor asupra comunicării
Caracteristicile fiecărei perioade
Ideile dominante ale fiecărei perioade

Exemplu de test
Prima etapă în cercetarea comunicării se situează:
a după 1940
b înainte de 1900
c după 1980
Răspuns: b

8
 Cursul 3

SISTEMUL SOCIAL ŞI COMUNICAREA

LecŃia nr.3 oferă o perspectivă sociologică şi psihologică asupra fenomenului

comunicării în istoria şi prezentul omenirii.

Scopul: lărgirea culturii generale şi a culturii cunoaşterii.

Concepte cheie: spaŃii publice; spaŃiu privat

Rezumat:

SISTEMUL SOCIAL ŞI COMUNICAREA

Etape de dezvoltare în comunicarea umană

În lucrarea Teorii ale comunicării de masă, Melvin L. De Fleur şi Sandra Ball-
Rokeach au analizat principalele etape ale dezvoltării comunicării umane, considerând
că fiecare dintre ele a avut „consecinŃe profunde asupra vieŃii sociale individuale şi
colective”. Aceste etape au contribuit la constituirea sistemelor sociale şi la
configurarea diferitelor culturi.
• Prima etapă, epoca semnelor şi semnalelor, aparŃine fiinŃelor „preumane”,
incapabile, din punct de vedere fizic, de vorbire. Ele comunicau prin sunete, semne cu
mâna, expresie, mişcare. Comunicarea lor era complexă, faŃă de a primatelor de
astăzi, dar simplă în raport cu cea umană şi mult mai lentă, iar creierul, încă
neevoluat, determina o memorie de scurtă durată. Ea servea nevoilor biologice,
proprii şi lumii animale.
• Epoca vorbirii şi a limbajului, se leagă de apariŃia omului de
Cro Magnon (ulterior şi supravieŃuitor celui de Neanderthal), care ar fi început să
vorbească în urmă cu 90 000-40 000 de ani.
• Epoca scrisului. De la pictogramele convenŃionalizate, care standardizau
semnificaŃii, în vederea stocării informaŃiei şi transmiterii ei în timp şi spaŃiu,
umanitatea a evoluat spre utilizarea scrierii fonetice. Sistemul pictografic presupunea
reprezentarea unei idei, a unui obiect sau a unei fiinŃe ori a unui concept printr-un
simbol, ceea ce făcea dificilă nuanŃarea. Scrierea fonetică reprezenta un sunet
printr-un semn. Astfel s-a născut ceea ce astăzi numim alfabet.
• Epoca tiparului. Inventarea tiparului a reprezentat o revoluŃie în comunicare,
făcând posibilă o difuzare mult mai amplă, mai rapidă şi mai eficientă a informaŃiei,
ceea ce a permis noi conexiuni, deci un progres al gândirii şi cunoaşterii.
Alfabetizarea unui număr crescând de oameni a modificat însăşi evoluŃia umanităŃii.
• Epoca mijloacelor de comunicare în masă. Dezvoltarea cunoaşterii şi
invenŃiilor tehnice au produs, mai ales în secolul XX, noi revoluŃii care privesc nu
numai transmiterea informaŃiilor, dar şi schimbarea percepŃiei asupra lumii, relaŃiile
dintre indivizi şi comunităŃi, atenuarea diferenŃelor generatoare de conflicte,
comportamentul uman în general.

9
 SpaŃiu public şi spaŃiu privat
SpaŃiul privat
ExistenŃa fiecărui individ se desfăşoară într-un spaŃiu privat, familial, şi în
unul sau mai multe spaŃii publice, pe care individul le împarte cu semenii săi. Ambele
comportă anumite reguli, rigori, ambele influenŃează individual şi presupun anumite
comportamente comunicaŃionale, precum şi un sistem de relaŃii şi interacŃiuni.
Ambele reprezintă realităŃi cu o componentă fizică, spaŃială, şi una mentală.
SaŃiul privat, domestic, este căminul în care se formează individul, în care îşi
configurează identitatea şi în care trăieşte sentimentele de securitate şi afecŃiune
indispensabile oricărei fiinŃe umane. Acest spaŃiu are valori, tradiŃii, practici sociale şi
culturale, reguli de comportament comune cu ale altor spaŃii domestice similare, dar şi
diferenŃiate pe unele segmente. Identitatea familială este de obicei cu atât mai
distinctă şi pregnantă, cu cât nivelul de educaŃie al familiei este mai ridicat. O
asemenea identitate se constituie prin transmiterea, în cadrul comunicării intime, a
informaŃiilor despre membrii micro-sistemului social care este familia, prin punerea în
comun a unor reprezentări şi practici, prin trăirea în comun a unor sărbători sau
drame.

SpaŃiul public
SpaŃiul public a existat dintotdeauna, de când au existat viaŃa comunitară şi
organizarea socială.
SpaŃiul public modern s-a constituit odată cu trecerea individului (în raport cu
statul) de la condiŃia de supus la aceea de cetăŃean cu drepturi constituŃionale.
Fenomenul a evoluat treptat, încă înaintea revoluŃiei din 1789, dar s-a accentuat
imediat după declanşarea ei şi s-a consolidat în legătură cu revoluŃiile burgheze din
1848. Pe parcursul mai multor decenii, pe măsură ce s-a dezvoltat o burghezie dornică
de reforme, progres, afirmare socială, s-au impus în conştiinŃa contribuabililor,
plătitori de taxe şi impozite către stat, revendicări ce aveau în centru ceea ce vom
numi cei trei B: Banul, Binele şi Bunul public. Îndeosebi după 1790-1800 în Europa
s-au deschis grădini publice, muzee, şcoli publice, biblioteci publice (sau populare).
Până atunci spaŃiile publice fuseseră piaŃa oraşului, teatrele şi cafenelele, locuri fizice
în care se făcea schimb de mesaje la nivel de grup şi de mulŃime. Se ridică
monumente prin subscripŃie publică, se rostesc discursuri în săli publice, se
organizează conferinŃe publice, se comunică intens idei politice, mesaje culturale, idei
sociale.
IniŃial marcat de problematica politică (vezi în Antichitate Agora, sau în sfera
publică burgheză la începuturile configurării ei), spaŃiul public începe să fie dominat
de problema socială (Pentru spaŃiul public la români vezi Manual p. 27-28).
SpaŃiul public nu este numai un loc fizic, ci şi o realitate mentală. Prin
mijloacele de comunicare în masă, îndeosebi radio şi televiziunea, se constituie un
spaŃiu public nelegat de un loc anume. Dezbateri, emisiuni televizate cu public,
concursuri, aduc în conştiinŃa maselor întreaga problematică umană, socială, politică
sau intelectuală a unei epoci. Acest spaŃiu public „virtual” vehiculează idei şi modele,
modifică limbajul cotidian, comportamentele, influenŃează opŃiunile şi consumul.
ApariŃia unui spaŃiu public supra-naŃional, global, la nivelul întregii lumi, prin
comunicarea electronică, duce la ultimele consecinŃe o extensie începută cu decenii în
urmă.

