Stănescu

n zori
ânăr

zbeşte de trunchiuri, se-ncrucise,

ărtare, se face nisip.
către soare unicul chip,
mulg din goană frunzişe.
du-l, pe două potcoave
ltă din lut, fumegând.
rc către tine, eu. Ave!
bucnit peste lume strigând.

ră bat, soarele creşte,

e din faţa lui
te în trepte de aer, sticleşte.
ace vânt albăstrui,
brei mi-l creşte
âmpului.

e orizontul în două.
uie sfârşetele-i carcere.
re, fără întoarcere,
-azvârl, pe-amândouă,
ne fericite şi grave.
altă pe două potcoave.
a luminilor, ave!

ă din lucruri, strigând

iile surde şi grave.
îl întâmpină, ave!
altă pe două potcoave.
blondă arde în vânt.