Sunteți pe pagina 1din 171

CESARE BECCARIA

DI'SPRE INFRACŢIUNI
SI PEDEPSE
T r a d u c e r e d i n italiană,
notă asupra ediţiei şi note de
DANA GRASSO

Cu o prefaţă de
GIULIO GIORELLO

H U M A N I T A
BUCURKŞTI
PREFAŢĂ

„ A r d o a r e morală şi spirit matematic"


Franco VENTURI

„Aşadar, pedeapsa cu moartea nu este un drept ( a m de­


monstrat că nu poate fi un drept), ci este un război al na­
ţiunii împotriva unui cetăţean, întrucât consideră necesară
sau utilă eliminarea fiinţei sale. Dar dacă voi reuşi să demon­
strez că moartea nu este nici utilă şi nici necesară, mă voi
putea considera învingător în pledarea cauzei umanităţii"
(Capitolul XXVIII, „Despre pedeapsa cu m o a r t e a " ) . Pro­
babil aceasta este declaraţia cea mai celebră a capodoperei
lui Cesare Beccaria, Despre infracţiuni şi pedepse. Nu este
doar expresia unui profunde indignări morale, ci o evalua­
re raţională a repercusiunilor negative pe care pedeapsa cu
moartea poate să le determine într-o societate „în vremuri
de liniştită domnie a legilor" (întrucât se poate recurge la
această măsură drastică numai „când naţiunea este pusă în
situaţia de a recupera ori de a-şi pierde libertatea, sau în
vremuri de anarhie, când dezordinile ţin loc de lege", ibi-
dem). Ar fi interesant să confruntăm teza lui Beccaria con­
tra pedepsei capitale, cu cea despre „Sinucidere" (Capitolul
X X X I I ) . In cel de-al doilea caz este suficient să se evalu­
eze dacă „este util sau dăunător pentru o naţiune să i se lase
fiecărui membru al ei libertatea permanentă de a se muta
dincolo de graniţe". Sinuciderea ar fi „o infracţiune pen­
tru care se pare că nu se poate prevedea o pedeapsă pro-
priu-zisă", cel puţin în cazul în care ea a reuşit: să pedepseşti
un cadavru ar fi ridicol, cel puţin la fel ca biciuirea unei sta­
tui ! Această pretinsă infracţiune nu s-ar deosebi prea mult
de părăsirea unui stat: cine se ucide nu face altceva decât
să-şi exercite în mod extrem aşa-numitul drept de exit,

5
PREFAŢĂ PREFAŢĂ

caracteristic societăţii deschise, cum o numim noi astăzi (şi, plan în clerul local; primeşte o educaţie tradiţională la C o ­
recurgând la cuvintele lui Beccaria, cine ar vrea oare „să legiul Farnese din Parma, condus de iezuiţi. Destul de re­
transforme statul într-o închisoare ?", ibidem). pede se evidenţiază înclinaţiile sale pentru matematică şi
Confruntând aşadar abordarea pedepsei cu moartea cu limbi. îşi ia licenţa în drept la Universitatea din Pavia pe
dreptul de pedepsire a sinuciderii constatăm că în ambele 13 septembrie 1758 şi continuă să se ocupe de drept, dar
cazuri Beccaria desparte caracteristicile juridice de cele mai şi de ştiinţe în general şi de literatură. Aşa cum ideile sale
degrabă teologice (care desemnează pe Dumnezeul crea­ intrau în contrast cu conformismul mediului său social, la
tor ca unic proprietar al vieţii creaturilor sale) şi de cele mo­ fel şi felul său de a se comporta îl va duce la o ruptură cu
rale (care au legătură cu o Natură ce ar fi înzestrat toate familia. Este bine cunoscută povestea sa de dragoste, de alt­
fiinţele omeneşti cu o „dragoste" instinctivă pentru viaţă). fel nu de lungă durată, cu Teresa Blasco, fiica lui Domeni-
Rezolvarea acestor probleme doar în planul dreptului are co, locotenent-colonel din corpul de ingineri; se vor căsători
în cele din urmă în 1761. Intre 1758 şi 1768, prietenia cu
valoarea afirmării autonomiei acestui domeniu al civiliza­
Pietro (1728-1797) şi Alessandro Verri'(1741-1816), cei doi
ţiei umane. Legile oamenilor nu coincid nici cu poruncile
fraţi neliniştiţi care creaseră Accademia dei Pugni, îşi pro­
lui Dumnezeu, nici cu normele unei Naturi mai mult sau
pune ca scop punerea în practică a ideilor iluministe, în spe­
mai puţin binevoitoare: sunt convenţii supuse logicii pac­
cial a celor provenind din Insulele Britanice şi din Franţa.
tului social şi instrumente menite să realizeze fericirea ma­
Conceperea reformelor ca o necesitate stringentă îl con­
ximă împărţită la cât mai mulţi (vezi, de altfel, Introducerea
duce şi la „convertirea" sa, cum a numit-o, la filozofie -
la Despre infracţiuni şi pedepse), conform formulei utilita­
sau, am putea spune mai degrabă, la philosophie, concepu­
riştilor pe care Beccaria îi admira atât de mult (printre aceş­
tă conform celui mai pur esprit des lumières, ca o capaci-
tia se evidenţiază cel ce este considerat întemeietorul „şcolii
tate raţională de a interveni în cele mai concrete probleme
scoţiene", Francis Hutcheson - născut de fapt la Druma-
ale vieţii sociale, urmând învăţămintele lui Helvétius
lig, Irlanda de nord, în 1649 şi mort la Glasgow, în 1746).
(1715-1771), Buffon (1707-1788)1 Condillac (1715-1780),
* precum şi ale enciclopediştilor Diderot (1713-1784) şi
d A l e m b e r t (1717-1783), fără a-1 uita pe scoţianul David
Iată pe scurt soluţia lui Beccaria: „Vreţi să preveniţi in­
H u m e (1711-1776) şi mai ales pe teoreticianul contractu-
fracţiunile ? Faceţi în aşa fel încât luminile să însoţească li­
alismului Jean-Jacques Rousseau (1712-1778). Primul
bertatea" (Capitolul X L I I ) . Beccaria este unul dintre
semn al acestei metamorfoze intelectuale a fost studiul Del
reprezentanţii „Secolului XVIII, secol al reformelor" 1 -
disordine e de' remedi delle monete nello Stato di Milano
adică al Iluminismului - în Italia. Cesare s-a născut la M i ­
1762 (Despre dezordinea şi remediile propuse asupra mo­
lano la 15 martie 1738; tatăl său era marchizul Giovanni nedelor în Statul M i l a n o ) , publicat în acelaşi an la Lucea;
Saverio (din 1758 face parte din aristocraţia oraşului), iar cenzura în Lombardia n-ar fi aprobat-o !
mama sa era Măria Visconti di Saliceto. Este primul fiu al
unei familii înstărite care avea şi câţiva reprezentanţi de prim Opera cea mai matură este Despre infracţiuni şi pedep­
se, scrisă între martie 1763 şi începutul lui 1764. In acelaşi
1
Titlul celui mai important studiu despre epocă al lui Franco Ven- an, la 12 aprilie, manuscrisul a fost trimis la tipografia Col-
turi. (N.t.) tellini din Livorno şi în iulie circulau primele exemplare.

6 7
PREFAŢĂ PREFAŢA

Succesul a fost instantaneu. în curând au început critici- cu anturajul celor din Accademia dei Pugni, care într-un prim
le şi polemicile. La 3 februarie 1766 Biserica Catolică R o ­ moment în perioada 1764-1766 au contribuit atât de mult
mană hotărăşte punerea volumului la Index. Insă ideile lui la răspândirea ideilor sale prin paginile revistei II Caffe).,
Beccaria s-au răspândit şi în afara Europei, devenind un ele­ Pe de altă parte, scrierile sale ulterioare nu au mai atins pro­
ment esenţial al istoriei atlantice, după cum demonstrea­ funzimea, răspândirea şi notorietatea operei principale, chiar
ză succesul multor propuneri de-ale sale preluate - in trimis dacă a continuat să aplice cu perseverenţă acel „amestec de
de Benjamin Franklin (1706-1790) şi Thomas Jefferson spirit matematic şi ardoare morală" - formularea îi apar­
(1743-1826) - de creatorii „experimentului democratic" care ţine lui Venturi - ce dădea atâta vigoare capodoperei sale
a transformat unele colonii britanice ale Americii de N o r d şi care 1-a îndreptat spre o serie de cercetări în domeniul
în Statele Unite. Este cunoscut cât de mult datorează uti­ politic şi economic, ce vor culmina într-o adevărată „ştiinţă
litarismul ideilor lui Beccaria, mai ales în ceea ce-1 pri­ a binelui, a utilului, a frumosului", o sinteză care însă nu
veşte pe J e r e m y Bentham (1748-1832), fapt recunoscut se va închega niciodată într-o formă elaborată. Cesare Bec­
chiar de fondatorul revistei Westminster Review, viito­ caria se stingea la 28 noiembrie 1794, „lovit de apoplexie",
rul laborator politic al „radicalilor" britanici ca James Mill după cum rezultă din certificatul de deces care atestă şi în­
(1773-1836) şi John Stuart Mill (1806-1873). Este de ase­ mormântarea sa la Milano, în cimitirul Porta Comasina.
menea cunoscut faptul că nu toate propunerile lui Becca­
ria au devenit legi pozitive în diferite contexte instituţionale, *
de o parte şi de cealaltă a oceanului - e suficient să ne gân­ Cele două formulări folosite de Venturi - spirit mate­
dim că pedeapsa cu moartea este şi astăzi în vigoare în une­ matic şi ardoare morală - ne sugerează o grilă de inter­
le state ale SUA. pretare a peroraţiei împotriva pedepsei cu moartea şi a
Franco Venturi, marele specialist italian ăl „Secolului acţiunii cu caracter general de „desacralizare a dreptului" 3
XVIII, secol al reformelor", menţiona în reconstruirea vie­ ce se conturează în Despre infracţiuni şi pedepse. Este ade­
ţii lui Beccaria că aceste vicisitudini alternative, în cele din vărat că Beccaria (care, copil fiind, era numit de colegii de
urmă, au înăbuşit entuziasmul tineresc şi l-au dus pe C e - şcoală „il newtoncino" adică „micul N e w t o n " ) în întreaga
sare spre „o tot mai indiferentă apatie" 2 . Un soi de para­ sa abordare a „ştiinţei despre o m " tinde spre un soi de de­
bolă - intelectuală şi existenţială - care avea, fără îndoială, mers compact matematic, capabil să cureţe conceptele fun­
legătură nu numai cu dramele familiale (Teresa moare pe damentale de orice fel de adăugare superfluă, făcând să iasă
14 martie 1774), dar şi cu declanşarea unui conflict de idei
şi ciocniri de caractere (ruptura cu Pietro Verri şi în general 3
Pentru Beccaria „formularea infracţiunilor" şi „definirea pedep­
selor" nu trebuie să se desfăşoare pe planul principiilor abstracte, ba­
2
în Introducerea la ediţia volumului Despre infracţiuni şi pedep­ zate pe diferite revelaţii, ci luând în considérale coerenţa şi mai ales
se, Mondadori, Milano, 1 9 9 1 , sub îngrijirea sa, Franco Venturi de­ consecinţele măsurilor legislative. După cum observă Stefano Rodotâ
scrie această stare: „ [ . . . ] întâi într-o formă mai lentă şi apoi într-un în prefaţa ediţiei sub îngrijirea lui A. Burgio (Feltrinelli, Milano, 1993)
ritm tot mai rapid, Beccaria cade în starea de sumbră depresie pe care „aici dreptul este « desacralizat », fiind întemeiat doar pe baza istoriei
în tinereţe reuşise să o depăşească datorită angajării în gândirea ilu­ şi a oamenilor. Nu mai este - în urma aplicării unei tehnici abstracte
ministă. Lupta declanşată în jurul cărţii şi a ideilor sale continua în şi ostile - un privilegiu al sacerdoţilor distanţi şi de temut, ci un
afara sa, fără el" (p. 2 1 ) . instrument social pe care oricine ar trebui să-1 poată mânui" (p. 7).

8 9
PREFAŢĂ PREFAŢĂ

la suprafaţă principiile „mecanicii" acţiunilor şi ale pasiuni­ minale de „multitudinea acţiunilor neutre [fără relevanţă]"
lor omeneşti, în general în acelaşi fel în care Isaac Newton (ibidem) din punct de vedere penal 4 .
(1642-1727) a procedat pentru elaborarea principiilor „filo­ Dar cum să eviţi să te pierzi în labirintul tuturor posi­
zofiei naturale". De exemplu, în capitolul XI (Despre pacea bilelor perturbări la care pot dtice pasiunile omeneşti ? După
p u b l i c ă ) : „Care e calea cea mai bună de a preveni infrac­ cum ne atenţionează Beccaria în Capitolul IX, „sărmană"
ţiunile ? Aceleaşi pedepse sunt oare folositoare în toate tim­ este „condiţia minţilor omeneşti" care reuşeşte „să se aple­
purile ? Ce influenţă au ele asupra moravurilor ? Merită să ce mai cu sârg asupra cunoaşterii [ . . . ] revoluţiilor corpu­
ne aplecăm asupra acestor probleme cu precizie geome­ rilor cereşti" decât asupra mai importantelor „noţiuni
trică, singura care împrăştie ceaţa sofismelor, elocvenţa morale, care continuă să rămână confuze, plutind după cum
seducătoare şi dubiul şovăielnic." Sau în capitolul X L I le poartă vântul p a s i u n i l o r " ! Există însă un remediu îm­
(„ C u m să fie prevenite infracţiunile"): „E mai bine ca infrac­ potriva acestui paradox. în Capitolul VI: „în aritmetica po­
ţiunile să fie prevenite decât pedepsite. Acesta este princi­ litică, exactitatea matematică trebuie înlocuită cu calculul
palul scop al oricărei legislaţii bune, adică al artei de a probabilităţilor." Şi-apoi, după cum menţionasem capito­
conduce oamenii spre maximum de fericire sau minimum lul XLI, trebuie să se ţină cont că „dacă probabilitatea co­
de nefericire posibilă, dacă e să vorbim luând în conside­ miterii infracţiunilor este proporţională cu numărul
rare toate calculele lucrurilor bune şi rele ale vieţii." motivelor, lărgind sfera infracţiunilor înseamnă că mărim
Dar Beccaria demonstrează că are un esprit de geome­ probabilităţile de a fi comise". Aşadar, pentru Beccaria
trie absolut deosebit, după cum se deduce dintr-un frag­ utilitatea unor măsuri legislative trebuie cântărită proba­
ment al aceluiaşi paragraf, după părerea noastră edificator: bilistic5 - şi această indicaţie, care între altele se încadrează
„Este imposibil să organizăm activitatea tumultuoasă a oa­
menilor într-o ordine geometrică eliminând abaterile de la 4
Acest lucru nu înseamnă că respectivele acţiuni sunt „neutre"
normă şi dezordinea" (ibidem). Continuă apoi referindu-se din punctul de vedere al gustului, al moralei sau al vreunei opţiuni
la una din cele mai profunde şi subtile probleme ale me­ teologice. Dar Beccaria susţine că acest fapt ar fi oricum nerelevant -
canicii celeste elaborate de N e w t o n (problemă cunoscută acesta este tocmai sensul „desacralizării dreptului" despre care se
amintea în nota 3.
din punct de vedere tehnic ca problema a n corpuri, din 5
Probabilismul este o componentă esenţială a gândirii moderne,
care derivă problema stabilităţii Sistemului solar): „Aşa cum
atât din punct de vedere epistemologic cât şi din cel al sensului ge­
legile constante şi deosebit de simple ale naturii nu pot î m ­ neral „moral". Pentru o rapidă prezentare a problemei şi în parti­
piedica perturbări în mişcările planetelor, la fel în cazul ne­ cular a felului în care o „concepţie subiectivă" a probabilităţilor poate
număratelor şi atât de opuselor jocuri de atracţie spre permite în acelaşi timp un încrezător consimţământ precum şi pro­
plăcere şi durere, legile umane nu pot împiedica perturbă­ tecţia disensiunii îmi permit să fac trimitere la G. Giorello, „Conos-
rile şi dezordinea" (ibidem). In timp ce aspiraţia de a-i în­ cenza scientifica", în N. Vassallo (editor), Filosofia delle conoscenze,
Codice, Torino, 2006, precum şi la amplul studiu S. Morini, Proba-
chide pe toţi membrii societăţii în cuşca unei legislaţii, care
bilismo. Storia e teoria, Bruno Mondadori, Milano, 2003. Credem că
să permită în mod obsesiv un control amănunţit al com­ ar fi bine să subliniem cum marea tradiţie a probabilismului, atât din
portamentelor, este pur şi simplu o „himeră" a unor „oa­ punct de vedere matematic cât şi filozofic (luând în considerare şi
meni mărginiţi" (ibidem), anticameră a tiraniei, legislatorul contextul juridic şi al politicii), în Italia a fost reluată şi reînnoită în
priceput ar trebui să deosebească adevăratele acţiuni cri- mod substanţial de Bruno de Finetti ( 1 9 0 6 - 1 9 8 5 ) . Semnalăm doar

10 11
PREFAŢĂ
PREFAŢĂ

într-o importantă tradiţie de gândire, atât în epistemolo­ ;iccst citat atât de lung în ale cărui ultime rânduri apar în mod
gie cât şi în morală, tradiţie ce cuprinde pe unii dintre cei evident argumentele concepţiei contractualiste a lui Becca­
mai profunzi gânditori ai modernităţii, de la Blaise Pascal ria. Statul nu este în mod necesar conturat de un legislator
(1623-1662) la Baruch Spinoza (1632-1677), de la J o h n divin sau sub influenţa unei inspiraţii divine, aşa cum nu e
Locke (1632-1704) la David Hume, este şi ea o formă dega- nici un dar al Naturii, ci este rezultatul unui complicat pro­
rantism6. In acest fel, Beccaria schiţează un model minimal ces istoric de contractări şi de convenţii. Contractualismul
de legislaţie: „Doriţi să preveniţi infracţiunile ? Faceţi în aşa lui Locke, şi chiar cel al lui Rousseau, este regândit de Bec­
fel încât iegile să fie clare, simple şi forţa întregii naţiuni caria conform propriei perspective utilitariste — iar aceas­
să se concentreze pe apărarea lor şi nici o fărâmă a acestei ta, la rândul ei, este conturată folosindu-se âeprobabilism7.
forţe să nu fie folosită cu scopul de a le distruge" (ibidem). Acest lucru nu duce la sacrificarea vreunei caracteristici in­
în sfârşit, claritatea şi simplitatea legilor implică un efec­ dividuale, nici la o concepţie monistă a binelui public şi nici
tiv pluralism al părerilor şi al modului de viaţă ce într-un cerc la o evaluare univocă a avantajelor şi dezavantajelor com­
virtuos stimulează progresul cunoaşterii şi al competenţe­ portamentului indivizilor8, ce au devenit de acum „cetăţeni"
lor autoalimentându-se (vezi Capitolul XLII, „Despre şti­
inţe"). „Cunoştinţele, tocmai pentru că înlesnesc comparaţia 7
John Flarsanyi (1920-2000), laureat al Premiului Nobel pentru
obiectelor şi dau naştere la mai multe puncte de vedere, cre­ economie, a demonstrat pe larg cum probabilitatea şi utilitatea pot
să se îmbine într-un amplu program de cercetare în domeniul hotă­
ează posibilitatea confruntării multor sentimente contrare,
rârilor raţionale în economie, etică şi drept - o complexă dezvoltare a
ce se modifică reciproc, cu atât mai uşor cu cât se poate pre­
ceea ce pe vremea lui Beccaria şi a lui Bentham era denumit „aritme­
vedea că ceilalţi [preopinenţi] au aceleaşi păreri şi aceleaşi tica politică". Facem trimitere la capodopera sa Raţional Behaviour
rezistenţe. în faţa luminilor răspândite cu dărnicie în ca­ and Bargaining Equilibrium in Games and Social Situations, Cam­
drul unei naţiuni, tace ignoranţa calomnioasă şi tremură au­ bridge University Press, Cambridge, 1 9 7 7 ; ediţia italiană (revăzută
toritatea căreia îi lipsesc armele raţiunii, iar puternica forţă de autor cu ocazia traducerii) îngrijită de S. Morini, Comportamen­
a legilor rămâne neclintită; căci nu există om luminat care te razionale ed equilibrio di contrattazione, il Saggiatore, Milano, 1985.
8
să nu fie un fervent susţinător al pactelor publice, clare şi Individualismul lui Beccaria (ba chiar un fel de „individualism
utile ale securităţii comune în momentul în care compară metodologic" ante litteram) ni se pare clar afirmat în întreaga operă,
dar în particular (contrar oricărei tendinţe pe care azi am numi-o „co-
stropul de libertate inutilă pe care a sacrificat-o cu suma
munitaristă" sau „colectivistă") în Capitolul X X V I , „Despre spiritul
tuturor libertăţilor sacrificate de ceilalţi oameni, care - în de familie", unde Beccaria polemizează cu acele spirite „chiar şi cele
lipsa legilor - ar fi putut acţiona în detrimentul său" {ibi­ mai luminate" care au considerat societatea „mai degrabă o uniune de
dem, sublinierea îmi aparţine). Cititorul ne va scuza pentru familii decât o uniune de oameni". O autoritate cum era Piero Cala-
mandrei considera acest paragraf „o inutilă digresiune" (P. Calaman-
drei, „Prefaţă" şi „Comentariu", în C. Beccaria, Dei delitti e dellepene,
antologia sub îngrijirea lui M. Mondadori, La logica dell'incerto, il
Le Monnier, seconda edizione, Firenze, 1950, p. 370). Vezi însă obser­
Saggiatore, Milano, 1 9 8 9 şi cea (bilingvă, italiană-engleză) sub în­
vaţiile lui Alberto Burgio în ediţia sub îngrijirea sa, în special nota 9 1 ,
grijirea lui P. Monari şi D. Cocchi, Probabilita e induzione, C L U E B ,
unde intoleranţa lui Beccaria faţă de legăturile familiale nu este expli­
Bologna, 1993. Semnalăm, mai ales pentru conţinutul său filozofic,
cată prin viaţa sa personală, ci este încadrată în critica sistematică
un text ( 1 9 3 4 ) al lui Bruno de Finetti, recent publicat L'invenzione
îndreptată împotriva ingerinţei aşa-numitelor corpuri intermediare în
della verita, Raffacllo Cortina, Milano, 2006.
raportul dintre indivizi liberi, contractanţi ai pactului social şi Statul
6
Vezi şi observaţiile Capitolului X X X , „Procese şi prescripţie" şi ce este prin intermediul acestui pact fundat, reînnoit şi reformat.
cele ale Capitolului X X X I , „Infracţiuni greu de dovedit prin probe".

12 13
PREFAŢĂ CRONOLOGIE

încetând să mai fie „supuşi". Să mai recurgem încă o dată


la atât de eficacele cuvinte ale lui Cesare Beccaria: „Oame­
nii ajunşi în sclavie sunt mai [ . . . ] cruzi decât oamenii li­
beri. Aceştia din urmă meditează la ştiinţe, meditează la
interesele naţiunii, discern marile modele şi le imită" (ca­
pitolul X L I ) . Eu personal sunt mai degrabă împotriva di­
feritelor încercări de actualizare ale oricărui mare clasic, dar
Dumnezeu ştie dacă tocmai astăzi nu este nevoie de o ast­
fel de „meditaţie". 1738:15 martie, se naşte, la Milano, Cesare Beccaria Bo-
GlULIO GlORELLO nesana, primul fiu al marchizului Giovanni Saverio şi al
Măriei Visconti di Saliceto.

1746-1754: studiază la Parma, la Colegiul iezuit Farnese,


cel mai important centru de formare a tinerilor nobili din
Italia de nord. Manifestă o înclinaţie deosebită spre mate­
matică şi studiul limbilor, precum şi o inteligenţă lucidă şi
precoce. Educaţia primită o va caracteriza drept „fanatică".
Anii petrecuţi aici îi vor accentua latura introvertită a carac­
terului, până la atitudinea de apărare pasivă a propriei per­
sonalităţi sau chiar de îndărătnicie, de care nu va reuşi, decât
rareori, să se elibereze.

1754-1758: îşi continuă studiile la Universitatea din


Pavia, urmând de fapt dorinţa, mai bine spus somaţia pa­
ternă de a studia dreptul, generalizată în epocă printre fa­
miliile de nobili, care-i meneau pe toţi primii născuţi carierei
juridice; Ia numai douăzeci de ani, îşi ia licenţa în jurispru-
denţă.

1758: Se întoarce la Milano începând, asemeni tineri­


lor de rangul său, să frecventeze viaţa mondenă şi literară
(Accademia dei Trasformati) a familiilor nobile. Pentru Bec­
caria, această perioadă are mai degrabă valoarea căutării pro­
priului drum intelectual. Scrie, ca toate vlăstarele familiilor
nobile, versuri (puţine, dar suficiente pentru a înţelege că în­
clinaţia sa este proza şi sigur nu literatura). Descoperă Ilu­
minismul francez, aruncându-se cu o pasiune înflăcărată în
studiu: Montesquieu, filozofia utilitarista a lui Helvétius,

15
CRONOLOGIE
CRONOLOGIE

Diderot, D'Alembert care îi deschide alte drumuri: Locke,


(are a fiului risipitor), împăcarea cu tatăl. Cesare îşi va re­
Hume, Condillac. în 1761 apărea romanul La Nouvelle
dobândi drepturile ce i se cuveneau rangului.
Heloise al lui Jean-Jacques Rousseau; Beccaria va fi zgu­
duit de problemele morale şi politice ridicate de roman. In 1761: în casa Verri încep să se întâlnească mai mulţi ti­
1762 apare Contractul social al lui Rousseau. Este o ade­ neri: PietrO Verri şi fratele său Alessandro, Luigi Lamber-
vărată răscruce în gândirea sa: de acum începe meditaţia Cenghi, Beccaria, Alfonso Longo, Giambattista Biffi, Pietro
asupra concepţiei politice a societăţii. Perioadă extrem de Sccco-Comneno şi Giuseppe Visconti di Saliceto (mai târ­
intensă pe care o va caracteriza drept „convertirea mea la ziu, în 1764, Paolo Frisi, precum şi Gianrinaldo Carii care
filozofie", datând-o, chiar, în 1761. .i participat de departe, prin corespondenţă). Cu excepţia
lui Frisi, toţi ceilalţi sunt de origine nobilă, conţi şi mar-
1760: anul unei crize majore ce angrenează atât viaţa cliizi. Intr-o anumită măsură sunt conştienţi că reprezin­
sentimentală, cât şi pe cea a propriilor idei. O cunoaşte pe tă viitoarea clasă politică, dar, spre deosebire de mulţi alţi
tânăra şi splendida Teresa Blasco, de origine siciliana şi spa­ (ineri nobili care nu doreau decât să se bucure în tihnă de
niolă, îndrăgostit nebuneşte, Beccaria hotărăşte imediat să situaţia privilegiată în care se găseau, grupul acesta este în­
se căsătorească, dar încă nu realizează incongruenţa situa­ sufleţit de o sete de cunoaştere şi înţelegere a lucrurilor, de
ţiei şi mai ales forţa constrângătoare exercitată de tradiţi­ o dorinţă arzătoare de schimbare: motto-ul lor ar fi putut
ile familiei şi ale societăţii. Deşi de origine nobilă, familia N li „acţiunea". în spirit polemic faţă de uzanţele timpului,
Blasco aparţinea unei nobilimi de categorie inferioară faţă , \ acest grup de discuţii libere şi formare intelectuală va fi nu-
de stirpea marchizului Beccaria. Tatăl său considera aceas­ , , mit de ei, în 1763, academie, Accademia deiPugni. Nu o
tă căsătorie o mezalianţă şi, în plus, zestrea fetei era mo­ '' academie în sensul tradiţional al cuvântului, nu o lojă ma­
destă; refuzul patern este ferm. Autorităţile vor face front sonică, ci un grup liber de discuţie şi studiu, în căutarea
comun, când, în 1761, exasperat, Beccaria plănuieşte să se „adevărului, a dreptăţii, a utilului". Academia a refuzat să-şi
căsătorească declarându-se dispus să renunţe la bunăsta­ stabilească un program oficial sau un statut de funcţiona­
rea casei paterne; cerea inflexibilului tată doar o modică re; erau suficiente lecturile în comun, lectura manuscrise­
sumă care să-i permită să se întreţină. La solicitarea tată­ lor proprii, discuţiile în jurul minunatei sobe albe din casa
lui, guvernul îl declară pe Cesare prizonier în propria casă; Verri. In această atmosferă s-a născut şi Despre infracţiuni
ulterior, în urma intervenţiei contelui di Soria, interdicţia şi pedepse. In această atmosferă s-a născut şi revista gru­
este ridicată. Pentru tânărul Beccaria este momentul po­ pului, II Caffe.
trivit pentru a-şi demonstra coerenţa propriilor idei: pă­
răseşte familia şi se căsătoreşte cu Teresa. Sărac, dar coerent Italia traversa încă din anii '30 o profundă criză multi­
plă. Pe plan politic, declinul ultimelor mari familii de nobili
cu ideile şi voinţa proprie. Din această căsătorie se va naş­
(Farnese şi Medici), alături de nenumărate războaie (vezi nota
te Giulia, care, prin căsătoria cu contele Pietro Manzoni,
de final 4, cu o scurtă istorie). Pe plan economic, o criză
va deveni mama scriitorului Alessandro Manzoni. In pe­
generalizată europeană, dar care în Italia are repercusiuni
rioada sarcinii Teresei, prietenul Pietro Verri reuşeşte, prin-
mai accentuate tocmai pentru că se combină cu fărâmiţa­
tr-o stratagemă (o vizită inopinată, când la momentul
rea vechilor forme statale. Şi nu în ultimul rând o profun­
potrivit Teresa „leşină", iar Cesare obţine declaraţia de ier-
dă criză morală şi intelectuală. Anii 1750 înregistrează

16
17
CRONOLOGIE CRONOLOGIE

primele încercări de reformă, blocate în cea mai mare par­ necazuri această operă despre un subiect atât de iritant"
te şi doar parţial reuşite, dar insuficiente, în Lombardia şi (Vcnturi, p. 711). De data aceasta nici nu ar fi avut rost în­
Toscana; importanţa acestui deceniu este însă enormă, în
cercarea de a obţine avizul cenzurii. Verri găseşte tipogra­
ciuda rezultatelor aproape inexistente, datorită conştien­
ful la Livorno şi, în iulie 1764, soseşte în mod clandestin
tizării problemelor: necesitatea unei forţe politice centra­
primul exemplar al cărţii apărute anonim şi având indica­
le, suficient de puternică pentru a permite reformele şi a
tă Londra drept loc al tipăririi. Primele exemplare au fost
putea susţine lupta împotriva corpurilor intermediare, a pri­
distribuite în Toscana şi apoi cu multe precauţii şi în Lom­
vilegiilor, a intereselor, a organizaţiilor locale. La începu­
tul anilor 1760 totul părea însă din nou închistat în vechile bardia. Au urmat alte ediţii şi traduceri, care se succedă
forme imobile ale trecutului, ale tradiţiei, după încercările într-un ritm impresionant (vezi Nota asupra ediţiei şi tra­
reformatoare ale lui Pompeo Neri şi Gianluca Pallavicini. ducerii). Manifestul Iluminismului lombard îşi începea dru­
Pietro Verri va studia propunerile de reformă, bazate mai mul de extraordinar succes la nivel european. (Pentru
degrabă pe bun-simţ, intuiţii şi empirism, realizând cauza ecourile şi polemicile din Italia vezi nota de final 2.)
eşecului generaţiei anterioare: în afara puternicei rezisten­
1764: iunie, începe să apară revista // Caffe, ce îşi va în­
ţe opuse de clasa politică, ecleziastică şi de magistratură,
ceta apariţia în mai 1766. Şi în această iniţiativă, grupul Aca­
lipsa instrumentelor teoretice la aceşti reformatori. In ca­
demiei dei Pugni reuşeşte să se deosebească de atmosfera
drul grupului tinerilor din Accademia dei Pugni începe un
timpului. Revistele erau exclusiv opere ale scriitorilor izo­
studiu aprofundat al noii culturi economice, politice şi filo­
laţi. Academia va forma însă un grup redacţional. Sufletul
zofice europene. Independent de domeniul în care fiecare
dintre tineri va acţiona, discuţiile erau comune, asigurând grupului, Pietro Verri, nu înceta să le amintească: doar î m ­
o viziune de ansamblu: concepţie politică, concepţie juri­ preună, uniţi vor putea realiza programul de reformare a
dică, economie politică, comerţ, fisc, cadastru, finanţe şi societăţii despre care continuau seară de seară să discute.
„monede". Vor deveni chiar o forţă, cum susţine Franco Venturi, pe
de o parte de opoziţie contra structurilor existente, pe de
1762: apare studiul Del disordine e de'remedi delle mo- altă parte de presiune pentru reforme. Revista publică ar­
nete nello Stolo di Milano (Despre dezordinea şi remedi­ ticole de economie, legislaţie, agricultură, istorie naturală
ile propuse în privinţa monedelor în Statul M i l a n o ) . Iniţial şi medicină, literatură, morală; ordinea reflectă ponderea
Beccaria prezintă manuscrisul ministrului plenipotenţiar respectivelor domenii, conform unui cuprins întocmit de
Firmian, care îi răspunde printr-o tăcere mai mult decât grăi­ Pietro Verri după doi ani de apariţie. Scopul propus era de
toare; Beccaria hotărăşte atunci să publice cartea la Lucea, a suscita şi alimenta discuţiile despre reformă, fără preten­
având în vedere că la Milano cenzura nu i-ar fi acceptat-o. ţia de a influenţa sau rezolva situaţii concrete. Va deveni
1764: ianuarie, termină Dei delitti e delle pene (Despre centrul de dezbateri al întregului Iluminism italian. Revis­
infracţiuni şi pedepse), carte începută în martie 1763. Sar­ ta, coerentă cu scopul propus, îşi încetează apariţia în mo­
cina publicării unei cărţi atât de „subversive" îi va reveni mentul în care diferiţii membri ajung să ocupe posturi de
expertului Pietro Verri care comentează într-o scrisoare epi­ responsabilitate publică; de la discutarea reformelor se tre­
sodul: „Era efectiv o problemă să reuşim să publicăm fără cea la lungul drum al aplicării lor.

