Cursul 1

Fondul de comert

6.1. Notiunea de fond de comert

A. Definitie
Incidenta normelor dreptului afacerilor este indisolubil legata de conceptul de „fond de comert".
Desi este o creatie a dreptului comercial, existenta și importanta sa practica, ca realitate,
fiind de necontestat, totusi expresia „fond de comert" este foarte rar utilizata de legiuitor și exista
putine dispozitii legale care sa reglementeze fondul de comert. Mai mult, el nu a avut o definitie
legala pana la aparitia Legii nr. 298/2001 care modifica Legea nr. 11/1991 privind combaterea
concurentei neloiale. Potri-vit acesteia, fondul de comert este ansamblul bunurilor mobile și
imobile, corporale și necorporale (marci, firme, embleme, brevete de inventie, vad comercial)
utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.
In prezent, art. 541 C. civ., cu denumirea marginala, „Universalitatea de fapt" prevede
posibilitatea constituirii unei universalitati de fapt dintr-un ansamblu de bunuri care apartin
aceleiasi persoane și au o destinatie comuna prin vointa acesteia sau prin lege. Bunurile care
alcatuiesc universalitatea de fapt pot, impreuna sau separat, sa faca obiectul unor acte sau raporturi
juridice distincte.
Fondul de comert este o universalitate de fapt, constituita de comerciant prin afectarea unei
mase de bunuri pentru exercitarea comertului.
Intra in componenta fondului de comert: cladiri, utilaje, mașini, materii prime, materiale,
marfuri rezultate din activitatea, drepturi care privesc firma, emblema, vadul comercial, brevetele
de inventie sau marci. Insa fondul de comert este mai mult decat o alatura-re intamplatoare a
mijloacelor economice ale comerciantului. Prin aceasta reunire se creeaza o valoare noua, mai
mare decat totali-tatea valorilor bunurilor componente. Este ceea ce se numeste po-tentialul de
afacere al unei intreprinderi, adica aptitudinea fondului de comert de a atrage clientela.
Unitatea organica a complexului de bunuri este data de vointa comerciantului care le pune
in serviciul comertului sau in vederea obtinerii unui profit.
Pentru a contura regimul juridic al fondului de comert este ne-cesara delimitarea de alte
notiuni cu care se aseamana Si cu care ar putea fi confundat.

B. Deosebiri intre fondul de comert și patrimoniul de afectatiune

Fondul de comert nu se confunda cu patrimoniul de afectatiune. Atunci cand este constituit un
patrimoniu de afectatiune, fondul de comert preexistent acestuia devine o parte din patrimoniul de
afectatiune1. Chiar afectate exercitarii aceluiași comert, aceleiasi profesii, fondul de comert este o
parte a patrimoniului de afectatiu-ne. In acesta din urma se vor gasi pe langa fondul de comert și
datoriile și creantele nascute in legatura cu exercitarea acelui comert.
Fondul de comert este o parte a patrimoniului comerciantului și se diferentiaza de
patrimoniul de afectatiune.

