Sunteți pe pagina 1din 12

1

Cuprins
 Introducere………………………………………………3.
 Noțiunea de Drept Procesual Civil……………………4-6.
 Obiectul de reglementare a dreptului procesual civil…6-7.
 Sistemul dreptului procesual civil……………………..7-8.
 Concluzie……………………………………………......9.
 Bibliografie……………………………………………..10.

2
Introducere
Conform art.1 al CPC, ,, Legislaţia procedural civilă ale Republicii Moldova
reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar
la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti de drept comun şi de cele
specializate în cadrul judecării pricinilor în acţiuni civile, precum şi a altor pricini,
date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi”. Dreptul procesual civil
constituie acea ramură de drept distinctă, autonomă, ce cuprinde totalitatea
normelor procesuale care reglementează relaţiile sociale ce apar între instanţa de
judecată şi alţi subiecţi procesuali în legătură cu examinarea şi soluţionarea
cauzelor civile date în competenţa instanţelor de judecată, cît şi în legătură cu
executarea hotărîrilor judecătoreşti. Destinația și misiunea dreptului procesual civil
este de a reglementa un domeniu special al relațiilor sociale ce țin de apărarea
drepturilor și intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice pe calea cațiunii
judecătorești.
Obiectul de reglementare a dreptului procesual civil constituie totalitatea
raporturilor juridice ce apar între instanța de judecată și participanții la procesul, la
înfăptuirea justiției în cauzele civile. Relațiile apărute între instanța de judecată și
participanții la proces sunt de subordonare. Între părțile în procesul civil,
raporturile apărute în legătură cu soluționarea pricinii sunt raporturi juridice de
drept material, ce nu fac parte din obiectul de reglementare a dreptului procesual
civil.
Sistemul de norme ale dreptului procesual civil formează niște verigi
interdependente, numite instituții. Instituția cuprinde totalitatea normelor
procesuale civile care reglementează o anumită categorie de relații sociale avînd un
obiect de reglementare specific. Prin sistemul dreptului procesual civil vom
înțelege normele și instituțiile juridice care reglementează actele procesuale și
relațiile juridice realizate cu participarea instanțelor de judecată și a altor subiecți
de drept, în legătură cu examinarea și soluționarea cauzelor civile.

3
Noțiunea de Drept Procesual Civil
Procedura civilă constituie activitatea desfășurată de către instanțele
judecătorești în scopul apărării drepturilor si intereselor legitime ale persoanei.
Sarcina de înfăptuire a justiției într-un stat de drept revine orgenelor statului
special constituite în acest scop. Potrivit art. 114 din Constituția RM ,, Justiția se
înfăptuiește în numele legii numai de către instanțele judecătorești . Activitatea
instanțelor judecătorești este reglementată de totalitatea normelor adoptate si
sancționate în acest sens de către stat pentru a garanta respectarea drepturilor si
intereselor legitime ale persoanei la înfăptuirea justiției.1
Dacă forma procesual civilă reprezintă o totalitate de reguli ce stabilesc
ordinea in care se examineaza și se soluționează litigiile civile cît si modalitatea de
acționare a tuturor subiecților implicate in desfășurarea procesului civil, atunci
dreptul procesual civil reprezintă , în primul rând, o totalitate de norme juridice
menite să reglementeze relațiile sociale ce apar între instanțele de judecată si alți
subiecți procesuali în legătură cu examinarea si soluționarea cauzelor civile. În
aceeași ordine de idei, dacă forma procesual civilă este modul de acționare în
cadrul unui proces civil concret, atunci dreptul procesual civil are menirea de a
reglementa conduita subiecților implicați într-un proces civil.2
Dreptul procesual civil ca ramură a sistemului de drept și-a schimbat de-a
lungul timpului atât denumirea, cât si conținutul. Până în secolul al XVIII-lea,
denumirile predominante au fost acelea de ,, Practică judiciară”, ,,practică civilă” şi
,, practica procesului civil”. Un secol mai tîrziu cuvîntul procedură l-a înlocuit pe
cel de practică, încet îşi face loc şi denumirea de ,,drept procesual civil”. 3
Înainte de a purcede la definirea noţiunii ,, drept procesual civil” este necesar
de făcut o delimitare între noţiunea de drept procesual civil şi legislație procesual
civilă. Conform art.1 al CPC, ,, Legislaţia procedural civilă ale Republicii Moldova
reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar
la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti de drept comun şi de cele
specializate în cadrul judecării pricinilor în acţiuni civile, precum şi a altor pricini,