10
 Dimensiunea spaŃială s-a redus, distincŃia public-privat s-a diluat, viaŃa
cotidiană utilizează tehnologii moderne.
Pentru structurile şi formele de comunicare publică vezi Manual p. 29.

Concluzii: SpaŃiul public modern s-a configurat în secolul al XIX-lea şi se

diversifică permanent, ca loc/locuri fizic/fizice şi ca realitate mentală.

Temă: Vezi principalele repere ale istoriei spaŃiului public la români, în

manual.

Lista subiectelor pentru pregătire

Etapele dezvoltării comunicării umane
SpaŃiul privat - caracteristici
SpaŃiul public

Exemple de test
1. SpaŃiu public european s-a consolidat:
a – în secolul al XVI-lea
b – în Renaştere
c – în secolul al XIX-lea
d – la începutul secolului XX
Răspuns: c
2. SpaŃiu public se caracterizează prin:
a – izolare
b – discreŃie
c – vizibilitate
d – domesticitate
Răspuns: c

11
Cursul 4

INFORMAłIA ŞI COMUNICAREA

LecŃia nr.4 este consacrată informaŃiei în relaŃie cu comunicarea

Scopul: ÎnŃelegerea rolului informării în societatea contemporană,

familiarizarea cu categoriile distincte de informaŃii.

Concepte-cheie: informaŃie;
industria informării

generale
informaŃii instrumentale
de prevenire

societatea informaŃiei
NTIC

Rezumat:

INFORMAłIA ŞI COMUNICAREA

DefiniŃii
Ca şi conceptul de comunicare, conceptul de informare are un caracter
polivalent şi ambiguu, ridicând numeroase probleme în încercarea de a se formula
definiŃii complete.
Se impune mai întâi distincŃia între termenii: informaŃie şi informare.
Vom numi informaŃie o cunoaştere elementară care poate fi transmisă,
stocată, conservată şi utilizată datorită unui suport. După criteriul zonei de interes,
poate fi locală şi universală. În funcŃie de modul de transmitere, poate fi directă (fără
intermediar) sau indirectă (transmisă prin diferite mijloace de comunicare).
InformaŃia este un produs al comunicării.
Prin termenul de informare înŃelegem: 1. AcŃiunea de a informa/a se informa
şi rezultatele ei. 2. Comunicare orală sau scrisă prin care cineva este înştiinŃat în
legătură cu un fapt sau un eveniment.
În legătură cu acestea s-a configurat conceptul industria informării care
desemnează totalitatea activităŃilor legate de producŃia, difuzarea şi utilizarea
informaŃiei profesionale sau specializate, îndeosebi în forma electronică. Produsele ei
sunt: băncile de date, în creştere numerică din anii ’70, CD-ROM-urile apărute în
1985, programele de calculator documentare.
Nicolae George Drăgulănescu (ŞtiinŃa şi tehnologiile informaŃiei, Bucureşti,
2004) adoptă, din raŃiuni metodologice, o definiŃie simplificată: ,,InformaŃia este o
cunoaştere elementară, susceptibilă a fi transmisă, stocată şi conservată datorită
unui suport şi unui cod de identificare.
Cunoaşterea, la rândul ei, este definită ca un „ansamblu articulat şi organizat
de cunoştinŃe” sau „de date asimilate, înregistrate şi retransmise de oameni”.

12
 Cu alte cuvinte, cunoaşterea este rezultatul comunicării cunoştinŃelor,
informaŃiilor conŃinute în mesaje.
Urmează o analiză a dificultăŃilor fiecărui nivel de comunicare:
• nivelul informării.
• nivelul cunoaşterii.

Tipuri de informaŃie
Există o mare varietate de informaŃii, ceea ce impune clasificări după anumite
criterii:
a. După criteriul zonei de interes, informaŃia poate fi:
− locală;
− universală.
b. După obiectul ei sau domeniul în care este produsă şi folosită, informaŃia este:
− ştiinŃifică;
− tehnică;
− socială;
− politică;
− culturală/artistică;
− economică/financiară;
− fără utilitate practică/de divertisment.
c. După criteriul utilităŃii. Fiecare categorie de informaŃii este
vehiculată/valorificată într-un anumit spaŃiu comunicaŃional, dar comunicarea
mediatică difuzează informaŃii din toate aceste zone. Nevoile de informare ale
publicului s-au diversificat, iar mass-media caută să le răspundă oferind mai multe
tipuri de informaŃii (apud Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Iaşi,
1999):
InformaŃiile generale − care constituie un „capital informaŃional” indispensabil
omului modern, asigurându-i accesul la spectacolul lumii, deci adaptarea, integrarea,
participarea. InformaŃiile de acest tip nu au efecte directe asupra individului, ele
acumulându-se într-un „depozit” în care sunt păstrate în „stare latentă”, dar, global,
construiesc o viziune asupra mediului ambiant, deschid perspective, permit
înŃelegerea fenomenelor şi contribuie la configurarea unei opinii.
InformaŃiile generale dezvoltă şi diversifică experienŃa culturală dobândită prin
instrucŃia programată, răspunzând, pe de altă parte, curiozităŃii intelectuale şi nevoilor
de orientare în cotidian.
InformaŃiile instrumentale, cum sunt numite în literatura anglo-saxonă de
specialitate, privesc datele punctuale, necesare în mod practic vieŃii cotidiene − starea
vremii, preŃuri, programe culturale, servicii publice curente sau/şi speciale, cu alte
cuvinte, tot ce este util de ştiut pentru eficientizarea şi ameliorarea activităŃilor zilnice
ale omului obişnuit. Acest tip de informaŃii face obiectul micilor ştiri din presă şi
semnalează oportunităŃi.
InformaŃiile de prevenire sau de avertizare anticipează situaŃii şi comunică
publicului date care îl pot orienta pentru viitorul imediat (creşterea peste nivelul de
atenŃie a apelor râurilor, iminenŃa unei greve ce afectează transporturile, scăderea
drastică a temperaturilor, blocarea unor drumuri, apariŃia unor epidemii, instituirea
unor taxe noi, plătibile până la anumite termine ş.a.).
În ultimă instanŃă, informaŃia de avertizare este o varietate a informaŃiei
instrumentale, dat fiind caracterul ei utilitar.