18 19
CRONOLOGIE
CRONOLOGIE

1766: apare traducerea franceză a cărţii lui Beccaria 1767: primeşte o propunere, din partea Ecaterinei a Il-a,
de a se stabili în Rusia, căreia nu-i dă curs.
Traite des délits et des peines. Traducerea abatelui André
Morellet transformă cartea într-un tratat, într-un nou cod cu 1769-1772: predă economie publică şi ştiinţa adminis­
formă tipic juridică, un instrument pentru combaterea par­ traţiei la Scuole palatine din M i l a n o ; cursul acesta îi fur­
lamentelor: o formă dictată de spiritul raţionalist francez, nizează materialul pentru studiul Elementi di economia care
cum va demonstra comentariul scris de Voltaire. Pe de altă va fi publicat postum, în 1804, de Custodi.
parte, filozofii enciclopedişti grupaţi în jurul lui Diderot 1770: publică studiul Ricerche intorno alia natura dello
l-au acuzat pe traducător de „asasinarea" originalului: oroa­ stile (Cercetare asupra naturii stilului).
rea cauzată de cruzimea raporturilor umane, de suferinţă,
lupta dintre raţiune şi natură riscau să treacă în planul doi Activitatea administrativă, deşi la nivel înalt (în Con­
sau chiar să dispară. în toamna lui 1766 Beccaria este in­ siliul Suprem de economie, Consiliul de guvern, Consiliul
vitat la Paris. Pleacă de la Milano, însoţit de Alessandro pentru codificarea dreptului penal), nu-i va mai lăsa tim­
Verri, îngrijorat de confruntarea care-1 aştepta: susţinerea pul necesar studiului sau poate filonul genial îl epuizase în
publică a succesului, la Paris - capitala europeană a filo­ acea carte de tinereţe care îşi continua în întreaga Europă
zofiei. O adevărată angoasă pentru un om chinuit dintot- drumul de glorie. Moare la 28 septembrie 1794.
deauna de o nesiguranţă cronică, o persoană atât de sensibilă
şi introvertită care cu greu reuşise, doar în cercul priete­ D.G.
nilor săi, să-şi construiască un echilibru fragil de comuni­
care. „Beccaria ar fi putut accepta să fie criticat, chiar să
fie corectat de filozofii din Paris; dar nu putea suporta să
intre în jocul lor, să repună totul în discuţie de la capăt. A
avut o reacţie asemănătoare cu cea a lui Jean-Jacques, dar
mai pasivă, mai rezervată. Nu s-a revoltat, dar a plecat de
la Paris, fugind de glorie, refuzând să devină altceva decât
ceea ce era" (Venturi, p. 744). Beccaria nu a putut face faţă
din punct de vedere psihologic valului de succes şi expu­
nere publică; rezultatul cel mai amar a fost ruptura cu Ales­
sandro şi Pietro Verri, cu Frisi, cu întregul grup de prieteni.

Singur, izolat, mai închis în sine decât înainte, traver­


sând multe dificultăţi, cu greu va reîncepe să scrie. Studiul
Tentativo analítico su i contrabbandi (încercare de descrie-
re analitică a contrabandei) datează din această perioadă;
a fost considerat drept unul din primele exemple de ana­
liză matematică aplicată economiei. ( J . Alois Schumpeter)

20
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
ŞI T R A D U C E R I I

Din 1764, anul apariţiei „ediţiei de la Londra", cartea


lui Beccaria a avut nenumărate ediţii şi traduceri, câteva zeci
numai în secolul al XVIII-lea. Este, fără îndoială, mărtu­
ria caracterului inovator al operei, dar a ridicat şi o altă pro­
blemă deosebit de dificilă. Lipsa principiului paternităţii
scrierilor, în termenii în care înţelegem astăzi această no­
ţiune, tendinţa deosebit de răspândită de a concepe tradu­
cerea ca pe o adaptare atât la sensibilitatea culturii în care
sc traducea cât şi la propriile necesităţi demonstrative au
dus la alterarea textului original. In 1958, Franco Venturi
hotărăşte să reia textul celei de-a cincea ediţii „ultima edi­
ţie îngrijită de Beccaria, apărută la Livorno în 1766 [...] sur­
sa acestui text care a fost atât de des re-elaborat, modificat
şi alterat de editorii şi traducătorii posteriori". Prima ma­
nipulare datează din 1765 şi a fost întreprinsă de traducă­
torul în franceză, abatele André Morellet, care a transformat
radical ordinea capitolelor, a paragrafelor, a ideilor, într-un
soi de eut and paste avant la lettre, cu scopul declarat de a
„corecta dezordinea originalului". Transformarea este im­
plicită în chiar titlul operei care în franceză devine Traité
des délits et des peines, adică un „tratat" elaborat cu o lo­
gică de fier, o operă organică, un punct de sprijin funda­
mental în lupta pe care philosophes francezi o desfăşurau
în scopul garantării drepturilor cetăţenilor. Aşadar s-a ajuns
la o adevărată vulgata a textului lui Beccaria. Gianni Fran-
cione a desluşit seria tuturor schimbărilor pe parcursul di­
verselor reeditări şi traduceri, în prima ediţie critică
(Edizione nazionale delle opere di Cesare Beccaria, diretta

23
N O T Ă A S U P R A EDIŢIEI ŞI T R A D U C E R I I N O T Ă A S U P R A EDIŢIEI Ş I T R A D U C E R I I

da Luigi Firpo e Gianni Francioni, Mediobanca, Milano sură pe cei pe care îi consideră suspecţi."). Prin această
1984 ss). soluţie se dă posibilitatea cititorului de a înţelege exact ter­
Acest lucru explică şi de ce editura Humanitas a optat menul respectiv şi, implicit, valoarea inovativă a propune­
pentru o nouă traducere în limba română (după textul edi­ rii lui Beccaria, fără a moderniza textul. Al doilea c a z :
ţiei critice) şi nu pentru republicarea traducerii lui Armând introducerea unei explicitări, în cele mai multe cazuri re­
Roşu, apărută la Editura Ştiinţifică, în 1965; respectiva tra­ luarea subiectului, necesară pentru a înlesni urmărirea sen­
ducere în română prelua o variantă a vulgatei textului lui sului demonstraţiei logice. S-a recurs la această soluţie
Beccaria sub îngrijirea lui Piero Calamandrei, 1950. tocmai pentru că unele fraze, fiind foarte lungi şi având un
conţinut informaţional ridicat, ar fi putut crea ambiguita­
te, fapt ce ar fi alterat nu numai textul lui Beccaria, dar ar
STRATEGIA TRADUCTIVĂ fi contravenit chiar unei caracteristici fundamentale a tex­
telor de specialitate ale limbii italiene care organizează şi
Principiul teoretic ce stă la baza traducerii este realiza­ structurează argumentarea tocmai prin folosirea conecti-
rea echivalenţei traductive, traducerea ca Gleichwertigkeit, velor logico-textuale, conducând cititorul şi ajutându-1 să
cele două texte (text de plecare - TP şi text de sosire - T S ) identifice legăturile logice dintre informaţiile furnizate (cap.
găsindu-se într-un raport de egală valoare şi demnitate cul­ XXVI: „Asemenea contradicţii dintre legile de familie şi
turală. Metoda aplicată în vederea stabilirii strategiei tra­ cele fundamentale ale republicii sunt o sursă prolifică de
ductive este metoda analizei în baza mărcilor TP, la cele alte contradicţii între morala domestică şi cea publică, ge­
trei nivele: conţinut, nivel formal, pragmatică. Convinsă fi­ nerând în sufletul fiecărui om un conflict permanent. Cea
ind că o traducere, realizată prin aplicarea principiilor tra- dintâi [familia] inspiră supunere şi teamă, cea de-a doua [re­
ductologiei şi care obţine echivalenţa traductivă, permite publica] curaj şi libertate; prima ne învaţă să restrângem
persoanei avizate să reconstruiască strategia care i-a stat la binefacerea la un număr mic de persoane fără a avea posi­
bază, nu voi oferi în continuare analiza propriu-zisă, ci doar bilitatea unei opţiuni spontane, cea din urmă [ne învaţă] să
o schiţare a ei în punctele esenţiale. o extindem la toate categoriile de oameni.").
Nivelul conţinutului plasează lucrarea în tipologia tex­ Nivelul formal, deşi în tipologia traducerilor de specia­
telor ştiinţifice cu înaltă densitate informaţională şi spe­ litate, cu caracter ştiinţific, este considerat de ordin secun­
cificitate absolută, impunând conţinutul ca invariantă a dar, în cazul nostru devine o invariantă. Stilul lui Beccaria
traducerii, aşadar obţinerea clarităţii mesajului şi în limba este în mod programatic declarat ca un stil elevat („un stil
de sosire. In acest scop, am recurs la introducerea în text ce va îndepărta plebea neluminată şi impulsivă", destina­
a unor precizări închise în paranteze pătrate, cu precăde­ tarul său fiind „cititorul l u m i n a t " ) , fapt ce ne conduce spre
re în două cazuri. Primul caz: introducerea unui termen respectarea opţiunii autorului în vederea realizării echiva­
juridic modern pentru care Beccaria foloseşte o sintagmă lenţei traductive. Dar, în plus, în anumite pasaje, este şi ob­
a limbii comune, întrucât terminologia nu se crease încă scur. Chiar dacă claritatea mesajului poate fi afectată de
(cap. XIV, vorbind despre posibilitatea recuzării unui j u ­ obscuritatea stilului, fapt ce ar contraveni imperativului res­
decător: „Este de asemenea în conformitate cu justiţia ca pectării caracteristicii coerenţei şi monoreferenţialităţii tex­
cel inculpat să poată exclude [recuza] într-o anumită mă- tuale tipice textelor ştiinţifice, respectarea acestei mărci la

24 25
N O T Ă A S U P R A EDIŢIEI Ş I T R A D U C E R I I N O T Ă A S U P R A EDIŢIEI Ş I T R A D U C E R I I

nivel formal se impune ca invariantă a traducerii. Există pretinde noi astăzi, într-un alt context temporal, geogra­
două cazuri la nivelul textului global: în primul caz avem fic şi cultural, să trecem cu uşurinţă prin text?
un stil obscur voit, declarat. E vorba de toate situaţiile în Nivelul pragmatic este considerat irelevant în orice text
care prudenţa îl determină să-şi ia precauţiile necesare pen­ ştiinţific, tocmai datorită lipsei de emoţionalitate pe care
tru ca discursul său critic să nu-1 expună prea evident. Este 0 impune argumentarea ştiinţifică. Dar nu este cazul lucră­
o opţiune dictată de condiţionările politice şi mai ales re­ rii noastre. Beccaria nu a scris un tratat juridic la rece, ci
ligioase ale vremii, după cum va declara el însuşi (capito­ încerca să zguduie eşafodajul j u r i d i c al epocii, folosind
lul X X X I X se referă, doar în mod implicit, la infracţiunile instrumentele raţiunii, dar în acelaşi timp încercând să
de natură religioasă, în speţă la arderea pe rug: „Dar oa­ deschidă ochii contemporanilor săi asupra atrocităţii şi
menii raţionali îşi vor da seama că locul [în care mă aflu], „grozăviilor" procedurilor juridice; efectul asupra citito­
secolul [în care trăiesc] şi materia [pe care o abordez] nu-mi rului este câteodată violent şi ca atare trebuie să rămână în
permit să examinez natura unei asemenea infracţiuni"). In traducere. In alte situaţii se simte vibraţia unei sensibilităţi
al doilea caz este un stil obscur neintenţionat datorat sta­
solidare cu cei mulţi şi umili. Nivelul pragmatic este o in­
diului de evoluţie al limbii italiene. Să ne reamintim că erau
variantă sine qua non a traducerii, căci fără respectarea aces­
anii în care, după secole de monopol al limbii latine, se în­
tuia, lucrarea lui Beccaria ar fi trunchiată sau, de-a dreptul,
cepea în întreaga Europă, sub influenţa Iluminismului, fo­
manipulată.
losirea şi în textele ştiinţifice şi nu numai în literatură, a
limbilor naţionale. Interferenţele sunt mai mult decât fi­ S-a ţinut cont, de asemenea, de necesităţile destinata­
reşti, iar în cazul nostru se realizează mai ales la nivelul to­ rului - cititorul român, pentru a-i asigura acestuia posibi­
picii, încă destul de greoaie în italiană şi mai ales la nivelul litatea de a înţelege textul. S-a recurs la note de final axate
lungimii frazelor. Stilul obscur a devenit aşadar o invarian­ pe contextul cultural, istoric, religios italienesc, realizân-
tă a traducerii în cazul stilului voit obscur, cu scopul de a du-se în acest fel şi medierea culturală necesară unei tra­
respecta caracteristica textului de plecare, fără să ajungem duceri. Conţinutul notelor a fost calibrat în funcţie de
la o manipulare a sa prin traducere, iar în cazul stilului ob­ portretul robot al potenţialului cititor român, cititor cu o
scur în mod neintenţionat cu scopul de a data textul, res- cultură medie, dar care are nevoie de explicaţii suplimen­
pectându-i savoarea trecutului. Această opţiune însă nu tare pentru elucidarea unui cadru cultural diferit.
periclitează înţelegerea textului întrucât în cazul stilului voit Ţinând cont de destinatarul prezentei ediţii bilingve, s-a
obscur s-a recurs la notele de final, mereu prezente şi chiar mai impus o opţiune: diversificarea notelor. Pe de o par­
foarte abundente şi în ediţiile italieneşti, care reiau diferi­ te, există notele de final numerotate progresiv, pentru toţi
tele interpretări şi comentarii ale criticii de specialitate, ale- cititorii (specialiştii au fost privilegiaţi concentrându-se în
gându-se interpretarea considerată autorizată în momentul comentarii modul în care Beccaria abordează de-a lungul
de faţă; în cazul stilului obscur în mod neintenţionat, sin­ întregii lucrări diferitele probleme, cu trimiteri şi citate din
gurul impediment ar putea fi necesitatea de a reciti aceste alte capitole), pe de altă parte există note de final, destinate
fraze pentru a putea pătrunde densitatea informaţiei. Dar italieniştilor şi traducătorilor, cei care urmăresc textul în
dacă Beccaria însuşi când scria cartea nu reuşea să lucreze oglindă, semnalate ca atare prin [ p . t ] , adică probleme tra-
mai mult de două ore cu concentrarea necesară, de ce am ductive.

26 27
N O T Ă A S U P R A EDIŢIEI Ş I T R A D U C E R I I

Ca în orice acţiune omenească în care am investit inte­


res şi pasiune, ajunşi la final, ne simţim cuprinşi de o ciu­
dată stare de regret. In cazul în speţă cu atât mai mult cu
cât investiţia/angajarea intelectuală a fost totală şi a con­
stituit o provocare. Dedic această traducere celui mai ra­
ţional om pe care l-am cunoscut în viaţa mea, lui Vito.

DANA GRASSO
DEI DELITTI E
DELLE PENE

DESPRE INFRACŢIUNI
ŞI PEDEPSE'
In rebus quibuscumque difficilioribus In rebus quibuscumque difficilioribus
non expectandum, ut quis simul, et serat, et metat, non expectandum, ut quis simul, et serat, et metat,
sedpraeparatione opus est, utper gradus maturescant. sed praeparatione opus est,ut per gradus maturescant.

BACON, Serm. fidel, n. XLV BACON, Serm. fidel., n. XLV 1


A CHI LEGGE CĂTRE CITITOR
2

Alcuni avanzi di leggi di un antico popólo conquista- Nişte vestigii învechite de legi ale unui popor cuceri­
tore fatte c o m p i l a r e da un principe che dodici secoli fa tor din vechime, compilate din porunca unui principe ce
regnava in Costantinopoli, frammischiate poseía c o ' riti domnea la Constantinopol în urmă cu douăsprezece vea­
longobardi, ed involte in farraginosi v o l u m i di privaţi curi, amestecate apoi cu obiceiurile longobarzilor şi intro­
ed oscuri interpreţi, formano quella tradizione di opi- duse în volumele încâlcite ale unor obscuri comentatori
nioni che da u n a gran parte d e l l ' E u r o p a ha tuttavia il neoficiali, formează acea tradiţie de opinii pe care o bună
nome di l e g g i ; ed é cosa funesta quanto c o m u n e al di parte a Europei le numeşte încă legi; şi e un lucru pe cât
d'oggi che u n a opinione di C a r p z o v i o , un uso antico ac- de nefericit, pe atât de frecvent în ziua de azi ca o opinie
cennato da C l a r o , un tormento con iraconda c o m p i a - .1 lui Carpzov, un uz antic pomenit de Claro, o caznă su­
cenza suggerito da Farinaccio sieno le leggi a cui con gerată cu turbată satisfacţie de Farinacci să alcătuiască le­
sicurezza obbediscono coloro che t r e m a n d o dovrebbo- gile pe care le aplică neabătut cei care ar trebui să apere viaţa
no reggere le vite e le fortune degli uomini. Queste leggi, şi avutul oamenilor, pătrunşi de importanţa misiunii lor. 3
che sonó u n o scolo d e ' secoli i p i ú barbari, sonó esami- Prezenta carte analizează aceste legi, o adevărată scursură
nate in questo libro per quella parte che risguarda il sis­ a celor mai barbare veacuri, şi anume partea privitoare la
tema criminale, e i disordini di quelle si osa esporli a' sistemul penal, îndrăznind să supună celor ce veghează la
direttori della p u b b l i c a felicita con u n o stile che allon- fericirea publică neorânduielile pe care le produc aceste legi,
într-un stil care nu e la îndemâna plebei neluminate şi lip­
tana il v o l g o n o n illuminato ed impaziente. Q u e l l a in­
site de răbdare. Cercetarea sinceră a adevărului, indepen­
genua indagazione della verita, quella indipendenza delle
denţa faţă de opiniile comune care stau la baza acestei opere
opinioni volgari con cui é sentta quest'opera é un effet-
sunt rezultatul guvernării blânde şi luminate sub care tră­
to del dolce e illuminato governo sotto cui vive l'autore.
ieşte autorul. 4 Marii monarhi, binefăcătorii omenirii care
I grandi monarchi, i benefattori della umanitâ che ci reg-
ne conduc, iubesc adevărurile prezentate de filozoful ob­
gono, amano le verita esposte dall'oscuro filosofo con un
scur cu acea tărie lipsită de fanatism, detestată doar de cei
non fanático vigore, detestato solamente da chi si a w e n -
ce se închină forţei sau înşelăciunii, împotrivindu-se raţiu­
ta alia forza o alia industria, respinto dalla ragione; e i di­
nii; iar pentru cei ce examinează bine toate circumstanţe­
sordini presentí da chi ben n'esamina tutte le circostanze le, relele prezentate [aici] reprezintă satira şi dojana
sonó la satira e il r i m p r o v e r o delle passate etâ, n o n giâ adresată vremurilor trecute, şi nicidecum veacului nostru
di questo secólo e d e ' suoi legislatori. şi legislatorilor săi. 5

32 33
DEI D E L I T O E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

C h i u n q u e volesse onorarmi delle sue critiche cominci Oricine ar vrea să mă onoreze cu criticile sale să încea­
dunque dal ben comprendere lo scopo a cui è diretta qu- pă aşadar prin a înţelege scopul acestei opere, scop care, de­
est'opera, scopo che ben lontano di d i m i n u i r é la legit- parte de a micşora autoritatea legitimă, ar servi mai degrabă
tima autorità, servirebbe ad accrescerla se più che la forza la sporirea ei, de vreme ce opinia şi nu forţa dă mai multe
p u ö negli u o m i n i la opinione, e se la dolcezza e l ' u m a - loade în cazul oamenilor, mai ales dacă aceştia văd blân­
nità la giustificano agii occhi di tutti. Le mal intese cri­ deţea şi omenia autorităţii. Criticile răuvoitoare publicate
tiche pubblicate contro questo libro si fondano su împotriva acestei cărţi se bazează pe noţiuni confuze şi mă
confuse nozioni, e mi o b b l i g a n o d'interrompere per un obligă să-mi întrerup pentru o clipă expunerea către lumi­
m o m e n t o i miei ragionamenti a g l ' i l l u m i n a t i lettori, per naţii mei cititori, ca să retez o dată pentru totdeauna ori­
chiudere u n a volta per sempre ogni adito agii errori di ce prilej de manifestare al zelului nesigur sau al calomniilor
un t i m i d o zelo o alle calunnie della maligna invidia. invidiei răutăcioase. 6
Trei sunt sursele din care derivă principiile morale şi po-
T r e sono le sorgenti delle q u a l i derivano i principii
litice după care se conduc oamenii. 7 Revelaţia, legea natu­
morali e politici regulatori degli uomini. La rivelazio-
rală, pactele elaborate de om pentru societate. Nu există
ne, la legge naturale, le convenzioni fattizie della socie-
nici o legătură între prima sursă şi celelalte două în ceea ce
tà. N o n vi è paragone tra la p r i m a e le altre per r a p p o r t e
priveşte scopul principal al celei dintâi; dar [ele] se asea­
al principale di lei fine; ma si assomigliano in questo, che
mănă prin faptul că toate trei tind spre fericirea acestei vieţi
c o n d u c o n o tutte tre alla felicita di questa vita mortale. trecătoare. 8 Examinarea raporturilor ultimei surse nu în­
Il considerare i rapporti delPultima non è l'escíudere i seamnă excluderea raporturilor primelor două surse; dim­
rapporti delle due p r i m e ; anzi siccome quelle, benché potrivă, tocmai pentru că primele două surse, deşi divine
divine ed immutabili, furono per colpa degli uomini dal­ şi imuabile, au fost - din vina oamenilor, a falselor religii
le false religioni e dalle arbitrarie nozioni di vizıo e di şi a noţiunilor arbitrare de viciu şi virtute - alterate în mii
virtù in mille modi nelle depravate menti loro alterate, de chipuri în minţile lor depravate, tocmai de aceea ni se
cosi sembra necessario di esaminare separatamente da pare necesar să examinăm separat de orice altă considera­
ogni altra considerazione ció che nască dalle p u r e con­ ţie ceea ce decurge strict din pactele omeneşti, fie ele în mod
v e n z i o n i u m a n e , o espresse, o supposte per la nécessita expres declarate, fie tacite şi considerate a fi de necesitate
ed utilità c o m u n e , idea in cui ogni setta ed ogni sistema şi utilitate comună, idee pe care orice sectă şi orice sistem
di m o r a l e deve necessariamente convenire; e sarà s e m - moral trebuie s-o împărtăşească; şi va fi oricând demnă de
laudă orice acţiune care îi obligă chiar şi pe cei mai îndă­
pre lodevole intrappresa q u e l l a che sforza anche i p i ù
rătnici şi mai neîncrezători să se conformeze principiilor
pervicaci ed increduli a conformarsi ai principii che spin-
care îi determină pe oameni să trăiască în societate. Există
gon gli uomini a vivere in società. Sonovi dunque tre d i s -
aşadar trei categorii distincte de virtuţi şi de vicii: cea reli­
tinte classi di virtù e di vizio, religiosa, naturale e politica.
gioasă, cea naturală şi cea politică. Aceste trei categorii nu
Q u e s t e tre classi non devono m a i essere in c o n t r a d i z i o -
trebuie să fie niciodată în contradicţie între ele, dar nu toa­
ne fra di loro, ma non tutte le conseguenze e i döveri te consecinţele şi îndatoririle care decurg dintr-una decurg
che risultano dall'una risultano dalle altre. N o n tutto ciö şi din celelalte. Nu toate cerinţele revelaţiei sunt şi cerinţe

34 35
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE
DEI D E L I T O E D E L L E PENE

ale legii naturale, aşa cum nici cerinţele legii naturale nu sunt
che esige la rivelazione lo esige la legge naturale, né tut-
cerinţe ale legii pur sociale: dar este foarte important să se­
to ció che esige questa lo esige la p u r a legge s o c i a l e : ma
parăm ceea ce decurge din această convenţie, adică din pac­
egli è importantissimo di separare ció che risulta da q u -
tele oamenilor, fie ele exprese sau tacite, întrucât aceasta
esta convenzione, cioè dagli espressi o taciţi parti degli uo- este limita acelei forţe care se poate exercita legitim în ra­
mini, perché tale è il limite di quella forza che p u ö porturile dintre oameni fără o însărcinare specială de la Fi­
legittimamente esercitarsi tra u o m o e uomo senza una spe- inţa supremă. Aşadar, ideea virtuţii politice poate fi fără
ciale missione delPEssere supremo. Dunque l'idea délia îndoială considerată variabilă; cea de virtute naturală ar pu­
virtù politica p u ô senza taccia chiamarsi variabile; quella tea fi mereu limpede şi evidentă dacă prostia sau pasiuni­
délia virtù naturale sarebbe sempre limpida e manifesta se le oamenilor n-ar întuneca-o; ideea virtuţii religioase este
Pimbecillità o le passioni degli uomini non la oscurasse- mereu constantă şi unică, întrucât e revelată nemijlocit de
ro ; quella délia virtù religiosa è sempre una e costante, per- Dumnezeu şi de el păstrată. 9
ché rivelata immediatamente da Dio e da lui conservata. Ar fi deci o greşeală ca celui ce vorbeşte despre conven­
Sarebbe dunque un errore Pattribuire a chi parla di con- ţiile sociale şi despre consecinţele acestora să i se atribuie
venzioni sociali e delle conseguenze di esse principii con- principii contrare legii naturale sau revelaţiei; pentru că el
trari o alla legge naturale o alla rivelazione; perché non nu se referă la acestea. Ar fi o greşeală dacă cel care, vor­
bind despre starea de război ca de o stare precedentă stă­
parla di queste. Sarebbe un errore a chi, parlando di sta-
rii de societate, ar lua-o în sens hobbesian, adică în sensul
to di guerra p r i m a dello stato di società, lo prendesse nel
inexistenţei oricărei îndatoriri şi obligaţii, în loc să consi­
senso hobbesiano, cioè di nessun dovere e di nessuna o b -
dere că e un fapt decurgând din coruperea naturii umane
bligazione anteriore, in vece di prenderlo per un fatto nato
şi din lipsa unei sancţiuni exprese. Ar fi o greşeală să im­
dalla corruzione della natura umana e dalla mancanza di
putăm unui scriitor care se ocupă de consecinţele ce de­
una sanzione espressa. Sarebbe un errore l'imputare a de- curg din pactul social, faptul că nu le admite ca preexistente
litto ad uno scrittore, che considera le emanazioni del pat- pactului însuşi. 1 0
ío sociale, di non ammetterle prima del patto istesso. Justiţia divină şi justiţia naturală sunt prin esenţa lor
La giustizia divina e la giustizia naturale sono p e r e s - imuabile şi constante, deoarece raportul între două obiec­
senza l o r o i m m u t a b i l i e costanti, perché la r e l a z i o n e fra te neschimbătoare este mereu neschimbat; însă justiţia uma­
due medesimi oggetti è sempre la m e d e s i m a ; ma la g i u s - nă, adică cea politică, nefiind altceva decât un raport între
tizia u m a n a , o sia politica, non essendo che u n a r e l a z i o - acţiune şi starea schimbătoare a societăţii, se poate schim­
ne fra l'azione e lo stato vario della società, p u ö variare ba pe măsură ce respectiva acţiune devine necesară sau fo­
a m i s u r a che diventa necessaria o utile alla società q u - lositoare societăţii, lucru care nici nu e lesne de deosebit
ell'azione, né ben si discerne se non da chi analizzi i com- decât pentru cel ce analizează complicatele şi mult schim­
plicaţi e mutabilissimi rapporti delle civili combinazioni. bătoarele raporturi ale relaţiilor civile. Or, îndată ce aces­
Si tostó che questi principii essenzialmente distinti ven- te principii, fundamental distincte,, sunt confundate, nu mai
există speranţa de a judeca bine în domeniul public. E da­
gano confusi, non v'è più speranza di ragionar bene nelle
toria teologilor să stabilească graniţa între just şi injust în
materie pubbliche. Spetta a' teologi lo stabilire i confini

37
36
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

del giusto e dell'ingiusto, p e r ció che r i g u a r d a l ' i n t r i n - roca ce priveşte răutatea intrinsecă sau bunătatea intrinse­
seca m a l i z i a o bontâ d e l l ' a t t o ; lo stabilire i rapporti del că a acţiunii; e de datoria oamenilor versaţi în dreptul pu­
giusto e d e l l ' i n g i u s t o politico, cioé dell'utile o del dan- blic 1 1 să stabilească raporturile dintre just şi injust în
no della societâ, spetta al p u b b l i c i s t a ; né un oggetto p u ó domeniul politic, adică dintre folositor sau dăunător socie­
mai p r e g i u d i c a r e all'altro, p o i c h é o g n u n vede q u a n t o la tăţii; şi nici un domeniu nu poate aduce vreodată prejudi­
cii celuilalt, căci îşi dă seama oricine în ce măsură virtutea
virtú p u r a m e n t e politica debba cederé alia i m m u t a b i l e
pur politică trebuie să cedeze în faţa imuabilei virtuţi ema­
virtu e m a n a t a da D i o .
nate de Dumnezeu. 1 2
C h i u n q u e , lo ripeto, volesse o n o r a r m i delle sue cri-
Repet aşadar: rog pe oricine ar dori să mă onoreze cu
tiche, non c o m i n c i d u n q u e dai s u p p o r r e in me princi­
criticile sale să nu înceapă prin a-mi atribui principii dis-
p i i distruttori o della virtú o della religione, mentre ho l rugătoare ale virtuţii sau ale religiei, de vreme ce am de­
d i m o s t r a t o tali non essere i miei principii, e in vece di monstrat că nu astfel sunt principiile mele, şi, în loc să mă
farmi i n c r é d u l o o sedizioso p r o c u r i di ritrovarmi catti- taxeze drept lipsit de credinţă sau subversiv, l-aş sfătui mai
vo logico o inavveduto p o l i t i c o ; n o n tremi ad o g n i p r o - degrabă să încerce să demonstreze că sunt un prost logi­
p o s i z i o n e che sostenga gl'interessi d e l P u m a n i t â ; mi cian sau un politician nepriceput; l-aş ruga să nu tremure
convinca o d e l l ' i n u t i l i t â o del d a n n o p o l i t i c o che nascer la orice propoziţie care susţine interesele omenirii; mai
ne p o t r e b b e dai miei principii, mi faccia vedere il van- degrabă să mă convingă de inutilitatea sau de prejudiciul
taggio delle pratiche ricevute. H o dato u n p u b b l i c o tes­ politic ce ar putea decurge din principiile mele, să-mi de­
t i m o n i o della m i a religione e della s o m m i s s i o n e al m i o monstreze avantajul pe care îl prezintă practicile transmise
prin tradiţie. Am oferit o mărturie publică a credinţei mele
sovrano colla risposta alle Note ed osservazioni; il ris-
precum şi a supunerii faţă de suveranul meu prin răspun­
p o n d e r e ad ulteriori scritti simili a quelle sarebbe super-
sul la Note şi observaţii; ar fi de prisos să mai răspund unor
fluo; ma c h i u n q u e scriverâ con quella decenza che si
ulterioare scrieri similare; dar oricine va scrie cu decenţa
conviene a u o m i n i oneşti e con quei l u m i che mi dispen-
cuvenită unor oameni cinstiţi şi înzestraţi cu acele lumini
sino dai p r o v a r e i p r i m i principii, di q u a l u n q u e caratte- capabile să mă dispenseze de a explica principii elementa­
re essi siano, trovera in me non tanto un u o m o che cerca re, oricine, aşadar, indiferent de caracterul scrierilor sale, va
di rispondere q u a n t o un pacifico a m a t o r e della veritâ.* găsi în mine nu atât un om care se străduieşte să răspundă,
cât mai degrabă un paşnic iubitor al adevărului."

