Sunteți pe pagina 1din 5

1. Legea 147/1945 se referă la reforma agrară și nu are nici o legătură ci pădurile.

2. Pădurile nu au fost naționalizate printr-un act anume (”titlu”). Naționalizarea


acestora a avut loc în 1948, în baza art. 6 al Constituției:

”Art. 6. - Bogatiile de orice natura ale subsolului, zacamintele miniere, padurile,


apele, izvoarele de energie naturala, caile de comunicatie ferate, rutiere, pe apa si
in aer, posta, telegraful, telefonul si radio-ul apartin Statului, ca bunuri comune
ale poporului.”

Se pune problema și întrebarea cum poate dovedi cineva că imobilul său, pe care
îl revendică , respectiv pădurea, a fost preluat abuziv de stat.
Așa cum se vede din articolul de mai jos (autor TERZEA Viorel – ” Coproprietate.
Terenuri forestiere naţionalizate. Reconstituirea dreptului de proprietate.
Neprejudicierea unui coproprietar prin atitudinea pasivă a celorlalţi” publicat în
Revista Romana de Jurisprudenta 1 din 2009), acest fapt nu trebuie dovedit, fiind
de notorietate publică.Mai jos este articolul de care spuneam, cu galben fiind
evidențiat ceea ce este de interes.

Coproprietate. Terenuri forestiere naţionalizate. Reconstituirea dreptului de


proprietate. Neprejudicierea unui coproprietar prin atitudinea pasivă a
celorlalţi

Legea nr. 1/2000, art. 24 alin. (1)

Hotărârea Guvernului nr. 890/2005

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 coroborat cu art. 61 din Regulamentul
aprobat prin H.G. nr. 890/2005, pot beneficia de reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor cu destinaţie forestieră, foştii proprietari sau
moştenitorii acestora ale căror terenuri au fost preluate de către stat. Într-o astfel de
ipoteză, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe fostele amplasamente,
dacă terenurile solicitate sunt libere sau dacă prin lege nu se dispune altfel.

În cazul în care terenul cu destinaţie forestieră ce a fost preluat de către stat a făcut
obiectul coproprietăţii obişnuite, atunci fiecare coproprietar poate solicita
reconstituirea dreptului de proprietate pentru cota-parte ce i-a aparţinut fiecăruia,
întrucât într-o astfel de ipoteză specială, un coproprietar nu poate fi prejudiciat de
atitudinea pasivă a celorlalţi coproprietari. În situaţia vizată, coproprietatea asupra
terenurilor forestiere care au fost naţionalizate şi care a încetat ca urmare a
consolidării, va renaşte în urma formulării cererii de reconstituire de către
coproprietarii deposedaţi şi admiterii acestor cererii.

(Judecătoria Curtea de Argeş, sentinţa civilă nr. 368 din 05 aprilie 2007,
irevocabilă prin nerecurare trimisă de Judecător Viorel Terzea)

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 iulie 2006, petenţii
B.A., R.A., G.M., N.V., G.I. şi M.G. au solicitat în contradictoriu cu Comisia
Locală de Fond Funciar P. şi cu Comisia Judeţeană de Fond Funciar A., ca
instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună desfiinţarea H.C.J. nr. 14/2006
şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3 ha pădure.

În motivarea cererii s-a arătat că autorul petenţilor, numitul C.B., a avut în


proprietate mai multe suprafeţe de teren, printre care şi suprafaţa de 3 ha teren cu
vegetaţie forestieră, potrivit actului de vânzare cumpărare din 29 septembrie 1924.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 247/2005.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 29 septembrie 1924, autorul


petenţilor C.B. a dobândit, în calitate de cumpărător, de la numitul A.C., în calitate
de vânzător, dreptul de proprietate asupra cotei de 2/156 din pădurea V., potrivit
pct. 4 din contract.

Prin cererea din 28 octombrie 2005, petenţii C.A., R.A. şi N.V., au solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu destinaţie forestieră aflat
în pct. „V.”.

Prin H.C.J. nr. 14/2006 anexa 37 poziţia 44, a fost respinsă cererea de reconstituire
a dreptului de proprietate formulată de către petenţi.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 coroborat cu art. 61 din Regulamentul
aprobat prin H.G. nr. 890/2005, pot beneficia de reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor cu destinaţie forestieră, foştii proprietari sau
moştenitorii acestora ale căror terenuri au fost preluate de către stat. Într-o astfel de
ipoteză, reconstituirea dreptului de proprietate se va face pe fostele amplasamente,
dacă terenurile solicitate sunt libere sau dacă prin lege nu se dispune altfel [art. 24
alin. (1) din Legea nr. 1/2000 coroborat cu art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ].

În cazul în care terenul cu destinaţie forestieră ce a fost preluat de către stat, a făcut
obiectul coproprietăţii obişnuite, atunci fiecare coproprietar poate solicita
reconstituirea dreptului de proprietate pentru cota-parte ce a aparţinut, întrucât într-
o astfel de ipoteză specială, un coproprietar nu poate fi prejudiciat de atitudinea
pasivă a celorlalţi coproprietari. În situaţia vizată, coproprietatea asupra terenurilor
forestiere, care au fost naţionalizate şi care a încetat ca urmare a consolidării, va
renaşte în urma formulării cererii de reconstituire de către coproprietarii deposedaţi
şi admiterii acestor cererii.

Într-o astfel de ipoteză, instanţa, investită cu soluţionarea plângerii împotriva


propunerii de invalidare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, nu va
putea dispune reconstituirea asupra unei suprafeţe determinate din bunul aflat în
coproprietate, întrucât s-ar încălca regulile coproprietăţii pe cote-părţi, ci doar
poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotelor-părţi cuvenite
fiecărui coproprietar, urmând ca aceştia să sisteze existenţa coproprietăţii pe calea
partajului în condiţiile art. 728 C. civ.