13
 Acestor „familii” de informaŃii li se pot adăuga informaŃiile specializate, care
nu au caracter general şi care interesează numai unele categorii de public: informaŃii
sportive (îndeosebi cele privitoare la sporturile mai puŃin populare) şi artistice
(referitoare la evenimente cu impact în cercuri restrânse). Acestea nu sunt
indispensabile şi au efecte mai puŃin (sau deloc) pragmatice.

Raportul informaŃie − comunicare

În legătură cu raporturile dintre informaŃie şi comunicare, s-au formulat
diverse puncte de vedere. Robert Escarpit considera comunicarea ca un act, iar
informaŃia ca produs al acesteia.
Conform unui „model social” schematizat pentru ciclul informaŃiei, prezentat de
N. G. Drăgulănescu, în sistemul cercetării există trei etape:
1. construcŃia;
2. comunicarea;
3. utilizarea informaŃiei.

Acest ciclu este compatibil, în planul economic, cu etapele:

1. producŃie;
2. distribuŃie;
3. consum.

InformaŃia este vehiculată în forme orale, scrise, audio-vizuale, stocată,

prelucrată, transmisă de edituri, biblioteci, organisme ştiinŃifice, centre şi oficii de
informare-documentare, cu alte cuvinte, comunicată într-un circuit cu ramificaŃii, prin
intermediul unor suporturi, care sunt documentele (pe hârtie, bandă magnetică, film,
suport electronic).

ŞtiinŃa informaŃiei
Începând din spaŃiul anglo-saxon s-a configurat în lume ceea ce se numeşte
ştiinŃa informaŃiei, studiată de diferite organisme ştiinŃifice. În 1968, a luat fiinŃă
American Society for Information Science, iar acest domeniu pluridisciplinar este în
expansiune.
Dezvoltată pe parcursul mai multor decenii, această ştiinŃă a informaŃiei are ca
funcŃie esenŃială, după N. G. Drăgulănescu, „transferul cunoştinŃelor şi a cunoaşterii
de la individ la individ şi de la generaŃie la generaŃie (prin achiziŃia,
prelucrarea/transferul şi exploatarea informaŃiei), pentru a facilita evoluŃia omenirii”.
Trei mari direcŃii de schimbare în viaŃa societăŃii au generat apariŃia acestei
ştiinŃe:
1. În domeniul cultural: creşterea cererii de informaŃie ştiinŃifică şi tehnică,
atât la nivelul specialiştilor, cât şi la acela al marelui public.
2. Pe plan economic: dezvoltarea industriei informaŃiei ca sector industrial.
Epoca noastră se şi numeşte de altfel era postindustrială, definită de societatea
informaŃiei, a cărei valoare a crescut considerabil, trecând pe primul plan.
3. În domeniul tehnologic: explozia noilor tehnologii ale informării şi
comunicării (NTIC) (vezi manual p. 40-41).

14
 Concluzii: InformaŃia este un produs al unui proces, comportă costuri, valori
şi categorii diferenŃiate; ea face obiectul unei discipline: ştiinŃa informaŃiei.

Temă: după modelul din manual, selectaŃi informaŃii din mass-media şi

stabiliŃi cărei categorii îi aparŃin.

Lista subiectelor pentru pregătire

DefiniŃii
InformaŃie – cunoaştere – înŃelegere
Tipuri de informaŃie
Raportul în informaŃie – comunicare
ŞtiinŃa informaŃiei
NTIC

Exemple de teste
1. ŞtiinŃa informaŃiei a apărut:
a – în secolul al XIX-lea
b – în secolul al XX
c – în secolului XVIII-lea
d – în Renaştere
Răspuns: b

2. Se dă informaŃia ….. Este aceasta:

a – informaŃie generală
b – informaŃie instrumentală
c – informaŃie de prevenire

15
Cursul 5

INSTRUMENTELE ŞI COMUNICĂRII

LecŃia nr.5 tratează despre instrumentele comunicării

Scopul: Însuşirea unor elemente de cunoaştere privind limbajele, limbile şi

subdiviziunile acestora. Cunoaşterea principalilor teoreticieni ai limbii.

Concepte-cheie: limbaj; limbă; grai; semn; denotaŃie; conotaŃie; context;

dialect

Rezumat:

INSTRUMENTELE COMUNICĂRII

Limbajul
DefiniŃii
Lingvistul elveŃian Ferdinand de Saussure (1857-1913) afirma că „nu limbajul
vorbit îi este caracteristic omului, ci facultatea de a constitui o limbă”.
Se impune, mai întâi, o distincŃie între limbaj şi limbă. Pentru cel dintâi,
DicŃionarul explicativ al limbii române înregistrează următoarele sensuri:
„1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor,
prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele; limbă, grai.
2. Limba unei comunităŃi istoriceşte constituită.
3. Mod specific de exprimare a sentimentelor şi gândurilor în cadrul limbii
comune sau naŃionale.
4. (Informatică) − „sistem de caractere şi simboluri folosit în programare”. Se
consemnează şi un sens figurat: „Mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor prin
culoare, sunete muzicale ş.a.”
Conform unui DicŃionar de psihologie realizat de un membru al SocietăŃii
Franceze de Psihologie, Norbert Sillamy (tradus la Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996), limbajul este „o funcŃie de exprimare şi comunicare a gândirii prin
utilizarea de semne care au o valoare identică pentru toŃi indivizii din aceeaşi specie,
în limitele unei arii determinate”.
Limbajele utilizate de specia umană se învaŃă pe parcursul evoluŃiei fiecărui
individ. Nou-născutul foloseşte spontan un limbaj non-verbal. De la vârsta de 6 luni,
fiinŃa umană crescută în condiŃii normale dobândeşte un vocabular pasiv. La circa 18
luni începe să utilizeze limba maternă, iniŃial rudimentar, construind înŃelesuri. La
vârsta de 4 ani poate cunoaşte circa 1 500 şi 2 000 de cuvinte, la 6 ani între 2 500 şi 3
000.
AbilităŃile de utilizare a limbajului articulat sub forma unei limbi sau mai
multora, dacă individul trăieşte într-un mediu poliglot sau bilingv, se dezvoltă odată
cu gândirea şi cu identitatea. Un adult cu nivel cultural mediu stăpâneşte un vocabular
de circa 20 000 de cuvinte.
Din punct de vedere psihologic, limbajul este un instrument de socializare
prin care individul îşi comunică gândurile şi sentimentele şi adaptarea în grupuri mai
mici sau mai mari de semeni.