* T u t t o ció che è racchiuso fra questi segni / / s o n o le p r i m e * Tot ceea ce este cuprins între aceste semne // constituie prime­
aggiunte, e quel che è racchiuso fra quest'altri segni // // s o n o le le adăugări, în timp ce textul cuprins între aceste semne // // consti­
seconde aggiunte. tuie adăugările ulterioare. (N.a.)

38 39
INTRODUZIONE INTRODUCERE

Gli uomini k s c i a n o p e r lo p i ù in abbandono i p i u i m - în general, oamenii lasă cele mai importante reglemen­
tări în seama prudenţei cotidiene sau la discreţia celor in­
portanţi regolamenti alla giornaliera p r u d e n z a o alia dis-
teresaţi să se împotrivească legilor celor mai benefice care,
crezione di quelli, l'intéresse d e ' quali è di opporsi allé
prin natura lor, au un folos universal şi opun rezistenţă ace­
più provide leggi che per natura rendono universali i van-
lei presiuni în vederea căreia [cei interesaţi] au tendinţa de
taggi e resistono a q u e l l o sforzo per cui tendono a con- a-şi restrânge numărul, concentrând de o parte culmea pu­
densarsi in pochi, r i p o n e n d o da una parte il colmo délia terii şi a fericirii, în timp ce lasă de cealaltă parte numai ne­
potenza e délia felicita e dall'altra tutta la debolezza e la putinţa şi mizeria. Din această cauză, oamenii, numai după
miseria. Perciô se non dopo esser passati framezzo m i l - ce au greşit de mii de ori în chestiunile cele mai impor­
le errori nelle cose più essenziali alla vita ed alla libertà, tante privind viaţa şi libertatea, numai după ce au obosit
d o p o una stanchezza di soffrire i mali, giunti all'estre- să îndure nedreptăţile, ajungând la limita răbdării, numai
m o , non s'inducono a rimediare ai disordini che gli o p - atunci îşi propun să îndrepte relele care îi oprimă şi să re­
cunoască cele mai palpabile adevăruri, care, tocmai dato­
p r i m o n o , e a riconoscere le p i ù palpabili verità, le quali
rită simplităţii lor, nu sunt percepute de minţile comune,
appunto sfuggono p e r la semplicità loro aile menti vol-
neobişnuite să analizeze lucrurile, ci doar să primească im­
gari, non a w e z z e ad analizzare gli oggetti, ma a ricever-
presiile toate dintr-odată, mai degrabă aşa cum au fost sta­
ne le impressioni tutte di un p e z z o , p i ù p e r tradizione tornicite prin tradiţie decât în urma unei analize.
che per esame. Să deschidem tomurile de istorie şi vom vedea că legi­
A p r i a m o le istorie e vedremo che le leggi, che p u r le, care totuşi sunt sau ar trebui să fie pacte încheiate între
sono o dovrebbon esser patti di u o m i n i liberi, non sono oameni liberi, nu au fost în genere altceva decât un instru­
state p e r lo p i ù che lo stromento délie passioni di alcuni ment al pasiunilor câtorva, sau au apărut în urma unei for­
pochi, o nate da una fortuita e passeggiera nécessita; non tuite şi trecătoare necesităţi; nicidecum dictate de un
imparţial cercetător al naturii umane, care să se aplece asu­
già dettate da un freddo esaminatore délia natura umana,
pra acţiunilor unei mulţimi de oameni şi să le subordone­
che in un sol p u n t o concentrasse le azioni di una molti-
ze, concentrându-le, următorului punct de vedere: fericirea
tudine di uomini, e le considérasse in questo punto di v i s -
maximă împărţită la cât mai mulţi. Fericite acele foarte pu­
ta: la massima felicita divisa nel maggior numéro. Feliei ţine naţiuni care nu au aşteptat ca evoluţia lentă a relaţiilor
sono quelle pochissime nazioni, che non aspettarono che şi vicisitudinilor omeneşti să atingă culmea relelor şi abia

40 41
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

il lento m o t o delle c o m b i n a z i o n i e vicissitudini u m a n e .ipoi să purceadă spre bine, ci au grăbit schimbările inter­
facesse succedere alFestremita d e ' malí un a w i a m e n t o mediare prin legi bune; şi i se cuvine recunoştinţa oame­
al bene, ma ne accelerarono i passaggi intermedi con bu- nilor acelui filozof care a avut curajul ca, din obscurul şi
one l e g g i ; e merita la gratitudine degli u o m i n i quel fi­ dispreţuitul său cabinet, să arunce în mulţime primele se­
losofo ch'ebbe il coraggio d a l l ' o s c u r o e disprezzato suo minţe ale adevărurilor utile, îndelungă vreme rămase ne-
gabinetto di gettare nella m o l t i t u d i n e i p r i m i semi fun­ i oditoare. 1 3
gamente infruttuosi delle utili veritâ. S-a ajuns la cunoaşterea adevăratelor raporturi dintre
suveran şi supuşi, precum şi a celor dintre diferite naţiuni;
Si sonó conosciute le vere r e l a z i o n i fra il sovrano e
comerţul a prins viaţă din întâlnirea cu adevărurile filo­
i sudditi, e fraile diverse n a z i o n i ; il c o m m e r c i o si é aní­
zofice răspândite prin intermediul tiparului, iar între na-
m a t e all'aspetto delle veritâ filosofiche resé c o m u n i col­
(iuni s-a declanşat un război tacit al iscusinţei, cel mai uman
la stampa, e si é accesa fraile n a z i o m una tacita guerra
război demn de oameni raţionali. 1 4 Iată roadele datorate
d ' i n d u s t r i a la pm u m a n a e la pm d e g n a di u o m m i ragio- .icestui secol luminat; dar foarte puţini sunt cei care au exa­
nevoli. Questi sonó frutti che si d e b b o n o alia luce di qu- minat şi combătut cruzimea pedepselor şi aplicarea alea­
esto secólo, ma pochissimi hanno esaminata e combattuta torie a procedurilor dreptului penal, care constituie o parte
la crudeltâ delle pene e Pirregolanta delle procedure cri­ pe cât de importantă a legislaţiei, pe atât de neglijată în
minali, parte di legislazione cosi principale e cosí tras- întreaga Europă; foarte puţini sunt cei care, pornind de la
curata in quasi tutta l'Europa, pochissimi, r i m o n t a n d o principiile generale, au anulat greşelile ce s-au acumulat
ai principii generali, annientarono gli errori a c c u m u l a t i de-a lungul secolelor, încetinind măcar, datorită singurei
di p i ú secoli, frenando almeno, con quella sola forza che puteri pe care o au adevărurile cunoscute, prea necontro­
h a n n o le veritâ conosciute, il t r o p p o libero corso della lata desfăşurare a puterii rău exercitate care ne-a dat până
mal diretta potenza, che ha dato fin ora un lungo ed au- acum un îndelung şi autorizat exemplu de atrocitate rece.
t o r i z z a t o esempio di fredda atrocitâ. E p u r e i gemiti dei Şi totuşi, gemetele celor năpăstuiţi, lăsaţi pe mâna crudei
deboli, sacrificaţi alia crudele i g n o r a n z a ed alia n c c a ín- ignorante şi a indolenţei fără margini, caznele barbare -
lot mai numeroase - aplicate cu sârg şi inutilă severitate
dolenza, i barbari tormenti con p r o d i g a e inutile seve-
în cazul unor infracţiuni nedovedite sau închipuite, mo­
ritâ moltiplicati per delitti o non p r o v a t i o chimerici, la
dul jalnic în care se prezintă o închisoare precum şi gro­
s q u a l l i d e z z a e gli orrori d ' u n a p r i g i o n e , aumentati dal
zăviile ce se petrec acolo, sporite de cel mai necruţător călău
piu crudele carnefice dei m i s e n , l'incertezza, doveano
al celor mizerabili, nesiguranţa, toate acestea ar fi trebuit
scuotere quella sorta di magistraţi che guidano le opi-
să-i cutremure pe magistraţii ce îndrumă părerile minţi­
nioni delle mentí umane.
lor omeneşti. 1 5
L ' i m m o r t a l e Presidente di M o n t e s q u i e u ha rápida­ Nemuritorul preşedinte Montesquieu a trecut rapid în
mente scorso su di questa materia. L'indivisibile veritâ revistă aceste probleme. 1 6 Adevărul, care nu poate fi con­
mi ha forzato a seguiré le tracce l u m i n o s e di questo ceput decât ca un întreg indivizibil, m-a determinat să merg
g r a n d ' u o m o , m a gli uomini p e n s a t o n , p e ' quali s c n v o , pe urmele acestui mare bărbat, dar oamenii care gândesc,

42 43
DEI DELITTI E DELLE PENE
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

sapranno distinguere i miei passi dai sucu. Me fortunato,


adică cei pentru care scriu, vor şti să deosebească paşii mei
se potro ottenere, com'esso, i segreti ringraziamenti degli
de ai săi. Ferice de mine dacă voi putea, asemeni lui, să ob­
oscuri e pacifici seguaci della ragione, e se p o t r o inspi­
ţin mulţumirile nemărturisite ale discipolilor mărunţi şi paş­
rare quel dolce frémito con cui le anime sensibili rispon- nici ai raţiunii şi dacă voi putea inspira acea suavă
d o n o a chi sostiene gl'interessi della u m a n i t a ! fremătare cu care sufletele sensibile răspund celui ce sus­
ţine interesele omenirii!
§1
ORIGINE DELLE PENE ORIGINEA PEDEPSELOR

Le leggi sonó le condizioni, colle quali uomini indipen- Legile sunt condiţiile prin care oamenii - trăind inde­
denti ed isolati si unirono in societá, stanchi di vivere in un pendenţi şi izolaţi - s-au unit în societate, sătui să vieţuias­
că într-o permanentă stare de război şi să se bucure de o
continuo stato di guerra e di godere una liberta resa inutile
libertate care devenea inutilă tocmai pentru că lipsea certi­
dair incertezza di conservarla. Essi ne sacnficarono una par­
tudinea de a o putea păstra ca atare. Au renunţat la o parte
te per goderne il restante con sicurezza e tranquillitá. La clin această libertate pentru a se putea bucura liniştiţi şi în de­
somma di tutte queste porzioni di liberta sacrifícate al bene plină siguranţă de restul libertăţii pe care o păstraseră. 1 7 Suma
di ciascheduno forma la sovramtá di una nazione, ed il so- tuturor acestor porţiuni de libertate, la care au renunţat în
vrano é il legittimo depositario ed amministratore di quelle; favoarea binelui tuturor, formează suveranitatea unei naţiuni,
ma non bastava il formare questo deposito, bisognava di- şi suveranul este legitimul depozitar şi administrator al lor;
fenderlo dalle prívate usurpazioni di ciascun uomo in par- însă nu era suficient să se creeze acest depozit, trebuia, de
asemenea, să fie apărat de posibilele uzurpări ale unor indi­
ticolare, il quale cerca sempre di togliere dal deposito non
vizi privaţi, care încearcă întotdeauna să-şi ia din depozit nu
solo la propria porzione, ma usurparsi ancora quella degli
numai propria porţiune de libertate, ci s-o uzurpe şi pe cea
altri. Vi volevano de' motivi sensibili che bastassero a dis- a celorlalţi. Era nevoie de motive sensibil-concrete suficien­
togliere il dispotico animo di ciascun u o m o dal risommer- te pentru a stăvili pornirile despotice din sufletul fiecăruia,
gere nell'antico caos le leggi della societá. Questi motivi ce ar fi putut arunca legile societăţii în haosul precedent.
sensibili sonó le pene stabilite contro agl'infrattori delle leggi. Aceste motive sensibil-concrete sunt pedepsele stabilite îm­
Dico sensibili motivi, perché la sperienza ha fatto vedere che potriva celor ce încalcă legile. 1 8 Vorbesc de motive sensi­
la moltitudme non adotta stabih principa di condotta, né si bil-concrete, întrucât experienţa ne-a arătat că mulţimea nu
adoptă principii stabile de comportare şi nici nu renunţă la
allontana da quel principio universale di dissoluzione, che
principiul universal al distrugerii, pe care-1 vedem atât în uni­
nelPuniverso físico e morale si osserva, se non con motivi
versul fizic cât şi în cel moral, decât sub presiunea unor mo­
che ínimcdlatamente percuotono i sensi e che di continuo tive care au impact imediat asupra simţurilor şi se înfăţişează
si affacciano alia mente per contrabilanciare le forti impres- neîncetat minţii cu scopul de a contracara puternicele im­
sioni delle passioni parziali che si oppongono al bene uni­ presii ale pasiunilor parţiale ce se opun binelui universal: nici
versale: né Peloquenza, né le declamazioni, nemmeno lepiú elocinţa, nici declaraţiile, nici măcar cele mai sublime ade­
subhmi veritá sonó bástate a frenare per lungo tempo le văruri nu au fost suficiente pentru a înfrâna pe termen lung
passioni eccitate dalle vive percosse degli oggetti presentí. pasiunile iscate din viile ciocniri ale realităţilor prezente. 1 9

46 47
D R E P T U L DE A P E D E P S I
DIRITTO DI PUNIRÉ

O g n i p e n a che non derivi dall'assoluta necessitá, dice Marele Montesquieu spune că orice pedeapsă care nu
il grande Montesquieu, é tirannica; proposizione che si p u ó derivă din necesitate absolută este tiranică; propoziţie ce
rendere piú genérale cosi: ogni atto di autoritá di u o m o a poate fi generalizată în felul următor: orice act de autori­
u o m o che n o n derivi dall'assoluta necessitá é t i r a n n i c o . tate al omului asupra altui om care nu derivă dintr-o ne­
Ecco d u n q u e sopra di che é fondato il diritto del sovra- cesitate absolută este tiranic. 2 0 Iată deci pe ce se bazează
no di puniré i delitti: sulla necessitá di difendere il d e p o ­ dreptul suveranului de a pedepsi infracţiunile: pe necesi­
sito della salute p u b b l i c a dalle usurpazioni p a r t i c o l a r i ; e tatea de a apăra depozitul binelui public de uzurpările in­
divizilor particulari; şi cu cât mai drepte sunt pedepsele,
tanto piú giuste sonó le pene, q u a n t o piú sacra ed invio-
cu atât mai sacră şi mai inviolabilă este siguranţa şi mai mare
labile é la sicurezza, e m a g g i o r e la liberta che il s o v r a n o
libertatea pe care suveranul o păstrează pentru supuşii săi. 2 1
conserva ai sudditi. Consultiamo il cuore umano e in esso
Dacă cercetăm sufletul omului, vom găsi în el principiile
troveremo i principii fondamentali del vero diritto del so­
fundamentale ale adevăratului drept al suveranului de a pe­
vrano di p u n i r é i delitti, poiché non é da sperarsi a l c u n
depsi infracţiunile, căci nu putem spera să obţinem nici un
vantaggio durevole dalla politica morale se ella n o n sia
avantaj de durată din partea politicii morale, dacă ea nu se
fondata su i sentimenti indelebili d e l l ' u o m o . Q u a l u n q u e întemeiază pe sentimentele adânc înrădăcinate ale omului.
legge devii da questi incontrerá sempre u n a resistenza Orice lege care se abate de la aceste sentimente se va izbi
contraria che vince alia fine, in quella maniera che u n a întotdeauna de o rezistenţă care va învinge în final, aşa cum
forza benché mínima, se sia continuamente applicata, vin­ o forţă, chiar extrem de mică, dar perseverent aplicată, în­
ce qualunque violento moto comunicato ad un corpo. vinge orice mişcare violentă imprimată unui corp.
N e s s u n u o m o ha fatto il d o n o gratuito di p a r t e del­ Nici un om nu a cedat gratis parte din propria liber­
la p r o p r i a liberta in vista del ben p u b b l i c o ; questa chi- tate în numele binelui public; aceasta e o himeră care exis­
mera non esiste che n e ' r o m a n z i ; se fosse possibile, tă numai în romane; dacă ar fi posibil, fiecare dintre noi
ciascuno di noi vorrebbe che i patti che légano gli altri, ar dori ca pactele ce-i leagă pe ceilalţi să nu ne lege şi pe
non ci l e g a s s e r o ; ogni u o m o si fa centro di tutte le c o m - noi; fiecare om vrea să fie el centrul tuturor relaţiilor din
binazioni del globo. lume.
/La moltiplicazione del genere u m a n o , piccola p e r se /Sporirea neamului omenesc, mică în sine, dar oricum
stessa, ma di t r o p p o superiore ai m e z z i che la sterile ed cu mult superioară mijloacelor pe care natura stearpă şi

48 49
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

abbandonata natura offriva per soddisfare ai bisogni che nccultivată le oferea spre satisfacerea nevoilor tot mai
sempre p i ú s'incrocicchiavano tra di loro, riuni i p r i m i împletite unele cu altele, a dus la unirea [în grupuri a] pri­
selvaggi. Le p r i m e unioni formarono necessariamente le milor sălbatici. Primele grupuri au dus în mod necesar la
altre per resistere alie prime, e cosi lo stato di guerra tras- lormarea altora pentru a putea rezista [atacurilor] celor din­
portossi d a l l ' i n d i v i d u o alie naziom./ tâi, şi în felul acesta starea de război a trecut de la indivizi
Fu d u n q u e la necessitá che costrinse gli u o m i n i a ce­ la naţiuni./
deré parte d e l l a p r o p r i a liberta: egli é a d u n q u e certo che Aşadar, necesitatea i-a constrâns pe oameni să-şi ce­
ciascuno non ne vuol mettere nel p u b b l i c o deposito che deze parte din propria libertate: este deci sigur că fieca­
re nu vrea să pună în depozitul public decât cea mai mică
la m í n i m a p o r z í o n possibile, quella sola che bastí ad ín-
porţiune posibilă, atât doar cât e suficient ca să-i deter­
d u r r e gli altri a difenderlo. L ' a g g r e g a t o di queste m i n i -
mine pe ceilalţi să-1 apere. Aceste minime porţiuni posi­
me p o r z i o n i possibili forma il diritto di p u n i r é ; tutto il
bile, adunate laolaltă, formează dreptul de a pedepsi 2 2 ; tot
di p i ú é abuso e non giustizia, é fatto, ma non giá dirit­
ce depăşeşte această cantitate este un abuz, dar nicidecum
to. Osservate che la p a r o l a diritto non é contradittoria justiţie, este un fapt, dar desigur nu [reprezintă] dreptul. 2 3
alia p a r o l a forza, ma la p r i m a é p i u t t o s t o una modifica- Luaţi seama: cuvântul drept nu intră în contradicţie cu
zione della seconda, cioé la modificazione piú u t i l e al cuvântul forţă; primul cuvânt este mai degrabă o modi­
maggior n u m e r o . E per giustizia io non intendo altro che ficare a celui de-al doilea, adică modificarea cea mai uti­
il vincolo necessario per tenere u m t i gl'interessi partí- lă celor mai mulţi. Şi prin justiţie eu înţeleg tocmai
colari, che senz'esso si scioglierebbono nell'antico sta­ condiţionarea necesară pentru a ţine unite interesele in­
to d ' i n s o c i a b i l i t á ; tutte le p e n e che oltrepassano la divizilor, fără de care aceştia s-ar reîntoarce în starea pre­
necessitá di conservare questo vincolo sonó ingiuste di cedentă organizării în societate; toate pedepsele care
depăşesc necesitatea de a păstra această condiţionare sunt
lor natura. B i s o g n a guardarsi di non attaccare a questa
nedrepte prin însăşi natura lor. Trebuie să ne ferim să aso­
p a r o l a giustizia l'idea di qualche cosa di reale, c o m e di
ciem cuvântului justiţie ceva real [concret], de exemplu o
u n a forza física, o di un essere esistente; ella é u n a sem-
forţă fizică sau o fiinţă existentă; justiţia este o simplă mo­
plice maniera di concepire degh u o m i m , maniera che m-
dalitate de a concepe lucrurile proprie oamenilor, moda­
fluisce infinitamente sulla felicita di ciascuno; n e m m e n o litate ce influenţează enorm asupra fericirii fiecăruia; nu
intendo quell'altra sorta di giustizia che é emanata da Dio mă refer nici la cealaltă justiţie, cea emanată de Dumne­
e che ha i suoi i m m e d i a t i rapporti colle pene e r i c o m - zeu şi care are legătură nemijlocită cu pedepsele şi răspla­
pense della vita avvenire. ta vieţii viitoare.

50 51
§111 §111
CONSEGUENZE CONSECINŢE

La p r i m a conseguenza di questi principii é che le sole Prima consecinţă a acestor principii este că numai legi­
leggi possono decretar le p e n e su i delitti, e q u e s t ' a u t o - le pot stabili pedepsele în funcţie de infracţiuni, iar căde­
ritâ non p u ó risedere che presso il legislatore, che r a p - rea de a face acest lucru o are doar legislatorul, care
presenta tutta la societâ u n i t a per un contratto s o c i a l e ; reprezintă întreaga societate unită prin contract social; nici
un magistrat (care e la rândul său parte din societate) nu
nessun magistrato (che é parte di societâ) p u ó con gius-
poate, conformându-se justiţiei, să aplice pedepse unui
tizia infligger pene contro ad un altro m e m b r o della so­
membru al aceleiaşi societăţi [în afara celor prevăzute şi dis­
cietâ medesima. Ma una pena accresciuta al di la dal limite
puse prin l e g e ] . 2 4 Dar o pedeapsă majorată faţă de limite­
fissato dalle leggi é la pena giusta piú un'altra p e n a ; d u n -
le stabilite de lege constituie o pedeapsă justă plus o altă
que non p u ó un magistrato, sotto q u a l u n q u e pretesto pedeapsă; aşadar, un magistrat nu poate, oricare ar fi pre­
di zelo o di ben p u b b l i c o , accrescere la pena stabilita ad textul invocat - zelul sau binele public -, să sporească pe­
u n d e l i n q u e n t e cittadino. deapsa stabilită unui cetăţean infractor. 2 5
La seconda conseguenza é che se ogni m e m b r o par- A doua consecinţă este că, aşa cum fiecare membru în
ticolare é legato alia societâ, questa é p a r i m e n t e legata parte este legat de societate, şi societatea este în egală mă­
con ogni m e m b r o particolare per un contratto che di sua sură legată de fiecare membru în parte printr-un contract
natura o b b l i g a le d u e parti. /Questa obbligazione, che care obligă ambele părţi. /Această obligaţie, care îi priveş­
te pe toţi, de la vlădică până la opincă, care îi condiţionea­
discende dal trono fino alia capanna, che lega e g u a l m e n -
ză în mod egal atât pe cel mai mare cât şi pe cel mai amărât
te e il p i ú grande e il p i ú miserabile fra gli u o m i n i , n o n
dintre oameni, [această obligaţie] nu înseamnă altceva de­
altro significa se non che é interesse di tutti che i patti
cât că e în interesul tuturor ca pactele utile majorităţii să
utili al m a g g i o r n u m e r o siano osservati. La v i o l a z i o n e
fie respectate. Violarea acestei obligaţii, fie şi de către o sin­
anche di un solo, comincia ad autorizzare l'anarchia./" gură persoană, începe să îndreptăţească anarhia./" Suvera­
Il sovrano, che rappresenta la societâ medesima, non p u ó nul, care reprezintă însăşi societatea, nu poate formula decât

* /La v o c e obbligazione é una di quelle m o l t o piú frequenti * /Cuvântul obligaţie este mult mai frecvent folosit în morală de­
in morale che in ogni altra scienza, e che sonó un segno abbrevi­ cât în alte ştiinţe şi reprezintă semnul prescurtării unui raţionament,
ate di un raziocinio e n o n di un'idea; cercatene una alia parola nu al unei idei; căutaţi o idee care să corespundă cuvântului obliga­
obbligazione, e n o n la troverete, fate un raziocinio, e intenderete ţie şi nu o veţi găsi, faceţi însă un raţionament, şi atunci veţi înţele­
voi medesimo, e sarete inteso./ ge voi înşivă şi veţi fi înţeleşi./

52 53
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

formare che leggi generali che obblighino tutti i m e m - legi generale obligatorii pentru toţi membrii societăţii, dar
bri, ma non già giudicare che uno abbia violato il con- nu poate nicidecum emite judecata că cineva ar fi violat con­
tratto sociale, poiché allora la nazione si dividerebbe in tractul social, căci în acel caz naţiunea s-ar împărţi în două
due parti, una rappresentata dal sovrano, che asserisce părţi: una, reprezentată de suveran, care afirmă că contrac­
tul a fost violat, şi a doua parte, reprezentată de cel acu­
la violazione del contratto, e l'altra dall'accusato, che la
zat, care neagă. Este deci necesar ca un terţ să judece dacă
nega. Egli è dunque necessario che un terzo giudichi dél-
fapta este adevărată. Din această cauză este nevoie de un ma­
ia verità del fatto. Ecco la nécessita di un magistrato, le
gistrat, ale cărui sentinţe să fie inapelabile, constituind fie
di cui sentenze sieno inappellabili e consistano in mere
pure afirmaţii, fie pure negări ale unor fapte particulare. 2 6
assersioni o negative di fatti particolari. A treia consecinţă. Chiar dacă s-ar demonstra că cru­
La t e r z a conseguenza è che q u a n d o si provasse che zimea pedepselor, în cazul în care nu se opune nemijlocit
l'atrocità délie pene, se non immediatamente opposta al binelui public şi însuşi scopului de a împiedica infracţiu­
ben p u b b l i c o ed al fine medesimo d'impedire i delitti, nile, este doar inutilă, chiar şi în acest caz această cruzime
fosse solamente inutile, anche in questo caso essa sareb- nu numai că ar contraveni acelor virtuţi benefice, care sunt
be non solo contraria a quelle virtù benefiche che sono efectul unei raţiuni luminate ce preferă să conducă oameni
fericiţi mai degrabă decât o turmă de sclavi, supuşi perma­
l'effetto d'una ragione illuminata che preferisce il coman-
nent unei cruzimi difuze şi şovăielnice, dar ar contraveni
dare ad uomini feliei più che a u n a greggia di schiavi, ne-
chiar justiţiei şi naturii contractului social însuşi. 2 7
11a q u a l e si faccia una perpetua circolazione di timida
crudeltà, ma lo sarebbe alla giustizia ed alla natura del
contratto sociale medesimo.

