FULGUL DE NEA

instit. Munteniţa Carmen

Şcoala Gimnazială Smulţi
Jud. Galaţi
tel: 0751404909
e-mail munteniţa_c@yahoo.com

SCENA I
Decor: pe fundal o pânză de culoare albastră (semnifică cerul, văzduhul). Un fulg de nea intră în scenă uimit:

Fulgul de nea: Eu sunt singurul fulg de nea care vrea să întâmpine iarna? Unde sunt fraţii mei? Cu cine mă voi juca? Cu
cine voi dansa în văzduh atunci când vântul va sufla?

Fulgul de nea dansează pe un cântec despre iarnă pe care îl cântă tot el, încet, fără prea mult avânt:
- Ce viaţă scurtă voi avea? Ce tristă este viaţa mea? Nu voi şti nicicând cum este să plutesc în aer împreună cu alţi fulgi
de nea sclipitori şi veseli! Nu voi face parte nicicând dintr-un bulgăre de zăpadă! Nici un copil nu mă va prinde în palma sa
măcar!...

Trist fulgul de nea se aşează aşteptându-şi sfârşitul. Atunci apare Vântul:

- Vâââj! Vâââj! Ce văd aici? Oare mi se pare?

Vântul suflă încet, apoi un pic mai tare. Fulgul se ridică:

- Ce suflare mă mângâie? Cine se apropie?
Se uită în jur pentru a descoperi cine se apropie, apoi spune vesel:
- Eşti tu, vântule? Eşti chiar tu?
Vântul:
- Da , dragul meu fulg de nea! Sunt eu! De ce eşti trist? Ce ai păţit?
Fulgul de nea:
- Eu... eu...(suspină) Eu cred că am venit prea devreme şi nu voi reuşi să o văd pe frumoasa Iarnă şi nici pe fraţii mei,
fulgii de nea!
Vântul:
- De ce crezi că nu îi vei vedea? Unde vrei să pleci?
Fulgul de nea:
- Eu am apărut mult prea devreme! Nu a venit Iarna, iar eu mă voi topi din cauza soarelui! El nu mă va lăsa să o aştept!
Vântul:
- Dar...(râde) Ce prostuţ eşti! Iarna se apropie cu paşi repezi. Chiar ea m-a trimis să suflu cu putere pentru a-i anunţa pe
toţi că se apropie. Vine împreună cu un mare alai de fulgi mari, sclipitori, voioşi!
Fulgul de nea:
- Unde sunt? Vreau să-i văd! (se plimbă neliniştit în toate direcţiile) Din ce parte vin? Cât mai durează până ajung aici?
Vântul:
- Vâââj! Vâââj! Mai ai puţină răbdare!
Vântul suflă în toate direcţiile. Fulgul de nea începe să cânte şi să danseze:
„ Acum totul e frumos
Pe-acest cer luminos!
Vântul cu putere bate,
Norii vin de departe,
Însoţiţi de fraţii mei,
Fulgii albi, frumuşei!
Vine, vine Iarna
Cu fulgi mari de nea,
Vine iute „mama”
Pentru a mă vedea!
La, la, la! La, la, la!

Vântul se întoarce la fulgul de nea:

- Albule-Dalbule! Din împărăţia sa, Anul vrea a te vedea!
Fulgul de nea:
- Anul? Bunicul meu Anul vrea să mă vadă?
Vântul:
- Da! I-am spus cât de trist eşti pentru că nu se apropie Iarna mai repede. Acum... Anul te aşteaptă! Hai! Du-te! (vântul
suflă cu putere)
Fulgul de nea iese din scenă.
Vântul:
- Vâââj! Vâââj! Ce noroc are! Nici nu ştie ce surpriză îl aşteaptă!
Iese şi vântul din scenă vâjâind.
Se aude încet o melodie despre Iarnă.
 SCENA II