16
 Clasificări
Din punct de vedere formal se pot distinge mai multe tipuri de limbaj:
1. Limbajul pasiv, cel pe care îl înŃelegem.
2. Limbajul activ, cel pe care îl folosim pentru a comunica.
3. Limbaje verbale, care folosesc cuvântul scris/vorbit.
4. Limbaje non-verbale, care folosesc semne şi semnale de altă natură decât
vorbirea.
O clasificare diferită a limbajelor se datorează filosofului Karl Popper (1902-
1994) născut la Viena, profesor de logică la Londra:
1. Limbaje inferioare, cu funcŃie de semnalizare şi autoexpresie, utilizate şi în
lumea animală.
2. Limbaje superioare, apte de descriere şi argumentare.
3. Limbaje mixte, care folosesc resurse biologice şi intelectuale.
Se impune, pe de altă parte încă o distincŃie, între limbajul natural şi limbajul
artificial.
Limbajul natural este acela vorbit în mod spontan, necesar existenŃei şi
accesibil oricărui reprezentant al speciei umane.
Limbajul artificial este un sistem formal, elaborat în scopul unei comunicări
superioare, pentru care limbajul natural este insuficient: limbajul matematic, limbajele
informatice, limbajul muzical.
Pentru FuncŃiile limbajului, vezi Manual p. 45-47).
Limbaje non-verbale
Limbajul matematic este un sistem de semne constând în cifre şi simboluri
specifice, traducând realităŃi abstracte şi codificând un tip de gândire care nu este
accesibil, fără iniŃiere, oricărui individ. Limbajul matematic exprimă proprietăŃi ale
unor entităŃi abstracte şi relaŃiile dintre ele, servind unor raŃionamente deductive.
Limbajul plastic este un sistem de comunicare vizuală utilizat pentru a transmite
idei şi sentimente, pentru a genera anumite stări de spirit şi a obŃine efecte estetice.
Acest sistem comportă o serie de elemente specifice, unele fizice, altele abstracte.
1. Materia/materialul
2. Volumul
3. Linia
4. Culoarea
5. Perspectiva
6. CompoziŃia
Limbajul muzical.
Limbajul cinematografic.
(Pentru detalii vezi Manual p. 47-51).

Limba
DefiniŃii
Părintele teoriei limbajului este lingvistul elveŃian Ferdinand de Saussure. El
este autorul unui celebru „Curs de lingvistică generală”, publicat postum, în anul
1916. Considerat o operă revoluŃionară, acest text a influenŃat dezvoltarea ştiinŃelor
umaniste pe parcursul secolului XX. Saussure a pus bazele semiologiei, care studiază
„viaŃa semnelor în viaŃa socială”. El a observat că semnul este unitatea de bază în

17
codul/sistemul care este limba şi că el conŃine un semnificant şi un semnificat a căror
relaŃie produce o semnificaŃie.

Semn

format din

semnificat semnificant
(concept (existenŃa fizică a
mental) semnului)

SemnificaŃia nu rezidă exclusiv în semnul grafic, ci se constituie ca atare în

relaŃia dintre acest semn şi celelalte semne din mesaj, fiind determinată de context,
adică de un ansamblu de înŃelesuri.
Cuvântul context are un sens propriu (ansamblu de sensuri, în cadrul unui text) şi
unul figurat: SituaŃie sau complex de situaŃii psiho-sociale, culturale, politice care
conferă anumite înŃelesuri în comunicarea orală şi scrierea publică şi/sau privată.
Vom defini limba ca tip de limbaj verbal, adică un sistem de forme şi relaŃii şi
un fenomen psiho-social-cultural prin care se exprimă o cultură şi un mod de gândire
specific unei comunităŃi istoriceşte constituite.
Acest fenomen reprezintă obiectul de studiu al ştiinŃei numite lingvistică şi
comportând mai multe ramuri: lingvistica generală, lingvistica istorică (sau
diacronică), lingvistica sincronică.
Întrucât limba evoluează odată cu societatea pe care o exprimă şi al cărei produs
este, un mare număr de limbi au dispărut odată cu popoarele care au ieşit din istorie.
Există aşadar limbi vii vorbite şi în prezent şi limbi moarte, păstrate numai în
texte care au rezistat timpului.
După structura lor, limbile se împart în patru mari tipuri: izolant, aglutinant,
flexionar şi încorporant (detalii în Manual p. 53).
Clasificarea aceasta este una tipologică, dar există şi o clasificare geografică,
având drept criteriu gruparea teritorială a limbilor.
O altă clasificare este cea genealogică, limbile fiind grupate în familii precum:
indo-europeană, semito-hamitică, ibero-caucaziană, uralo-altaică, chino-tibetană,
dravidiană ş.a.
Statisticile înregistrează un număr de limbi actuale ce variază între 2000 şi 3000,
întrucât studiul şi centralizarea informaŃiei nu sunt încheiate.
Orice limbă cunoaşte transformări legate de schimbările societăŃii care o
utilizează. Se produc influenŃe între limbi, schimburi în unul sau mai multe sensuri,
evoluŃii mai rapide sau mai lente. De exemplu limba română s-a dezvoltat spectaculos
pe parcursul secolului al XIX-lea datorită mai ales unui aport de cuvinte şi expresii
din limba franceză, faŃă de care societatea românească a manifestat o mare
receptivitate. Afluxul a fost stimulat de călători şi călătorii, dar mai ales de importul
de cărŃi şi periodice franceze, de mode şi modele, inclusiv comunicaŃionale.
Limba română face parte din grupul limbilor romanice, alături de portugheză,
spaniolă, catalonă, franceză, provensală, italiană, sardă, reto-romană şi dalmata
(dispărută).
În cadrul sistemului care este o limbă s-au identificat diferenŃieri determinate de
fenomene psiho-sociale şi culturale zonale:

18
 a. Dialectele. Dialectul este ramificaŃia teritorială a unei limbi, având aceeaşi
structură, aceleaşi reguli, dar un vocabular şi un inventar de expresii specifice,
anumite particularităŃi fonetice.
Limba română, vorbită iniŃial pe o arie mai extinsă decât actualul teritoriu al
statului român, a avut / are următoarele dialecte:
• dialectul daco-român, vorbit la nord de Dunăre, în jurul Arcului Carpatic;
• dialectul aromân, vorbit încă în sudul Dunării, până în Grecia muntoasă de azi;
• dialectul megleno-român (azi-dispărut);
• dialectul istro-român (şi acesta dispărut).
Ramura lingvisticii, care studiază dialectele se numeşte dialectologie.
b. Graiurile. Graiul este o subunitate a dialectului, vorbită pe o arie mai puŃin
extinsă, cu particularităŃi fonetice şi de vocabular (graiul bănăŃean, graiul ardelean,
graiul oltenesc ş.a.).