1
V. HEROVANU, Fondul de comert, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 26; .E. SMARANDACHE, Aspecte
privind fondul de comert al comercianiului persoana fizica, in P.R. nr. 1/2011, p. 66.
 Fondul de comert exista numai in cazul in care profesionistul care a reunit bunurile ce
constituie fondul de comerț are calitatea de comerciant.
Fondul de comert este o universalitate de fapt2.
Izvorul fondului de comert este vointa comerciantului care, in calitate de intreprinzator,
afecteaza o multitudine de bunuri activitatii lucrative pe care o initiaza.
Fondul de comert, fiind un ansamblu de bunuri, nu contine nici creantele, nici datoriile
comerciantu/ui; sau fondul de comert inglobeaza numai activul, desi face parte din patrimoniul
comerciantului. Cand se vinde afacerea, in evaluarea acesteia se tine seama și de creante și datorii,
deoarece se evalueaza și se instraineaza o parte a patrimoniului. Cand se instraineaza fondul de
comert acestea nu sunt cuantificate, chiar daca acele creante și datorii se regasesc in patrimoniul
comerciantului și au legatura cu fondul de comert respectiv, in sensul ca sunt generate de acesta.
Exceptia o constituie cazul in care partile au prevazut expres cesionarea creantelor și a datoriilor.
Fondul de comert poate sa constituie, ca și intreg, obiectul unor acte intre vii -vanzare,
cesiune, gajare, locatiune; patrimoniul persoanelor fizice și juridice, fiind indisolubil legate de
acestea, nu poate fi instrainat global.
Din punct de vedere contabil bilantul unei societati nu compor-ta o rubrica „fond de
comert"; elementele corporale apar in diferite elementele de activ (stocuri, materiale), in timp ce
elementele in-corporale ale fondului (emblema, clientela) nu apar decat in mod exceptional3.
O societate poate avea mai multe fonduri de comert, in functie de activitatile sale, dar
intotdeauna are un singur patrimoniu.
Fondul de comert este o universalitate de fapt creata prin vointa titularului sau și in limitele
acestei vointe. Calitatea de a fi o univer-salitate de fapt da naștere la dificultati in ceea ce privește
stabilirea locului sau in cadrul celorlalte bunuri deoarece Codul civil, sediul materiei, nu cunoaste
decat categorii de bunuri: toate bunurile sunt mobile și imobile. Universalitatile nu sunt
recunoscute ca bunuri distincte și, pentru aplicarea a numeroase dispozitii de drept, este necesar sa
se stabileasca daca fondul de comert apartine unei categorii sau alteia. S-a considerat ca intre
bunurile mobile și imobile prevalente sunt cele dintai, iar intre cele corporale ~i incorporale,
prevaleaza cele din urma, cu o vocatie de statornicie mai pronuntata (dreptul asupra firmei) și, in
consecinta, fondul de comert este un bun mobil incorporal. La momentul actual se considera ca
fondul de comert este un drept de proprietate incorporala4. Acest caracter se mentine și daca exista
bunuri imobile incluse in fondul de comert, numai ca acestea raman supuse unor reguli speciale
cu privire la transmiterea, publicitatea acestora, constituirea garantiilor, gradul de prioritate al
acestora, executarea silita.

6.2. Elementele fondului de comert

Elementele fondului de comert sunt grupate in elemente corporale și elemente incorporale.
A. Elementele corporale
Acestea pot fi:
- imobile: prin natura lor (cladirea in care se desfașoara activitatea) sau prin destinatie
(masini, utilaje);

2
ST.D. CARPENARU, Tratat de drept comercial, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 78.
3
I.L. GEORGESCU, Drept comercial roman, vol. I, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 516-521; O. CAPATANA,
Dreptul concurentei comerciale - partea generală, Ed. Lumina Lex, București, 1998, p. 411-427.
4
Potrivit altor opinii, fondul de comert ca natura juridica este un drept de creatie industriala, intrucat organizarea
factorilor de productie, de catre intreprinzator pe riscul sau este o munca de creatie deoarece organizarea elementelor
fondului de comert pentru atragerea clientelei constituie o creatie intelectuala asemanatoarei celei știintifice, literare.
 - mobile: materii prime, materiale destinate a fi prelucrate și produsele (marfurile) rezultate
din activitatea comerciala.

B. Elementele incorporale
Elementele incorporale sunt acele drepturile care privesc: firma, emblema, vadul comercial
(clientela), brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert, de serviciu, indicatiile geografice
sau drep-turile de proprietate industriala, dreptul de autor, know-how (savoir faire) etc. Sunt
numite și drepturi privative, conferind comerciantului dreptul exclusiv de a le exploata exclusiv in
folosul sau, avand o valoare economica. Ele sunt protejate de lege.

