Universitatea din Bucureşti -Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Program de master- Devianţă Socială şi Criminalitate

Etică şi corupţie în administraţia publică

Profesor univ. –dr. Banciu Dan

Masterand anul II – Lican Gheorghe

Bucureşti
2019
 Introducere

În prezenta lucrare intenţionez să prezint impactul corupţiei în administraţia publică.

Specialiştii văd în politicile de etică şi de prevenire a corupţiei o condiție importantă a
consolidării capacității administrative umane şi a unei bune guvernări. Transparența, eficacitatea şi
eficiența, responsabilitatea şi operativitatea în asigurarea serviciilor publice, ca principii ale bunei
guvernări, pot deveni obiective tangibile inclusiv în măsura în care personalul din administrația
publică, în primul rând corpul funcționarilor publici, este unul profesionist, performant şi care
practică standarde etice şi de integritate apte să consolideze climatul de încredere şi de respect
reciproc dintre cetăţeni şi aceştia.
Prevenirea corupţiei contribuie la creşterea veniturilor, la îmbunătăţirea serviciilor publice şi
la stimularea încrederii şi participării publicului.

Ce este corupţia?

CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2.

Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupțiúne s. f.] – Din fr. corruption, lat. corruptio, -onis.

Corupţia este o problemă universală, dar administraţia locală din întreaga lume pare a fi cu
deosebire vulnerabilă faţă de ea. Corupţia înseamnă impunerea unui preţ ilicit pentru un serviciu sau
utilizarea puterii conferite de funcţie pentru promovarea unor scopuri ilicite. Corupţia se poate
manifesta şi prin acte de omisiune sau comitere.

Peste tot în lume, lupta împotriva corupţiei este privită astăzi ca o prioritate. Motivul?
O posibilitate ar fi faptul că fenomenul corupţiei s-a agravat, determinând un val de
indignare populară şi o nouă atitudine politică. Unul din argumente ar fi creşterea rapidă a
comerţului internaţional şi a nivelului comunicaţiilor internaţionale, ceea ce a dus la creşterea
expunerii la tentaţii economice, mai mult decât oricând în istorie. Este posibil ca sfera corupţiei să
nu se fi extins ci numai măsura în care o percepem şi intoleranţa noastră faţă de ea.
O altă posibilitate ar fi aceea că oamenii dau vina pe corupţie pentru faptul că rezultatele
pieţelor libere şi a reformelor democratice nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor, şi aceasta pentru
a nu recunoaşte faptul că aceste reforme ar putea să nu funcţioneze la fel de bine în toate situaţiile.

Corupţia pare să fie foarte extinsă, dacă nu chiar permanentă, în administraţie, atât la nivel
central, cât şi la nivel local, fiind accentuată de lipsa unei definiri clare a responsabilităţilor,
confuzie în separarea funcţiilor administrative de cele politice şi o lipsă de transparenţă în
procedurile administrative. La acestea se mai adaugă lipsa unui cadru legal adecvat pentru eficienţa
luptei împotriva corupţiei din administraţia publică. În paralel, instituţiile implicate în combaterea
acesteia îşi caută încă identitatea, se supun reformărilor care survin în urma revizuirilor legislative
şi manifestă încă acea lentoare birocratică ce nu reuşeşte să facă faţă dezlănţuirilor inovative ale
corupţiei.
 Cauzele corupţiei şi condiţiile favorizante

Pentru ca prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie să fie eficientă, este necesară

concentrarea pe înţelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestări ale actelor de corupţie,
precum şi pe găsirea unor metode de eliminare sau de diminuare a acestui fenomen.