Teoreticieni ai limbii şi limbajului

ÎnŃelegerea complexităŃii fenomenului pe care îl reprezintă limba se datorează
în mare măsură lui Jan Ignacy Baudouin de Courtenay (1845-1929), polonez care a
trăit o vreme în Rusia, lingvist cu o activitate prodigioasă, de 6 decenii. Încă înainte
de 1889 el era interesat de raporturile limbajului cu factorii psihologici şi cei sociali.
Este creatorul conceptului de fonem, care este „echivalentul psihic al sunetului”.
ElveŃianul Ferdinand de Saussure (1857-1913) este autorul unor teorii asupra
limbii şi limbajului care consideră că semnul, arbitrar, este unitatea dintre semnificant
(ex: imaginea acustică) şi semnificat (conceptul la care aceasta trimite).
El face diferenŃa dintre limbă, ca „tezaur social al unităŃilor şi regulilor reduse
la sistem, care sunt proprii comunităŃii locuitorilor − şi vorbire − fapt individual,
realizare variabilă”, în limitele înŃelegerii.
Antoine Meillet (1866-1936), lingvist francez, a fost preocupat mai ales de
cauzele schimbării, transformărilor limbilor. El a definit fraza ca pe un „ansamblu de
articulaŃii legate între ele prin raporturi gramaticale şi care, nedepinzând din punct de
vedere gramatical de nici un alt ansamblu, îşi este sieşi suficientă”.
Americanul Leonard Bloomfield (1887-1949) fondator al SocietăŃii Americane
de Lingvistică, preocupat de studiul limbii sanskrite, şi cercetător al altor limbi vechi
a publicat în 1914 lucrarea Language (Limbajul). El înŃelege caracterul subtil şi
complex al semnificaŃiei fiecărei forme dintr-o limbă, în legătură cu „ceea ce
formează universul vorbitorului”.
Lingvistul rus Roman Jakobson (1896-1893) refugiat în Cehoslovacia, trăind în
diferite Ńări scandinave şi apoi în S.U.A. este unul dintre numele de referinŃă ale
cercetării asupra comunicării verbale. Preocupat în principal de fonologie, a făcut
studii asupra limbajului şi a elaborat teoria celor şase funcŃii ale acestuia.

Concluzii: Universul comunicării cuprinde numeroase limbaje verbale în

nonverbale. Limba este un limbaj verbal. Există diverse categorii şi familii de limbi.
Cercetarea problematicii lor a produs nume de referinŃă în istoria intelectuală din
ultimul secol.

Temă: ReŃineŃi definiŃiile conceptelor – cheie. CăutaŃi-le în DicŃionar de

comunicare (Sultana Craia, orice ediŃie).

19
Lista subiectelor pentru pregătire
Limbajul – definiŃii – clasificări
FuncŃiile limbajului
Piramida lui Maslow
Tipuri de limbaj
Limba – definiŃii, clasificări, subdiviziuni
Teoreticieni ai limbii

Exemple de teste
1. FuncŃiile limbajului au fost definite de:
a – Ferdinand de Saussure
b – Iorgu Iordan
c – Roman Jakobson
d – Andre Malraux
e – Ion Coteanu
Răspuns: c

2. Dialectul este:
a – o ramificaŃie teritorială a unei limbi
b – forma veche a unei limbi
c – forma oficială a unei limbi
d – o limbă dispărută
Răspuns: a

20
Cursul 6

FUNCłIILE ŞI BARIERELE COMUNICĂRII

LecŃia nr.6 prezintă funcŃiile şi barierele comunicării în zona publică şi în cea

privată.

Scopul lecŃiei: descrierea comunicării din punctul de vedere al funcŃiilor

psiho-sociale

Concepte-cheie: a informa; a convinge; socializare; interpretare; divertisment;

control

Rezumat:

FUNCłIILE ŞI BARIERELE COMUNICĂRII

FuncŃiile comunicării private

Din moment ce, aşa cum am văzut, comunicarea este strâns legată de gândire,
este evident că principala ei funcŃie este aceea de a exprima gândurile şi sentimentele.
La nivel interpersonal şi la nivel social, în sfera publică şi în sfera privată,
comunicarea răspunde unor nevoi şi îndeplineşte anumite funcŃii, cărora diferiŃi autori
le-au consacrat diverse clasificări. O sinteză simplificată a acestora propune Petre
Anghel în volumul Stiluri şi metode de comunicare (Bucureşti, 2003). Conform
acesteia, fiinŃele umane comunică pentru:
− A informa şi a se informa. În orice comunitate, familială, şcolară,
profesională, în orice spaŃiu al comunicării indivizii fac în permanenŃă schimb de
informaŃii, fără de care nu se pot orienta, nu se pot integra în grupuri, nu pot rezolva
nici una dintre problemele vieŃii curente şi, evident nu pot stabili nici un fel de relaŃii
cu semenii lor.
− A convinge (a se convinge). Orice informaŃie se „aşază” într-un sistem
format din asamblarea altor informaŃii, sistem ce implică relaŃii între acestea.
− A provoca o acŃiune, o reacŃie. Comunicăm întotdeauna scontând pe un
anumit efect, indiferent că spunem unui copil: „nu atinge priza”. Ca îndemn sau ca
interdicŃie, comunicarea vizează o schimbare de stare, în interesul propriu sau în
interesul altcuiva, ori în interesul ambelor persoane (sau în interes public, în cazul
comunicării de masă).
− A se face înŃelese. Comunicarea are ca scop înŃelegerea, punerea în comun.
ÎnŃelegerea comportă un element cognitiv şi unul afectiv, precum şi recunoaşterea
paradigmelor, adică a structurilor gândirii care ne conduc pe noi şi pe ceilalŃi.
− A se face acceptate. Comunicarea ne permite acomodarea în orice grup mai
mic sau mai mare, cu identitate care ne este recunoscută şi pe care ne-o afirmăm.
− A amuza şi a se amuza. Psihologia umană implică nevoi multiple, între care
aceea de divertisment.
− A afirma şi a se afirma. Comunicarea serveşte la a-i impresiona pe cei din
jur, afirmând personalitatea celui care comunică.
− A elibera tensiuni. FiinŃele umane, ca şi animalele, exteriorizează prin
comunicare bucuria, frica, enervarea, neliniştea, cele mai diverse stări de spirit

21
exprimate direct sau indirect, ca rezultat al unei nevoi irepresibile în stările sau
momentele de concentrare a sentimentelor.