Decor: Un castel se vede pe fundal. Un tron pe care stă Anul împreună cu fiicele sale: Primăvara, Vara, Toamna.
Fiicele anului stau jos, lângă tron, şi vorbesc. Anul le priveşte şi zâmbeşte. Intră în scenă şi fulgul de nea.
Anul:
-Bine ai venit, dragul meu fulg de nea!
Fulgul de nea:
- Bine te-am găsit, Mărite An! De ce ai vrut să mă vezi?
Anul:
- Ia loc, apoi vom mai vorbi!
Fulgul de nea se aşează pe un scaun oferit de Primăvara. Fulgul o priveşte cu teamă. Primăvara zâmbeşte, apoi se
întoarce la locul ei.
Anul:
- Nu te teme! Fiicele mele nu-ţi vor face nici un rău!
Fulgul de nea:
- Dar... Fiica ta Primăvara este cea care aduce căldura, iar noi, fulgii de nea, ne topim.
Anul:
- Stai fără nici o grijă! Nu te-am chemat aici pentru a te topi! Relaxează-te!
Fulgul de nea încearcă să se facă mai comod pe scaun.
Anul:
- Vreau să-mi spui dacă o iubeşti pe fiica mea Iarna.
Fulgul de nea:
- Nu-ţi pot spune în cuvinte cât de mare este dragostea mea pentru ea. atât de mult o iubesc încât am venit pe pământ
mai devreme decît era necesar! Acum îmi este teamă că nu voi reuşi să o vad!
Anul:
- Mă bucur nespus să aud astfel de cuvinte! Vântul mi-a spus cât eşti de trist şi de aceea vreau să-ţi fac o surpriză.
Accepţi?
Fulgul de nea (vesel):
- Ce surpriză? Spune-mi iute! Îmi plac surprizele! Sper să fie una plăcută!
Anul:
- Am vorbit cu celelalte fiice ale mele şi ele au considerat că merită răsplătită această dragoste pe care o porţi surorii lor
mai mari. De aceea fiecare dintre ele îţi va face câte un cadou.
Primăvara:
- Eu sunt Primăvara, cea mai mare dintre surori! Sunt cea care topeşte zăpada, aşa cum bine ştii. Vreau să-ţi dăruiesc
un talisman care îţi va fi de mare ajutor.
Fulgul de nea:
- Ce pot face eu cu acest talisman?
Primăvara:
- Iubeşti florile?
Fulgul de nea:
- Iubesc florile de gheaţă pe care gerul le pune la ferestre iarna. Alte flori nu cunosc!
Primăvara (râde):
- Nu cunoşti tu oare ghiocelul?
Fulgul:
- Acea floare plăpândă care sfidează zăpada?
Primăvara încuviinţează.
Fulgul:
- E atât de gingaşă şi totuşi atât de curajoasă!
Primăvara:
- Atunci cănd zăpada se va topi, iar sora mea Iarna îmi va lăsa cale liberă, vei putea folosi talismanul pentru a deveni
un mic ghiocel şi, astfel, îţi vei prelungi viaţa.
Fulgul:
- Chiar pot face acest lucru? Cât de bună eşti! Îţi mulţumesc!
Fulgul de nea o îmbrăţişează pe primăvară.
Vara:
- Am şi eu un cadou pentru tine! Sunt Vara, cea de-a doua fiică a bătrânului an. Iubesc culorile vii, florile, păsările şi
căldura.
Fulgul:
- Tu ce vrei să-mi dăruieşti?
Vara:
- Aş vrea să-ţi dăruiesc un ou de rândunică. Când va veni vremea ca sora mea Primăvara să se întoarcă la palat şi să
mă lase pe mine să aduc soarele strălucitor, tu , atingând oul, te vei tansforma într-o frumoasă rândunică.
Fulgul de nea:
- Vai! Ce frumos! Îţi mulţumesc, frumoasă vară!
Se uită apoi spre Toamnă şi întreabă:
- Oare...Nu mi-ai pregătit şi tu o surpriză? Îmi vei face şi tu un cadou?
Toamna:
- Şi eu vreau să-ţi dăruiesc ceva:o petală de crizantemă!
Fulgul:
- Ce voi putea eu să fac cu ea?
Toamna:
- Atunci când frigul va alunga rândunelele, tu vei prinde în cioc petala şi atunci vei deveni o crizantemă care va rezista
până vine Iarna.
Fulgul de nea:
- Cât de fericit sunt! Dar... când vaveni iar Iarna, iubita mea iarnă....
Fulgul începe să plângă.
Anul:
- Nu plânge! Te rog să te linişteşti! Acum urmează darul meu: de fiecare dată când toamna se va întoarce la mine şi
locul ei va fi luat de iarna, tu te vei transforma într-un fulg de zăpadă aşa cum eşti acum.
Fulgul începe să râdă şi să danseze de bucurie:
- De ce eşti atât de bun cu mine? Tu şi fiicele tale mi-aţi oferit nemurirea!
Anul:
- Ţi-am făcut acest dar pentru dragostea enormă ce o porţi fiicei mele iarna. Atât timp cât voi dâinui eu şi fiicele mele,
vei trăi şi tu!
Fulgul:
- Cum aş putea să-ţi mulţumesc?
Anul:
- Iubeşte-mi toate fetele lafel de mult ca pe Iarna.
Fulgul:
- Deja le iubesc, Mărite an! Vă mulţumesc!
Anul:
- Acum du-te! fiica mea te aşteaptă!
Fulgul mulţumeşte încă o dată apoi pleacă.

SCENA III

Decor: steluţe atârnă din tavan. Totul este alb. Se aud cântece de iarnă.
Intră în scenă Iarna dansând împreună cu mulţi fulgi de nea. Apare şi fulgul de nea.
- Frumoasă eşti prinţesă! Mai frumoasă decât am putut visa! Primeşti să dansezi cu mine?
Iarna:
- Tu eşti vestitul fulg care a plâns după mine?
Fulgul:
- Eu sunt! dansăm? Sunt atât de fericit că existaţi tu, surorile tale şi tatăl tăl, Anul!

Toţi fulgii se prind în horă. În mijloc dansează fulgul de nea împreună cu Iarna.