1. Un cadru legislativ incoerent şi insuficient, necorelat cu măsuri manageriale

eficiente care să reducă riscul de a ceda tentaţiilor corupţiei
Buna funcţionare a administraţiei publice este condiţionată şi de prevederile legale în
domeniu. Cu cât acestea sunt mai clare şi mai eficiente, cu atât arbitrariul şi ilegalitatea vor fi mai
puţin prezente în acţiunile acesteia. Adoptarea unei legislaţii specifice, menită să pună capăt
fenomenului de corupţie, prezintă o importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea corupţiei, dar
simpla adoptare a unor legi anticorupţie este o condiţie necesară, nu însă şi suficientă. În acest sens
se recomandă eliminarea lacunelor legislative şi a neclarităţilor ce sunt interpretate ca fiind sursa
potenţială de ineficienţă sau de limitare a efortului de combatere a corupţiei, precum şi corelarea
legislaţiei anticorupţie cu restul sistemului actelor normative.

2. Condiţiile de muncă
Sentimentul de nesiguranţă a locului de muncă, promovarea în funcţie pe baza criteriilor
politice şi nu a celor profesionale sunt doar câteva din problemele care necesită o soluţionare rapidă,
astfel încât să se asigure un cadru de exercitare a funcţiei publice liber de orice ingerinţe de ordin
subiectiv - personal, ce ar favoriza fenomenul de corupţie.

3. Lipsa transparenţei şi a comunicării în sectorul public

Transparenţa, una dintre premisele necesare asigurării unei administraţii eficiente, derivă din
dreptul constituţional al cetăţeanului la informaţie. Legislaţia românească are câteva reglementări
menite să asigure această condiţie, dar acestea sunt incomplete sau defectuos realizate, limitând
accesul opiniei publice la informaţie.

4. Existenţa unui anumit grad de politizare a administraţiei

Într-o administraţie compusă din funcţionari subordonaţi unui partid poate apărea tendinţa
de nerespectare a libertăţilor publice şi de manifestare a unor acte de corupţie. Numai o
administraţie compusă din funcţionari recrutaţi pe criteriul valoric poate rezista la diferitele
influenţe ale grupurilor de presiune şi, implicit, fenomenului de corupţie.

5. Lipsa stimulentelor materiale şi morale

Există o corelaţie între nivelul salarizării unui funcţionar şi capacitatea acestuia de a rezista
tentaţiilor corupţiei. Salariile mici îi determină pe funcţionarii publici să caute modalităţi prin care
să le mărească. La aceasta se mai adaugă şi inexistenţa unui sistem de recrutare şi promovare bazat
în mod exclusiv pe merite şi performanţe, care ar contribui la stabilitatea funcţionarului public şi la
garantarea poziţiei acestuia. Atâta timp cât nivelul salarizării din administraţia publică nu se aliniază
unor standarde decente, care să reflecte importanţa activităţii depuse şi să permită atragerea de
funcţionari competenţi şi atâta timp cât eforturile nu se vor concentra în sensul implementării unui
sistem de recrutare şi promovare în funcţia publică bazat pe merit, fenomenul corupţiei nu se va
diminua.
 6. Atitudinea pasivă a cetăţenilor (lipsa unei societăţi civile active) în raport cu
administraţia publică
Neimplicarea cetăţenilor în mod direct în identificarea şi sesizarea cazurilor de corupţie din
administraţie favorizează perpetuarea acestui fenomen. Pentru asigurarea unei mai mari receptivităţi
a cetăţenilor privind semnalarea şi sesizarea cazurilor de corupţie, este necesară realizarea unor
contacte directe între aceştia şi instituţiile abilitate în combaterea ei şi a eventualelor bariere
administrative. Pe lângă acestea, este indispensabilă şi asigurarea accesului cetăţenilor la informaţii,
pentru a le permite acestora să observe eventualele nereguli.