54 55
§iv §IV

INTERPRETAZIONE DELLE LEGGI INTERPRETAREA LEGILOR

Q u a r t a conseguenza. N e m m e n o l'autorità d'interpe- A patra consecinţă. Nici căderea de a interpreta legile


trare le leggi penali p u ô risedere presso i giudici crimi- penale nu revine judecătorilor în materie penală din ace­
nali per la stessa ragione che non sono legislatori. I giudici laşi motiv, anume că ei nu sunt legislatori. 2 8 Judecătorii nu
non hanno ricevuto le leggi dagli antichi nostri padri come au primit legile de la strămoşii noştri ca pe o tradiţie fami­
una tradizione domestica ed un testamento che non las- lială sau prin testament, ceea ce n-ar lăsa urmaşilor decât
ciasse ai posteri che la cura d'ubbidire, ma le ricevono dal- grija de a le da ascultare, ci ei primesc legile de la societa­
tea existentă sau de la suveranul care reprezintă această so­
la vivente società, o dal sovrano rappresentatore di essa,
cietate în calitate de custode legitim al actualei însumări a
come legittimo depositario delPattuale risultato délia v o -
voinţei tuturor; ei le primesc nu ca pe nişte obligaţii de­
lontà di tutti ; le ricevono non corne obbligazioni d'un an-
curgând dintr-un vechi jurământ (nul întrucât lega voinţe
tico giuramento, nullo, perché legava volontà non
inexistente, nedrept întrucât transforma într-o turmă oa­
esistenti, iniquo, perché riduceva gli uomini dallo stato menii ce trăiau în starea de societate), ci le primesc ca re­
di società alio stato di mandra, ma come effetti di un tá- zultat al unui jurământ tacit sau declarat pe care voinţele
cito o espresso giuramento, che le volontà riunite dei v i - unite ale supuşilor în viaţă l-au făcut suveranului, drept con­
vent! sudditi hanno fatto al sovrano, corne vincoli diţionări necesare pentru a stăvili şi controla fierberea in­
necessari per frenare e reggere l'intestino fermento ternă a intereselor particulare. Aceasta este autoritatea
degl'interessi particolari. Quest'è la física e reale autori- concretă şi reală a legilor. Cine va fi aşadar interpretul le­
tà délie leggi. C h i sarà d u n q u e il legittimo interpetre dél- gitim al legii ? Suveranul, adică custodele actualelor voin­
ia legge ? Il sovrano, cioè il depositario délie attuali volontà ţe ale tuturor, sau judecătorul, a cărui unică sarcină este
di tutti, o il giudice, il di cui ufficio è solo l'esaminare se aceea de a examina dacă un anume om a săvârşit sau nu o
acţiune ce încalcă legile ?
il tal uomo abbia fatto o no un'azione contraria aile leggi ?
în faţa oricărei infracţiuni judecătorul trebuie să elabo­
In ogni delitto si deve fare dal giudice un sillogismo
reze un silogism perfect: premisa majoră este legea gene­
perfetto : la maggiore dev'essere la legge generale, la m i -
rală; premisa minoră este acţiunea conformă sau contrară
nore l'azione conforme o no alla legge, la conseguenza legii; consecinţa este libertatea sau pedeapsa. în cazul în care
la liberta o la pena. Q u a n d o il g i u d i c e sia costretto, o judecătorul este constrâns sau doreşte să formuleze mai
voglia fare anche soli due sillogismi, si apre la porta all'in- multe - fie şi numai două - silogisme, se deschide o poar­
certezza. tă spre incertitudine. 2 9

56 57
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

N o n v'é cosa p i ú pericolosa di quell'assioma c o m u - Nu există lucru mai periculos decât axioma comună
ne che bisogna consultare lo spirito della legge. Questo potrivit căreia trebuie consultat spiritul legii. E ca şi cum
é un argine rotto al torrente delle opinioni. Q u e s t a ve- am sparge digul lăsând şuvoiul părerilor să năvălească.
ritá, che sembra un paradosso alie menti volgari, piú per- Acest adevăr, ce se prezintă ca un paradox minţilor co­
cosse da un piccol disordine presente che dalle funeste mune, mai impresionate de o mică neorânduială actuală
ma rimóte conseguenze che nascono da un falso p r i n ­ decât de funestele dar îndepărtatele consecinţe ce decurg
cipio radicato in una nazione, mi sembra dimostrata. Le dintr-un principiu fals înrădăcinat la o naţiune, mi se pare
nostre c o g n i z i o n i e tutte le nostre idee hanno u n a reci­ evident. Cunoştinţele noastre şi toate ideile noastre sunt
proca connessione; quanto p i ú sonó complícate, tanto într-un raport de legătură reciprocă; cu cât sunt mai com­
p i ú n u m e r ó s e sonó le strade che ad esse arrivano e p a r - plicate, cu atât sunt mai numeroase căile care ne duc spre
tono. C i a s c u n u o m o ha il suo p u n t o di vista, ciascun ele şi cele care din ele decurg. Fiecare om are propriul
u o m o in differenti tempi ne ha un diverso. Lo spirito punct de vedere, fiecare om în momente diferite are un
della legge sarebbe d u n q u e il risultato di una b u o n a o alt punct de vedere. Spiritul legii ar fi aşadar rezultatul
cattiva lógica di un giudice, di u n a facile o malsana d i ­ logicii bune sau proaste a unui judecător, al unei digestii
gestione, dipenderebbe dalla violenza delle sue passioni, uşoare sau proaste, ar depinde de violenţa pasiunilor sale,
dalla d e b o l e z z a di chi soffre, dalle relazioni del giudice de slăbiciunea celui care suferă, de legăturile judecătoru­
coll'offeso e da tutte quelle m i n i m e forze che cangiano lui cu cel lezat şi de toate acele minime forţe care schim­
le apparenze di ogni oggetto nelí'animo fluttuante dell'uo- bă aparenţele oricărui obiect în sufletul schimbător al
mo. Q u i n d i veggiamo la sorte di un cittadino cambiarsi omului. Aşadar, vedem soarta unui cetăţean cum se schim­
spesse volte nel passaggio che fa a diversi tribunali, e le bă adesea pe măsură ce trece de la un tribunal la altul,
vite d e ' miserabili essere la vittima dei falsi raziocini o vedem cum vieţile celor amărâţi cad victimă falselor ra­
dell'attuale fermento degli u m o r i d ' u n giudice, che pren­ ţionamente sau momentanei fierberi umorale a vreunui
judecător care ia drept interpretare legitimă rezultatul vag;
de per legittima interpetrazione il v a g o risultato di tut-
al întregii serii confuze de noţiuni ce stau la baza gândi­
ta quella confusa serie di nozioni che gli muove la mente.
rii sale. Aşadar, vedem cum aceleaşi infracţiuni sunt pe­
Q u i n d i v e g g i a m o gli stessi delitti dallo stesso t r i b u n a l e
depsite de acelaşi tribunal în mod diferit în timpuri
puniti diversamente in diversi tempi, p e r aver consúlta­
diferite, ca urmare a faptului că, în loc să fie consultat tex­
te non la costante e fissa voce della legge, ma 1'errante
tul constant şi fix al legii, a fost consultată continua in­
instabilitá delle interpetrazioni.
stabilitate a interpretărilor. 3 0
Un disordine che nasce dalla rigorosa osservanza del­ O neorânduială provocată de riguroasa aplicare a li­
la lettera di u n a legge pénale n o n é da mettersi in con­ terei legii penale nu poate fi comparată cu neorânduieli-
fronto coi d i s o r d i n i che nascono dalla interpetrazione. le provocate de interpretări. Un asemenea inconvenient
Un tal m o m e n t á n e o inconveniente spinge a fare la faci­ momentan ne îmboldeşte să aducem uşoara corectare nece­
le e necessaria correzione alie parole della legge, che sonó sară acelor cuvinte ale legii care sunt cauza incertitudinii, îm­
la cagione dell'incertezza, ma impedisce la fatale licenza piedicând exercitarea licenţei fatale de a interpreta care duce
BIBLIOTECA METROPOLITANA
58 59 BUCUREŞTI
Sediul Centrai " M . S a d o v e a n u "
- Comunicarea Colecţiilor -
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

di ragionare, da cui nascono le arbitrarie e venali con- l.i controverse arbitrare şi venale. Când un cod fix de legi,
troversie. Q u a n d o un codice fisso di leggi, che si d e b - care trebuie aplicate ad litteram, nu lasă judecătorului altă
bono osservare alla lettera, non lascia al giudice altra s.ucină decât aceea de a examina acţiunile cetăţenilor şi de
incombenza che di esaminare le azioni de' cittadini, e giu- ,i le judeca drept conforme sau neconforme cu legea scri-
dicarle conformi o difformi alla legge scritta, q u a n d o la să; când norma care prevede ce este just şi ce este injust
norma del giusto e delPingiusto, che deve dirigere le a z i o - (normă ce trebuie să reglementeze atât acţiunile celui ne-
ni sí del cittadino ignorante c o m e del cittadino filoso- II iutor, cât şi pe cele ale cetăţeanului filozof) nu este mo-
fo, non è un affare di controversia, ma di fatto, allora i liv de controverse, ci este un fapt, atunci supuşii nu mai
depind de tiraniile mărunte ale celor mulţi - tiranii cu
sudditi non sono soggetti aile piccole tirannie di molti,
.itât mai crude cu cât mai mică este distanţa dintre cel ce
tanto p i ù crudeli quanto è m i n o r e la distanza fra chi sof-
suferă şi cel ce provoacă suferinţa, tiranii mai funeste de­
fre e chi fa soffrire, più fatali che quelle di un solo, p e r -
cât tirania exercitată de un singur individ, având în ve­
ché il dispotismo di molti non è correggibile che dai
dere că despotismul celor mulţi nu poate fi corectat decât
dispotismo di un solo e la crudeltà di un dispotico è p r o -
prin despotismul unui singur individ, iar cruzimea unui
porzionata non alla forza, ma agii ostacoli. C o s i a c q u - despot e direct proporţională nu cu forţa, ci cu obstaco­
istano i cittadini quella sicurezza di loro stessi che è giusta lele. 3 1 în acest fel dobândesc cetăţenii acea securitate per­
perché è lo scopo p e r cui gli u o m i n i stanno in società, sonală care e justă întrucât reprezintă scopul în virtutea
che è utile p e r c h é gli mette nel caso di esattamente cal- căruia oamenii rămân [organizaţi] în societate, care e uti­
colare gl'inconvenienti di un misfatto. Egli è vero altresí lii întrucât le dă posibilitatea de a calcula cu exactitate in­
che acquisteranno u n o spirito d ' i n d i p e n d e n z a , ma n o n convenientele unei nelegiuiri. M a i este de asemenea
già scuotitore delle leggi e ricalcitrante a' supremi m a g i s - •idevărat că ei vor dobândi un spirit independent, dar nici­
traţi, bensi a quelli che hanno osato chiamare col sacro decum în sensul că vor zdruncina legile şi vor deveni re­
n o m e di virtú la debolezza di cederé alie loro interessa- calcitranţi faţă de magistraţii supremi 3 2 , ci doar faţă de
te o capricciose opinioni. Q u e s t i principii spiaceranno cei ce au îndrăznit să numească cu sfântul nume al vir­
a coloro che si sono fatto un diritto di trasmettere agl'in- tuţii slăbiciunea de a ceda în faţa propriilor păreri inte­
feriori i colpi délia tirannia che hanno ricevuto dai su­ resate sau capricioase. Aceste principii vor displăcea
acelora care şi-au făcut un drept din a transmite celor in­
periori. Dovrei tutto temere, se lo spirito di tirannia fosse
feriori loviturile tiraniei primite la rândul lor din partea
componibile collo spirito di lettura.
superiorilor. 3 3 Ar trebui să mă tem de orice, dacă tirania
ar fi compatibilă cu lectura.

60 61
§v •§v
O S C U R I T A DELLE LEGGI OBSCURITATEA LEGILOR

Se l'interpetrazione delle leggi é un male, egli é evi­ Dacă interpretarea legilor constituie un rău, evident că
dente esserne un altro l'oscuritá che strascina seco ne- un altul este obscuritatea care atrage în mod necesar după
cessariamente l'interpetrazione, e lo sará grandissimo se sine interpretarea, iar acest rău va fi mult mai mare în ca­
le leggi sieno scritte in una l i n g u a straniera al p o p ó l o , zul în care legile sunt scrise într-o limbă [latina] pe care po­
che lo p o n g a nella d i p e n d e n z a di alcuni pochi, non p o - porul nu o înţelege, obligându-1 să depindă de un grup
tendo g i u d i c a r da se stesso qual sarebbe l'esito della sua i cstrâns [care cunoaşte acea limbă], întrucât nu poate ju­
deca singur care ar fi urmările [legilor] asupra libertăţii pro­
liberta, o dei suoi membri, in u n a lingua che formi di
prii sau a altor m e m b r i 3 4 ; într-o limbă care transformă o
un libro solenne e p u b b l i c o un quasi p r i v a t o e d o m e s ­
(.11 te solemnă şi publică într-una aproape privată şi fami­
tico. C h e d o v r e m o pensare degli u o m i n i , riflettendo es-
lială. Ce părere ar trebui să ne facem despre oameni având
ser questo l'inveterato costume di buona parte della colta in vedere că acest obicei este înrădăcinat în majoritatea sta-
ed i l l u m i n a t a E u r o p a ! Q u a n t o m a g g i o r e sará il n u m e ­ i clor din culta şi luminata Europă ? Cu cât vor fi mai mulţi
ro di quelli che intenderanno e avranno fraile mani il sa­ Cei care vor înţelege şi vor avea acces la sacrul cod al legi­
cro códice delle leggi, tanto men frequenti saranno i l o r , cu atât mai puţin frecvente vor fi infracţiunile, întru­
delitti, perché non v ' h a d u b b i o che P i g n o r a n z a e Pin- cât este în afara oricărui dubiu că ignoranţa şi incertitudinea
certezza delle pene aiutino P e l o q u e n z a delle passioni. pedepselor favorizează izbucnirea pasiunilor. 3 5
U n a conseguenza di quest'ultime riflessioni é che sen- O urmare a acestor ultime reflecţii este că, fără scriere,
za la scrittura u n a societá non p r e n d e r á mai u n a forma (i societate nu va avea niciodată o formă fixă de guverna-
fissa di governo, in cui la forza sia un effetto del tutto i c, în care forţa să fie o consecinţă a întregului [voinţa şi
interesele comune] şi nu doar a părţilor componente [in­
e non delle parti e in cui le leggi, inalterabili se non dal­
teresele şi pasiunile individuale] şi în care legile, modifica­
la volontá genérale, non si c o r r o m p a n o p a s s a n d o per la
bile doar prin aplicarea voinţei generale, să nu se altereze
folla degl'interessi privati. L'esperienza e la ragione ci
sub influenţa nenumăratelor interese private. 3 6 Experien­
hanno fatto vedere che la p r o b a b i l i t á e la certezza del­ ţa şi raţiunea ne-au arătat că probabilitatea şi certitudinea
le t r a d i z i o n i u m a n e si s m i n u i s c o n o a m i s u r a che si al- 11 adiţiilor umane descresc pe măsură ce se îndepărtează de
l o n t a n a n o dalla sorgente. C h e se n o n esiste u n o stabile sursă. Iar dacă nu există un monument stabil al contractu­
m o n u m e n t o del patto sociale, come resisteranno le leggi lui social, cum vor rezista legile la eroziunea inevitabilă a
alia forza inevitabile del t e m p o e delle passioni ? timpului şi a pasiunilor?

62 63
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

Da ció v e g g i a m o quanto sia utile la stampa, che ren­ I )in cele de mai sus ne dăm seama cât de folositor este
de il pubblico, e non alcuni pochi, depositario delle sân­ tiparul ce face ca nu doar un grup restrâns, ci întregul pu­
te leggi, e quanto abbia dissipato quello spirito tenebroso blic să devină custodele sacrelor legi; ne dăm seama cât de
di cabala e d ' i n t r i g o che sparisce in faccia ai l u m i ed alie ni uit a contribuit la risipirea acelui spirit tenebros de unel-
scienze apparentemente disprezzate e realmente t e m u ­ 111 e şi intrigă care dispare în faţa luminilor şi a ştiinţelor,
.i|>.\rcnt dispreţuite, dar de fapt temute de susţinătorii spi-
te dai seguaci di lui. Questa é la cagione, p e r cui veggia­
i ii ului în cauză. Aceasta este cauza care a dus în Europa
mo sminuita in Europa P atrocha d e ' delitti che facevano
l.i diminuarea atrocităţii infracţiunilor ce-i făceau să sufe-
gemere gli antichi noştri padri, i quali diventavano a vi- i c pe străbunii noştri care deveneau pe rând tirani şi sclavi.
cenda tiranni e schiavi. C h i conosce la storia di d u e o < ici ce cunoaşte istoria ultimelor două, trei veacuri şi pe cea
tre secoli fa, e la nostra, potra vedere come dal seno del contemporană va putea vedea cum din sânul luxului şi al
lusso e della mollezza nacquero le piu dolci virtú, l ' u m a - 11 aiului plăcut s-au născut cele mai frumoase virtuţi: ome­
nitâ, la beneficenza, la tolleranza degli errori umani. V e - n i a , binefacerea, toleranţa faţă d e greşelile omeneşti. V a
drá quali furono gli effetti di quella che chiamasi a torto Vedea care au fost efectele acelei simplităţi şi bune-cre-
antica semplicitâ e buona fede: Pumanitâ gemente sot- duiţe de odinioară, cum pe nedrept sunt n u m i t e : omeni-
to Pimplacabile superstizione, l'avarizia, l ' a m b i z i o n e di rea gemând sub jugul implacabilei superstiţii, avariţia,
ambiţia unui grup restrâns mânjind cu sânge omenesc si­
pochi tinger di sangue u m a n o gli scrigni dell'oro e i troni
petele de aur şi tronurile regilor, trădările ascunse, mă­
dei re, gh occulti tradimenti, le pubbhche stragi, ogni no­
c e l u r i l e publice, orice nobil transformat în tiran al
bile tiranno della plebe, i miniştri della veritâ evangéli­ plebei, slujitorii adevărului evanghelic mânjindu-şi cu sân-
ca lordando di sangue le mani che ogni giorno toccavano i;c mâinile ce zilnic îl atingeau pe Dumnezeul blândeţii,
il Dio di mansuetudine, non sonó Popera di questo se­ toate acestea nu sunt creaţia acestui secol luminat pe care
cólo i l l u m i n a t o , che alcuni c h i a m a n o corrotto. unii îl numesc corupt. 3 7

64 65
§vi §VI

PROPORZIONE FRA PROPORŢIA DINTRE


I D E L I T T I E LE P E N E I N F R A C Ţ I U N I S I PEDEPSE

N o n solamente é interesse c o m u n e che non si c o m - Interesul obştesc nu este doar acela de a nu se săvârşi
mettano delitti, ma che siano p i ú rari a p r o p o r z i o n e del infracţiuni, ci şi ca ele să devină tot mai rare în măsura în
male che arrecano alia societá. D u n q u e piú forti debbo- care aduc o mai mare atingere societăţii. Aşadar, obstaco­
no essere gli ostacoli che risospingono gli u o m i n i dai de­ lele care îi îndepărtează pe oameni de la săvârşirea infrac­
litti a misura che sonó contrari al ben p u b b l i c o , ed a ţiunilor [pedepsele] trebuie să fie mai puternice în funcţie
misura delle spinte che gli p o r t a n o ai delitti. D u n q u e vi de atingerea pe care o aduc binelui public şi de îndemnul
deve essere u n a p r o p o r z i o n e fra i delitti e le pene. ce-i împinge la infracţiuni. Aşadar, trebuie să existe o pro­
porţie între infracţiuni şi pedepse. 3 8
É impossibile di prevenire tutti i disordini nell'univer-
Este imposibil să se prevină toate neorânduielile ce apar
sal combattimento delle passioni umane. Essi crescono in
în înfruntarea universală a pasiunilor omeneşti. Ele sporesc
ragione composta della p o p o l a z i o n e e dell'incrocicchia-
proporţional cu numărul populaţiei şi cu întrepătrunderea
mento degl'interessi particolari che non é possibile di­ intereselor particulare ce nu pot fi îndrumate geometric spre
rigere geométricamente alia pubblica utilitá. AlPesattezza folosul public. în aritmetica politică, exactitatea matema­
matemática bisogna sostituire nell'aritmetica politica il tică trebuie înlocuită cu calculul probabilităţilor. 3 9 //Arun­
calcólo delle probabilitá. //Si getti uno sguardo sulle sto- caţi o privire asupra istoriei şi veţi vedea cum numărul
rie e si vedranno crescere i disordini coi confini d e g l ' i m - neorânduielilor creşte odată cu mărimea imperiilor şi - des-
peri, e, s c e m a n d o nell'istessa p r o p o r z i o n e il sentimento crescând în aceeaşi proporţie sentimentul naţional - cum
nazionale, la spinta verso i delitti cresce in ragione dell'in- pornirea către infracţiuni creşte în funcţie de profitul ce-1
poate avea orice individ din respectivele neorânduieli: din
teresse che ciascuno p r e n d e ai disordini m e d e s i m i : per-
această cauză creste încontinuu necesitatea de a înăspri pe­
ció la necessitá di aggravare le p e n e si va per questo
depsele. 4 0 //
motivo sempre p i ú aumentando.//
Acea forţă asemănătoare gravitaţiei, care ne îmboldeş­
Q u e l l a forza simile alia gravita, che ci spinge al nos-
te spre bunăstarea noastră personală, nu poate fi înfrâna­
tro ben essere, non si trattiene che a misura degli osta­ tă decât în măsura în care i se opun anumite obstacole.
coli che gli sonó opposti. Gli effetti di questa forza sonó Efectele acestei forţe constituie dezordonata serie a acţiu­
la confusa s e n e delle azioni u m a n e : se queste si u r t a n o nilor omeneşti: în cazul în care acestea se ciocnesc şi-şi aduc
scambievolmente e si offendono, le pene, che io chia- atingere reciproc, pedepsele, pe care eu le-aş numi obsta­
merei ostacoli politici, ne impediscono il cattivo effetto cole politice, vor împiedica efectul negativ fără a distruge

66 67
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

senza distruggere la causa impeliente, che è la sensibili- cauza imperioasă, adică însăşi sensibilitatea caracteristică
tà m e d e s i m a inseparabile d a l P u o m o , e il législature fa omului, iar legislatorul va proceda asemenea priceputului
c o m e l'abile architetto di cui l'officio è di opporsi alie arhitect a cărui menire este să se opună componentelor dis­
direzioni rovinose della gravita e di far conspirare q u ­ trugătoare ale gravitaţiei, punându-le la lucru pe acelea care
elle che contribuiscono alia forza dell'edificio. vor da rezistenţă clădirii.
Data la nécessita della r i u n i o n e degli u o m i n i , dati i Având în vedere nevoia oamenilor de a trăi în socie­
tate, precum şi pactele ce apar în mod necesar în scopul
pattı, che necessariamente r i s u l t a n o dalla o p p o s i z i o n e
de a reglementa interesele particulare divergente, vom
m e d e s i m a degl'interessi privati, trovasi una scala di di-
avea o scară a neorânduielilor; pe prima treaptă se află
sordini, dei quali il p r i m o g r a d o consiste in quelli che
neorânduielile care distrug imediat societatea şi pe ulti­
d i s t r u g g o n o i m m e d i a t a m e n t e la società, e l ' u l t i m o ne-
ma, cea mai mică nedreptate ce poate fi adusă membri­
11a m i n i m a ingiustizia possibile fatta ai privati m e m b r i
lor privaţi ai societăţii. î n t r e aceste două extreme avem
di essa. T r a questi estremi sonó comprese tutte le a z i o -
toate acţiunile ce aduc atingere binelui public, numite in­
ni opposte al ben p u b b l i c o , che chiamansi delitti, e tut­ fracţiuni, şi toate descresc treptat de la cea mai gravă până
te vanno, p e r gradi insensibili, decrescendo dal p i ù la cea mai măruntă. Dacă geometria s-ar putea adapta la
sublime al p i ù ínfimo. Se la geometría fosse adattabile nenumăratele şi obscurele combinaţii ale acţiunilor uma­
alie infinite ed oscure combinazioni delle azioni u m a n e , ne, ar trebui să avem şi o scară corespunzătoare de pe­
vi dovrebbe essere una scala corrispondente di pene, che depse, descrescând de la cea mai aspră până la cea mai
discendesse dalla p i ù forte alla p i ù d e b o l e : ma bastera uşoară; legislatorul înţelept va trebui însă să însemne pe
al saggio législature di segnarne i p u n ţ i principali, sen­ ca treptele principale, fără a tulbura ordinea, neatribuind
za turbar l'ordine, non d e c r e t a n d o ai delitti del p r i m o infracţiunilor celor mai grave pedepsele prevăzute pentru
grado le p e n e d e l l ' u l t i m o . Se vi fosse u n a scala esatta ed cele mai uşoare 4 1 . Dacă ar exista o scară exactă şi univer­
universale delle p e n e e dei delitti, a v r e m m o u n a p r o b a ­ sală a pedepselor şi infracţiunilor, am avea şi o măsură
bile e c o m u n e m i s u r a dei gradi di tirannia e di liberta, demonstrabilă şi comună a gradelor de tiranie şi liberta­
te, a fondului de omenie sau de răutate specific diferite­
del fondo di u m a n i t à o di malizia delle diverse nazioni.
lor naţiuni.
Q u a l u n q u e azione non compresa tra i due sovraccen-
Nici o acţiune ce nu se încadrează între cele două ex­
nati limiti non p u ó essere chiamata delitto, o punita come
treme mai sus menţionate nu poate fi numită infracţiune
tale, se non da coloro che vi trovano il loro interesse nel
şi nu poate fi pedepsită ca atare, sau doar de cei ce au un
cosí chiamarla. La incertezza di questi limiti ha p r o d o t - interes personal ca s-o numească astfel. Nesiguranţa în pri­
ta nelle nazioni una morale che contradice alia legisla- vinţa acestor extreme a dus în cadrul naţiunilor la stabili­
zione; più attuali legislazioni che si escludono rea unei morale ce contrazice legislaţia 4 2 ; la legislaţii mai
s c a m b i e v o l m e n t e ; una m o l t i t u d i n e di leggi che espon- recente care se exclud reciproc; la o multitudine de legi care
gono il più saggio alle pene più rigorose, e perö resi vaghi îl expun pe omul cel mai măsurat celor mai aspre pedep­
e fluttuanti i nomi di vizio e di virtú, e p e r o nata l ' i n - se; ea a conferit astfel noţiunilor de viciu şi virtute un

68 69
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

certezza della p r o p r i a esistenza, che p r o d u c e il letargo caracter vag şi fluctuant, a dat naştere nesiguranţei în pri­
ed il sonno fatale nei corpi politici. C h i u n q u e leggerà con vinţa propriei existenţe, care produce letargia şi somnul fa­
occhio filosofico i codici délie nazioni e i loro annali, tro­ tal al corpurilor politice. Oricine va citi cu ochi filozofic
vera quasi s e m p r e i n o m i di vizio e di virtú, di buon cit- codurile naţiunilor şi analele lor va vedea cum noţiunile de
tadino o di reo cangiarsi colle rivoluzioni dei secoli, non viciu şi virtute, cea de bun cetăţean şi de infractor se mo-
difică de-a lungul secolelor, dar nu în funcţie de schimbă­
in ragione delle mutazioni che accadono nelle circostan-
rile ce se petrec în conjuncturile ţărilor - şi în consecinţă
ze dei paesi, e per conseguenza sempre conformi all'in-
mereu conforme interesului comun -, ci în funcţie de pa­
teresse comune, ma in ragione delle passioni e degli errori
siunile şi greşelile ce i-au bântuit rând pe rând pe diferiţii
che successivamente agitarono i different! legislatori. Ve-
legislatori. De asemenea, va vedea cum adesea pasiunile unui
drà bene spesso che le passioni di un secólo sono la base
secol sunt baza moralei secolelor viitoare, cum pasiunile
della m o r a l e dei secoli futuri, che le passioni forti, figlie
puternice, generate de fanatism şi de entuziasm, slăbite şi
del fanatismo e dell'entusiasmo, indebolite e rose, dirö
erodate, ca să mă exprim astfel, de timpul ce îndreaptă fe­
cosí, dal tempo, che riduce tutti i fenomeni fisici e m o ­
nomenele fizice şi morale spre albia echilibrului, se trans­
rali alPequihbrio, diventano a p o c o a p o c o la p r u d e n z a formă treptat în prudenţa secolului şi devin un instrument
del secólo e lo strumento utile in mano del forte e dell'ac- util în mâna celui puternic şi a celui abil. In acest fel s-au
corto. In q u e s t o m o d o n a c q u e r o le oscurissime n o z i o n i născut atât de obscurele noţiuni de onoare şi virtute, care
di o n o r e e virtú, e tali sono perché si c a m b i a n o colle ri­ ni se prezintă astăzi în această formă tocmai pentru că se
voluzioni del tempo che fa s o p r a w i v e r e i nomi alle cose, modifică odată cu trecerea timpului care transmite nume­
si c a m b i a n o coi fıumı e colle m o n t a g n e che sono bene le şi nu lucrurile, tocmai pentru că se modifică odată cu flu­
spesso i confini, non solo della física, ma della m o r a l e viile şi cu munţii ce constituie adesea nu numai graniţele
geografía. geografiei fizice, ci şi ale celei morale. 4 3
Dacă plăcerea şi durerea 4 4 constituie motorul fiinţelor
Se il p i a c e r e e il dolore sono i motori degli esseri sen­
simţitoare, dacă, printre motivele ce îndeamnă oamenii la
sibili, se tra i motivi che spingono gli u o m i n i anche aile
săvârşirea chiar şi a celor mai sublime acţiuni, legislatorul
p i ù s u b l i m i operazioni, furono destinaţi dalPinvisibile
i nvizibil a încadrat atât răsplata cât şi pedeapsa, atunci ne­
legislature il p r e m i o e la pena, dalla inesatta distribuzio-
adecvata împărţire a acestora va duce la apariţia unei con­
ne di queste ne nascerà quella tanto meno osservata con-
tradicţii pe cât de puţin menţionată, pe atât de răspândită,
t r a d i z i o n e , q u a n t o p i ù c o m u n e , che le p e n e p u n i s c a n o
şi anume: pedepsele sancţionează infracţiunile pe care chiar
i delitti che h a n n o fatto nascere. Se una p e n a u g u a l e è
ele însele le-au generat. în cazul în care aceeaşi pedeapsă
destinata a d u e delitti che d i s u g u a l m e n t e offendono la
este prevăzută pentru două infracţiuni ce aduc în mod di­
società, gli u o m i n i non t r o v e r a n n o un più forte ostaco- ferit atingere societăţii, oamenii nu vor întâlni un obstacol
lo p e r c o m m e t t e r e il m a g g i o r delitto, se con esso vi t r o - mai puternic în calea comiterii unei infracţiuni mai grave,
vino unito un maggior vantaggio. clacă aceasta este însoţită de un avantaj mai mare. 4 5