1
Drept Procesual civil Alexandru Prisac. Chisinau Cartier 2013 p.16
2
Elena Belei, Alexandru Cojuhari Drept procesual civil. Partea Generala. Chisinau 2016 p. 49
3
Ioan Leş. Drept procesual civil. Lumina Lex, Bucureşti 2002, p. 8
4
date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi”. Deci, legislaţia procesual
civilă constituie un sistem de legi şi de alte acte normative în care sunt prevăzute
norme de procedură civilă ,iar dreptul procesual civil este doar un sistem de drept.
Autorul român Gabriel Boroi afirmă : ,,Avînd ca obiect de studiu modul de
organizare şi de desfăşurare a procesului civil, dreptul procesual civil ar putea fi
definit ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementează modul în care are
loc judecarea pricinilor referitoare la drepturile subiective şi interesele civile,
precum şi executarea silită a titlurilor executorii”.4
În doctrina română dreptul procesual civil este definit fie sub aspect general,
ca o totalitate de norme juridice care reglementează modul de desfăşurare a
activităţii juridice în scopul soluţionării litigiilor civile, fie în mod detaliat- drept
un ansamblu de norme juridice care reglementează modul de judecare de către
instanţele judecătoreşti a pricinilor cu privire la drepturile, libertăţile ori interesele
legitime care pot fi realizate numai pe calea justiţiei, precum şi modul de executare
silită a hotărîrilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii.
Similar literaturii române doctrina juridică rusească defineşte neuniform
noţiunea de drept procesual civil. Astfel, într-o accepţiune mai generală, dreptul
procesual civil este definit ca o ramură de drept care include totalitatea normelor
juridice ce reglementează relaţiile sociale ce apar între instanţa de judecată şi
participanţii la proces în cadrul înfăptuirii justiţiei pe cauzele civile. Într-o
accepţiune mai îngustă, DPR este definit ca o ramură de drept formată din
totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea şi modalitatea de realizare
a justiţiei civile.
Iar în doctrina Republicii Moldova se stipulează că ,, prin drept procedural
civil, urmează să înţelegem acea ramură de drept distinctă, autonomă, ce cuprinde
totalitatea normelor procesuale care reglementează relaţiile sociale ce apar între
instanţa de judecată şi alţi subiecţi procesuali în legătură cu examinarea şi
soluţionarea cauzelor civile date în competenţa instanţelor de judecată, cît şi în
legătură cu executarea hotărîrilor judecătoreşti”.5
În scopul evidențierii particularităților dreptului procesual civil este necesar de
menționat următoarele caractere:
1. Caracter formalist. În procesul de înfăptuire a justiției în cauzele civile
urmează a fi respecate anumite cerințe de formă prevăzute de legea
procesual civilă, precum și anumiți termeni. De exemplu: cerințele prevăzute
de legea procesuală față de întocmirea cererii de chemare în judecată (art.
166 CPC), a cererii de apel (art. 365 CPC)etc. Din aceste considerente, în
vederea respectării tuturor condițiilor de formă la intentarea unui proces
civil, și pentru a-și susține poziția în ședința de judecată, este recomandabil
ca participantul la proces sa fie consultat sau reprezentat de către un avocat.
4
Gabriel Boroi. Drept procesual civil Bucureşti 1993, p.23
5
Elena Belei, Alexandru Cojuhari Drept procesual civil. Prtea Generala. Chisinau 2016 p.50
5
2. Caracter de sancționare. Prin intermediul dreptului procesual civil se
garantează cu anumite construcții legale eficiența și aplicabilitatea unor
norme de drept material. Dreptul procesual civil, fiind constituit dintr-o
totalitate de norme juridice procesuale, asigură realizarea normelor materiale
ce fac parte din dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul
afacerilor etc.
3. Caracter garantat. Potrivit acestui caracter, normele ce formează conținutul
dreptului procesual civil nu permit libertatea de acțiune a instanței de
judecată și a participanților la proces. Procesul conține un cadru strict
determinat ( de ex.: instanța de judecată nu va putea trece la faza susținerilor
orale și a replicii dacă nu a fost desfășurată faza pregătirii pricinii pentru
dezbaterile judiciare și examinarea cauzei în fond). Spre deosebire de
normele de drept civil, părțile pot acționa și în baza libertății contractuale.
4. Caracter de drept comun. Procesul civil, ca obiect al dreptului procesual
civil, cuprinde orice activitate ce presupune examinarea și soluționarea
anumitor divergențe ce nu conțin o problemă legată de o anumită procedură
specială. Obiectul procesului civil constituie toate cauzele privind apărarea
drepturilor și intereselor legitime ale persoanei ce nu urmează a fi examinate
într-o altă procedură expres prevăzută de lege. Determinarea cauzelor ce
urmează a fi examinate în ordinea procedurii civile are loc prin excluderea
cauzelor ce urmează a fi soluționate în alte proceduri prevăzute de lege (de
ex.: cauze penale, contravenționale). Astfel, litigiile ce nu sunt soluționate
într-o procedură specială vor fi examinate și soluționate în procedura civilă.6
Destinația și misiunea dreptului procesual civil este de a reglementa un
domeniu special al relațiilor sociale ce țin de apărarea drepturilor și intereselor
legale ale persoanelor fizice și juridice pe calea cațiunii judecătorești. Importanța
acestor relații este decisivă, dat fiind faptul că prin posibilitatea efectivă de
exercitare de către persoanele fizice și juridice a dreptului la apărare pe calea
justiției, statul asigură sarcina sa de bază, și anume cea a legalității și echității
juridice.7
Știința dreptului procesual civil studiază instituțiile dreptului procesual civil ca
ramură de drept. Obiectul de studiu al științei dreptului procesual civil îl formează
normele de drept procesual civil. Rolul țtiinșei dreptului procesual civil este, așa
cum remarcau și unii proceduriști francezi, acela de a contribui la „regăsirea” sau
reabilitarea dreptului procesual civil. În alți termeni știința dreptului procesual civil
trebuie să contribuie la formarea unei imagini reale asupra naturii și importanței
acestei ramuri a sistemului juridic. Reabilitarea științei dreptului procesual civil se
impune și datorită unei imagini artificial, create uneori de practica procedurii
civile, dar și de o ”reputație ” nemeritată. Astfel, în înțeles abstract în cadrul științei

