Introducere

Parazitologia este știința care se ocupă cu studiul paraziților, fiind conturată relativ târziu, în
jurul secolelor XVIII-XIX, odată cu acumularea a numeroase date despre paraziți și prezentarea
lor într-o formă închegată (Mitrea, 2011). Unii paraziți ai omului și animalelor au fost semnalați
încă din antichitate, cât și unele boli provocate de aceștia. Agentul cauzal al multor boli parazitare
fiind necunoscut (Mitrea, 2011).
Paraziții sunt organisme care folosesc drept sursă de hrană și adăpost alte organisme,
denumite gazdă, în cadrul unei relații interspecifice, conflictuale sau antagonice, uneori patogene,
cunoscută sub numele de parazitism. Parazitul este strâns legat metabolic și biologic de o gazdă,
pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp (Mitrea, 2011).
Formele de parazitism sunt categorisite pe baza mai multor criterii, precum: caracterul
obligatoriu, localizare, durată, specificitate de gazdă, ciclu biologic, etc (Gheorghe Dărăbuș,
2006).
Știința care studiază bolile cu răspândire în masă, boli ce creează probleme de sănătate
publică, adică boli infecțioase, dar și neinfecțioase este numită EPIDEMIOLOGIE. Procesul
epidemiologic cuprinde totalitatea factorilor ce determină sau favorizează apariția bolilor,
extinderea, persistența, stingerea lor în colectivitate (Gîrju, 2010).
Paraziții prezintă mai multe căi prin care pot pătrunde într-o nouă gazdă, precum: calea
pasivă (parazitul pătrunde în gazdă prin intermediul aerului, apei sau alimentelor), calea activă
(parazitul pătrunde prin forțe proprii în gazdă, de regulă prin învelișul extern al acesteia), calea
sexuală (paraziții sunt transmiși în timpul actului sexual), dar și altele (Ioan Iacobiciu, 2003).
Odată ce a pătruns în gazdă, parazitul va fi expus mecanismelor de apărare pe care aceasta
le deține și le mobilizează drept răspuns. Prin diferite modalități, parazitul va încerca să împiedice
acțiunile imune ale gazdei (Mitrea, 2011). Modalitățile sunt: acțiunea mecanică, spoliatoare,
toxică, antigenică, chimică, iritativă, inflamatoare, alergică, bacteriferă și imunodepresivă (Ioan
Iacobiciu, 2003).
Pentru a împiedica pătrunderea paraziților, organismele gazdă își mobilizează factorii și
mijloacele de apărare generale și specifice. Mecanismele defensive vizează anihilarea și eliminarea
produșilor elaborați de agenții patogeni (Mitrea, 2011). Față de invazia parazitară, gazda deține
anumite mecanisme de apărare: apărare nespecifică și specifică (Ioan Iacobiciu, 2003).
 După Iacobiciu și colab., (2003), paraziții pot părăsi gazda prin mai multe modalități,
precum: eliminarea prin fecale, prin salivă și picăturile lui Pflugge, prin vomă, prin spută, prin
urină, prin secreția vaginală și uretrală, pe calea cutanată, desprinderea de pe corpul gazdei și prin
vectori.

Numeroase specii de paraziți provoacă anumite boli, acest lucru fiind datorat faptului că
majoritatea persoanelor nu respectă măsurile de igienă. Cunoașterea măsurilor de prevenire a
bolilor provocate de speciile de paraziți este foarte importantă pentru a putea reduce cât mai mult
apariția acestora.