70 71
§VII §VII

ERRORI N E L L A M I S U R A DELLE PENE GREŞELI ÎN M Ă S U R A PEDEPSELOR

Le precedenţi riflessioni mi d a n n o il diritto di asse- Meditaţiile anterioare mă îndreptăţesc să susţin că uni­


rire che l ' u n i c a e vera m i s u r a dei delitti è il d a n n o fatto ca şi adevărata măsură a infracţiunilor este prejudiciul adus
alla nazione, e p e r ô e r r a r o n o coloro che credettero vera naţiunii; iată de ce greşeau cei care credeau că adevărata mă­
misura dei delitti l ' i n t e n z i o n e di chi gli commette. Q u - sură a infracţiunilor ar fi intenţia celui ce le comite. 4 6 In­
esta dipende dalla impressione attuale degli oggetti e dal­ tenţia depinde de impresia momentană pe care ne-o lasă
ia precedente disposizione della m e n t e : esse v a r i a n o in lucrurile, precum şi de predispoziţia anterioară a minţii:
tutti gli u o m i n i e in ciascun u o m o , colla velocissima suc- iar acestea la rândul lor se deosebesc de la om la om în func­
cessione delle idee, delle passioni e delle circostanze. Sa- ţie de foarte rapida succesiune a ideilor, a pasiunilor şi a
rebbe d u n q u e necessario formare non solo un c o d i c e circumstanţelor. Ar trebui aşadar să întocmim nu numai
particolare p e r ciascun cittadino, ma una nuova legge ad un cod particular pentru fiecare cetăţean, ci o nouă lege pen­
ogni delitto. Q u a l c h e volta gli u o m i n i colla m i g l i o r e in- tru fiecare infracţiune. Uneori, oamenii însufleţiţi de cea
mai bună intenţie produc cel mai mare rău societăţii, în timp
tenzione fanno il m a g g i o r m a i e alla società; e alcune al-
ce alteori, însufleţiţi de cea mai rea voinţă, produc cel mai
tre volte colla p i ù cattiva volontà ne fanno il m a g g i o r
mare bine.
bene.
Unii măsoară infracţiunile mai mult după demnitatea
Altri m i s u r a n o i delitti p i ù dalla dignità della p e r s o -
persoanei lezate decât după gravitatea lor faţă de binele pu­
na offesa che dalia loro importanza riguardo al ben p u b -
blic. Dacă aceasta ar fi adevărata măsură a infracţiunilor,
blico. Se questa fosse la vera misura dei delitti, u n a
atunci o necuviinţă la adresa Fiinţei supreme ar trebui să
irriverenza all'Essere degli esseri dovrebbe p i ù a t r o c e -
fie pedepsită mai crâncen decât asasinarea unui monarh, su­
mente punirsi che l'assassinio d ' u n monarca, la s u p e r i o -
perioritatea naturii [divine] suplinind infinit deosebirea în
rità della natura essendo un infinito c o m p e n s o alia privinţa lezării aduse. 4 7
differenza dell'offesa. în sfârşit, unii credeau că gravitatea păcatului 4 8 ar tre­
Finalmente alcuni pensarono che la gravezza del p e c - bui să influenţeze măsura infracţiunilor. Cât de înşelătoa­
cato entrasse nella misura dei delitti. La fallacia di q u ­ re este această părere îşi poate da seama orice observator
esta opinione risalterà agii occhi d ' u n indifférente imparţial al adevăratelor raporturi dintre oameni, precum
esaminatore dei veri rapporti tra u o m i n i e u o m i n i , e tra şi al celor dintre oameni şi Dumnezeu. Cele dintâi [rapor­
u o m i n i e D i o . I p r i m i sono rapporti di u g u a g l i a n z a . La turile dintre oameni] sunt raporturi de egalitate. Numai

72 73
DEI D E L I T O E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

sola nécessita ha fatto nascere d a l l ' u r t o délie passioni e necesitatea a făcut ca, din ciocnirea pasiunilor şi interese­
dalle opposizioni degl'interessi l'idea délia utilità comu- lor opuse, să ia naştere ideea folosului comun, care e teme­
ne, che è la base délia giustizia u m a n a ; i secondi sono lia justiţiei omeneşti; cele din urmă [raporturile dintre
rapporti di d i p e n d e n z a da un Essere perfetto e creato- oameni şi Dumnezeu] sunt raporturi de dependenţă faţă
re, che si è riserbato a sé solo il diritto di essere législa- <le o Fiinţă perfectă şi creatoare, care şi-a păstrat numai pen­
ture e giudice nel medesimo tempo, perché egh solo p u ô ii u sine dreptul de a fi legislator şi judecător în acelaşi timp,
esserlo senza inconveniente. Se ha stabihto pene eterne întrucât numai ea singură poate îndeplini ambele funcţii fără
a chi disobbedisce alla sua onnipotenza, quai sarà l'in- inconveniente. Dacă a hotărât pedepse veşnice pentru cei
setto che osera supphre alla divina giustizia, che vorrà pe nu se supun atotputerniciei sale, ce gânganie va îndrăzni
vendicare l'Essere che basta a se stesso, che non p u ô ri- oare să se substituie justiţiei divine, dorind să pedepseas­
cevere dagli oggetti impressione alcuna di piacere o di că în numele Fiinţei suficiente sieşi, aceea ce nu poate primi
dolore, e che solo tra tutti gli esseri agisce senza r e a z i o - de la obiecte nici o impresie de plăcere sau de durere şi care,
ne ? La gravezza del peccato dipende dalla imperscru- singură între toate fiinţele, acţionează fără ca acţiunea sa
să fie o reacţie ? Gravitatea păcatului depinde de răutatea
tabile malizia del cuore. Questa da esseri finiti non p u ô
de nepătruns a inimii, pe care fiinţele finite n-o pot perce­
senza rivelazione sapersi. C o m e d u n q u e da questa si
pe decât prin revelaţie. Cum, aşadar, să stabilim, pornind
p r e n d e r a n o r m a per p u n i r é i delitti ? Potrebbono in q u -
de la această răutate, o normă pentru a pedepsi infracţiu­
esto caso gli uomini puniré q u a n d o Iddio perdona, e per-
nile? S-ar putea în acest caz ca oamenii să pedepsească
donare q u a n d o Iddio punisce. Se gli u o m i n i p o s s o n o
•itunci când Dumnezeu iartă, sau să ierte atunci când Dum­
essere in contradizione coll'Onnipossente nell'offender-
nezeu pedepseşte. Dacă oamenii pot fi în discordanţă cu
l o , possono anche esserlo col p u n i r é .
Atotputernicul când îl jignesc, pot de asemenea să fie şi
atunci când pedepsesc. 4 9

74 75
§ VIII §vm
D I V I S I O N E DEI D E L I T T I CLASIFICAREA INFRACŢIUNILOR

A b b i a m o veduto qual sia la vera misura dei delitti, Am văzut care este adevărata măsură a infracţiunilor,
cioe il danno delta societa. Q u e s t a e una di quelle p a l ­ şi anume prejudiciul adus societăţii. Acesta este unul din­
pabili veritâ che, q u a n t u n q u e non abbian bisogno ne di tre adevărurile palpabile care, deşi nu au nevoie nici de ca­
quadranti, ne di telescopi p e r essere scoperte, ma sieno dranele busolei şi nici de telescop pentru a fi descoperite,
alia portata di ciascun mediocre intelletto, p u r e p e r u n a I iind la îndemâna oricărei inteligenţe medii, totuşi, din ca­
uza unui uimitor concurs de împrejurări, nu sunt cunos­
maravigliosa combinazione di circostanze non sono con
cute cu deplină certitudine decât de puţini gânditori, oameni
decisa sicurezza conosciute che da alcuni pochi pensa-
aparţinând tuturor naţiunilor şi tuturor veacurilor. C o n -
tori, u o m i n i d'ogni nazione e d'ogni secolo. Ma le opi-
cepţiile asiatice, pasiunile ce se ascundeau în spatele auto­
nioni asiatiche, ma le passioni vestite d'autoritâ e di
rităţii şi puterii 5 0 au risipit (în cele mai multe cazuri prin
potere hanno, la m a g g i o r p a r t e delle volte p e r insensi­ imperceptibile impulsuri, în câteva prin violente impresii
bili spinte, alcune poche p e r violente impressioni sulla asupra credulităţii timorate a oamenilor) noţiunile simple
t i m i d a credulitâ degli u o m i n i , dissipate le semplici n o - care formau, probabil, prima filozofie a societăţilor în curs
zioni, che forse formavano la p r i m a filosofia delle nas- de formare şi către care se pare că luminile acestui secol ne
centi societa ed a cui la luce di questo secolo sembra che conduc din nou, însă de data aceasta cu acea sporită sigu­
ci riconduca, con quella maggior fermezza p e r o che p u o ranţă ce decurge din aplicarea unui examen geometric [ri­
essere somministrata da un esame geometrico, da miile guros], din nenumărate experienţe dezastruoase şi din înseşi
funeste s p e r i e n z e e d a g l i o s t a c o l i m e d e s i m i . Or P o r - obstacolele întâlnite. Aşadar, ordinea ne-ar impune să exa­
d i n e ci c o n d u r r e b b e ad e s a m i n a r e e d i s t i n g u e r e t u t t e minăm şi să diferenţiem [clasificăm] toate felurile de infrac­
ţiuni, precum şi felul în care ar trebui pedepsite, dacă natura
le different! sorte di delitti e la m a n i e r a di p u n i r g l i , se
lor schimbătoare, datorată împrejurărilor diferite în di­
la v a r i a b i l e n a t u r a di essi p e r le diverse c i r c o s t a n z e dei
ferite secole şi în diferite locuri, nu ne-ar constrânge la o
secoli e dei l u o g h i n o n ci o b b l i g a s s e ad un d e t t a g l i o
detaliere imensă şi plictisitoare. Va fi suficient să indic prin­
i m m e n s o e n o i o s o . Mi basterâ i n d i c a r e i p r i n c i p i i p i u
cipiile cele mai generale şi greşelile cele mai dezastruoase
generali e gli e r r o r i p i u funesti e c o m u n i p e r d i s i n g a n - şi mai răspândite pentru a deschide ochii atât celor care,
nare sî q u e l l i che p e r un m a l inteso a m o r e di l i b e r t â mânaţi de o prost înţeleasă dragoste de libertate, ar dori
v o r r e b b o n o i n t r o d u r r e P a n a r c h i a , c o m e c o l o r o che să introducă anarhia, cât şi celor care ar dori să închidă

76 77
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

a m e r e b b e r o ridurre gli u o m i n i ad una claustrale r e g o - Omenirea într-un cadru strict de reguli, asemănător vieţii
larità. monahale.
A l c u n i delitti d i s t r u g g o n o i m m e d i a t a m e n t e la socie- Unele infracţiuni distrug nemijlocit societatea sau pe cel
tà, o chi la rappresenta ; alcuni offendono la p r i v a t a si- i c o reprezintă 5 1 ; altele aduc atingere siguranţei private a
curezza di un cittadino nella vita, nei beni, o nell'onore; cetăţeanului în ceea ce priveşte viaţa, bunurile sau onoa-
alcuni altri sono azioni contrarie a ció che ciascuno è ob- i ca sa; altele sunt acţiuni care încalcă ceea ce legile au sta­
bligato dalle leggi di fare, o non fare, in vista del ben p u b - bilit că fiecare individ este obligat să facă sau să nu facă în
blico. I p r i m i , che sono i massimi delitti, p e r c h é p i ù vederea respectării binelui public 5 2 . Infracţiunile din pri­
ma categorie, care sunt cele mai grave, fiind şi cele care aduc
dannosi, son quelli che chiamansi di lesa maestà. La sola
t ele mai grave prejudicii, sunt numite crime de lezmaies-
tirannia e l'ignoranza, che confondono i vocaboli e le idee
latc. Numai tirania şi ignoranţa, care confundă cuvintele
più chiare, possono dar questo nome, e p e r conseguen-
şi ideile cele mai clare, pot da acest nume, şi în consecinţă
za la massima pena, a' delitti di différente natura, e ren-
pedeapsa maximă, unor infracţiuni de natură diferită, trans-
dere cosi gli uomini, corne in mille altre occasioni, vittime
lonnând astfel oamenii în victime ale unui cuvânt, cum se
di u n a parola. O g n i delitto, benché p r i v a t o , offende la întâmplă şi în nenumărate alte cazuri. 5 3 Orice infracţiune,
società, ma ogni delitto non ne tenta la i m m e d i a t a d i s - chiar dacă este privată, lezează societatea, dar nu orice in­
truzione. Le azioni morali, come le fisiche, hanno la loro ii acţiune încearcă distrugerea nemijlocită a societăţii. Ac­
sfera limitata di attività e sono diversamente circonscrit- ţiunile morale, ca şi cele fizice, au sfera lor limitată de
te, come tutti i movimenti di natura, dal tempo e dallo spa- activitate şi se petrec în condiţii diferite de timp şi de spa­
z i o ; e pero la sola cavillosa interpetrazione, che è per ţiu, asemeni tuturor mişcărilor din natură; numai o inter­
l'ordinario la filosofía délia schiavitù, puô confondere ció pretare sofistică, care de obicei este filozofia sclaviei, poate
che dall'eterna verità fu con immutabili rapport! distinto. confunda ceea ce adevărul etern a deosebit prin raporturi
54
D o p o questi seguono i delitti contrari alla s i c u r e z z a imuabile.
di ciascun particolare. Essendo questo il fine p r i m a r i o După acestea urmează infracţiunile împotriva siguran­
di ogni legittima associazione, non p u ô non assegnarsi ţei oricărui particular 5 5 . Scopul primar al oricărei asociaţii
legitime fiind siguranţa individului, nu se poate ca viola­
alia violazione del dritto di sicurezza acquistato da ogni
rea dreptului la securitate dobândit de fiecare cetăţean să
cittadino alcuna delle pene più considerabili stabilita dal-
nu fie pedepsită cu una din pedepsele cele mai aspre sta­
le leggi.
bilite de legi.
L ' o p i n i o n e che ciaschedun cittadino deve avere di
Fiecare cetăţean trebuie să ştie că poate face tot ceea ce
p o t e r fare tutto ció che non è c o n t r a r i o alie leggi sen-
nu este împotriva legilor 5 6 , fără să se teamă de vreo repercu­
za t e m e r n e altro inconveniente che q u e l l o che p u ó n a s - siune, în afara celei ce poate decurge din acţiunea însăşi -
cere d a l l ' a z i o n e medesima, q u e s t o è il d o g m a p o l i t i c o aceasta este dogma politică în care popoarele ar trebui să
che dovrebb'essere dai popoli creduto e dai supremi ma- 57
creadă şi pe care magistraţii supremi însărcinaţi cu paza
gistraţi colla incorrotta custodia delle leggi p r e d i c a t o ; neabătută a legilor ar trebui s-o aplice; este o dogmă sacră

78 79
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

sacro d o g m a , senza di cui n o n vi p u ó essere legittima Iară de care nu poate exista societate legitimă; este o îndrep-
societa, giusta n c o m p e n s a del sacrificio fatto dagli u o - i.iţită recompensă pentru sacrificiul făcut de oameni atunci
mini di q u e l l ' a z i o n e universale su tutte le cose che é co­ când au renunţat la libertatea de a acţiona asupra tuturor
lucrurilor 5 8 , ce este comună tuturor fiinţelor înzestrate cu
m u n e ad ogni essere sensibile, e limitata soltanto dalle
simţire şi este limitată doar de forţele proprii.
p r o p r i e forze.
Această dogmă formează suflete libere, viguroase şi minţi
Q u e s t o forma le libere a n i m e e vigoróse e le mentí
limpezi, îi face pe oameni virtuoşi, înzestrându-i cu acel soi
rischiaratrici, rende gli uomini virtuoşi, ma di quella virtú
de virtute care ştie să reziste fricii şi nu cu acea prudenţă
che sa resistere al timore, e non di quella pieghevole pru- supusă, demnă doar de cel ce poate îndura o existenţă pre­
denza, degna solo di chi p u ó soffrire un'esistenza p r e ­ cară şi nesigură. Aşadar, atentatele împotriva securităţii şi
caria ed incerta. Gli attentati d u n q u e contro la sicurezza libertăţii cetăţenilor sunt una dintre infracţiunile majore,
e liberta dei cittadini sonó u n o d e ' maggiori delitti, e sot- şi în această clasă intră nu numai asasinatele şi furturile
to questa classe c a d o n o n o n solo gli assassinii e i furti săvârşite de plebe, dar şi cele săvârşite de cei mari şi de ma­
deel i uomini plebei, ma quelli ancora dei grandi e dei ma­ gistraţi, căci influenţa acestora se exercită la distanţă mai
gistraţi, l'influenza dei quali agisce ad una m a g g i o r d i s ­ mare şi cu mai multă forţă, nimicind ideea de justiţie a
tanza e con m a g g i o r vigore, d i s t r u g g e n d o nei sudditi le supuşilor şi pe cea de datorie, pe care le înlocuieşte cu ideea
idee di giustizia e di dovere, e sostituendo quella del d i - dreptului celui mai puternic, periculos deopotrivă pentru
n t t o del p i ú forte, pericoloso del p a r i in chi lo esercita cel ce-1 exercită şi pentru cel ce-1 îndură.
e in chi lo soffre.

80 81
§ix §IX

DELL'ONORE DESPRE O N O A R E

V é u n a c o n t r a d i z i o n e r i m a r c a b i l e fraile leggi civili, Există o contradicţie demnă de a fi pusă în lumină în­


gelose custodi p i ü d'ogni altra cosa del corpo e dei beni tre legile civile, care pun mai presus de orice paza trupu­
di ciascun cittadino, e le leggi di ció che chiamasi ono- lui şi a bunurilor fiecărui cetăţean, şi legile a ceea ce numim
re, che vi preferisce l ' o p i n i o n e . Q u e s t a p a r o l a onore é onoare, care depinde mai mult de opinie. Cuvântul onoa­
u n a di q u e l l e che ha servito di base a lunghi e brillanti re e unul dintre acele cuvinte [noţiuni] în jurul cărora s-au
ragionamenti, senza attaccarvi v e r u n a idea fissa e stabi­ purtat îndelungi şi sclipitoare discuţii, fără a se ajunge însă
le. M i s e r a c o n d i z i o n e delle menti u m a n e che le lonta- la vreo concluzie bine închegată şi stabilă. Sărmană con­
diţie a minţilor omeneşti care se apleacă mai cu sârg asu­
nissime e m e n o importanţi idee delle rivoluzioni dei
pra cunoaşterii îndepărtatelor şi mai puţin importantelor
corpi celeşti sieno con piu distinta c o g n i z i o n e presentí
revoluţii ale corpurilor cereşti decât asupra apropiatelor şi
che le vicine ed importantissime nozioni morali, flut-
extrem de importantelor noţiuni morale, care continuă să
tuantí sempre e confuse secondo che i ventí delle pas-
rămână confuze, plutind după cum le poartă vântul pasiu­
sioni le sospingono e l'ignoranza guidata le riceve e le nilor şi după cum le primeşte şi le transmite ignoranţa di­
t r a s m e t t e ! Ma sparirâ l'apparente paradosso se si con­ rijată ! Dar aparentul paradox va dispărea dacă ne gândim
sideri che come gli oggetti troppo vicini agii occhi si con- că, aşa cum obiectele prea apropiate de ochi se confundă,
fondono, cosi la troppa vicinanza delle idee morali fa che la fel apropierea excesivă de ideile morale duce la ames­
fácilmente si rimescolino le moltissime idee semplici che tecarea nenumăratelor idei simple din care sunt formate,
le c o m p o n g o n o , e ne confondano le linee di separazio- topind laolaltă liniile de demarcaţie necesare spiritului geo­
ne necessarie a l i o spirito geometrico che vuol misurare metric care doreşte să măsoare fenomenele sensibilităţii
i fenomeni della u m a n a sensibilitâ. E scemerâ del tutto umane. Şi va dispărea complet uimirea imparţialului cer­
la maravigha nelPmdifférente mdagatore delle cose u m a ­ cetător al treburilor omeneşti, încolţind în el ideea că nu
întâmplător e nevoie de un asemenea impunător eşafodaj
ne, che sospetterâ non esservi per avventura bisogno di
al moralei şi nici de atâtea legături pentru a-i face pe oa­
t a n t o a p p a r a t o di morale, né di tanti legami p e r render
meni să se simtă fericiţi şi în siguranţă. 5 9
gli u o m i n i feliei e sicuri.
Aşadar, această [noţiune de] onoare este una din acele
Chiest'onore d u n q u e é una di q u e l l e idee complesse idei complexe care constituie o întrepătrundere nu doar de
che s o n ó un aggregato non solo d ' i d e e semplici, ma d'i- idei simple, ci în egală măsură şi de idei complicate, care
d e e p a r i m e n t e complicate, che nel v a r i o affacciarsi alia pe măsură ce se prezintă gândirii câteodată admit, altă dată

82 83
DEI DELITTI E D E L L E PENE
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

mente ora a m m e t t o n o ed ora e s c l u d o n o alcuni d e ' di­ exclud diferitele elemente care o compun; şi nu păstrează
verşi elementi che le c o m p o n g o n o ; né conservano che decât puţine idei comune, aşa cum mai multe cantităţi al­
alcune poche idee comuni, come p i ú quantitâ comples- gebrice compuse admit un divizor comun. Ca să găsim di-
se algebraiche a m m e t t o n o un c o m u n e divisore. Per t r o ­ vi/.orul comun al diferitelor idei pe care oamenii şi le-au
var questo c o m u n e divisore nelle varie idee che gli format despre onoare trebuie să aruncăm o privire rapidă
u o m i n i si formano dell'onore é necessario gettar rápi­ asupra modului de formare a societăţii. Primele legi şi pri­
d a m e n t e un c o l p o d'occhio sulla formazione delle so- mii magistraţi au apărut din necesitatea de a împiedica ne-
cietâ. Le p r i m e leggi e i p r i m i magistraţi n a c q u e r o d a l l a <«rânduielile provocate de despotismul fizic al fiecărui o m ;
necessitâ di riparare ai disordini del físico dispotismo di acesta a fost scopul fondator al societăţii şi acest scop pri­
ciascun u o m o ; questo fu il fine institutore della socie- mar a fost păstrat mereu, în mod real sau doar în aparen­
tâ, e questo fine p r i m a r i o si é s e m p r e conservato, real­ ţă, la loc de cinste în toate codurile, chiar şi în cele
mente o in apparenza, alia testa di tutti i codici, a n c h e distructive; dar apropierea dintre oameni şi progresul cu­
distruttori; ma l ' a w i c i n a m e n t o degli uomini e il progres- noştinţelor lor au creat o infinită serie de acţiuni şi nevoi
so delle loro c o g n i z i o n i hanno fatto nascere u n a infini­ care-i făceau să depindă unii de alţii, şi mereu aceste acţiuni
ta serie di azioni e di bisogni vicendevoli gli u n i verso şi nevoi depăşeau ceea ce legile prevedeau şi erau mai pre­
gh a l t n , sempre superiori alia p r o v i d e n z a delle leggi ed jos de puterea reală a fiecărui individ. Din acea epocă a în­
inferiori alPattuale potere di ciascuno. Da quest'epoca ceput despotismul opiniei, care constituia de fapt singurul
mijloc de a obţine de la alţii acele bunuri (şi de a îndepăr­
c o m i n c i ó il d i s p o t i s m o della opimone, che era l ' u m c o
ta acele rele) care nu erau cuprinse în legi. Iar opinia [ce­
m e z z o di ottenere dagli altri quei beni, e di a l l o n t a n a r -
lorlalţi] devine o preocupare atât pentru omul înţelept cât
ne quei mali, ai quali le leggi non erano sufficienti a prov-
şi pentru cel obişnuit, ea pune aparenţa virtuţii mai presus
vedere. E l ' o p i n i o n e é quella che tormenta il saggio ed
de virtutea însăşi, transformă în misionar chiar şi pe un
il volgare, che ha messo in crédito l'apparenza della virtú
nemernic, în cazul în care acest lucru îi convine. Aşadar,
al di sopra della virtú stessa, che fa diventar missiona-
părerea-aprobatoare 6 0 a oamenilor a devenit nu numai fo­
rio anche lo scellerato, perché vi trova il p r o p r i o inte-
lositoare, ci de-a dreptul necesară, ca nu cumva să cădem
resse. Q u i n d i i suffragi degh uomini divennero non solo
sub nivelul comun. Aşadar, dacă ambiţiosul se zbate pen­
utili, ma necessari, p e r non cadere al disotto del c o m u ­
tru a câştiga părerea-aprobatoare a oamenilor pentru că-i
ne livello. Q u i n d i se l'ambizioso gli conquista come utili, este de folos, dacă vanitosul o cerşeşte pentru a-şi demon­
se il vano va mendicandoli come testimoni del p r o p r i o stra propriile merite, vedem cum omul de onoare o pre­
mérito, si vede l ' u o m o d ' o n o r e esigerh come necessari. tinde pentru că-i este necesară. Foarte mulţi oameni fac din
Quest'onore é u n a c o n d i z i o n e che moltissimi u o m i n i această onoare [din onoarea înţeleasă în acest fel] condiţia
mettono alia p r o p r i a esistenza. N a t o d o p o la f o r m a z i o ­ propriei existenţe. Având în vedere că a apărut după for­
ne della societá, non poté esser messo nel c o m u n e de­ marea societăţii, ea n-a putut fi pusă în depozitul comun,
posito, anzi é un instantáneo ritorno nello stato naturale ba mai mult, este o întoarcere spontană la starea naturală

84 85
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

e una sottrazione m o m e n t á n e a della propria persona da şi o sustragere momentană a propriei persoane de sub
quelle leggi che in quel caso non difendono bastantemen­ imperiul legilor care în acel caz nu-1 apără suficient pe ce­
te un cittadino. tăţean. 6 1
Deci atât în libertatea politică extremă, cât şi în cazul
Q u i n d i e nell'estrema liberta politica e nella estrema
dependenţei extreme, ideile de onoare dispar sau se con­
d i p e n d e n z a spariscono le idee d e l l ' o n o r e , o si confon-
fundă complet cu altele: [acest lucru] este posibil pentru
d o n o perfettamente con a l t r e : perché nella p r i m a il d i s -
că în primul caz despotismul legilor face inutilă căutarea
p o t i s m o delle leggi rende inutile la ricerca degli altrui
părerii-aprobatoare a celorlalţi; în cel de-al doilea caz, pen­
suffragi; nella seconda, perché il dispotismo degli u o -
tru că despotismul oamenilor, anulând existenţa civilă,
mini, a n n u l l a n d o l'esistenza civile, gli riduce ad u n a pre­ transformă omul într-o personalitate precară şi momenta­
caria e m o m e n t á n e a personalitá. L ' o n o r e é d u n q u e u n o nă [contingenţă]. Prin urmare, onoarea este unul din prin­
dei principii fondamentali di quelle monarchie che sonó cipiile fundamentale ale acelor monarhii care prezintă un
un d i s p o t i s m o sminuito, e in esse sonó quello che negli despotism atenuat, şi în cadrul lor ea are valoarea pe care
stati dispotici le rivoluzioni, un m o m e n t o di ritorno ne- o au revoluţiile în statele despotice, un moment de întoar­
11o stato di natura, ed un r i c o r d o al p a d r o n e d e l l ' a n t i c a cere la starea de natură şi o amintire, pentru stăpân, a ve­
uguaglianza. chii egalităţi. 6 2

86 87
§X

DEI D U E L L I DESPRE D U E L U R I

Da questa necessitâ d e g l i altrui suffragi n a c q u e r o i Această nevoie de a întruni părerea-aprobatoare a ce­


duelli privaţi, ch'ebbero appunto la loro origine lorlalţi a dus la apariţia duelurilor private; ele au apărut toc­
n e l l ' a n a r c h i a delle leggi. Si p r e t e n d o n o s c o n o s c i u t i mai datorită anarhiei legilor. Se susţine că în Antichitate
a l l ' a n t i c h i t â , forse p e r c h é gli antichi non si r a d u n a v a - erau o practică necunoscută, poate pentru că anticii nu erau
no sospettosamente a r m a ţ i nei tempii, nei teatri e cogli bănuitori şi nu se duceau înarmaţi la întâlnirile din tem­
a m i c i ; forse p e r c h é il d u e l l o era u n o spettacolo o r d i ­ ple, din teatre sau cu prietenii; sau poate pentru că duelul
n a r i o e c o m u n e che i g l a d i a t o r i schiavi ed avviliti da- era un spectacol obişnuit şi comun oferit poporului de gla­
vano al p o p ó l o , e gh u o m i n i liberi sdegnavano d'esser diatorii reduşi la sclavie şi umilinţă, iar oamenii liberi re­
creduti e c h i a m a t i gladiatori coi privaţi c o m b a t t i m e n t i . fuzau cu dispreţ ideea de a fi numiţi sau luaţi drept
I n v a n o gli editti di m o r t e c o n t r o c h i u n q u e accetta un gladiatori din pricina unor lupte individuale. In zadar au
d u e l l o h a n n o cercato estirpare questo costume, che ha încercat edictele ce pedepseau cu moartea pe cei ce acceptau
duelul să stârpească acest obicei, care se bazează pe un fapt
il suo fundamento in ció che a l c u n i u o m i n i t e m o n o p i ú
ce-i sperie pe unii oameni mai mult decât moartea: anume
che la m o r t e , p o i c h é p r i v á n d o l o degli altrui suffragi,
că omul de onoare, nemaiîntrunind părerea-aprobatoare a
l ' u o m o d ' o n o r e si p r e v e d e esposto o a divenire un es-
semenilor săi, riscă să devină fie o fiinţă complet solitară -
sere m e r a m e n t e solitario, stato insoffribile ad un u o m o
lucru insuportabil pentru omul social, fie ţinta insultelor
socievole, ovvero a divenire il bersaglio d e g l ' i n s u l t i e
şi a infamiei, iar aceste elemente, prin acţiunea lor repeta­
d e l l ' i n f a m i a , che colla r i p e t u t a loro a z i o n e p r e v a l g o n o
tă, devin mai importante decât pericolul de a fi pedepsit.
al p e r i c o l o della pena. Per q u a l motivo il m i n u t o p o ­ Care să fie oare motivul pentru care oamenii simpli din po­
p ó l o non duella p e r lo p i ú c o m e i grandi ? N o n solo per­ por nu se bat îndeobşte în duel aşa cum se bat cei mari ? Nu
ché é d i s a r m a t o , ma p e r c h é la necessitâ degli altrui numai pentru că sunt dezarmaţi, ci şi pentru că necesitatea
suffragi é m e n o c o m u n e nella plebe che in c o l o r o che, obţinerii părerii-aprobatoare a celorlalţi este mai puţin obiş­
essendo p i ú elevaţi, si g u a r d a n o con m a g g i o r sospetto nuită în popor decât în rândul celor care, fiind mai sus-puşi,
e gelosia. privesc cu mai multă suspiciune şi invidie unii la alţii.
N o n é inutile il ripetere ció che altri h a n n o scritto, Nu e inutil să repetăm ceea ce au scris alţii, şi anume că
cioé che il m i g l i o r m é t o d o di p r e v e n i r e q u e s t o d e l i t t o cea mai bună metodă de a preveni această infracţiune este
é di p u n i r é l'aggressore, cioé chi ha dato occasione al pedepsirea agresorului, adică a celui care a creat pretextul

88 89
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

d u e l l o , d i c h i a r a n d o innocente chi senza sua colpa è sta- duelului, declarându-1 deci nevinovat pe cel care, fără vină,
to costretto a difendere ció che le leggi attuali non a s - a fost silit să-şi apere ceea ce legile actuale nu-i asigură, adi­
sicurano, cioè Popinione, ed ha d o v u t o mostrare a' suoi că opinia [bună a celorlalţi despre sine], demonstrând în
concittadini c h ' e g l i terne le sole leggi e n o n gli u o m i n i . acest fel concetăţenilor săi că se teme doar de legi şi nu de
oameni. 6 3