FuncŃiile comunicării publice şi de masă

FuncŃiile comunicării, enumerate mai sus, privesc individul în zona lui de
existenŃă privată sau publică. Din perspectiva sferei publice, s-au configurat însă şi
alte funcŃii ale comunicării.
O primă clasificare se datorează lui Aristotel, aşadar datează din antichitate.
Conform acesteia, comunicarea publică are trei funcŃii:
− Politică sau deliberativă.
− Forensică sau judiciară.
− Epideictică sau demonstrativă.

În volumul Essais de linguistique générale (Paris, 1963), lingvistul Roman

Jakobson propunea următoarele funcŃii, valabile atât pentru comunicarea privată, cât
şi pentru aceea publică (şi de masă):
− FuncŃia expresivă, este aceea prin care se exprimă atitudinea emiŃătorului
faŃă de o situaŃie şi conŃinutul mesajului.
− FuncŃia conativă se raportează la destinatarul mesajului şi se mai numeşte
persuasivă sau retorică. Ea vizează influenŃarea receptorului şi obŃinerea unei reacŃii.
− FuncŃia referenŃială vizează referentul mesajului − lucrul, fenomenul despre
care se comunică.
− FuncŃia fatică este aceea care vizează verificarea bunei desfăşurări a
comunicării şi menŃinerea contactului.
− FuncŃia poetică se referă la felul în care se comunică mesajul, aşadar nu la
conŃinut.
Mai funcŃională şi cuprinzătoare este suita de funcŃii ale mijloacelor de
comunicare, de fapt al comunicării însăşi. După Mihai Coman, care le preia de la alŃi
autori consacraŃi, acestea au un caracter socio-cultural şi sunt:
− FuncŃia de informare.
− FuncŃia de interpretare.
− FuncŃia de legătură.
− FuncŃia culturalizatoare.
− FuncŃia de divertisment.
Am adăugat însă acestora şi funcŃia de control/reglare. Pentru explicaŃii şi
exemple, vezi Manual, p. 60-70 (obligatoriu).

FuncŃia de control/reglare
În ultimă instanŃă, toate funcŃiile deja enumerate se subsumează unei funcŃii
fundamentale – funcŃia de control al societăŃii, aflată în directă legătură cu rolul mass-
media, definit drept „a patra putere în stat” sau „câinele de pază al societăŃii”.
Exercitată de presă sau prin intermediul presei de către Putere, funcŃia de control
al societăŃii acŃionează în cadrul tuturor modelelor teoretice, de la cel autoritar la cel
liberal.

22
 Barierele comunicării
FuncŃiile comunicării nu se pot împlini întotdeauna, datorită diferitelor
obstacole care distorsionează sau împiedică total schimbul de mesaje şi mai ales
înŃelegerea lor corectă. Există diferite bariere de natură fizică şi psihică, lingvistice,
geografice, politice, culturale din cauza cărora nu putem comunica perfect.
În volumul Teoria comunicării (Bucureşti, 2001), Vasile Tran şi Irina
Stănciugelu prezintă o clasificare a barierelor în comunicare, după un profesor de la
Universitatea Columbia (S.U.A.), Leonard Saules. Acesta consideră că se pot
identifica următoarele bariere:
1. Lingvistice, sau de limbaj, datorită cărora aceleaşi cuvinte au sensuri diverse
pentru vorbitorii aceleaşi limbi.
Nu toŃi vorbitorii unei limbi o stăpânesc în egală măsură, deci nu toŃi se pot
exprima la fel. În legătură cu barierele de limbă, trebuie semnalate unele probleme ale
unor vorbitori:
− logofobia, care este sentimentul de teamă de a comunica verbal, îndeosebi în
public; provine mai ales din nesiguranŃa privind propria capacitate de comunicare;
− logopatia, care desemnează un defect al vorbirii, constând în neclaritatea
exprimării, în incoerenŃă;
− logoreea, manifestare verbală necontrolată, excesivă, datorată unei
surescitări;
− logoplegia, disfuncŃie comunicaŃională ce se manifestă prin incapacitatea de
a pronunŃa unele sunete sau cuvinte;
− autismul, cea mai gravă disfuncŃie, stare psihică patologică, manifestată prin
refuzul comunicării, închidere în sine, izolare faŃă de lumea exterioară.
2. Bariere de mediu, determinate de:
− condiŃiile de poluare fonică a ambianŃei în care se comunică;
− lipsa de calitate a suportului sau a aparaturii în cazul comunicării mediatice
(bandă, disc ş.a.);
− tensiunile psihice din mediul în care se comunică (suspiciune, neîncredere,
intoleranŃă, autoritate excesivă ş.a.m.d.).
3. Bariere de mentalitate sau concepŃie, cum sunt:
− existenŃa unei experienŃe cu efecte psihologice prelungite;
− existenŃa unor preconcepŃii, unor reprezentări fixe;
− dezinteresul pentru subiect;
− mentalitatea specifică unei culturi, unei categorii de vârstă, unei categorii
sociale, unei religii ş.a.
Asemenea bariere provoacă la receptor incapacitatea de a asculta cu atenŃie, cu
interes, sau/şi marchează mesajul/mesajele emiŃătorului. Dimpotrivă, reducerea la
minimum a acestor bariere determină la receptor o ascultare activă, generatoare de
empatie, înŃelegere, reflecŃie, internalizare.

Concluzii: FuncŃiile comunicării se raportează la nevoile individului şi ale

societăŃii, ele fiind de natură psiho-socială. DisfuncŃiile sunt generate de probleme de
ordin patologic, dar şi de nivel cultural.

Test: CitiŃi exemplele prezentate la această lecŃie în manual (p.62 - 70) şi găsiŃi
exemple în viaŃa cotidiană. AveŃi un nivel acceptabil dacă puteŃi identifica cel puŃin
unul pentru fiecare funcŃie.

23
Lista subiectelor pentru pregătire
FuncŃiile comunicării private
FuncŃiile comunicării publice şi de masă
Barierele comunicării

Exemple de teste
1. FuncŃia conativă se referă la:
a – referentul mesajului
b – influenŃarea receptorului
c – forma mesajului
Răspuns: b

2. Logofobia este:
a – un defect de vorbire
b – teama de a comunica
c – stare psihică patologică
d – tentaŃia de a vorbi mult şi necontrolat
Răspuns: b

24
Cursul 7

TEORII ALE COMUNICĂRII

LecŃia nr.7 cuprinde o prezentare sintetică a celor mai cunoscute teorii privind
comunicarea de masă, devenite „clasice“.

Scopul lecŃiei: Informarea minimală în legătură cu reperele „gândirii

comunicaŃionale”.