6
Drept Procesual civil Alexandru Prisac. Chisinau Cartier 2013 p. 19-20
7
Olga Pisarenco „ Drept procesual civil”, Ed. Texnica-INFO, Chișinău 2012, p. 10
6
dreptului se formează idealul înțelegerii ramurii dreptului procesual civil pentru a
înlătura aplicarea imperfectă a legii procesual civile. Știința dreptului procesual
civil trebuie să contribuie la aplicarea corectă a normelor procesuale. O sarcină
importantă a științei dreptului procesual civil este aceea de a studia reglementările
în materie în concordanță cu cerințele vieții sociale contemporane, spre a sesiza
eventualele lacune și a formula propuneri corespunzătoare de legiferare.8
Obiectul de reglementare a dreptutului procesual civil
Obiectul reglementării juridice a ramurii de drept răspunde la întrebarea :
asupra căror relații sociale are incidență ramura respectivă de drept, ca sistem de
norme juridice?
În același timp este necesar de făcut o delimitare între obiectul dreptului
proesual civil și obiectul procesului civil, ultimul fiind o categorie juridică
distinctă. În această ordinr de idei prin obiect al procesului civil urmează să
înțelegem raportul material litigios supus judecării, sau raportul material litigios în
legătură cu care a fost intentată o cauză civilă.
Dreptul procesual civil are propriul obiect de studiu, care vizează cercetarea
normelor materiale și a celor procesual civile, precum și a tălmăcirilor date de către
Plenul Curții Supreme de Justiție, și propriul obiect de reglementare pe care îl
formează raporturile procesual civile ce se stabilesc între participanții la procesul
civil, în cadrul activității de examinare și soluționare a cauzelor civile.Raporturile
procesuale civile generează drepturi în favoarea participanților la activitatea
judiciară, dar le impune și obligații corespunzătoare.
Drepturile și obligațiile ce formează obiectul raporturilor procesual civile
sunt de natură diferită față de acelea care structurează conținutul unor raporturi de
drept substanțial (material). Într-adevăr, drepturile procedurale reprezintă facultăți
acordate părților sau altor participanți cu finalitatea de a sesiza instanța, a
impulsiona procesul civil, a solicita o soluție favorabilă, prerogative ce se
raportează și la obligațiile instanței de judecată. Dreptul procesual civil constituie o
ramură de drept procesual și, ca o altă ramură de drept procesual, se caracterizează
prin faptul că reglementează relațiile în dinamica lor. De aceea, în obiectul ei de
reglementare se includ nu doar raporturile juridice existente între subiecții de drept,
dar și activitatea procesuală pentru realizarea acestor legături. Raporturile
procesuale nu se stabilesc numai între părți și instanță , acestea sun însă cele mai
numeroase și mai semnificative.Astfel, există și o a doua categorie de raporturi
procesuale: dintre instanța de judecată , pe de o parte, și ceilalți participanți
procesuali, pe de altă parte. Asemenea raporturi se stabilesc, de ex. între instanță și
martoei, între instanță și experți etc. O ultimă categorie de raporturi procesuale se
stabilesc între părți, exemplu de asemenea raporturi este încheierea unei tranzacții
de împăcare, sau al amînării cauzei de comun acord, care de fapt ia naștere în