90 91
§XI
§xi
DELLA TRANQUILLITA PUBBLICA DESPRE P A C E A P U B L I C Ă

Finalmente, tra i delitti della terza specie sono parti- în sfârşit, în infracţiunile din a treia categorie intră mai
colarmente quelli che t u r b a n o la pubblica tranquillitâ e ales cele care tulbură pacea publică şi liniştea cetăţenilor 6 4 ,
la quiete d e ' cittadini, c o m e gli strepiti e i bagordi nelle cum ar fi vacarmul şi chefurile pe străzile publice destina­
te negustoriei sau circulaţiei cetăţenilor, sau cum ar fi cu­
pubbliche vie destinate al c o m m e r c i o ed al passeggio d e '
vântările fanatice care inflamează pasiunile schimbătoare
cittadini, come i fanatici sermoni, che eccitano le facili
ale mulţimii curioase; pasiuni care se aprind cu atât mai tare
passioni della curiosa moltitudine, le quali prendono for-
cu cât ascultătorii sunt mai numeroşi şi se hrănesc mai de­
za dalia frequenza degli uditori e piu dall'oscuro e mis- grabă din entuziasmul obscur şi misterios decât din raţiu­
terioso entusiasmo che dalia chiara e tranquilla ragione, nea limpede şi liniştită care niciodată nu acţionează asupra
la quale mai non opera sopra una gran massa d ' u o m i n i . unei mari mase de oameni.
La notte illuminata a p u b b l i c h e spese, le g u a r d i e dis­ Iluminatul în timpul nopţii pe cheltuială publică, gar­
tribuite ne' differenti quartieri della cittâ, i semplici e m o ­ dienii plasaţi în diferite cartiere ale oraşului, predicile sim­
rali discorsi della religione riserbati al silenzio ed alia ple şi morale ale religiei menite să se desfăşoare în liniştea
sacra tranquillitâ dei tempii protetti d a l l ' a u t o r i t â p u b ­ şi sfânta pace a lăcaşurilor protejate de autoritatea publi­
blica, le a r r i n g h e destinate a sostenere gl'interessi pri­ că, ţinerea cuvântărilor menite să sprijine interesele priva­
te şi publice în adunările naţiunii, în parlamente sau în
vaţi e p u b b l i c i nelle a d u n a n z e della n a z i o n e , nei
locurile unde rezidă maiestatea suveranului, toate aces­
p a r l a m e n t i o dove risieda la maestâ del sovrano, sono
tea sunt mijloace eficiente pentru prevenirea periculoa­
tutti m e z z i efficaci per p r e v e n i r e il pericoloso addensa-
selor adunări ce aprind pasiunile populare. Aceste
mento delle popolari passioni. Questi formano un r a m o mijloace formează un domeniu important de competen­
principale della vigilanza del magistrato, che i francesi ţa magistratului pe care francezii îl numesc police; dar dacă
c h i a m a n o della police; ma se questo magistrato operas- acest magistrat ar lucra cu legi arbitrare şi nestatornicite în­
se con leggi arbitrarie e non istabilite da un codice che tr-un cod care să fie la îndemâna tuturor cetăţenilor, s-ar
giri fralle mani di tutti i cittadini, si apre una p o r t a alia deschide o portiţă spre tiranie, care întotdeauna restrânge
tirannia, che sempre circonda tutti i confini della liber- graniţele libertăţii politice. Pentru mine nu există nici un
tâ politica. Io non trovo eccezione alcuna a quest'assio- fel de excepţie 6 5 de la această axiomă generală: orice cetă­
ţean trebuie să ştie când este vinovat şi când nevinovat.
ma generale, che ogni cittadino deve sapere q u a n d o sia
Dacă vreun guvern are nevoie de cenzori şi în general de
reo o q u a n d o sia innocente. Se i censori, e in genere i

92 93
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

magistraţi arbitrari, sono necessari in q u a l c h e governo, magistraţi arbitrari, cauza este slăbiciunea alcătuirii sale şi
cio nasce dalla d e b o l e z z a délia sua costituzione, e non nu natura unui guvern bine organizat. Incertitudinea pri­
dalla n a t u r a di governo bene o r g a n i z z a t o . L ' i n c e r t e z z a vind propria soartă a sacrificat pe altarul tiraniei mai mul­
délia p r o p r i a sorte ha sacrifícate p i ù vittime a l l ' o s c u r a te victime decât a făcut cruzimea publică şi solemnă. Această
incertitudine mai degrabă revoltă sufletele decât să le umi­
tirannia che non la pubblica e solenne crudeltà. Essa ri-
lească. Adevăratul tiran începe întotdeauna prin a domni
volta gli a n i m i p i ù che non gli a w i l i s c e . Il v e r o tiranno
asupra opiniei, care duce la pierderea curajului, ce poate
comincia sempre dal regnare sulPopinione, che previene
străluci doar la lumina limpede a adevărului sau în focul
il c o r a g g i o , il q u a l e solo p u ô risplendere o nella chiara pasiunilor sau prin nesocotirea pericolului.
luce délia verità, o nel fuoco délie passioni, o n e l l ' i g n o -
Dar care vor fi oare pedepsele ce se cuvin pentru aces­
ranza del p e r i c o l o . te infracţiuni ? Moartea 6 6 este oare o pedeapsă într-adevăr
Ma quali saranno le pene convenienti a questi delitti ? utilă şi necesară pentru siguranţa şi buna rânduială a so­
La morte è ella u n a pena veramente utile e necessaria per cietăţii ? Tortura şi caznele sunt oare juste şi ating ele oare
la s i c u r e z z a e pel b u o n ordine délia società ? La tortura scopul pe care şi—1 propun legile ? Care e calea cea mai bună
e i t o r m e n t i sono eglino giusti, e ottengon eglino il fine de a preveni infracţiunile ? Aceleaşi pedepse sunt oare fo­
che si p r o p o n g o n o le leggi ? Q u a i è la m i g l i o r m a n i e r a lositoare în toate timpurile ? Ce influenţă au ele asupra mo­
ravurilor ? Merită să ne aplecăm asupra acestor probleme
di prevenire ı delitti ? Le medesime pene sono elleno egu-
cu precizie geometrică, singura care împrăştie ceaţa sofis­
almente utili in tutt'i tempi ? Q u a l influenza h a n n o esse
melor, elocvenţa seducătoare şi dubiul şovăielnic 6 7 . Dacă
su i c o s t u m i ? Q u e s t i p r o b l e m i meritano di essere sciol-
meritul meu ar fi numai acela de a fi prezentat cel dintâi
ti con quella precisione geometrica a cui la nebbia dei în Italia cu ceva mai multă claritate ceea ce alte naţiuni
sofismi, la seduttrice eloquenza ed il t i m i d o d u b b i o non au îndrăznit deja să scrie şi încep să aplice, m-aş consi­
posson resistere. Se io non avessi altro m é r i t o che qu- dera norocos; dar dacă, susţinând drepturile oamenilor şi
ello di aver presentato il primo all'Italia con qualche mag- ale neînvinsului adevăr, aş contribui să smulg din gheare­
gior evidenza ció che altre n a z i o n i h a n n o osato scrivere le chinurilor şi ale angoasei morţii vreo victimă nefericită
e c o m i n c i a n o a praticare, io mi stimerei fortunato ; ma a tiraniei sau a ignoranţei - în egală măsură fatale - atunci
se sostenendo i diritti degli u o m i n i e d e l l ' i n v i n c i b i l e ve­ binecuvântările şi lacrimile unui singur nevinovat cuprins
de bucurie m-ar consola pentru dispreţul ce mi l-ar arăta
rità contribuissi a strappare dagli spasimi e d a l l e angos-
oamenii.
ce délia m o r t e qualche vıttıma sfortunata della t i r a n n i a
o d e l l ' i g n o r a n z a , u g u a l m e n t e fatale, le b e n e d i z i o n i e le
lagrime anche d'un solo innocente nei trasporti della gio-
ia mi consolerebbero dal d i s p r e z z o degli u o m i n i .

94 95
S Xu §XII

FINE DELLE PENE SCOPUL PEDEPSELOR

Dalla semplice considerazione delle veritá fin qui es­ Din simpla considerare a adevărurilor expuse până acum
poste egli é evidente che il fine delle p e n e non é di tor­ rezultă evident faptul că scopul pedepselor nu este de a tor­
mentare ed affliggere un essere sensibile, né di disfare tura sau a provoca suferinţă unei fiinţe înzestrate cu sim­
ţire, aşa cum nu este nici acela de a anula o infracţiune deja
un delitto giá commesso. P u ó egli in un corpo político,
comisă 6 8 . Poate el [acest scop] - într-un corp politic care,
che, ben lungí di agiré p e r passione, é il t r a n q u i l l o m o -
departe de a acţiona mânat de pasiune, este imparţialul mo­
deratore delle passiom particolari, p u ó egli albergare qu-
derator al pasiunilor individuale - poate el, aşadar, să adă­
esta inutile crudeltá stromento del furore e del fanatismo postească această inutilă cruzime, instrument al furiei şi al
o dei deboli tiranni ? Le strida di un infelice r i c h i a m a - lanatismului sau al tiranilor slabi? Urletele unui nefericit
no forse dal t e m p o che non n t o r n a le azioni giá consú­ pot oare să recheme din timpul fără întoarcere şi să îndrep-
mate ? Il fine d u n q u e non é altro che d ' i m p e d i r e il reo (e acţiunile deja săvârşite? Aşadar, scopul nu poate fi al­
dal far nuovi danni ai suoi cittadini e di r i m u o v e r e gli ini decât acela de a-1 împiedica pe inculpat să aducă alte
altri dal farne uguali. Q u e l l e p e n e d u n q u e e quel m e t o - prejudicii concetăţenilor săi şi de a-i convinge pe ceilalţi
do d'infliggerle deve esser prescelto che, serbata la p r o - că nu trebuie să comită acţiuni asemănătoare. Pedepsele,
p o r z i o n e , fará u n a impressione p i ú efficace e p i ú aşadar, precum şi metoda de a le aplica, trebuie să fie ast-
durevole sugli animi degli u o m i n i , e la meno t o r m e n t o ­ lel alese încât - păstrând proporţiile 6 9 - să producă o im­
presie mai eficace şi mai de durată asupra sufletelor
sa sul corpo del reo.
oamenilor şi o intervenţie cât mai puţin dătătoare de chi­
nuri asupra corpului vinovatului.

96 97
§XIII §XIII
DEI T E S T I M O N I DESPRE M A R T O R I 7 0

Egli è un p u n t o considerabile in ogni b u o n a l e g i s l a - Felul în care se determină în mod exact credibilitatea


zione il determinare esattamente la credibilità dei testi- martorilor şi probele infracţiunii este un element de im­
moni e le prove del reato. O g n i u o m o r a g i o n e v o l e , cioè portanţă fundamentală în orice bună legislatură. Orice om
che abbia una certa connessione nelle proprie idee e le cu judecată, adică ale cărui idei se află într-o anumită le­
di cui sensazioni sieno conformi a quelle degli altri u o - gătură şi ale cărui senzaţii sunt asemănătoare cu ale celor­
mini, p u ô essere testimoniu. / / L a vera misura della d i lalţi oameni, poate avea calitatea de martor. //Adevărata
măsură a credibilităţii sale o constituie interesul 7 1 pe care
lui credibilità non è che l'intéresse ch'egli ha di dire o
îl are de a spune sau a nu spune adevărul; de aici reiese că
non dire il vero, onde appare frivolo il motivo della d e -
este frivol motivul cum că femeile sunt slabe de înger, că
b o l e z z a nelle donne, p u e r i l e Papplicazione degli effetti
este puerilă aplicarea asupra condamnaţilor la moarte civi­
della morte reale alla civile nei condannati, ed incoeren- lă 7 2 a efectelor morţii reale şi că este incoerentă caracteriza­
te la nota d'infamia negl'infami q u a n d o non abbiano a l - rea de infamie 7 3 aplicată infamilor, în situaţia în care aceştia
cun interesse di mentire."// La credibilità d u n q u e deve nu au nici un interes să mintă.*// Aşadar, credibilitatea

* // Presso i criminalisti la credulità d'un testimonio diventa tanto * //Pentru criminalişti credibilitatea unui martor este cu atât mai
maggiore quanto più il delitto è atroce. Ecco il ferreo assioma det- mare cu cât infracţiunea este mai atroce. Iată axioma de fier dictată
tato dalla più crudele imbecillità: In atrocissimis leviores coniecturae de cea mai crudă imbecilitate: In atrocissimis leviores coniecturae
sufficiunt, et licet iudici iura transgredi. Traduciamolo in volgare, e sufficiunt, et licet iudici iura transgredi. S ă traducem în limba vul­
gli Europei veggano uno de' moltissimi ed egualmente ragionevoli gară, şi europenii vor descoperi una din numeroasele şi în acelaşi
dettami di coloro ai quali senza quasi saperlo sono soggetti: Negli timp raţionalele nonne cărora aproape fără să-şi dea seama se su­
atrocissimi delitti, cioè nei meno probabili, le più leggere conghiet- pun: In cazul infracţiunilor celor mai atroce, adică în cazul celor
ture bastano, ed è lecito al giudice di oltrepassare il diritto. I prati- mai puţin probabile, sunt suficiente cele mai vagi indicii şi este per­
ci assurdi della legislazione sono so vente prodotti dal timoré, sorgente mis judecătorului să încalce dreptul. Practicile absurde la care duce
principale délie contraddizioni umane. Impauriti i legislatori (tali sono legislaţia sunt deseori produse de teamă, principala sursă a contra­
i giureconsulti autorizzati dalla sorte a decidere di tutto e a divenire, dicţiilor umane. Legislatorii înspăimântaţi (aşa sunt jurisconsulţii au­
di scrittori interessati e venali, arbitri e legislatori délie fortune degli torizaţi de soartă să hotărască totul şi să se transforme din scriitori
uomini) per la condanna di qualche innocente, caricano la giurispru- interesaţi şi venali în arbitri şi legislatori ai sorţii oamenilor) că ar
denza di soverchie formalità ed eccezioni, la esatta osservanza délie putea condamna vreun nevinovat încarcă jurisprudenţa cu formali­
quali farebbe sedere l'anarchica impunité sul trono della giustizia; tăţi excesive şi cu excepţii, a căror aplicare exactă ar duce la insta­
impauriti per alcuni delitti atroci e difficili a provare, si credettero urarea impunităţii pe tronul justiţiei; înspăimântaţi de unele infracţiuni

98 99
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI P E D E P S E

sminuirsi a proporzione d e l l ' o d i o , o dell'amicizia, o del- trebuie să scadă proporţional cu ura sau cu prietenia sau
le strette relazioni che p a s s a n o tra luí e il reo. Piú d ' u n cu legăturile strânse care există între martor şi inculpat. Este
testimonio é necessario, p e r c h é fintanto che u n o asse- nevoie de mai mult de un martor, deoarece atâta timp cât
risce e l'altro nega niente v'é di certo e prevale il dirit- unul afirmă ceva şi altul dezminte, nu există nimic sigur şi
to che ciascuno ha d'essere creduto innocente. La predomină dreptul ca fiecare să fie considerat nevinovat. 7 4
credibilitá di un testimonio diviene tanto sensibilmen- Credibilitatea unui martor scade în mod sensibil pe măsu­
ră ce creşte atrocitatea unei infracţiuni sau circumstanţele
te minore quanto piú cresce l'atrocitá di un dehtto o l'in-
în care s-a produs devin neverosimile; acesta este, de exem­
v e r i s i m i g l i a n z a delle c i r c o s t a n z e ; tali sonó p e r e s e m p i o
plu, cazul magiei şi al acţiunilor de o cruzime gratuită. In
la magia e le azioni gratuitamente crudeli. Egli é p i ú p r o -
cazul acuzaţiei de magie, este mai probabil ca mai mulţi oa­
babile che p i ú u o m i n i mentiscano nella p r i m a accusa,
meni să mintă, căci e mai uşor ca mai mulţi oameni să cadă
perché é p i ú facile che si c o m b i n i in piú u o m i n i o l ' i l - pradă împreună fie iluziei datorate ignoranţei, fie urii îm­
lusione dell'ignoranza o l'odio persecutore di quello che potriva faptului că cineva exercită o putere pe care Dum­
un u o m o eserciti u n a potestá che Dio o non ha d a t o , o nezeu fie nu a dat-o nimănui, fie le-a retras-o tuturor
ha tolto ad ogni essere creato. P a r i m e n t e nella seconda, fiinţelor create. 7 5 La fel se întâmplă în al doilea caz [al ac­
perché l ' u o m o non é crudele che a p r o p o r z i o n e del p r o - ţiunilor de o cruzime gratuită], căci omul nu demonstrea­
prio interesse, dell'odio o del t i m o r e concepito. N o n v'é ză cruzime decât proporţional cu propriul interes, cu ura
propriamente alcun sentimento superfluo n e l l ' u o m o ; egli sau cu teama care-1 stăpânesc. De fapt, nu există nici un sen­
é sempre proporzionale al risultato delle impressiom fat- timent de prisos în om; sentimentul este întotdeauna pro­
te su i sensi. Parimente la credibilitá di un testimonio p u ó porţional cu rezultatul impresiilor p r o d u s e asupra
simţurilor. în acelaşi fel, credibilitatea u n u i martor poate
essere alcuna volta sminuita, quand'egli sia m e m b r o d'al-
câteodată să fie diminuată, în cazul în care el este membru
cuna societá privata di cui gli usi e le massime siano o
al unei societăţi private ale cărei proceduri şi reguli fie nu
non ben conosciute o diverse dalle pubbhche. Un tal
sunt bine cunoscute, fie sunt diferite de cele publice. Un
u o m o ha non solo le p r o p r i e , ma le altrui passioni.
asemenea om e purtătorul nu numai al propriilor pasiuni,
F i n a l m e n t e é quasi nulla la credibilitá del t e s t i m o n i o dar şi al pasiunilor celorlalţi. 7 6
q u a n d o si faccia delle p a r o l e un dehtto, p o i c h é il t u o -
în sfârşit, este aproape nulă credibilitatea martorului
no, il gesto, tutto ció che p r e c e d e e ció che siegue le dif- dacă se validează o infracţiune doar pe baza cuvintelor, căci
ferenti idee che gli u o m i n i attaccano alie stesse p a r o l e , tonul, gestul, tot ce precedă şi tot ce însoţeşte diferitele idei
alterano e modificano in m a n i e r a i detti di un u o m o che pe care oamenii le leagă de cuvinte alterează şi modifică
é quasi impossibile il ripeterle quali precisamente furon în aşa fel spusele unui om încât e aproape imposibil să se

in necessitá di sormontare le medesime formalitá da essi stabilite, e atroce şi greu de dovedit, au crezut că este nevoie să încalce fonnali-
COSÍ or con dispotica impazienza, or con donnesca trepidazione tăţile chiar de ei stabilite şi astfel câteodată, cu nerăbdare despotică,
trasformarono i gravi giudizi in una specie di giuoco in cui l'azzar- alte daţi tremurând ca femeile, au transformat gravele judecăţi într-un
do ed il raggiro fanno la principale figura.// soi de joc în care hazardul şi înşelătoria sunt la loc de cinste.//

100 101
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

dette. Di p i u , le azioni violenţi e fuori delPuso ordina­ repete exact aşa cum au fost ele rostite. 7 7 Ba mai mult, ac­
rio, quali sonó i veri delitti, lascian traccia di sé nella mol- ţiunile violente şi ieşite din comun - cum sunt adevărate­
titudine delle circostanze e negii effetti che ne derivano, le infracţiuni - lasă o urmă în mulţimea de circumstanţe
ma le p a r o l e non r i m a n g o n o che nella m e m o r i a p e r lo în care au fost săvârşite şi în efectele care decurg din ele,
în timp ce cuvintele nu rămân decât în memoria ascultă­
piu infedele e spesso sedotta degli ascoltanti. Egli é adun-
torilor, de cele mai multe ori infidelă şi adesea sedusă. Aşa
que di gran lunga p i u facile u n a calunnia sulle parole che
că este mult mai uşor să calomniezi bazându-te pe cuvin­
sulle azioni di un u o m o , poiché di queste, q u a n t o mag-
te decât pe acţiuni, căci acestea [din u r m ă ] cu cât aduc ca
gior n u m e r o di circostanze si a d d u c o n o in prova, tanto probă mai multe circumstanţe, cu atât mai multe mijloace
maggiori m e z z i si somministrano al reo per giustificarsi. se oferă inculpatului de a se dezvinovăţi.

102 103
§xiv §xiv
/ I N D I Z I , E F O R M E DI G I U D I Z I /INDICII ŞI FORME DE J U D E C A T Ă

Vi é un teorema genérale molto utile a calcolare la cer- Există o teoremă generală foarte folositoare pentru a cal­
tezza di un fatto, per esempio la forza d e g l ' i n d i z i di un cula certitudinea unei fapte, de exemplu forţa indiciilor unei
reato. Q u a n d o le prove di un fatto sonó dipendenti l'una infracţiuni. Atunci când probele unei fapte depind unele
dall'altra, cioé q u a n d o g l ' i n d i z i non si p r o v a n o che tra de celelalte, adică atunci când indiciile nu fac decât să se
di loro, q u a n t o m a g g i o r i p r o v e si a d d u c o n o tanto é mi­ susţină reciproc, cu cât se aduc mai multe probe, cu atât
nore la probabilitá del fatto, perché i casi che farebbero este mai mică probabilitatea faptei, fiindcă acele situaţii care
ar duce la anularea probelor antecedente duc implicit şi la
mancare le prove antecedenti fanno mancare le sussegu-
anularea probelor ulterioare. //Atunci când probele unei
enti. //Quando le prove di un fatto tutte dipendono egu-
fapte depind toate de una singură, numărul probelor nu
almente da u n a sola, il n u m e r o delle prove non a u m e n t a
contribuie nici la creşterea, nici la diminuarea probabilită­
né sminuisce la probabilitá del fatto, perché tutto il loro ţii faptei, fiindcă întreaga lor valoare constă în valoarea ace­
valore si risolve nel valore di quella sola da cui d i p e n ­ lei singure probe de care depind toate celelalte.// Când
dono.// Q u a n d o le prove sonó indipendenti l'una dall'al­ probele sunt independente unele de altele, adică atunci când
tra, cioé q u a n d o gli indizi si p r o v a n o d'altronde che da indiciile se susţin altfel decât prin ele însele, cu cât se aduc
se stessi, q u a n t o maggiori p r o v e si adducono, tanto p i ú mai multe probe, cu atât creşte probabilitatea faptei, căci
cresce la probabilitá del fatto, perché la fallacia di u n a falsitatea unei probe nu are influenţă asupra celorlalte. Mă
prova non influisce sull'altra. lo p a r l o di probabilitá in refer la probabilitate în cazul acelor infracţiuni care trebuie
să fie certe pentru a fi pasibile de pedeapsă. Dar nu va mai
materia di delitti, che p e r m e r i t a r pena d e b b o n o esser
părea un paradox pentru cel ce consideră că, riguros vor­
certi. Ma svanirá il paradosso p e r chi considera che ri­
bind, certitudinea morală nu este altceva decât o probabi­
gorosamente la certezza m o r a l e non é che u n a p r o b a ­
litate, dar de o asemenea importanţă încât este numită
bilitá, ma probabilitá tale che é chiamata certezza, perché certitudine, căci orice om cu bun-simţ o acceptă în mod
ogni u o m o di buon senso vi acconsente necessariamen- necesar dintr-o obişnuinţă născută din necesitatea de a ac­
te p e r u n a consuetudine nata dalla necessitá di agiré, ed ţiona, şi face acest lucru înainte de a începe orice fel de spe­
anteriore ad ogni speculazione; la certezza che si richie- culaţie; pentru a constata vinovăţia unui om este aşadar
de p e r a c c e r t a r e un u o m o reo é d u n q u e q u e l l a che d e ­ nevoie de acelaşi fel de certitudine ca aceea care-1 călăuzeşte
t e r m i n a o g n i u o m o nelle o p e r a z i o n i p i ú i m p o r t a n t i pe orice om în cele mai importante acţiuni ale vieţii. //Pro­
della vita. //Possono d i s t i n g u e r s i le p r o v e di un reato bele unei infracţiuni se pot împărţi în probe perfecte şi

104 105
DEI D E L I T O E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

in perfette ed in imperfette. C h i a m o perfette quelle che imperfecte. Le numesc perfecte pe acelea care exclud po­
escludono la possibilità che un tale non sia reo, chiamo sibilitatea nevinovăţiei şi le numesc imperfecte pe cele care
imperfette quelle che non la escludono. Delle p r i m e an­ nu exclud această posibilitate. Din rândul primei catego­
che u n a sola è sufficiente p e r la condanna, délie secon­ rii, o singură probă este suficientă pentru condamnare, în
de tante son necessarie quante bastino a formarne una timp ce din rândul celei de-a doua este nevoie de atâtea pro­
perfetta, vale a d i r e che se p e r ciascuna di queste in par- be câte împreună pot alcătui o probă perfectă; adică, dacă
pentru fiecare probă în parte este posibil ca cineva să nu
ticolare è possibile che uno non sia reo, p e r l ' u n i o n e loro
I ic considerat vinovat, prin unirea tuturor probelor într-un
nel medesimo soggetto è impossibile che non lo sia. N o -
singur subiect devine imposibil să mai fie declarat nevino­
tisi che le p r o v e imperfette délie quah p u ó il r e o giusti-
vat. Reţineţi că probele imperfecte, pentru care inculpatul
ficarsi e non lo faccia a dövere divengono perfette. Ma are posibilitatea de a se dezvinovăţi, dar nu o face în mod
questa m o r a l e certezza di p r o v e è p i ù facile il sentirla convingător, devin probe perfecte. Dar această certitudi­
che l'esattamente definirla.// Perciô io credo ottima leg­ ne morală a probelor este mai uşor s-o simţi decât s-o de-
ge quella che stabilisée assessori al giudice principale pre­ lineşti în mod exact.// Iată de ce consider că cea mai bună
si dalla sorte, e non dalla scelta, perché in questo caso è lege este cea care stabileşte ca asesorii de pe lângă judecă­
p i ù sicura l ' i g n o r a n z a che giudica p e r sentimento che la torul principal să fie desemnaţi prin tragere la sorţi şi nu
scienza che giudica per opinione. D o v e le leggi siano prin numire, deoarece în acest caz este mai sigură ignoran­
ţa care judecă purtată de sentiment, decât ştiinţa care ju­
chiare e precise l'officio di un giudice n o n consiste in
decă pe baza opiniei. Când legile sunt clare şi precise, sarcina
altro che di accertare un fatto. Se nel cercare le p r o v e di
unui judecător se reduce doar la constatarea unui fapt. Dacă
un delitto richiedesi abilità e destrezza, se nel presen­
pentru căutarea probelor unei infracţiuni e nevoie de abi­
tarne il risultato è necessario chıarezza e precısıone, per litate şi pricepere, dacă pentru prezentarea rezultatului aces­
giudıcarne dal risultato medesimo non vi sı richiede che tor probe e nevoie de claritate şi precizie, pentru judecarea
un semplice ed o r d i n a r i o b u o n senso, m e n o fallace che rezultatului însuşi nu e nevoie decât de un bun-simţ sim­
il sapere di un giudice assuefatto a voler t r o v a r rei e che plu şi normal, mai puţin înşelător decât cunoştinţele unui
tutto riduce ad un sistema fattizio i m p r e s t a t o d a ' suoı judecător doritor să găsească vinovaţi cu orice preţ şi care
studi. Felice quella nazione dove le leggi non fossero una aplică oricărei situaţii un sistem fals, clădit pe baza studi­
scienza ! Ella è utilissima legge quella che o g n i u o m o sia ilor sale. 7 8 Ferice de acea naţiune ale cărei legi nu sunt o
ştiinţă! Folositoare este acea lege care face ca omul să fie
giudicato dai suoi pari, perché, dove si traita délia liber­
judecat de egalii săi, căci, atunci când este în joc libertatea
ta e délia fortuna di un cittadino, d e b b o n o tacere quei
şi soarta unui cetăţean, trebuie să dispară sentimentele in­
sentimenti che inspira la d i s u g u a g l i a n z a ; e quella supe-
spirate de inegalitate; iar superioritatea cu care omul no­
riorità con cui l ' u o m o fortunato g u a r d a Pinfelice, e qu- rocos îl priveşte pe cel nefericit, pizma cu care cel inferior
ello sdegno con cui l'inferiore guarda il superiore, non îl priveşte pe cel superior lui, aceste sentimente nu au ce
possono agire in questo g i u d i z i o . Ma q u a n d o il delitto căuta într-o judecată. Dar în cazul în care infracţiunea ar
sia un'offesa di un t e r z o , allora i g i u d i c i d o v r e b b o n o fi un prejudiciu adus unui terţ, atunci ar trebui ca jumătate

106 107
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

essere meta p a r i del reo, meta p a r i dell'offeso; cosí, es- dintre judecători să fie egalii inculpatului, iar cealaltă ju­
sendo bilanciato ogni interesse privato che modifica an­ mătate să fie egalii celui lezat; astfel, fiind contracarat ori­
che involontariamente le a p p a r e n z e degli oggetti, non ce interes privat care ar putea modifica chiar şi involuntar
aparenţele obiectelor, vor vorbi doar legile şi adevărul. Este
p a r l a n o che le leggi e la veritá. Egli é ancora conforme
de asemenea în conformitate cu justiţia ca inculpatul să poa­
alia giustizia che il reo escluder possa fino ad un certo
tă exclude [recuza] într-o anumită măsură pe cei pe care îi
segno coloro che gli sonó sospetti; e ció concessoli sen-
consideră suspecţi; şi dacă i se acordă acest lucru pe o anu­
za contrasto per alcun t e m p o , sembrerá quasi che il reo mită durată de timp fără a fi împiedicat să-şi exercite aceas­
si c o n d a n n i da se stesso. P u b b l i c i siano i giudizi, e p u b - tă facultate, va părea că inculpatul aproape se condamnă
bliche le p r o v e del reato, perché l'opinione, che é forse singur. Judecăţile trebuie să fie publice, aşa cum şi probe­
il solo cemento delle societá, i m p o n g a un freno alia for- le infracţiunii trebuie să fie prezentate public, pentru ca opi­
za ed alie passioni, perché il p o p ó l o dica noi non siamo nia - care este pesemne singurul liant al societăţii - să poată
schiavi e siamo difesi, sentimento che inspira coraggio pune o stavilă în calea forţei şi a pasiunilor, iar poporul să
e che equivale ad un tributo p e r un sovrano che inten- poată spune „noi nu suntem sclavi şi suntem apăraţi"; sen­
timent care insuflă curaj şi are valoarea unui tribut [de re­
de i suoi v e n interessi. lo non accenneró altri dettagh e
cunoştinţă] adus acelui suveran care-şi cunoaşte adevăratele
cautele che richiedono simili instituzioni. N i e n t e avrei
interese. Nu voi sugera alte amănunte şi precauţii de care
detto, se fosse necessario d i r turto./
ar avea nevoie asemenea instituţii. Dacă ar fi trebuit să spun
totul, aş fi ales să nu spun nimic./