a) Firma. Regimul juridic al firmei și emblemei comerciale este stabilit de dispozitiile art.
30-43 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.
Firma este un atribut de identificare a comerciantului in cadrul activitatii comerciale. Firma
este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul și sub care
semneaza, cu acesta fiind inscris in registrul comertului. Emblema este semnul sau denumirea care
deosebe§te un comerciant de un altul de acelasi gen. Emblema, intocmai ca și firma, constituie un
element de identificare a comerciantului, numai ca, spre deosebire de firma, care individualizeaza
persoana fizica sau juridica in calitate de comerciant, emblemele individualizeaza comerciantii
care desfasoara activitate comerciala de același fel.

b) Vadul comercial și clientela. Vadul comercial reprezinta aptitudinea fondului de comert

de a atrage publicul. Clientela este rezultatul mai multor factori: amplasare, conduita personalului
comerciantului in relatiile cu tertii, politica de preturi, calitatea marfurilor și a serviciilor, reclama
comerciala etc.
Clientela este definita ca totalitatea persoanelor fizice și juridice care apeleaza in mod
obișnuit la acelasi comerciant, adica la fondul de comert al acestuia pentru procurarea unor marfuri
și servicii. Clientela, desi reprezinta o masa neorganizata și fluctuanta de oameni, are valoare
economica, astfel incat clientela atasata unui fond de comert are valoare economica pentru titularul
fondului de comert.
Clientela reprezinta un drept de proprietate intelectuala al comerciantului, putand fi luata
in calcul la evaluarea fondului de comert atunci cand acesta este vandut sau dat in garantie.
Clientela și vadul comercial, fiind strans legate de fondul de comert, nu pot fi transmise separat,
ci numai impreuna cu fondul de comert.

c) Drepturile de proprietate industriala. Obiectele dreptului de proprietate industriala se

impart in doua categorii:
- creatii noi: inventiile, know-how, desenele și modelele industriale;
- semne noi: marcile de fabrica, de comert, de serviciu, denumirile de origine și indicatiile
de provenienta.
Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica, servind la deosebirea produselor
sau serviciilor unui comerciant de cele identice sau similare apartinand altui comerciant.
Brevetul de inventie reprezinta titlul de protectie a inventiei și confera titularului sau un
drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia.
Desenele și modelele industriale sunt situate la limita dintre dreptul de autor și dreptul de
proprietate industriala.
 d) Drepturile de autor. Decurg din creatia știintifica, literara și artistica. Sunt reglementate
de Legea nr. 8/1996. Titularul fondului de comert ca dobanditor al drepturilor patrimoniale
decurgand din drepturile de autor are dreptul de a reproduce și difuza opera, de reprezentare și
folosire și implicit la foloasele patrimoniale care decurg din aceste activitati. Exploatarea acestor
drepturi se face cu respectarea prevederilor speciale ale legii drepturilor de autor.

e) Creantele si datoriile. Daca in cazul patrimoniului - fiind o universalitatea juridica -

creantele și datoriile sunt incluse in acesta și se transmit dupa anumite reguli in functie de tipul de
transmisiune (cu titlu particular, cu titlu universal sau transmisiune universala in cazul fondului de
comert - care nu este decat un ansamblu de bu-nuri, o universalitate faptica), creantele și datoriile
comerciantului nu sunt incluse in cadrul fondului de comert. In consecinta, in caz de instrainare a
fondului de comert, ele nu se transmit dobanditorului, cu exceptia unor drepturi §i obligatii
decurgand din contracte strans legate de fondul de comert: contractele de munca, contractele de
furnizarea a energiei electrice, a apei, contractele de telefonie etc.
Se poate stipula expres ca se transmit și datoriile și creantele, insa in aceasta situatie nu ne
aflam in fata unei transmisiuni uni-versale, ca elemente ale fondului de comert, ci ele vor fi
operatiuni distincte: cesiune de creanta, respectiv cesiunea (preluarea) de datorie, operatiuni
reglementate de Codul civil.