Concepte-cheie: model; semnal; canal; stimul-răspuns; influenŃă; gate keeping

Rezumat:

TEORII ŞI MODELE ALE COMUNICĂRII

Procesul, mecanismele şi efectele comunicării au făcut obiectul unui mare număr de

încercări de teoretizare. Unele au devenit celebre, prin citări repetate (îndeosebi acelea
care au construit „metafore”), altele au avut o circulaŃie mai restrânsă. Teoriile propun de
obicei modele, adică reprezentări sumare, care simplifică şi schematizează complexitatea
fenomenelor comunicării. Nu există un model unanim acceptat, dar fiecare ridică o serie
de probleme şi propune un mod de abordare. De altfel şi comunicarea (îndeosebi
comunicarea de masă) suferă transformări, iar impactul, influenŃa şi efectele mass-media
nu au fost identice în diferite perioade de la apariŃia lor. Astfel, modele ce păreau la un
moment dat funcŃionale au fost ulterior amendate sau depăşite.
Există totuşi un inventar „clasic” de teorii şi modele fundamentale, a căror
cunoaştere se impune pentru oricine se iniŃiază în domeniul teoriei comunicării.

Modelul lui Shannon şi Weawer -1949

În ce context apare acesta? Între 1920 şi 1940 radioul şi presa îşi relevaseră puterea
de influenŃă, nu numai prin difuzarea informaŃiei, modificând mentalităŃile, dar şi ca
instrumente de propagandă. Pe plan tehnic se făcuseră progrese importante în calitatea
transmiterii mesajelor în radio şi telefonie. Tot mai mulŃi oameni aveau acces la aceste
servicii care generaseră veritabile industrii. Interesa în mare măsură realizarea unei
transmisii eficiente. În cercetarea comunicării şi a mass-media se configurează curente şi
şcoli europene: în 1930 Şcoala de la Frankfurt, în 1937 şi 1938 la Paris şi unele şcoli
americane. În 1928 Jean Stoetzel fondase la Paris Institutul Francez al Opiniei Publice. În
S.U.A. se publicaseră lucrările de referinŃă ale părinŃilor teoriilor comunicării:
matematicianul şi sociologul Paul Felix Lazarsfeld, psihosociologul Kurt Lewin,
psihologul Carl Hovland şi politologul Harold D. Lasswell. Din 1940 până înspre 1960 se
configura „vârsta de aur a psihologiei sociale”. Acesta este climatul în care Claude
Shannon (1916-2001), părintele teoriei matematice a informaŃiei (1948), în colaborare cu
un coleg al său mai puŃin cunoscut, Warren Weawer, a proiectat un model liniar al
comunicării, având ca direcŃie de interes transmiterea eficientă a unui mesaj de la emiŃător
la un receptor.
Modelul comportă o sursă de informaŃie, care decide ce mesaj se transmite,
alegându-l dintre mai multe mesaje posibile şi dându-i o formă transmisibilă. Mesajul este

25
convertit într-un semnal (de exemplu radio) şi trimis printr-un canal, adică un mijloc fizic
(undă de lumină, sunet, undă radio, cablu telefonic) către receptor.
Reprezentat grafic modelul lui Shannon şi Weawer produce următoarea schemă:

Sursă de Transmi- Recep- DestinaŃie

informaŃie Ńător tor
semnal

Modelul lui Lasswell − 1948

În acelaşi climat, cu numai un an mai devreme, politologul Harold Lasswell
(1902-1948) propunea un model care la rândul lui poate fi reprezentat grafic. Lasswell
era, de altfel, un teoretician preocupat de raporturile dintre sistemul social şi mass-media,
şi i se datorează o clasificare a funcŃiilor comunicării. În 1927 publicase o carte despre
tehnicile de propagandă folosite în primul război mondial, în 1932 o lucrare despre
comunicarea politică, iar în 1948 Comunicarea ideilor. Nu atât procesul tehnic îl interesa,
cât analiza conŃinutului comunicării de masă. EsenŃa teoriei sale o rezumă la o frază:
Cine  ce spune  prin ce canal  cui cu ce efect?
Grafic, modelul său arată astfel:
Cine Ce Prin Cui Cu ce
(comunicator) mesaj ce (receptor) efect?
canal
media
Este, după cum se observă, tot un model liniar, care pune accentul pe ideea de
persuasiune, luând în calcul efectele. Prin persuasiune înŃelegem demersul unui emiŃător
de a schimba o comportare, convingere, atitudine a receptorului printr-un mesaj sau un
ansamblu de mesaje.

Modelul lui Newcomb − 1953

Datele despre autor lipsesc în bibliografia care ne-a fost accesibilă şi în alte surse.
Modelul lui este reprezentat printr-un triunghi.
X

A B

A şi B sunt comunicatorul/emiŃătorul şi destinatorul/receptorul mesajului

comunicat, X este un element din mediul social la care se raportează atât A cât şi B şi de
care nu pot face abstracŃie. A şi B nu comunică niciodată cu X în mod direct, dar relaŃia
dintre A şi B este influenŃată de existenŃa lui X, care le determină anumite atitudini,
favorabile sau nu.

Modelul stimul-răspuns
Fără a avea o dată de apariŃie fixată printr-o lucrare anume şi fără a se datora unui
autor cert, s-a configurat, în anii 40-50, un „model” simplificat care are în vedere efectele
comunicării şi nu procesul de sine. S-a observat puterea de persuasiune a presei şi
radioului (ulterior televiziunea a accentuat-o) şi s-a crezut că lucrurile sunt foarte simple.
S-a născut astfel metafora „glonŃului magic” care ar fi mesajul. Acesta ar penetra
conştiinŃa receptorului influenŃându-o din interior. Tot o metaforă, cu acelaşi sens, a fost

26
aceea a seringii sau a acului hipodermic, mesajul având efectele unei injectări care ar crea
anumite efecte la receptor. Efectul ar fi imediat, necondiŃionat şi identic la toŃi receptorii
care ar răspunde la fel la un stimul anume.
Modelul ignoră psihologia diferitelor categorii de public, motivaŃiile diverse,
varietatea experienŃelor, datele culturale, mentalităŃile în general. GlonŃul magic
imaginează un efect fizic, seringa, cu serul ei, unul chimic, ambele fiind simplificatoare.