8
Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chisinau Cartier 2013 p. 21-22
7
forma unui acord între părți, însă în final urmează totuși a fi acceptate de instanța
de judecată. Pornind de la această poziție, anumiți autori au ajuns la concluzia că
activitatea ordanelor de stat și a organizațiilor obștești privind soluționarea litigiilor
de drept și de apărare a drepturilor civile urmează a fi considerată parte integrantă
a procesului civil. Totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea
organelor de stat și a organizațiilor obștești privind apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale persoanelor, potrivit acestei opinii, urmează a fi considerate
o instituție juridică a ramurii dreptului procesual civil. Însă poziția pe care o
susținem este că procesul civil constituie doar activitatea instanțelor judecătorești.
Această activitate îi este specifică doar instanțelor de judecată, avînd anumite
caracteristici proprii, deosebindu-se de forma de activitate a judecăților arbitrale.
Dreptul procesual civil are principii metode proprii de reglementare. 9
Este necesar de punctat faptul că dreptul procesual civil reglementează relațiile
sociale prin metoda „dispozitiv- permisivă”, aceasta înseamnă că inițiativa apariției
raportului procesual civil, revine părților, nu instanței de judecată, instanța de
judecată din propria inițiativă nu pornește dosare civile, contestarea actelor
judiciare și executarea lor are loc , de regulă, și depinde de interesarea părților,
într-un act sau altul.10
Sistemul dreptului procesual civil
Sistemul dreptului procesual civil diferă de sistemele altor ramuri de drept. Pentru
a înlesni înțelegerea noțiunii de sistem al normelor procesual civile, vom evidenția
cîteva dintre trăsăturile acestora:
1. Formează un ansamblu de reglementări având același obiect, finalitate,
metode și aceleași principii guvernante;
2. Între normele acestui sistem există legături specifice, astfel că ele apar ca o
totalitate;
3. Deși normele de procedură civilă aparțin sistemului juridic, ele se deosebesc
de toate celelalte norme juridice prin specificul relațiilor sociale pe care le
reglementează.
Sistemul de norme ale dreptului procesual civil formează niște verigi
interdependente, numite instituții. Instituția cuprinde totalitatea normelor
procesuale civile care reglementează o anumită categorie de relații sociale avînd un
obiect de reglementare specific. Dintre instituțiile dreptului procesual civil
enumerăm: instituția competenței, institușia acțiunii civile, instituția participanților
la proces, instituția termenelor de procedură, instituția actelor de procedură etc.11
Prin sistemul dreptului procesual civil vom înțelege normele și instituțiile juridice
care reglementează actele procesuale și relațiile juridice realizate cu participarea

9
Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chisinau Cartier 2013 p.22-23
10
Alexandru Savva, Vitalie Tihon ,, Suport de curs la disciplina Drept procesual civil” Chișinău 2012, p. 13-14
11
Bâcu Adelina, „Drept procesual civil”, Chișinău 2013, p. 17-18
8
instanțelor de judecată și a altor subiecți de drept, în legătură cu examinarea și
soluționarea cauzelor civile. Dreptul procesual civil dispune de o structură clasică
și este divizat în partea generală și în partea specială. Această structură este
determinată de sistematizarea legislației procedurii civile în Codul de procedură
civilă al RM.
Tradițional, sistemul dreptului procesual civil este divizat în două
compartimente distincte – partea generală și partea specială.
Partea genertală reprezintă normele și instituțiile de drept aplicabile tuturor
tipurilor de cauze civile și categoriilor de proceduri civile. Aceasta este prevăzută
în titlul I al Codului de procedură civilă, care reglementează: legislația procedural
civilă, sarcinile procedurii civile, acțiunea legii procedurale în timp, toate acestea
fiind încadrate în primul capitol „Dispoziții generale”, după care urmează
principiile fundamentale ale procesului civil, competența generală și
jurisdicțională, completul de judecată și recuzările, participanții la proces,
cheltuielile de judecată, comunicarea actelor de procedură, termenele de procedură,
probele și probațiunea, amenzile judiciare.12
Partea specială cumulează totalitatea normelor și instituțiilor juridice ce
reglementează fie anumite faze ale procesului civil ( pregătirea pricinii pentru
judecată, dezbaterile judiciare, examinarea în apel, recurs etc.), fie modalitatea de
soluționare a anumitor feluri de proceduri civile ( procedura specială, procedura
conteinciosului administrativ, procedura în ordonanță etc.)cît și modul de
desfășurare a anumitor proceduri civile de control, precum și procedura
recunoașterii hotărîrilor judecătorești străine, procedura contestării hotărîrilor
arbitrale etc.13 Normele cuprinse în partea specială sunte prevăzute de Titlurile II-V
ale Codului de procedură civilă și reglementează desfășurarea întregului proces
civil atît conform fazelor obligatorii, cît și celor facultative, de la intentarea
procesului civil, pînă la emiterea soluției irevocabile. Normrlr părții generale au o
sferă de aplicare pentru totalitatea relațiilor procesuale reglementate de normele
părții speciale.
În literatura de specialitate unii autori divizează sistemul dreptului procesual
civil în : partea judiciară și parte extrajudiciarăca formă de apărare a drepturilor și
intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice. Potrivit acestor autori, forma
judiciară de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și
juridice include chestiuni ce se referă la întregul procs civil. Forma extrajudiciară
de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice care
se referă la activitatea notarială nu se reglementează de normele procesual civile, ci
de normele pur procesuale, și nu reprezintă un proces judiciar, ci o anumită
activitate dirijată. Considerăm că în cazul acestei divizări sunt confundate formele
de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale prsoanei cu sistemul dreptului