108 109
§xv §xv
A C C U S E SEGRETE ACUZAŢII SECRETE

Evidenţi, ma consagrati disordini, e in molte nazioni Acuzaţiile secrete sunt neorânduieli evidente, dar deja
resi necessari p e r la debolezza della constituzione, sono încetăţenite, iar în cadrul multor naţiuni sunt chiar nece­
le accuse segrete. Un tal costume rende gli u o m i n i falşi sare din cauza slăbiciunii orânduirii. Un asemenea obicei
îi face pe oameni să fie falşi şi ascunşi. Dacă oricine e în­
e coperti. C h i u n q u e p u o sospettare di vedere in altrui
dreptăţit să vadă în semenul lui un delator, va vedea chiar
un delatore, vi vede un inimico. Gli u o m i n i a l l o r a si av-
un duşman. Aşa că oamenii se obişnuiesc să-şi ascundă pro­
v e z z a n o a mascherare i p r o p r i sentimenti, e, c o l l ' u s o di
priile sentimente în spatele unei măşti şi, ascunzându-le de
nascondergli altrui, arrivano finalmente a nascondergli
ceilalţi, ajung în cele din urmă să le ascundă şi de ei înşişi.
a loro medesimi. Infelici gli u o m i n i q u a n d o son giunti Nefericiţi acei oameni ce au ajuns într-o asemenea stare:
a questo s e g n o : senza principii chiari ed i m m o b i l i che fără principii clare şi stabile care să-i conducă, rătăcesc dez­
gli g u i d i n o , errano smarriti e fluttuanti nel vasto mare orientaţi şi în voia valurilor pe marea nesfârşită a opinii­
delle opinioni, sempre occupati a salvarsi dai mostri che lor, încontinuu preocupaţi să se salveze de monştrii ce-i
gli m i n a c c i a n o ; passano il m o m e n t o presente sempre ameninţă; trăiesc clipa prezentă otrăviţi de amărăciunea ne­
amareggiato dalia incertezza del futuro; privi dei d u r e - siguranţei viitorului; lipsiţi de plăcerile trainice ale liniştii
voli piaceri della tranquillitâ e sicurezza, appena alcuni şi siguranţei, au o singură mângâiere în viaţă — câteva cli­
pochi di essi sparsi qua e lâ nella trista loro vita, con fret- pe liniştite şi sigure, risipite ici şi acolo de-a lungul între­
ta e con disordine divorati, gli consolano d'esser vissuti. gii lor sărmane vieţi şi pe care s-au grăbit să le devoreze în
grabă şi de-a valma. Din aceşti oameni vom face oare cu­
E di questi u o m i n i faremo noi gl'intrepidi soldaţi difen-
rajoşi soldaţi, apărători ai patriei şi ai tronului ? Intre aceştia
sori della patria o del trono ? E tra questi troveremo gl'in-
vom găsi oare incoruptibilii magistraţi care, cu liberă şi pa­
corrotti magistraţi che con libera e patriottica eloquenza
triotică elocvenţă, să susţină şi să slujească adevăratele in­
sostengano e sviluppino i veri interessi del sovrano, che
terese ale suveranului, care să aducă tronului, împreună cu
portino al t r o n o coi tributi l ' a m o r e e le benedizioni di tributul [impozitele], dragostea şi binecuvântările tuturor
tutti i ceti d'uomini, e da questo rendano ai palagi ed alle straturilor de oameni, făcând astfel ca atât în palate cât şi
capanne la pace, la s i c u r e z z a e Pindustriqsa s p e r a n z a di în colibe să domnească siguranţa şi sârguincioasa speranţă
migliorare la sorte, utile fermento e vita degli staţi ? de a-şi îmbunătăţi soarta - ferment util şi viaţă a statelor ? 7 9
C h i p u o difendersi d a l i a calunnia q u a n d ' e l l a e arma­ Cine se poate apăra de calomnie dacă ea este înarma­
ta dai p i u forte s c u d o d e l l a t i r a n n i a , il segreto ? Q u a l tă cu cel mai puternic scut al tiraniei, secretul ? Ce fel de

110 111
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

sorta di governo è mai quella ove chi regge sospetta in guvernare este aceea în care cel ce domneşte suspectează
ogni s u o s u d d i t o un n e m i c o ed è costretto per il p u b - pe orice supus că ar fi un duşman şi se vede constrâns, în
blico riposo di toglierlo a ciascuno ? vederea asigurării păcii publice, să-i priveze pe toţi de e a ?
/ Q u a l i sono i motivi con cui si giustificano le a c c u - /Care sunt motivele la care se recurge pentru a justifi­
se e le p e n e segrete ? La salute pubblica, la sicurezza e ca acuzaţiile şi pedepsele secrete ? Salvarea publică, sigu­
il mantenimento délia forma di governo ? Ma quale stra- ranţa şi menţinerea formei de guvernământ ? Dar nu e oare
ciudată orânduirea care, având de partea ei forţa, precum
na costituzione, dove chi ha p e r sé la forza, e l ' o p i n i o -
şi opinia, mai eficace decât forţa, se teme totuşi de fiecare
ne più efficace di essa, teme d'ogni cittadino ? L'indennità
cetăţean ? Protecţia acuzatorului ? Aşadar, legile nu-1 apă­
dell'accusatore ? Le leggi d u n q u e non lo difendono ab-
ră îndeajuns. Şi-atunci vor exista supuşi mai puternici de­
bastanza. E vi saranno dei sudditi più forti del sovrano !
cât suveranul! Infamia delatorului ? Aşadar se autorizează
L ' i n f a m i a del delatore ? D u n q u e si a u t o r i z z a la c a l u n -
calomnia secretă în timp ce se pedepseşte calomnia publi­
nia segreta e si punisce la p u b b l i c a ! La natura del delit- că ! Natura infracţiunii ? Dacă acţiunile neutre, ba chiar şi
to ? Se le azioni indifferenti, se anche le utili al p u b b l i c o acţiunile folositoare societăţii sunt declarate infracţiuni,
si chiamano delitti, le accuse e i giudizi non sono mai atunci acuzaţiile şi judecăţile nu sunt niciodată destul de
abbastanza segreti. Vi possono essere delitti, cioè p u b - secrete. Pot exista oare infracţiuni - adică prejudicii pu­
bliche offese, e che nel m e d e s i m o tempo non sia i n t e - blice - pentru care să nu fie în interesul tuturor ca exem­
resse di tutti la pubblicità delPesempio, cioè quella del plul să fie făcut public, adică prin judecată ? Eu respect toate
g i u d i z i o ? Io rispetto ogni governo, e non parlo di a l c u - formele de guvernare şi nu mă refer la una a n u m e ; împre­
no in p a r t i c u l a r e ; tale è qualche volta la natura délie cir- jurările sunt câteodată de aşa natură, încât se poate consi­
costanze che p u ô credersi l'estrema rovina il togliere un dera catastrofală eliminarea unui rău atunci când acesta este
maie allora q u a n d o ei sia inerente al sistema di una na- inerent rânduielii unei naţiuni; dar dacă aş avea căderea de
z i o n e ; ma se avessi a dettar nuove leggi, in qualche a n - a dicta noi legi în vreun colţ pierdut al universului, înain­
te de a autoriza un astfel de obicei, mi-ar tremura mâna şi
golo abbandonato dell'universo, p r i m a di autorizzare un 80
aş ţine cont de posteritate ca şi cum aş avea-o sub ochi./
taie costume, la mano mi tremerebbe, e avrei tutta la p o s -
terità dinanzi agli occhi./ Domnul Montesquieu a spus deja că acuzaţiile publi­
ce se potrivesc mai bine republicii, în care realizarea bine­
È già stato detto dal S i g n o r di M o n t e s q u i e u che le
lui public ar trebui să constituie prima preocupare a
pubbliche accuse sono più conformi alla repubblica, dove
cetăţenilor, decât monarhiei, în care acest sentiment este
il p u b b l i c o bene formar d o v r e b b e la p r i m a passione d e '
foarte slab dezvoltat tocmai datorită naturii formei de gu­
cittadini, che nella monarchia, d o v e questo sentimento vernământ; aşadar este o prevedere foarte bună desemna­
è debolissimo p e r la natura m e d e s i m a del governo, d o v e rea de comisari care să acuze public [în numele societăţii] 8 1
è ottimo stabilimento il destinare d e ' commissari, che in pe cei ce au încălcat legile. Dar orice guvernare, fie repu­
nome pubblico accusino gl'infrattori délie leggi. Ma ogni blicană sau monarhică, trebuie să dea calomniatorului pe­
governo, e repubblicano e m o n a r c h i c o , deve al c a l u n - deapsa ce i s-ar cuveni acuzatului.
niatore dare la pena che toccherebbe all'accusato.

112 113
§xvi §XVI

DELLA TORTURA DESPRE T O R T U R Ă

U n a c r u d e l t á consacrata d a l l ' u s o nella m a g g i o r par­ O cruzime consacrată prin uzul răspândit la majorita­
te delle n a z i o n i é la t o r t u r a del reo m e n t r e si forma il tea naţiunilor este torturarea inculpatului în timp ce se for­
processo, o p e r costringerlo a confessare un delitto, o mează [instruieşte] procesul, fie cu scopul de a-1 constrânge
p e r le c o n t r a d i z i o n i nelle q u a l i incorre, o p e r la scoper- să mărturisească o infracţiune, fie din cauza contradicţii­
ta dei c o m p l i c i , o per non so q u a l e metafísica ed i n c o m - lor în care cade, fie cu scopul de a-i descoperi complicii,
prensibile p u r g a z i o n e d'infamia /, o finalmente p e r altri fie cu scopul de a obţine cine ştie ce metafizică şi de neîn­
delitti di cui potrebbe esser reo, ma dei quali n o n é ac- ţeles spălare a infamiei /, fie, în sfârşit, cu scopul [desco­
peririi] altor infracţiuni pentru care ar putea fi inculpat, dar
cusato/.
de care nu este acuzat/.
U n u o m o non p u ó chiamarsi reo p r i m a della senten-
Un om nu poate fi numit vinovat înainte ca sentinţa ju­
za del giudice, né la societá p u ó toglierli la pubblica pro- decătorului să fie pronunţată şi nici societatea nu-i poate
tezione, se non q u a n d o sia deciso ch'egli abbia violati i retrage protecţia publică decât în cazul în care s-a hotărât
patti coi quali le fu accordata. Q u a l e é d u n q u e quel di- că acesta a violat pactele în baza cărora îi fusese acordată,
ritto, se n o n quello della forza, che dia la podestá ad un în baza cărui drept, dacă nu cel al forţei, i se dă puterea
g i u d i c e di d a r é u n a p e n a ad un c i t t a d i n o , m e n t r e si d u - unui judecător de a pedepsi un cetăţean în timp ce încă pla­
bita se sia r e o o i n n o c e n t e ? N o n é n u o v o q u e s t o di- nează îndoiala asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei sale ? Nu
l e m m a : o il delitto é certo o i n c e r t o ; se certo, non gli este nouă această dilemă: infracţiunea este certă sau incer­
tă; dacă e certă, nu se poate acorda altă pedeapsă decât cea
conviene altra pena che la stabilita dalle leggi, ed inutili
stabilită de legi, şi atunci torturile sunt inutile, căci inuti­
sonó i tormenti, perché inutile é la confessione del r e o ;
lă este şi mărturia vinovatului; dacă e incertă, nu trebuie
se é incerto, e' non devesi tormentare un innocente, per­
să fie chinuit un nevinovat, căci, conform legilor, aceasta
ché tale é secondo le leggi un u o m o i di cui delitti non este calitatea unui om ale cărui infracţiuni nu au fost încă
sonó p r o v a t i . Ma io a g g i u n g o di p i ú , ch'egli é un voler dovedite. Dar eu merg chiar mai departe: a proceda astfel
confondere tutt'i rapporti l'esigere che un u o m o sia ne- reprezintă voinţa de a confunda toate raporturile, pretin­
11o stesso t e m p o accusatore ed accusato, che il dolore di­ zând ca un om să fie în acelaşi timp acuzat şi acuzator, ca
venga il crociuolo della veritá, quasi che il criterio di essa durerea să devină creuzetul adevărului, ca şi cum criteriul
risieda nei muscoli e nelle fibre di un miserabile. Q u e s ­ adevărului ar sălăşlui în muşchii şi în nervii unui nefericit.
to é il m e z z o sicuro di assolvere i robusti scellerati e di Acesta este mijlocul cel mai sigur de a-i achita pe ticăloşii

114 115
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

condannare i deboli innocenti. Ecco i fatali inconvenien- viguroşi şi de a-i condamna pe nevinovaţii slabi. Iată nea­
ti di questo preteso criterio di verità, ma criterio d e g n o junsurile fatale ale acestui pretins criteriu al adevărului, care
di un cannibale, che i R o m a n i , barbari anch'essi per p i u însă altceva nu este decât un criteriu demn de un canibal,
d ' u n titolo, nserbavano ai soli schiavi, vittime di una fe­ pe care romanii - barbari şi ei din mai multe puncte de ve­
roce e t r o p p o lodata virtu. dere - îl rezervau doar sclavilor, victime ale unei virtuţi
Q u a i è il fine politico delle pene ? Il terrore degli altri pline de cruzime şi prea mult lăudată. 8 3
u o m i n i . Ma quai giudizio d o v r e m o noi dare delle segre- Care este scopul politic al pedepselor? Inspăimânta-
te e private carnıfıcine, che la tirannia dell'uso esercita rea celorlalţi oameni. Dar ce calificativ ar trebui noi să dăm
su i rei e sugl'innocenti ? Egli è importante che ogni de- măcelurilor secrete şi private pe care tirania acestei practici
le exercită asupra vinovaţilor şi a nevinovaţilor ? E impor­
litto palese non sia i m p u n i t o , ma è inutile che si accerti
tant ca orice infracţiune evidentă să nu rămână nepedep­
chi abbia commesso un delitto, che sta sepolto nelle te­
sită, dar, în cazul unei infracţiuni cufundate în beznă, este
nebre. Un m a i e già fatto, ed a cui non v'è rimedio, non
inutil să se adeverească cine a comis-o. Un prejudiciu deja
p u ô esser p u n i t o dalla società politica che q u a n d o in-
comis, şi care nu mai poate fi îndreptat, nu poate fi pedep­
fluisce sugh altri colla lusinga delPimpunità. S'egli è vero
sit de societatea politică decât în cazul în care ar influenţa
che sia m a g g i o r e il n u m e r o degli u o m i n i che o per ti­ pe ceilalţi oameni, ademenindu-i cu speranţa i m p u n i ­
moré, o p e r virtù, rispettano le leggi di quelli che le in- tăţii. Dacă e adevărat că numărul oamenilor care - fie din
frangono, il rischio di t o r m e n t a r e un innocente deve teamă, fie din virtute - respectă legile este mai mare de­
valutarsi tanto di p i ù , q u a n t o è m a g g i o r e la probabilità cât numărul celor care le încalcă, riscul de a chinui un ne­
che un u o m o a dati u g u a l i le abbia piuttosto rispettate vinovat trebuie luat cu atât mai mult în considerare cu
che disprezzate. cât este mai mare probabilitatea ca un om într-o situaţie
Un altro ridicolo motivo délia tortura è la p u r g a z i o - similară mai degrabă să fi respectat legile decât să le fi
ne dell'infamia, cioè un uomo giudicato infame dalle leggi încălcat.
deve confermare la sua d e p o s i z i o n e collo slogamento O altă justificare ridicolă a torturii este spălarea infa­
delle sue ossa. Q u e s t ' a b u s o non dovrebbe esser tollera- miei, adică un om considerat infam de legi trebuie să-şi con­
to nel decimottavo secólo. Si crede che il dolore, che è firme depoziţia frângându-i-se oasele. Un asemenea abuz
n-ar trebui să fie tolerat în secolul al optsprezecelea. Se cre­
u n a sensazione, p u r g h i l'infamia, che è un mero rappor-
de că durerea, care este o senzaţie, spală infamia, care este
to morale. È egli forse un crociuolo ? E l'infamia è for-
doar un raport moral. Să fie oare durerea un creuzet ? Iar
se un corpo misto i m p u r o ? N o n è difficile il r i m o n t a r e
infamia să fie oare un corp amestecat şi impur ? Nu e greu
all'origine di questa ridicola legge, perché gli assurdi stes-
să ajungi la originea acestei legi ridicole, căci absurdităţile
si che sono da u n a nazione intera adottati hanno sem-
înrădăcinate la o întreagă naţiune au întotdeauna o oare­
p r e q u a l c h e relazione ad altre idee c o m u n i e rispettate
care legătură cu alte idei comune respectate de naţiunea res­
dalla n a z i o n e medesima. Sembra quest'uso preso dalle pectivă. Se pare că această practică a fost împrumutată din
idee religiose e spirituali, che h a n n o tanta influenza su ideile religioase şi spirituale, care influenţează atât de mult

116 117
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

i pensieri degli u o m i n i , su le n a z i o n i e su i secoli. Un gândirea oamenilor, a naţiunilor şi a veacurilor. O dogmă


d o g m a infallibile ci assicura che le macchie contratte infailibilă ne afirmă că petele 8 4 cu care s-a mânjit slăbiciunea
dalPumana debolezza e che non hanno meritata 1' ira eter­ omenească, şi care nu meritau să fie pedepsite de mânia veş­
na del grand'Essere, d e b b o n o da un fuoco i n c o m p r e n - nică a marii Fiinţe 8 5 , trebuie să fie spălate de un foc incom­
prehensibil 8 6 ; or, infamia este o pată civilă, şi de vreme ce
sibile esser p ú r g a t e ; ora l'infamia é u n a macchia civile,
durerea şi focul îndepărtează petele spirituale şi incorpó­
e come il d o l o r e ed il fuoco tolgono le macchie spiritu-
rale, de ce n-ar îndepărta oare chinurile torturii şi pata ci­
ali ed incorporee, perché gli spasimi della t o r t u r a non
vilă numită infamie ? Eu cred că mărturisirea inculpatului,
toglieranno la macchia civile che é l'infamia ? lo credo
care în unele tribunale este cerută drept probă esenţială în
che la confessione del reo, che in alcuni tribunali si esi-
vederea condamnării, are o origine asemănătoare, căci în
ge come essenziale alia condanna, abbia u n a origine non
misteriosul tribunal de penitenţă mărturisirea păcatelor este
dissimile, perché nel misterioso tribunale di p e n i t e n z a o parte esenţială a sacramentului. 8 7 Iată cum deformează
la confessione dei peccati é parte essenziale del sagra- oamenii cele mai sigure lumini ale revelaţiei; şi cum aces­
mento. Ecco c o m e gli u o m i n i abusano dei l u m i p i ú si- tea sunt singurele care persistă în vremurile stăpânite de ig­
curi della r i v e l a z i o n e ; e siccome questi sonó i soli che noranţă, omenirea docilă recurge la ele în orice împrejurare,
sussistono nei tempi d ' i g n o r a n z a , cosí ad essi ricorre la aplicându-le în modul cel mai absurd şi în domeniile cele
docile u m a n i t á in tutte le occasioni e ne fa le p i ú assur- mai diferite. Dar infamia este un sentiment ce nu depinde
de e lontane applicazioni. Ma l'infamia é un sentimen- nici de legi, nici de raţiune, ci de opinia comună. Tortura
to non soggetto né alie leggi né alia ragione, ma alia însăşi acoperă cu infamie pe cel care îi cade victimă. Aşa­
opinione c o m u n e . La tortura medesima cagiona u n a re- dar cu această metodă se îndepărtează infamia prin inter­
ale infamia a chi ne é la vittima. D u n q u e con questo mé­ mediul infamiei. 8 8
todo si toglierá l'infamia d a n d o l'infamia. A treia justificare a torturii aplicate celor presupuşi
vinovaţi este cazul când aceştia în timpul cercetării cad
Il terzo motivo é la tortura che si da ai supposti rei
în contradicţie, ca şi cum frica de pedeapsă, incertitu­
quando nel loro esame cadono in contradizione, quasi che
dinea judecăţii, solemnitatea judecătorului şi a situaţiei,
il timore della pena, l'incertezza del giudizio, l'apparato
ignoranţa - asemănătoare atât la cei ticăloşi cât şi la cei
e la maestá del giudice, l'ignoranza, comune a quasi tutti
nevinovaţi - nu ar fi suficiente pentru a-1 face să cadă în
gli scellerati e agl'innocenti, non debbano probabilmen- contradicţie atât pe nevinovatul înfricoşat cât şi pe vino­
te far cadere in contradizione e l'innocente che teme e il vatul ce încearcă să se acopere; ca şi cum contradicţiile,
reo che cerca di coprirsi; quasi che le contradizioni, co- caracteristice tuturor oamenilor chiar şi când sunt liniş­
muni agli uomini q u a n d o sonó tranquilli, non debbano tiţi, nu trebuie să devină mai frecvente atunci când sufle­
moltiplicarsi nella turbazione delPanimo tutto assorbito tul e tulburat şi e stăpânit exclusiv de gândul salvării din
nel pensiero di salvarsi dall'imminente pericolo. pericolul iminent.
Questo infame crociuolo della veritá é un m o n u m e n ­ Acest ruşinos creuzet al adevărului este o rămăşiţă a
to ancora esistente dell'antica e selvaggia legislazione, vechii şi sălbaticei legislaţii care numea judecăţi ale lui

118 119
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

q u a n d o erano chiamati giudizi di D i o le prove del fuo- 89


Dumnezeu proba focului şi a apei clocotite , precum şi
co e delPacqua bóllente e l'incerta sorte d e l l ' a r m i , qua- soarta nesigură a armelor [bătăliilor], ca şi cum inelele lan­
si che gli anelli dell'eterna catena, che é nel seno della ţului veşnic, aflat în mâna Cauzei prime, ar trebui să fie me­
p r i m a C a g i o n e , dovessero ad ogni m o m e n t o essere di- reu desfăcute şi încurcate din cauza frivolelor treburi
sordinati e sconnessi p e r li frivoli stabilimenti umani. La omeneşti. Singura deosebire între tortură pe de o parte şi
sola differenza che passa fraila tortura e le prove del fu- probele focului şi ale apei clocotite pe de altă parte este că
oco e d e l l ' a c q u a bóllente, é che l'esito della p r i m a sem- rezultatul celei dintâi se pare că depinde de voinţa incul­
bra d i p e n d e r e dalla volontá del reo, e delle seconde da patului, în timp ce rezultatul celorlalte depinde de un fapt
pur fizic şi extrinsec: dar deosebirea aceasta e numai apa­
un fatto p u r a m e n t e físico ed estrinseco: ma questa dif­
rentă, nu reală. Astfel că libertatea de a spune adevărul în
ferenza é solo apparente e n o n reale. E cosi p o c o libe­
zvârcoliri şi cazne este la fel de mică pe cât era pe atunci
ro il diré la veritá fía gli spasimi e gli strazi, q u a n t o lo
aceea de a împiedica, fără înşelăciune, efectele focului şi ale
era allora l ' i m p e d i r e senza frode gli effetti del fuoco e
apei clocotite. 9 0 Orice act al voinţei noastre este întotdea­
dell'acqua bóllente. Ogni atto della nostra volontá é sem-
una proporţional cu forţa impresiei simţurilor care îi este
p r e p r o p o r z í o n a t o alia forza della impressione sensibi- sursa; iar sensibilitatea oricărui om e limitată. Aşadar im­
le, che ne é la sorgente; e la sensibilitá di ogni u o m o é presia durerii poate să crească în asemenea măsură încât -
hmitata. D u n q u e Pimpressione del dolore p u ó crescere punând stăpânire pe întreaga simţire - să nu lase celui tor­
a segno che, occupandola tutta, non lasci alcuna liberta turat altă libertate decât pe cea de a alege drumul cel mai
al torturato che di scegliere la strada piú corta p e r il mo­ scurt de a se sustrage pedepsei din momentul respectiv. In
m e n t o presente, onde sottrarsi di pena. A l l o r a la rispos- această situaţie, răspunsul inculpatului este necesar ca im­
ta del reo é cosi necessana come le impressioni del fuoco presiile povocate de foc sau de apă. 9 1 în această situaţie, ne­
o dell'acqua. Allora l'innocente sensibile si chiamerá reo, vinovatul - fiinţă înzestrată cu simţire - se va declara
quando egli creda con ció di far cessare il tormento. Ogni vinovat, dacă va crede că în acest fel va înceta chinul. De­
differenza tra essi spansce p e r quel m e z z o m e d e s i m o , osebirea între vinovat şi nevinovat va dispărea tocmai da­
che si pretende impiegato p e r ritrovarla. /É superfluo di torită mijlocului folosit cu pretenţia de a adeveri această
raddoppiare il l u m e citando gl'innumerabili esempi d'in- deosebire. /E de prisos să întărim forţa celor spuse citând
nenumăratele exemple de nevinovaţi care s-au declarat vi­
nocenti che rei si confessarono p e r gli spasimi della tor­
novaţi în chinurile torturii: nu există naţiune, nu există epo­
tura : n o n vi é nazione, non vi é etá che non citi i suoi,
că care să nu aibă cazurile sale; dar oamenii nu se schimbă
ma né gli u o m i n i si cangiano, né cavano conseguenze.
şi nici nu trag concluzii din asta. Nu există om care, oda­
N o n vi é u o m o che abbia spinto le sue idee di la dei bi-
tă ce şi-a purtat gândul dincolo de necesităţile vieţii, să nu
sogni della vita, che qualche volta non corra verso na­
se-ndrepte câteodată spre natura ce-1 ademeneşte cu gla­
tura, che con segrete e confuse voci a sé lo c h i a m a ; l'uso, suri ascunse şi confuze; obiceiul împământenit - tiranul
il tiranno delle menti, lo rispinge e lo spaventa./ L'esito minţilor - îl respinge şi—1 înspăimântă./ Aşadar, rezultatul
d u n q u e della tortura é un affare di t e m p e r a m e n t o e di torturii este o chestiune de temperament şi de calcul, care
calcólo, che varia in ciascun u o m o in p r o p o r z i o n e della variază de la om la om în funcţie de cât este de robust şi

120 121
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

sua r o b u s t e z z a e della sua sensibilitá; tanto che con qu- de sensibil; aşa că, folosind această metodă, ar fi potrivit
esto método un matemático scioglierebbe meglio che un mai degrabă un matematician decât un judecător pentru re­
giudice questo p r o b l e m a : data la forza dei muscoli e la zolvarea următoarei probleme: ţinând cont de forţa muş­
sensibilitá delle fibre d ' u n innocente, trovare il grado di chilor şi sensibilitatea nervilor unui nevinovat, să se găsească
dolore che lo fará confessar reo di un dato delitto. gradul de durere necesar pentru ca acesta să se declare vi­
L'esame di un reo é fatto p e r conoscere la veritá, ma novat de comiterea unei anumite infracţiuni. 9 2
se questa veritá difficilmente scuopresi alParia, al gesto, Cercetarea unui inculpat se face pentru a cunoaşte ade­
alia fisionomía d ' u n u o m o t r a n q u i l l o , m o l t o m e n o scu- vărul; dar dacă este greu să descoperi adevărul după aspec­
tul, gesturile, fizionomia unui om liniştit, cu atât mai puţin
oprirassi in un u o m o in cui le convulsioni del d o l o r e al-
se va descoperi în cazul unui om aflat pradă durerii ce al­
terano tutti i segni, p e r i quali dal volto della m a g g i o r
terează toate semnele prin intermediul cărora pe chipul ma­
parte degli u o m i n i traspira qualche volta, loro m a l g r a -
jorităţii oamenilor se întrevede uneori, chiar fără voia lor,
do, la veritá. O g n i azione violenta confonde e fa spari-
adevărul. Orice acţiune violentă încurcă şi face să dispară
re le m i n i m e differenze degli oggetti per cui si d i s t i n g u e
acele neînsemnate deosebiri dintre lucruri care permit câ­
talora il vero dal falso. teodată să deosebim adevărul de falsitate.
Queste veritá sonó state conosciute dai r o m a n i legis- Aceste adevăruri erau cunoscute de legislatorii romani,
latori, presso i quali non trovasi usata alcuna tortura che care nu foloseau tortura decât pentru sclavi, fiind aceştia
su i soli schiavi, ai quali era tolta ogni p e r s o n a l i t á ; qu­ privaţi de orice fel de personalitate; aceste adevăruri sunt
este dall'Inghilterra, n a z i o n e in cui la gloria delle lette- cunoscute în Anglia 9 3 , naţiune în care gloria literelor, su­
re, la superioritá del commercio e delle ricchezze, e perció perioritatea comerţului şi a bogăţiilor - prin urmare şi a
della p o t e n z a , e gli esempi di virtú e di c o r a g g i o non ci puterii -, exemplele de virtute şi de curaj nu ne lasă să ne
lasciano dubitare della bontá delle leggi. La tortura é sta- îndoim de cât de bune sunt legile. Tortura a fost abolită în
ta abolita nella Svezia, abolita da u n o d e ' p i ú saggi m o - Suedia 9 4 , a fost de asemenea abolită de către unul din cei
narchi d e l l ' E u r o p a , che avendo portata la filosofía sul mai înţelepţi monarhi ai Europei 9 5 , care făcând loc filozo­
trono, legislatore amico d e ' suoi sudditi, gli ha resi u g u - fiei alături de el pe tron, în calitate de legislator prieten al
ali e liberi nella dipendenza delle leggi, che é la sola ugua- supuşilor săi, i-a făcut egali şi liberi în faţa legii; aceasta este
singura egalitate şi libertate pe care oamenii raţionali o pot
glianza e liberta che possono gli u o m i n i ragionevoli
pretinde în actuala stare a lucrurilor. 9 6 Tortura nu este con­
esigere nelle presenti c o m b i n a z i o n i di cose. La t o r t u r a
siderată necesară de legile [militare ale] armatelor, alcătui­
non é creduta necessaria dalle leggi degli eserciti c o m -
te în majoritatea cazurilor din drojdia naţiunilor, fapt ce
posti per la m a g g i o r parte della feccia delle n a z i o n i , che
ne-ar face să credem că tocmai armata ar trebui să foloseas­
sembrerebbono perció doversene p i ú d'ogni altro ceto
că tortura mai mult decât orice altă categorie. E straniu, pen­
serviré. Strana cosa, p e r chi non considera q u a n t o sia tru cine nu-şi dă seama cât de tiranic e acest obicei
grande la tirannia d e l l ' u s o , che le pacifiche leggi debba- împământenit, că legile paşnice trebuie să înveţe cea mai
no apprendere dagli animi induriti alie stragi ed al san- umană metodă de judecare de la sufletele împietrite în mă­
gue il p i ú u m a n o m é t o d o di giudicare. celuri şi [vărsări de] sânge.