Principii şi mecanisme ale corupţiei

1. Angajare/Recrutare
Fiecare companie ar trebui să stabilească norme clare şi eficiente referitoare la procesul de
angajare, inclusiv cu privire la recrutare, termeni şi condiţii, acţiuni disciplinare şi remuneraţie. În
cazul unor noi angajări, ar trebui efectuată o analiză internă cu privire la riscurile de mită şi
corupţie; de asemenea, ar trebui realizate controale regulate, pentru a atenua riscul de mită şi/sau de
corupţie, în legătură cu astfel de angajaţi.
2. Sponsorizări
Managementul companiei şi angajaţii ar trebui să cunoască prevederile Legii nr. 32/1994
privind sponsorizarea şi ale oricăror alte reglementări conexe. Nicio sponsorizare nu trebuie
acordată în anticiparea, în recunoaşterea sa în schimbul primirii vreunui câştig comercial.

3. Parteneri şi contractori (furnizori, consultanţi)

Dispoziţii exprese pentru combaterea mitei şi corupţiei ar trebui să fie incluse în contractele
încheiate cu partenerii de afaceri, în scopul de a preveni mita şi corupţia, precum şi de a diminua şi
limita un astfel de comportament.

4. Deplasări, cadouri şi alte cheltuieli

Pe durata desfăşurării raporturilor cu funcţionari publici, companiile trebuie să respecte
principii precum integritatea, acurateţea tranzacţiilor/cheltuielilor, responsabilitatea, transparența şi
respectarea reglementărilor în vigoare şi să evite conflictele de interese.

5. Finanţările politice
Ori de câte ori se angajează la finanţarea unor activităţi cu caracter politic, companiile
trebuie să respecte dispoziţiile cadrului juridic relevant, care stabilesc un set de norme menite să
asigure transparenţa, evitarea conflictelor de interese şi care garantează că scopurile constituţionale
ale procesului politic sunt atinse.

Prevenirea şi combaterea fenomenului de corupţie.

Adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire a fenomenului corupţiei necesită cunoaşterea

dimensiunii reale a acestui fenomen, a complexităţii sale, a mecanismelor de declanşare şi a
consecinţelor produse.

Contracararea corupţiei este un proces de lungă durată. Acest fenomen nu poate fi extirpat,
însă poate fi şi trebuie diminuat printr-un control riguros, prin aplicarea unor măsuri de prevenire,
care să vizeze factorii criminogeni şi înlăturarea condiţiilor care generează corupţia, cît şi prin
depistarea nemijlocită a actelor de corupţie, tragerea la răspundere juridică a vinovaţilor, în temeiul
legislaţiei.

Astfel, elementele care pot duce la prevenirea si combaterea fenomenului de coruptie sunt:

 contracararea corupţiei prin aplicarea efectivă şi eficientă a normelor penale;

 prevenirea corupţiei prin eliminarea oportunităţilor ei din sistemele şi procedurile
instituţiilor publice şi de drept;
 educarea tuturor categoriilor de populaţie în spiritul intoleranţei faţă de corupţie şi
încurajarea unei susţineri active din partea cetăţenilor în activitatea de prevenire şi
contracarare a corupţiei.

Concluzii

Ca fenomen social grav, corupţia erodează principiile unei administraţii eficiente şi

credibilitatea cetăţenilor în instituţiile statului. Pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, un
prim pas necesar îl reprezintă adoptarea unei legislaţii specifice, eficiente şi clare, capabilă să
elimine ilegalitatea şi arbitrariul în funcţionarea instituţiilor şi a autorităţilor publice şi din
relaţia acestora cu cetăţenii.

Bibliografie
1. Klitgaard Robert, MacLean-Abaroa Ronald şi Parris Lindsey, Orașe corupte. Ghid
practic de tratament și prevenire, Ed. Humanitas, București, 2006
2. Nicolae Radu, Stan Valerian, Bune practici și instrumente de lucru pentru
prevenirea corupției în administrația publică, Centrul de Resurse Juridice, ANFP,
2015, ghid online
3. PROFIROIU, M., PARLAGI, A., CRAI, E. Etică şi corupţie în administraţia publică,
Bucureşti, Editura Economică, 1999
4. Revista Economie şi Administraţie Locală, Bucureşti, Editura Tribuna Economică, 2002
– 2003
5. https://dexonline.ro/definitie/corupție