Modelul celor două etape − 1955

Elaborat de Elihu Katz şi Paul Lazarsfeld, autorii lucrării din 1955 Personal
Influence (InfluenŃa personală) acesta este mai nuanŃat şi Ńine seama de faptul că indivizii
fac parte din grupuri care îi influenŃează, de faptul că mass-media nu exercită numai o
influenŃă spontană, directă şi cumva mecanică asupra lor, iar comunicarea de masă este
un fenomen mai complex şi mai subtil, în care mesajele nu se asimilează automat. Cu
ocazia studierii efectelor campaniei pentru alegeri prezidenŃiale din 1940, studiu la care
Lazarsfeld colaborare cu alŃi specialişti, se observase că modelul stimul-răspuns nu
explica totul şi că receptarea mesajelor era mai complicată, fiind marcată de comunicarea
interpersonală în cadrul grupurilor. Oamenii comentau mesajele primite din mass-media,
iar în cadrul fiecărui grup, unii indivizi, mai inteligenŃi, mai informaŃi, mai buni
comunicatori, îi influenŃau pe ceilalŃi. Astfel a apărut modelul celor doi paşi sau al celor
două etape în comunicare, reprezentat grafic astfel:
lideri
Mass-media public
mesaj
etapa I etapa II
Deşi schematic, modelul aduce o nuanŃare a înŃelegerii comunicării ca
„mecanism” sau mai exact ca proces psiho-social implicând şi factorul timp, şi factorul
mod.
Modelul agendei − 1972
Studiile asupra sociologiei comunicării de masă au evidenŃiat faptul că procesul
acesta comportă o influenŃă pe durate şi cu efecte diferite. În 1972 Mc Combs şi Shaw au
cercetat fenomenul cunoscut în istorie sub numele „afacerea Watergate”, un scandal
politic declanşat de o încălcare a ConstituŃiei (urmărirea unor convorbiri particulare) şi
încheiat cu demisia preşedintelui S.U.A. S-a constatat atunci că funcŃia mass-media nu
este să-i înveŃe pe cetăŃeni ce să gândească şi cum să reacŃioneze, ci să le atragă atenŃia
asupra evenimentelor cărora merită să le acorde interes.
Cu alte cuvinte mass-media aduc pe „agenda” cetăŃeanului elemente care privesc
opinia publică; ele îi propun o selecŃie pentru această agendă. Publicul atribuie
evenimentelor o anumită importanŃă în funcŃie de locul pe care acestea îl au în mass-
media. Mass-media conferă semnificaŃii care ierarhizează informaŃia în interesul public.
PercepŃia publicului este cu atât mai activă, cu cât evenimentul este mai puternic
mediatizat, evident pe fondul spiritului public al fiecărei perioade şi al fiecărei comunităŃi.

Modelul dependenŃei − 1976

Teoria dependenŃei a fost dezvoltată de Sandra Ball-Rokeach şi Melvin L. DeFleur.
ConştienŃi de complexitatea sistemului social, în care mijloacele de comunicare în masă
au efecte pe termen scurt, mediu şi lung, modelând opinia publică şi mentalităŃile, autorii
consideră dependenŃa ca o relaŃie în care nevoile unei părŃi a sistemului sunt satisfăcute de
cealaltă parte. Între sistemul social şi sistemul media relaŃia este reprezentată de audienŃa
celui de al doilea la cel dintâi, audienŃă ce reprezintă un anume grad de dependenŃă, cu

27
efecte cognitive, efective, comportamentale. InterdependenŃa este totală: sistemul social
este modelat de sistemul media, dar acesta la rândul său se configurează după nevoile,
tendinŃele, aşteptările sistemului social.

Modelul spiralei tăcerii − 1974

Autoarea acestei teorii/model este cercetătoarea germană Noëlle Neumann şi
vizează formarea opiniei publice. Reprezentarea ei include comunicarea interpersonală,
de grup şi de masă, pentru că individul se formează primind şi dând informaŃii, iar
cantitatea şi calitatea de informaŃie la care are acces îi influenŃează locul în sistemul
social. Individul îşi comunică opiniile în funcŃie de efectele pe care simte/crede că sunt
acceptate de majoritatea şi le cenzurează pe cele care l-ar expune izolării. Acest lucru
întăreşte opinia majorităŃii şi restrânge opinia minorităŃii. Mass-media sugerează opinia
care devine dominantă, iar opiniile minoritare sunt împinse, pe această spirală, către
margine.
Fenomenul gatekeeping în mass-media
În 1947 Kurt Lewin (1890-1947) a constatat că informaŃia difuză în mass-media
urmează un traseu pe parcursul căruia pot fi identificate anumite zone „păzite” în care se
iau deciziile, în conformitate cu anumite reguli şi de către un „gatekeeper” (mot-à-mot
păzitor al porŃii) care veghează ca informaŃiile să fie sau nu „introduse în circuit”.
Termenul gatekeeper se referă, în studiile privitoare la comunicare, la „orice acŃiune care
implică alegerea sau respingerea” unui material oferit spre difuzare publică.
În 1950 D. M. White a publicat un studiu în care a ilustrat grafic felul în care
decurg lucrurile:

1 1
Sursa
2 AudienŃa
unei
3 3
ştiri
4
Ştiri 2 4 Ştiri selectate
Ştiri respinse

Evident, este o reprezentare simplificată şi în timp termenul (gatekeeper) a evoluat

astfel încât desemnează şi agenŃi din afara sistemului mass-media (impresari,
producători).
Este vorba, practic, de o selecŃie dictată de interese, implicând cenzura, deci o
comunicare selectivă, conformă cu scopurile celor care o realizează.
Rolul diverselor modele, unele rămase într-o formă fixă, altele dezvoltate de
autorii lor sau de alŃii, unele contestate, altele adoptate de un număr mare de autori, este
acela de a nuanŃa şi de a aprofunda înŃelegerea comunicării private şi publice.
Comunicarea de masă a fost aceea care a polarizat interesul celor mai mulŃi cercetători,
datorită rolului ei social şi efectelor pe termen lung şi scurt.

Concluzii:

Temă: FormulaŃi o concluzie personală după lectura integrală a capitolului din

manual (p.73 - 81).

28
Lista subiectelor pentru pregătire
Modelul lui Shonnon – Weawer
Modelul lui Lasswell
Modelul lui Newcomb
Modelul stimul – răspuns
Modelul celor două etape
Modelul agendei
Modelul dependenŃei
Modelul spiralei tăcerii
InstituŃia media şi forŃele sociale
Fenomenul gate keeping

Exemple de teste

1. Modelul spiralei tăcerii se referă la:

a – dependenŃa dintre media şi sistemul social
b – formarea opiniei publice
c – cele două etape ale comunicării
Răspuns: b

2. Modelul stimul – răspuns se datorează:

a – lui H. Lasswell
b – nici unui autor anume
c – lui P. Lazarsfeld
d – lui R. Jakobson
Răspuns: b

29