Acte juridice privind fondul de comert

Fondul de comert ca bun unitar, precum Si componentele sale pot constitui obiectul unor acte
juridice: vanzare-cumparare, dona-tie, locatiune, garantie reala, aport, succesiune legala sau testa-
mentara, operatiuni ce vor fi realizate in conformitate cu dispozitiile generale ale Codului civil.
Dobanditorul cu orice titlu al unui fond de comert trebuie sa in-deplineasca formalitatile de
publicitate cerute pentru a asigura opo-zabilitatea actului juridic fata de tertele persoane Si in mod
special protejarea drepturilor creditorilor cedentului fondului de comert5.

5
Potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului „In registrul comertului se vor inregistra mentiuni
referitoare la: a) donatia, vanzarea, locatiu-nea sau garantia reala mobiliara constituita asupra fondului de comert,
precum §;i orice alt act prin care se aduc modificari inregistrarilor in registrul comertului sau care face sa inceteze
firma ori fondul de comert; b) numele pi prenumele, cetate-nia, codul numeric personal, pentru cetatenii romani, seria
și numarul pașaportului, pentru cetatenii straini, data și locul napterii imputernicitului sau a reprezentantului fiscal,
daca este cazul; daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala, mentiunea se va face numai in registrul
unde este inscrisa sucursala, semnatura imputernicitului/reprezentantului fiscal va fi data in forma prevazuta la art. 18
alin. (2) pi (3); c) brevetele de inventii, marcile de fabrică, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile
de provenienta, firma, emblema pi alte semne distinctive asupra carora societatea comerciala, regia autonoma,
organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica sau asociatie familiala are un drept; d) conventia
matrimonial!, incheiata inaintea sau in timpul casatoriei, inclu-siv modificarea acesteia, hotararea judecatoreasca
privind modificarea judiciara a regimului matrimonial, actiunea sau hotararea in constatarea on declararea nulitatii
casatoriei, actiunea sau hotararea de constatare on declarare a nulitatii conventiei matrimoniale, precum și actiunea
sau hotararea de divort pronuntate in cursul exer-citarii activitatii economice; e) hotararea de punere sub interdictie a
comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum și hotararea prin care se ridica aceste masuri; f)
deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment, dupa caz, precum și inscrierea men tiunilor
corespunzatoare; g) hotararea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale
care il fac nedemn sau incompatibil sa exercite aceasta activitate; h) orice modificare privitoare la actele, faptele și
mentiunile inregistrate".
6.3. Patrimoniul de afectatiune profesionala

Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate
drepturile și datoriile ce pot fi evaluate in bani și apartin acesteia. Cel care este obligat personal
raspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare.
Patrimoniul este considerat o universalitate juridica sau de drept, deoarece este reglementat
de lege. Este o entitate juridica distincta de elementele care il compun, astfel incat drepturile și
obligatiile care il alcatuiesc, privite in individualitatea lor, pot suferi modificari fara a afecta
existenta autonoma, de sine statatoare a patrimoniului.
Orice persoana are un patrimoniu, iar un patrimoniu nu poate fi conceput fara un titular.
Patrimoniul este unic, dar nu neaparat unitar sau indivizibil.
In prezent, prin mai multe legi speciale, dar și dispozitiile art. 31 C. civ., cu denumirea
marginala „Patrimoniul. Mase patrimoniale și patrimonii de afectatiune", se consacra expres
posibilitatea constituirii patrimoniilor de afectatiune sau divizarii patrimoniului. Patrimoniul poate
face obiectul unei diviziuni sau unei afectatiuni numai in cazurile și conditiile prevazute de lege.
Legiuitorul exemplifica tipuri de patrimonii de afectatiune: masele patrimoniale fiduciare,
cele afectate exercitarii unei profesii autori-zate, precum și alte patrimonii determinate potrivit
legii.
Transferul drepturilor și obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta, in cadrul aceluiasi
patrimoniu, se face cu respectarea conditiilor prevazute de lege și fara a prejudicia drepturile
creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale. Transferul drepturilor și obligatiilor dintr-o masa
patrimoniala in alta nu constituie o instrainare.
Pentru desfasurarea activitatii sale, un profesionist (comerciant sau necomerciant) poate sa
iși constituie un patrimoniu de afectatiune. Patrimoniul de afectatiune este alcatuit din totalitatea
bunurilor, drepturilor și obligatiilor persoanei fizice autorizate, titularului intreprinderii
individuale sau membrilor intreprinderii familiale, afectate scopului exercitarii unei activitati
economice, constituite ca o frac-tiune distincta a patrimoniului persoanei fizice autorizate,
titularului intreprinderii individuale sau membrilor intreprinderii familiale, separata de gajul
general al creditorilor personali ai acestora.
Articolul 2324 C. civ., prin alin. (4), consacra o limitare a raspunderii persoanei fizice
pentru obligatiile asumate in cadrul exercitarii profesiei (comertului). Astfel, bunurile care fac
obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege pot fi
urmarite numai de creditorii ale canon creante s-au nascut in legatura cu profesia respectiva. Acesti
creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului.
Bunurile care sunt utilizate de un comerciant pentru exercita-rea profesiei sale sunt bunuri
care nu pot fi urmarite de creditorii personali ai comerciantului. Textul din Codul civil invocat
arata clar ca bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei
profesii autorizate de lege pot fi urmarite numai de creditorii ale canon creante s-au nascut in
legatura cu profesia res-pectiva. Ca urmare, oricare alt creditor al titularului patrimoniului, altul
decat cei ale canon creante au legatura cu activitatea profesio-nala, nu va putea urmari niciodata
bunurile din patrimoniul profesio-nal. Aceste bunuri sunt scoase astfel in afara dreptului de
urmarire a celorlalti creditori. Totodata, nu servesc garantarii comune a creditorilor unei persoane,
nu constituie obiectul dreptului de garantie comuna al creditorului și nu pot face obiectul dreptului
de urmarire.
In schimb, nici acesti creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului in cazul
in care din valorificarea bunurilor și drepturilor aflate in patrimoniul afectat exercitarii profesiei
nu iși vor putea realiza creanta. Cu alte cuvinte, raspunderea persoanei fizice pentru obligatiile sale
profesionale este in limita patrimoniului profesional. Creditorii vizati de art. 2324 alin. (4) C. civ.
includ și statul și organele fiscale.
Datorita acestei separatii de patrimonii, creditorii personali ai comerciantului nu pot sa
sechestreze bunurile din patrimoniul per-sonal de afectatiune.
Din perspectiva creditorilor, legiuitorul le acorda o favoare, in sensul ca niciun alt creditor
al persoanei fizice autorizate nu poate urmari aceasta parte a patrimoniului debitorului lor. In
contraparti-da, pentru beneficiul acordat le impune §i o restrictie: ei pot urmari doar aceasta parte.
Din punctul de vedere al debitorului, limitarea impusa dreptu-lui de urmarire al creditorului
constituie o masura de protectie, o limitare a raspunderii persoanei fizice autorizate, pentru
obligatiile asumate in cursul exercitarii comertului, doar la o anumita parte a patrimoniului sau.
Obligatiile asumate in cursul exercitarii activitatii profesionale sunt garantate doar cu
patrimoniul afectat exercitarii profesiei daca un asemenea patrimoniu a fost constituit; patrimoniul
de afectatiu-ne reprezinta limita raspunderii persoanei pentru obligatiile sociale.
In cazul in care desfașurarea profesiei nu este autorizata de lege, in sensul ca profesia sau
comertul este desfasurat clandestin, ilegal, profesionistul nu se va bucura de aceasta masura de
protectie, respectiv de limitarea raspunderii sale doar la bunurile afectate exercitarii profesiei.
Potrivit art. 151 din Legea de aplicare a Codului civil, dispozitiile art. 2324 alin. (4) C. civ.
se vor aplica in toate cazurile in care profesionistul isi opereaza diviziunea patrimoniului, dar
numai cu privire la drepturile și obligatiile nascute dupa intrarea in vigoare a Codului civil.