12
Bâcu Adelina, „Drept procesual civil”, Chișinău 2013, p. 18
13
Elena Belei, Alexandru Cojuhari Drept procesual civil. Prtea Generala. Chisinau 2016 p.53
9
procesual civil ca o totalitate de norme juridice ce reglementează activitatea de
apărare a drepturilor și intereselor legitime desfășurată doar de către instanța de
judecată.14
Ținem să menținăm că doctrina juridică distinge, în afară de sistemul
dreptului procesual civil și sistemul procesual civil, drept categorie juridică
distinctă. În literatura de specialitate română, sistemul procesual civil este definit
ca o totalitate de faze și etape ce le parcurge procesul civil, în speță făcîndu-se
referire la faza judecății ( care cuprinde examinarea în fața primei instanțe,
examinarea în apel, recurs etc.) și faza executării silite ( care cuprinde efectuarea
formalităților prealabile, indisponibilizarea bunurilor debitorului, valorificarea
bunurilor etc.)

Concluzie
Folosind noțiunea de drept procesual civil trebuie să știm că ea are mai
multe semnificații. Conform teoriei generale a dreptului, dreptul procesual civil
este privit ca o ramură de drept, o știință sau o disciplină didactică. Dreptul
procesual civil este considerat ca fiind tocmai puterea conferită părților de a
provoca activitatea instanței de judecată. Obligația procesuală este impusă părților
în scopul de disciplina activitatea judiciară.

14
Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chisinau Cartier 2013 p.27
10
Obiectul dreptului procesual civil îl constituie totalitatea actelor de
procedură și a raporturilor procesuale, care apar între instanța de judecată și
participanții la proces în cadrul înfăptuirii justiției pe cauze civile. De menționat că
pricinile civile rezultă nu doar din rapotruri juridice civile, ci și din raporturi
juridice de familie, de muncă, comerciale, ecologice, funciare, locative etc.
Prin sistemul dreptului procesual civil vom înțelege normele și instituțiile
juridice care reglementează actele procesuale și relațiile juridice realizate cu
participarea instanțelor de judecată și a altor subiecți de drept, în legătură cu
examinarea și soluționarea cauzelor civile. Dreptul procesual civil dispune de o
structură clasică și este divizat în partea generală și în partea specială. Această
structură este determinată de sistematizarea legislației procedurii civile în Codul de
procedură civilă al RM.

11
Bibliografie:

 Constituția Republicii Moldova


 Codul de procedură civilă
 Elena Belei, Alexandru Cojuhari „Drept procesual civil. Partea
Generala”. Chisinau 2016
 Ioan Leş. „Drept procesual civil”. Lumina Lex, Bucureşti 2002
 Gabriel Boroi. „Drept procesual civil”. Bucureşti 1993
 Olga Pisarenco „ Drept procesual civil”, Ed. Texnica-INFO,
Chișinău 2012
 Alexandru Prisac„ Drept procesual civil”. Chisinau Cartier 2013
 Alexandru Savva, Vitalie Tihon ,, Suport de curs la disciplina
Drept procesual civil” Chișinău 2012
 Bâcu Adelina, „Drept procesual civil”, Chișinău 2013

12