Aşadar, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra


terenului cu destinaţie forestieră este necesar să se facă dovada întrunirii
cumulative a două condiţii: persoanele solicitante sau autorii acestora să fi avut în
proprietate terenurile revendicate şi aceste terenuri să fi fost preluate de către stat.

În ce priveşte prima condiţie, instanţa reţine că potrivit art. 6 alin. 11 din Legea nr.
1/2000, dovada dreptului de proprietate se poate face şi cu actele primare de
proprietate. Această dispoziţie legală se va aplica indiferent de vechimea actelor
întrucât legea nu distinge -ubi lex non distinguit, nec nos distinguiere debemus - cu
condiţia ca aceste acte să privească pe autorul de pe urma căruia se solicită
reconstituirea dreptului de proprietate.

În al doilea rând, dacă se contestă de comisiile locale de fond funciar că ulterior


actelor de dobândire a proprietăţii, dobânditorii ar fi înstrăinat proprietatea
terenurilor către terţe persoane ele trebuie să facă dovada acestor acte translative de
proprietate, potrivit regulii in excipiendo reus fit actor. Desigur, o astfel de dovadă
trebuie să se conformeze dispoziţiilor art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000. Dacă nu
se face o astfel de dovadă de către comisiile locale de fond funciar, iar
amplasamentul este liber, atunci refuzul acestor comisii de a valida cererile de
reconstituire atunci când persoanele solicitante prezintă acte primare, este nelegal
şi poate fi cenzurat de către instanţă pe calea plângerii prevăzută de art. 53 din
Legea nr. 18/1991 [art. 6 alin. (2) din Legea nr. 1/2000].

În cauză, autorul petenţilor numitul C.B., decedat la data de 18 mai 1965, a deţinut
în proprietate cota parte de 2/156 din pădurea V., potrivit contractului de vânzare-
cumpărare din 29 septembrie 1924. De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada de
către intimata Comisia Locală de Fond Funciar P. că această suprafaţă a fost
înstrăinată de către autorul petenţilor înainte de anul 1948 când a avut loc
naţionalizarea pădurilor.

În ce priveşte cea de a doua condiţie, respectiv terenurile să fi fost preluate abuziv


de către stat, instanţa reţine că această condiţie, datorită notorietăţii, nu trebuie să
fie dovedită. Astfel potrivit art. 6 din Constituţia din anul 1948, pădurile în
accepţiunea proprie a cuvântului au devenit pe data intrării în vigoare a acelei
constituţii proprietate de stat, indiferent de titularul dreptului de proprietate,
persoană fizică sau persoană juridică. Constituţia din 1948 a declarat ca fiind
proprietate de stat toate pădurile în accepţiunea Legii nr. 204/1947, indiferent dacă
aceste preluări au fost sau nu înscrise în evidenţele ocoalelor silvice.

În plus, instanţa reţine că nu pot fi avute registrele agricole privindu-i pe petenţi şi


autorii acestora, întrucât apreciază că suprafeţele cu destinaţie forestieră aflate în
aceste registre privesc alte suprafeţe decât cea din punctul „V.”. O asemenea
concluzie este determinată de faptul că pe de o parte pădurea V. a fost preluată de
către stat (concluzie dedusă din faptul că la data de 1 ianuarie 1990 aceasta se afla
în administrarea ocolului silvic, potrivit precizărilor făcute de expertul cauzei), iar
pe de altă parte nu s-a făcut dovada existenţei unui partaj voluntar, astfel încât
petenţii sau autorii lor să fi figurat în registrul agricol cu suprafeţe de teren
individualizate. Pentru aceleaşi considerente apreciază că suprafaţa de teren, care a
fost reconstituită către numiţii M.G.I. şi C.B.A., nu se suprapune cu suprafaţa
revendicată în prezenta cauză.

În ce priveşte apărarea petentei R.A., potrivit căreia pot beneficia de reconstituirea


dreptului de proprietate doar petenţii C.B.A., R.A. şi N.V., întrucât doar aceştia au
formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, instanţa reţine că această
apărare este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 stabilirea
dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană
îndreptăţită, personal sau prin mandatar. În ce priveşte forma mandatului, acesta
trebuie să fie un mandat scris, nu neapărat autentic. Prin excepţie, este posibilă
existenţa unui mandat tacit în ipoteza în care un comoştenitor îndreptăţit a fost
trecut în cererea de reconstituire de către un alt comoştenitor, fără ca primul să-i fi
dat un mandat expres, dacă acesta a acceptat consecinţele juridice ce decurg din
formularea cererii de reconstituire.

În cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost formulată cerere de
reconstituire din 28 octombrie 2005, doar de către petentul C.B.A. (fiul autorului
C.B.), fiind trecute şi petentele R.A. (nepoată) şi N.V. (nepoată).

Ceilalţi petenţi, respectiv numiţii G.M., M.M., G.I. şi M.G., nu au formulat cerere
de recon-stituire, nici personal şi nici prin mandatar.

În consecinţă, având în vedere argumentele expuse, instanţa a respins plângerea


formulată de petenţii G.M., M.M., G.I. şi M.G., ca neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte plângerea şi a dispus


reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petenţilor C.B.A., R.A. şi N.V.
asupra cotei de 2/156 din pădurea V., în suprafaţă de 209,8 ha, astfel cum a fost
identificată de expertul cauzei.

Publicat în Revista Română de Jurisprudenţă cu numărul 1 din data de 31 ianuarie


2009.