Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,8
Aşadar, atât filologii, cât şi istoricii oneşti, aflaţi în serviciul propriului popor, şi-au expus
poziţia, pe paginile volumului de față, în problema caracterului şi denumirii limbii noastre și a
populației basarabene majoritare şi în modul de interpretare şi de caracterizare a evenimentelor
de la 1812, 1918 şi 1940, iar o eventuală poziţie contrară nu aparţine decât unor „savanţi” aflaţi
în serviciul unor puteri străine, ostile neamului nostru. Tocmai din aceste considerente
promovarea unei istorii antiromâneşti, a unor pseudoteorii lingvistice confecţionate în birourile
inamicilor noştri este un fariseism politico-ideologic şi o minciună conştientă şi deliberată, o
abatere gravă şi condamnabilă de la adevărul ştiinţific, chiar o diversiune ştiinţifică.
3. Evident, lecturând și analizând volumul enciclopedic Republica Moldova, am
identificat unele inexactități, imprecizii, omisiuni, lacune și deficiențe stilistice. Astfel, în
capitolul consacrat arhitecturii autorii ar fi putut insista mai detaliat asupra monumentelor
construite în stil clasic, baroc, neoclasic etc., asupra modelelor contemporane de case de locuit
etc., iar capitolul în care este tratată arta muzicală acordă o atenție insuficientă muzicii populare
din prezent, deși capitolul Coregrafie tratează eminamente dansul poular, fără a face cel puțin
referire la spectacolele de balet (chiar dacă acest subiect se examinează din alt punct de vedere în
capitolul despre teatru), în timp ce capitolul despre activitatea editorială conâine inexactități
privind lichidarea sau constituirea unor edituri etc. În fine, provoacă o anumită derută lipsa m.c.
Ion Hadârcă din componența colegiului științifico-redacțional, personalitate cu profunde
cunoștințe teoretice în domeniul cultural-artistic prezența căruia ar fi contribuit în mod consistent
la optimizarea valorii teoretice și practice a volumului. Tabelul care prezintă structura
etnică/națională a populației menține etnonimul moldovean impus de stăpânirea țaristă și
sovietică, termenul respectiv fiind preferat celui de roman nu atât de teamă, cât din dorința de a
evita unele eventuale neplăceri.
Compartimetul consacrat științei de asemenea necesită unele completări, revizuiri și
verificări, întrucât Baza Moldovenească de Cercetări Ştiinţifice a fost constituită prin reformarea
unei singure unități științifice - Institutul Moldovenesc de Cercetări Științifice în domeniul
Istoriei, Economiei, Limbii şi Literaturii (fondat în 1939 la Tirasol), care, în 1946, odată cu
întemeierea Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice, a fost transformat în Institutul de
Istorie, Limbă şi Literatură, iar acesta din urmă, fiind restructurat în 1958 în cadrul Filialei
Moldoveneşti a AŞ a URSS, se separă îndouă institute - Institutul de Istorie (director I. S.
Grosul) şi Institutul de Limbă şi Literatură (directori: Iosif C. Varticean, 1958-1961, Nicolae
Corlăteanu, 1961-1969, Simion Cibotaru, 1969-1984, Haralambie Corbu, 1984-1988 şi Silviu
Berejan, 1988-1991)), acesta din urmă suportând, pe parcurs, câteva reorganizări: în 1991 este
întemeiat Institutul de Lingvistică (director Silviu Berejan, 1991-2000, şi Ion Bărbuţă, 2000-
2006) şi Institutul de Istorie şi Teorie Literară (director Anatol Gavrilov), iar cel din urmă, în
1998, a fuzionat cu Secţia de Folclor a Institutului de Etnografie şi Folclor înfiinţându-se
Institutul de Literatură şi Folclor (director Vasile Ciocanu, 1991-2000 şi Svetlana Korolevschi,
2000-2006), iar în 2006, Institutul de Lingvistică, Institutul de Literatură şi Folclor şi Centrul
Naţional de Terminologie se unesc formând Institutul de Filologie din prezent (director Ion
Bărbuţă -2006-2007, Ana Bantoş - 2007-2009 şi Vasile Bahnaru – din 2009-2018), în baza
hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1326 din 14.12.2005.
În definitiv, era absolut necesar să se evidențieze faptul că, în condiţiile Republicii
Moldova, am putea vorbi despre o Academiei cu adevărat naţională şi, respectiv, despre o ştiinţă
naţională, aflate în serviciul naţiunii române din Republica Moldova, numai după 27 august
1991, argument concludent şi plauzibil în această ordine de idei servind faptul că întreaga
comunitate ştiinţifică s-a pronunţat de nenumărate ori (în special, în 1994 şi 1996) în problema
denumirii corecte a limbii noastre și a poporului nostru ca parte componentă a poporului român.
4. Întrucât la anumite intervale de timp operele de acest fel se revizuiesc, se reexaminează
și se reactualizează, sperăm, chiar avem toată certitudinea, că o nouă ediție va lua în considerare
obiecțiile noastre și ale altor recenzenți și se va elabora o lucrare cu un număr infim de lacune
sau deficiențe, iar imixtiunea politicului în probleme de știință va ține, de acum înainte, de
,9
domeniul trecutului, întrucât în știință există un singur suveran sau dictator: adevărul științific
confirmat de practica vieții și de istorie și reprezentat la noi de autoritatea AȘM.
,10