122 123
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

Q u e s t a veritá é finalmente sentita, benché confusa­ In sfârşit, acest adevăr este simţit, deşi în mod confuz,
mente, da quei medesimi che se ne allontanano. N o n vale chiar de cei ce se pare că nu-1 acceptă. Mărturisirea făcu­
la confessione fatta d u r a n t e la tortura se non é confer- tă în timpul torturii nu are valoare decât dacă este confir­
mata con g i u r a m e n t o d o p o cessata quella, ma se il reo mată prin jurământ după încetarea torturii; dar dacă
non conferma il delitto é di nuovo t o r t ú r a t e Alcuní dot- Inculpatul nu confirmă că a comis infracţiunea, el este tor­
torí ed alcune nazioni non permettono questa infame pe- turat din nou. Unii savanţi şi unele naţiuni nu permit acest
tizione di p r i n c i p i o che p e r tre v o l t e ; altre n a z i o n i ed i n f a m p e t i t i o principii decât de trei ori; alte naţiuni şi alţi
altri dottori la lasciano ad arbitrio del g i u d i c e : talché di savanţi o lasă la latitudinea judecătorului 9 7 : aşa că dintre
due u o m i n i u g u a l m e n t e innocenti o u g u a l m e n t e rei, il doi oameni [ce ar putea fi] în egală măsură nevinovaţi sau
r o b u s t o ed il coraggioso sará assoluto, il fiacco ed il tí­ vinovaţi, cel viguros şi curajos va fi achitat, iar cel slab şi
m i d o c o n d a n n a t o in vigore di questo esatto r a z i o c i n i o : timid va fi condamnat în baza următorului raţionament:
lo giudice dovea trovarvi rei di un tal delitto; tu vigo­ Eu, [în calitate de] judecător, trebuie să vă găsesc vinovaţi
roso hai saputo resistere al dolore, e pero ti assolvo; tu de o anumită infracţiune; tu, cel viguros, ai reuşit să re­
debole vi hai ceduto, eperb ti condanno. Sentó che la con­ zişti durerii şi, prin urmare, te achit; tu, cel slab, ai cedat

fessione strappatavi fra i tormenti non avrebhe alcuna şi, prin urmare, te condamn. Ştiu că mărturisirea pe care
v-am smuls-o prin chinuri nu prea are nici un temei, dar
forza, ma io vi tormenterb di nuovo se non conferme-
cu vă voi supune la cazne din nou dacă nu confirmaţi ceea
rete cid che avete confessato.
ce aţi mărturisit.
U n a strana conseguenza che necessariamente deriva
Din aplicarea torturii rezultă în mod necesar o conse­
d a l l ' u s o della t o r t u r a é che l'innocente é posto in peg-
cinţă ciudată, şi anume că cel nevinovat se află într-o po­
giore condizione che il r e o ; perché, se a m b i d u e sieno ap-
ziţie mai rea decât cel vinovat; dacă amândoi sunt supuşi
phcati al tormento, il p r i m o ha tutte le c o m b i n a z i o n i
caznelor, cel dintâi are toate eventualităţile împotriva sa,
contraríe, perché o confessa il delitto, ed é c o n d a n n a t o ,
căci sau mărturiseşte infracţiunea şi e condamnat, sau este
o é d i c h i a r a t o innocente, ed ha sofferto u n a pena índe- declarat nevinovat şi a suportat o pedeapsă nemeritată; cel
b i t a ; ma il reo ha un caso favorevole p e r sé, cioé q u a n - vinovat însă are o posibilitate de partea sa, adică, în cazul
do, resistendo alia tortura con fermezza, deve essere în care rezistă cu tărie torturii, el trebuie să fie achitat ca
assoluto come i n n o c e n t e ; ha cambiato u n a p e n a mag- nevinovat; a schimbat o pedeapsă mai mare cu u n a mai
giore in u n a minore. D u n q u e l'innocente non p u ó che mică. Aşadar, nevinovatul nu poate decât să fie în pierde­
p e r d e r é e il colpevole p u ó guadagnare. re pe când cel vinovat poate fi în câştig.
La legge che comanda la tortura é u n a legge che d i c e : Legea care ordonă tortura este o lege care s p u n e : Oa­
Uomini, resístete al dolore, e se la natura ha creato in voi meni, rezistaţi la durere! Şi dacă natura v-a înzestrat cu
uno inestinguibile amor proprio, se vi ha dato un inalie- un puternic amor propriu, dacă v-a dat un drept inaliena­
nabile diritto alia vostra difesa, io creo in voi un affetto bil la apărare, eu [legea] creez în voi un sentiment total opus,
tutto contrario, cioé un eroico odio di voi stessi, e vi co- adică o eroică ură faţă de voi înşivă, şi vă ordon să vă

124 125
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

mando di acensare voi medesimi, dicendo la verità anche acuzaţi voi singuri, spunând adevărul chiar atunci când
fra gli strappamenti dei muscoli e gli slogamenti delle ossa. I cineva] vă sfâşie muşchii şi vă frânge oasele.
/ D a s s i la tortura per discuoprire se il reo lo è di altri /Tortura se aplică pentru a descoperi dacă un inculpat
delitti fuori di quelli di cui è accusato, il che equivale a este vinovat şi de alte infracţiuni decât cea pentru care este
questo raziocinio: Tu sei reo di un delitto, dunque èpos- acuzat; e ca şi cum am face următorul raţionament: Tu eşti
sibile che lo sii di cent'altri delitti; questo duhhio mi pesa, vinovat de o infracţiune, aşadar se poate să fii vinovat de
voglio accertarmene col mió criterio di verità; le leggi ti alte o sută de infracţiuni; această îndoială mă macină, vreau
să elucidez acest lucru aplicând criteriul meu de adevăr; le­
tormentano, perché sei reo, perchépuoi esser reo, perché
gile te chinuiesc pentru că eşti vinovat, pentru că poţi fi vi­
voglio che tu sii reo./
novat, pentru că vreau ca tu să fii vinovat./
Finalmente la tortura è data ad un accusato p e r discu-
în sfârşit, tortura se aplică unui acuzat cu scopul de a
oprire i complici del suo delitto; ma se è dimostrato che
descoperi complicii infracţiunii; dar dacă s-a demonstrat
ella non è un m e z z o opportuno per iscuoprire la verità, că ea nu este potrivită pentru descoperirea adevărului, cum
come potrà ella servire a svelare i complici, che è u n a del- va putea ea oare să folosească la dezvăluirea complicilor,
le verità da scuoprirsi ? Quasi che l'uomo che accusa se ceea ce constituie unul din adevărurile ce trebuie descope­
stesso non accusi più fácilmente gh altri. È egli giusto tor- rite ? Ca şi cum omul care se acuză singur nu i-ar acuza mai
mentar gli uomini per Paltrui delitto ? N o n si scuopriran- uşor pe alţii. E drept să supui oamenii caznelor pentru in­
no i complici dall'esame dei testimoni, dall'esame del reo, fracţiunile altora ? Nu pot fi descoperiţi oare complicii prin
dalle prove e dai corpo del delitto, in s o m m a da tutti quei cercetarea martorilor, prin cercetarea inculpatului, prin pro­
mezzi medesimi che debbono servire per accertare il d e - be şi prin corpul delict, adică prin toate acele mijloace care
litto nell'accusato ? I complici per lo p i ù fuggono i m - trebuie să servească pentru a dovedi că acuzatul a comis
m e d i a t a m e n t e d o p o l a p r i g i o n i a del c o m p a g n o , infracţiunea ? în general, complicii fug imediat ce tovară­
l'incertezza della loro sorte gli condanna da sé sola all'esi- şul lor a fost întemniţat; nesiguranţa în privinţa propriei
lio e libera la nazione dai pericolo di nuove off ese, men- sorţi îi condamnă aproape ea singură la exil şi scapă naţiu­
nea de pericolul unor noi prejudicii, în timp ce pedepsirea
tre la p e n a del reo che è nelle forze ottiene l ' u n i c o suo
celui vinovat, aflat sub pază, îşi atinge singurul scop: de a-i
fine, cioè di r i m u o v e r col terrore gli altri u o m i n i da un
abate pe ceilalţi oameni, înspăimântându-i, de la comite­
simil delitto.
rea unei infracţiuni asemănătoare. 9 8

126 127
S-xvn §XVII

//DEL FISCO //DESPRE FISC

Fu già un tempo nel q u a l e quasi tutte le p e n e erano A fost o vreme când aproape toate pedepsele erau pe-
pecuniarie. I delitti degli u o m i n i erano il patrimonio del cuniare. Infracţiunile oamenilor îmbogăţeau patrimoniul
principelui. Atentatele împotriva securităţii publice ţineau
p r i n c i p e . Gli attentati contro la p u b b l i c a s i c u r e z z a era-
de sfera l u x u l u i . " Cel ce era menit s-o apere, era interesat
no un oggetto di lusso. C h i era destinato a difenderla
s-o vadă încălcată. 1 0 0 Obiectul pedepselor [infracţiunile pen­
aveva intéresse di vederla offesa. L'oggetto delle pene era tru care era prevăzută pedeapsa pecuniară] constituia un
d u n q u e una lite tra il fisco (l'esattore di queste p e n e ) ed litigiu între fisc (perceptorul acestor pedepse) şi vinovat;
il reo ; un aff are civile, contenzioso, privato piuttosto che o afacere civilă, disputabilă în faţa tribunalului, mai degra­
p u b b l i c o , che dava al fisco altri diritti che quelli som- bă privată decât publică, în baza căreia fiscul avea alte drep­
ministrati dalla pubblica difesa ed al reo altri torti che turi decât cele decurgând din apărarea publică, iar vinovatul
răspundea de alte vinovăţii decât cea pentru care fusese acu­
quelli in cui era caduto, per la nécessita dell'esempio. Il
zat, din necesitatea de a da un exemplu. Aşadar, judecăto­
g i u d i c e era d u n q u e un avvocato del fisco piuttosto che
rul era mai degrabă un avocat al fiscului decât un imparţial
un indifférente ricercatore del vero, un agente dell'era- cercetător al adevărului, un agent al visteriei fiscului mai
rio fiscale anzi che il protettore ed il ministro delle leggi. degrabă decât ocrotitorul şi slujitorul legilor. Dar având în
Ma siccome in questo sistema il confessarsi d e l i n q u e n - vedere că, în conformitate cu acest sistem, a te declara vi­
te era un confessarsi debitore verso il fisco, il che era lo novat echivala cu a te declara debitor faţă de fisc, ceea ce
scopo delle procedure criminali d'allora, cosí la confes- constituia de fapt scopul procedurilor dreptului penal de
atunci, mărturisirea infracţiunii, obţinută în aşa fel încât să
sione del delitto, e confessione combinata in maniera che
favorizeze şi să nu păgubească interesele fiscale, a devenit
favorisse e non facesse torto aile ragioni fiscali, diven-
şi continuă să fie (efectele se prelungesc mult timp după
ne ed è tuttora (gli effetti c o n t i n u a n d o sempre m o l t i s - ce cauzele au dispărut) punctul central al tuturor preve­
s i m o d o p o le c a g i o n i ) il centro intorno a cui si aggirano derilor penale. Fără aceasta [transformarea pedepsei pena­
tutti gli o r d i g n i criminali. Senz'essa un reo convinto da le în pedeapsă pecuniară], un vinovat dovedit prin probe
prove indubitate avrà una pena m i n o r e délia stabilita, neîndoielnice va primi o pedeapsă mai mică decât cea sta­
senz'essa non soffrirà la tortura sopra altri delitti délia bilită, fără aceasta nu va fi supus torturii cu scopul de a-1
dovedi vinovat pentru alte infracţiuni din aceeaşi catego­
medesima specie che possa aver commessi. C o n questa
rie pe care ar fi putut să le comită. Aşa însă, judecătorul
il giudice s'impadronisce del corpo di un reo e lo strazia
pune stăpânire pe corpul inculpatului şi îl chinuie aplicând

128 129
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

con m e t o d i c h e formalitá, p e r cavarne c o m e da un fon­ formalităţi metodice, cu scopul de a stoarce tot profitul po­
do acquistato t u t t o il profitto che p u ó . Provata l'esis- sibil, ca dintr-un bun pe care 1-a dobândit. Odată dovedi­
tenza del delitto, la confessione fa una prova convincente, tă existenţa infracţiunii, mărturisirea are valoarea unei probe
e per rendere questa prova m e n o sospetta cogli spasimi convingătoare, şi pentru a face ca această probă să pară mai
puţin suspectă, fiind obţinută cu forţa, prin chinuri şi din
e colla d i s p e r a z i o n e del d o l o r e a forza si esige nel me-
disperarea durerii, se consideră în acelaşi timp că o măr-
desimo t e m p o che u n a confessione s t r a g i u d i z i a l e tran­
(urisire extrajudiciară liniştită, echilibrată, fără temerile
quilla, indifferente, senza i prepotenti t i m o r i di un covârşitoare ale unei judecăţi însoţite de cazne, nu este su-
tormentoso g i u d i z i o , non basta alia condanna. Si esclu- licientă pentru a putea condamna. 1 0 1 Se exclud acele cer­
d o n o le ricerche e le p r o v e che rischiarano il fatto, ma cetări şi probe ce limpezesc fapta, dar care reduc drepturile
che indeboliscono le ragioni del fisco; non é in favore fiscului; dacă uneori inculpaţii sunt scutiţi de chinuri, acest
della miseria e della d e b o l e z z a che si r i s p a r m i a n o qual- lucru se face nu pentru că s-a ţinut cont de cei mizerabili
che volta i tormenti ai rei, ma in favore delle ragioni che li slabi, ci pentru a evita pierderea unor drepturi ale aces­
tei instituţii astăzi imaginare şi de neconceput. Judecăto­
potrebbe p e r d e r é quest'ente ora i m m a g i n a r i o ed incon-
rul devine duşman al inculpatului, al unui om legat în
cepibile. Il giudice diviene n e m i c o del reo, di un u o m o
lanţuri, lăsat pradă mizeriei celei mai crunte, caznelor, ce­
incatenato, d a t o in p r e d a alio squallore, ai tormenti, lui mai cumplit viitor; [acesta] nu cercetează adevărul fap­
all'avvenire il p i ú t e r r i b i l e ; non cerca la veritá del fatto, tei, ci caută infracţiunea în prizonier şi-1 atacă, şi crede că
ma cerca nel p r i g i o n i e r o il delitto, e lo insidia, e crede pierde [de parcă ar fi un joc] dacă nu reuşeşte şi că i se ştir­
di perderé se non vi riesce, e di far torto a q u e l l a infal- beşte acea infailibilitate pe care omul pretinde să o aibă în
libilitá che l ' u o m o s'arroga in tutte le cose. G l ' i n d i z i alia orice împrejurare. Indiciile care îndreptăţesc arestarea sunt
cattura sonó in potere del g i u d i c e ; perché u n o si p r o v i în puterea judecătorului; pentru ca cineva să se dovedeas­
că nevinovat trebuie întâi să fie declarat vinovat: acest lu­
innocente deve esser p r i m a dichiarato r e o : ció c h i a m a -
cru se numeşte proces ofensiv şi aşa sunt procesele penale
si fare un processo offensivo, e tali sonó quasi in ogni lu-
în aproape întreaga luminată Europă a secolului al optspre­
ogo della i l l u m i n a t a E u r o p a nel d é c i m o ottavo secólo zecelea. Adevăratul proces, cel informativ, adică cerceta­
le p r o c e d u r e criminali. Il vero processo, ['informativo, rea imparţială a faptei, acel proces cerut de raţiune, pe care
cioé la ricerca indifferente del fatto, q u e l l o che la r a g i o - legile militare îl aplică şi care este practicat chiar de des­
ne comanda, che le leggi militari a d o p e r a n o , u s a t o dal­ potismul asiatic în cazurile liniştite şi neutre, este foarte rar
lo stesso asiático d i s p o t i s m o nei casi t r a n q u i l l i ed practicat în tribunalele europene. Ce labirint complicat de
indifferenti, é p o c h i s s i m o in uso nei t r i b u n a l i europei. ciudate absurdităţi, incredibile, fără îndoială, în ochii poste­
rităţii mai fericite! Doar filozofii acelor vremuri vor găsi -
Q u a l complicato laberinto di strani assurdi, incredibili
în natura omului - o posibilă explicaţie a unui asemenea
senza d u b b i o alia p i ú felice p o s t e r i t á ! I soli filosofi di
sistem. 1 0 2 //
quel t e m p o leggeranno nella natura d e l l ' u o m o la possi-
bile verificazione di un tale sistema.//

130 131
§ XVIII
§ XVIII
DEI G I U R A M E N T I
DESPRE J U R Ă M I N T E

U n a c o n t r a d i z i o n e fraile leggi e i sentimenti naturali


Jurămintele ce se cer inculpatului cu scopul ca acesta să
a l l ' u o m o nasce dai giuramenti che si esigono dai reo, ac-
declare că va spune adevărul 1 0 3 , în timp ce are cel mai mare
ciocché sia un u o m o veridico, q u a n d o ha il m a s s i m o in-
interes de a minţi, duc la apariţia unei contradicţii între legi
teresse di esser falso; quasi che l ' u o m o potesse giurar da
şi sentimentele fireşti ale omului; ca şi cum omul ar putea
dovero di contribuiré alia p r o p r i a distruzione, quasi che
într-adevăr 1 0 4 să jure că va contribui la propria lui distru­
la religione non tacesse nella m a g g i o r parte degli u o m i n i
gere, ca şi cum în cea mai mare parte a cazurilor religia [sen­
q u a n d o p a r i a l'interesse. L ' e s p e r i e n z a di t u t t ' i secoli ha timentele religioase] nu ar tăcea în momentul în care începe
fatto vedere che essi h a n n o p i u d ' o g n i altra cosa abusa- să vorbească interesul omului. Experienţa tuturor secole­
to di q u e s t o p r e z i o s o d o n o del cielo. E p e r q u a l moti­ lor ne-a arătat că oamenii au abuzat cu precădere de acest
vo gli scellerati la rispetteranno, se gli u o m i n i stimaţi piu preţios dar al cerului. Şi care ar putea fi motivul în nume­
saggi Phanno sovente violata ? T r o p p o deboli, perché le căruia ticăloşii ar respecta-o [religia], dacă oamenii con­
t r o p p o remoti dai sensi, sono p e r il m a g g i o r n u m e r o i sideraţi înţelepţi au încălcat-o d e s e o r i ? F i i n d prea
motivi che la religione c o n t r a p p o n e al t u m u l t o del ti- îndepărtate de simţuri, cei mai mulţi consideră prea slabe
m o r e ed alPamor della vita. Gli affari del cielo si r e g g o - motivele pe care religia le opune spaimei răscolitoare şi iu­
no con leggi affatto dissimili da quelle che r e g g o n o gli birii de viaţă. 1 0 5 Treburile cerului sunt conduse după legi
affari u m a n i . E perché c o m p r o m e t t e r gli uni cogli altri ? cu totul deosebite de cele care conduc treburile oameni­
E p e r c h é metter P u o m o nella terribile c o n t r a d i z i o n e , o lor. Şi atunci de ce să le amestecăm pe unele cu celelalte ?
di m a n c a r e a D i o , o di concorrere alia p r o p r i a rovina ? Şi atunci de ce să punem omul într-o contradicţie cumpli­
tă, obligându-1 fie să greşească faţă de Dumnezeu, fie să con­
talché la legge, che obbliga ad un tal giuramento, coman­
tribuie la propria distrugere ? Aşa încât legea, care obligă
da o di esser cattivo cristiano o martire. II g i u r a m e n t o
la un asemenea jurământ, impune să fii ori un rău creştin
diviene a p o c o a p o c o u n a semplice formalita, distrug-
ori un martir. Treptat, jurământul devine o simplă forma­
gendosi in questa maniera la forza dei sentimenti di re­
litate, distrugându-se în acest fel puterea sentimentelor re­
ligione, único pegno delPonesta della maggior parte degli
ligioase, care constituie singura chezăşie a cinstei marii
u o m i n i . Q u a n t o sieno inutili i giuramenti lo ha fatto ve­ majorităţi a oamenilor. Experienţa ne-a arătat cât de inu­
dere l'esperienza, perché ciascun giudice mi p u ó esser tile sunt jurămintele, căci orice judecător îmi poate fi mar­
testimonio che nessun g i u r a m e n t o ha mai fatto diré la tor cum că niciodată un jurământ nu 1-a determinat pe

132
133
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

veritâ ad alcun r e o ; lo fa vedere la ragione, che dichia- vreun inculpat să spună adevărul 1 0 6 ; acelaşi lucru ni-1 arată
ra inutili e p e r c o n s e g u e n z a d a n n o s e tutte le leggi che raţiunea, care declară inutile şi, în consecinţă, păgubitoa­
si o p p o n g o n o ai naturali sentimenti d e l F u o m o . A c c a d e re toate acele legi care se opun sentimentelor fireşti ale omu­
ad esse ció che agii argini opposti direttamente al cor­ lui. Legile pot fi asemuite cu digurile construite de-a latul
so di un f i u m e : o sonó i m m e d i a t a m e n t e abbattuti e so- cursului unui fluviu: sau sunt imediat doborâte şi acope­
verchiati, o un vórtice formato da loro stessi gli c o r r o d e rite de ape, sau un vârtej, pe care ele însele l-au provocat,
e gli m i n a insensibilmente. le macină şi le subminează pe nesimţite.

134 135
§xix §XIX

PRONTEZZA DELLA PENA P R O M P T I T U D I N E A PEDEPSEI

Q u a n t o la p e n a sará p i ú p r o n t a e p i ú v i c i n a al d e - Cu cât pedeapsa va fi mai promptă şi mai apropiată de


litto c o m m e s s o , ella sará tanto p i ú giusta e t a n t o p i ú momentul în care a fost comisă infracţiunea, cu atât ea va
utile. D i c o p i ú giusta, p e r c h é r i s p a r m i a a l reo gli i n u - fi mai justă şi mai utilă. Spun mai justă, pentru că-1 scuteş­
tili e fieri t o r m e n t i d e l P i n c e r t e z z a , che crescono col vi­ te pe inculpat de inutilele şi cumplitele frământări provo­
cate de incertitudine, frământări ce se accentuează prin forţa
gore d e l l ' i m m a g i n a z i o n e e col s e n t i m e n t o della p r o p r i a
închipuirii şi datorită sentimentului propriei slăbiciuni; mai
d e b o l e z z a ; p i ú giusta, p e r c h é l a p r i v a z i o n e della liber­
justă pentru că fiind privaţiunea de libertate o pedeapsă,
ta essendo u n a p e n a , essa n o n p u ó p r e c e d e r é la senten-
ea nu poate să preceadă sentinţa decât în cazurile în care
za se n o n q u a n d o la necessitá lo c h i e d e . La carcere é
necesitatea o impune. 1 0 7 Deci închisoarea este pur şi sim­
d u n q u e la semplice custodia d'un cittadino finché sia giu- plu locul în care este pus sub custodie un cetăţean până când
dicato reo, e questa custodia essendo essenzialmente p e ­ va fi dovedit vinovat, şi fiind această custodie chinuitoare
nosa, deve d u r a r e il m i n o r t e m p o possibile e dev'essere în esenţă, trebuie să dureze cât mai puţin posibil şi să fie
m e n o d u r a che si possa. II m i n o r t e m p o dev'esser mi- cât mai puţin grea cu putinţă. Scurtimea timpului trebuie
surato e dalla necessaria durazione del processo e dall'an- măsurată şi în funcţie de durata necesară procesului şi de
zianitá di chi p r i m a ha un diritto di esser g i u d i c a t o . La vechimea [în închisoare] celui ce are dreptul să fie judecat
strettezza della carcere non p u ó essere che la necessa­ mai întâi. Stricteţea închisorii trebuie să fie cea necesară pen­
ria, o per i m p e d i r é la fuga, o p e r non occultare le p r o - tru a împiedica fie fuga, fie ascunderea probelor infracţiu­
ve dei delitti. II processo m e d e s i m o dev'essere finito nel nilor. Procesul însuşi trebuie să se termine în cel mai scurt
timp posibil. Există vreo situaţie mai plină de cruzime de­
piú breve t e m p o possibile. Q u a l p i ú crudele contrasto
cât contrastul dintre indolenţa unui judecător şi angoasa
che P i n d o l e n z a di un giudice e le angosce d ' u n r e o ? I
unui inculpat ? Decât contrastul dintre tihna şi plăcerile unui
comodi e i piaceri di un insensibile magistrato da u n a
magistrat insensibil, pe de o parte, şi lacrimile şi mizeria
parte e d a l l ' a l t r a le lagrime, lo s q u a l l o r e d ' u n p r i g i o n i e -
cea mai cruntă a unui prizonier, pe de altă parte ? In gene­
ro ? In genérale il peso della p e n a e la conseguenza di ral, gravitatea pedepsei, precum şi consecinţa unei infracţiuni
un delitto dev'essere la piú efficace per gli altri e la m e n o trebuie să fie cât mai eficiente pentru ceilalţi şi cât mai pu­
dura che sia possibile per chi la soffre, perché non si p u ó ţin aspre cu putinţă pentru cine le suportă, căci nu poa­
chiamare legittima societá quella d o v e non sia p r i n c i p i o te fi numită legitimă o societate în care să nu fie infailibil

136 137
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

infallibile che gli uomini si sian voluti assoggettare ai mi- principiul că oamenii vor să se supună celor mai mici rele
108
nori mali possibili. cu putinţă.
Ho detto che la p r o n t e z z a delle pene é piú utile, p e r - Am spus că pedepsele cu cât sunt mai prompte cu atât
ché q u a n t o é m i n o r e la d i s t a n z a del tempo che p a s s a tra sunt mai utile, căci cu cât este mai scurt timpul care trece
la pena ed il misfatto, tanto é p i ú forte e piú d u r e v o l e între acordarea pedepsei şi comiterea faptei, cu atât este mai
n e l l ' a n i m o u m a n o l'associazione di queste d u e idee, de- puternică şi mai durabilă în sufletul oamenilor asociaţia din­
litto e pena, talché insensibilmente si considerano u n o tre aceste două idei - infracţiune şi pedeapsă -, astfel în­
come cagione e l'altra c o m e effetto necessario i m m a n - cât pe nesimţite vor fi considerate una cauza şi cealaltă
cabile. Egli é dimostrato che l'unione delle idee é il ce- efectul necesar şi inevitabil. E un lucru demonstrat că le­
mento che forma tutta la fabbrica dell'intelletto u m a n o , gătura dintre idei este liantul care consolidează întreaga al­
senza di cui il p i a c e r e ed il d o l o r e sarebbero sentimenti cătuire a intelectului uman, fără de care plăcerea şi durerea
ar fi sentimente izolate şi lipsite de orice efect. Cu cât oa­
isolati e di nessun effetto. Q u a n t o piú gli u o m i n i si a l -
menii se îndepărtează mai mult de ideile generale şi de prin­
lontanano dalle idee generali e dai principii universali,
cipiile universale, adică cu cât sunt oameni mai de rând, cu
cioé q u a n t o p i ú sonó v o l g a r i , tanto p i ú agiscono p e r le
atât acţionează mai mult sub impulsul asociaţiilor imedia­
¡mmediate e p i ú vicine associazioni, trascurando le p i ú
te şi mai apropiate, neglijându-le pe cele mai îndepărtate
remote e complicate, che n o n servono che agli u o m i n i
şi complexe, care nu servesc decât oamenilor foarte pasio­
fortemente appassionati p e r Poggetto a cui tendono, p o i -
naţi de obiectul cercetării lor, căci lumina atenţiei limpe­
ché la luce dell'attenzione rischiara un solo oggetto, l a s -
zeşte un singur obiect, lăsându-le pe celelalte în beznă.
ciando gli altri oscuri. Servono parimente alie menti piú
[Asociaţiile imediate şi apropiate] servesc în egală măsură
elévate, p e r c h é h a n n o acquistata l'abitudine di scorrere şi minţilor mai elevate care au dobândit obişnuinţa de a par­
rápidamente su molti oggetti in una volta, ed h a n n o la curge rapid mai multe obiecte deodată şi au îndemânarea
facilita di far contrastare molti sentimenti parziali gli uni de a confrunta între ele multe sentimente parţiale, în aşa
cogli altri, talché il risultato, che é Pazione, é m e n o p e - fel încât rezultatul - adică acţiunea - e mai puţin pericu­
ricoloso ed incerto. los şi nesigur.
Egli é d u n q u e di s o m m a i m p o r t a n z a la vicinanza del Aşadar este de maximă importanţă apropierea în timp
delitto e della pena, se si vuole che nelle rozze menti vol- între infracţiune şi pedeapsă, dacă se vrea ca, în minţile
gari, alia seducente pittura di un tal delitto v a n t a g g i o - neşlefuite ale oamenilor de rând, seducătoarea imagine a
so, immediatamente riscuotasi l'idea associata della pena. cutărei infracţiuni avantajoase să trezească pe dată ideea aso­
II l u n g o ritardo n o n p r o d u c e altro effetto che di s e m p r e ciată a pedepsei. Prelungirea acestui interval de timp nu face
piú disgiungere queste due idee, e quantunque faccia i m - decât să rupă tot mai mult legătura dintre aceste două idei,
pressione il castigo d ' u n delitto, / l a fa meno c o m e casti- şi oricât ar impresiona pedepsirea unei infracţiuni, /impre­
go che c o m e s p e t t a c o l o , e/ n o n la fa che d o p o sionează mai puţin pedeapsa în sine şi mai mult spectaco­
indebolito negli a n i m i degli spettatori l'orrore di un tal l u l 1 0 9 , iar/ impresia se instalează abia după ce s-a şters în

138 139
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

delitto particolare, che servirebbe a rinforzare il senti- sufletele spectatorilor oroarea unei anume infracţiuni, oroa­
m e n t o della pena. re care ar servi la întărirea sentimentului pedepsei.
Un alt principiu care serveşte foarte bine la strângerea
Un altro principio serve mirabilmente a stringere sem-
relaţiei dintre fapta criminală şi pedeapsă este ca cea din
pre p i ú Pimportante connessione tra '1 misfatto e la pena,
urmă să fie cât mai conformă cu natura infracţiunii. Aceas­
cioé che questa sia conforme quanto piú si possa alia na­
tă analogie înlesneşte foarte bine deosebirea ce trebuie să
tura del delitto. Questa analogía facilita mirabilmente il existe între impulsul spre infracţiune şi repercusiunile pe­
contrasto che dev'essere tra la spinta al delitto e la riper- depsei, adică pedeapsa trebuie să îndepărteze sufletul de is-
cussione della pena, cioé che questa allontani e conduca pititoarea idee a încălcării legii, îndreptându-1 spre un scop
Panimo ad un fine opposto di quello per dove cerca d'in-
c a m m i n a r l o la seducente idea dell'infrazione della legge.

140 141
§xx §XX

VIOLENZE VIOLENŢE

Altri delitti sono attentati contro la persona, altri con- Infracţiunile ce constituie atentate împotriva persoanei
111
tre le sostanze. I primi debbono infallibilmente esser p u - sunt diferite faţă de cele împotriva bunurilor. Cele dintâi
niti con p e n e corporali : né il grande né il ricco d e b b o n o trebuie negreşit să fie pedepsite prin pedepse corporale: nici
poter mettere a p r e z z o gli attentati contro il d e b o l e ed cel mare, nici cel bogat nu trebuie să-şi poată răscumpăra
il p o v e r o ; altrimenti le ricchezze, che sotto la t u t e l a d é l - prin bani atentatele săvârşite împotriva celui slab şi a ce­
ie leggi sono il premio delPindustria, diventano l ' a l i m e n - lui sărac; altfel bogăţiile, care sunt răsplata iscusinţei în­
tr-o societate în care este garantată respectarea legilor,
to délia tirannia. N o n vi è liberta ogni quai volta le leggi
alimentează tirania. Nu există libertate ori de câte ori le­
permettono che in alcuni eventi l'uomo cessi di esser per-
gile permit ca în anumite împrejurări omul să înceteze de
sona e diventi cosa: vedrete allora l'industria d e l p o t e n -
a mai fi persoană, devenind lucru: veţi vedea atunci cum
te tutta rivolta a far sortire dalla folla délie c o m b i n a z i o n i întreaga iscusinţă a celui înzestrat cu putere va încerca pe
civili quelle che la legge gli dà in suo favore. Q u e s t a s c o - toate căile să aleagă din nenumărate situaţii civile pe ace­
perta è il magico segreto che cangia i cittadini in a n i m a l i lea care prin lege sunt în favoarea sa. Această descoperire
di servigio, che in mano del forte è la catena con cui lega este secretul magic ce schimbă cetăţenii în animale de mun­
le azioni degl'incauti e dei deboli. Questa è la r a g i o n e că, iar în mâna celui puternic devine lanţul cu care acesta
per cui in alcuni governi, che hanno tutta l ' a p p a r e n z a leagă acţiunile celor neprevăzători şi ale celor slabi. 1 1 2 Din
di liberta, la tirannia sta nascosta o s'introduce n o n p r e - această cauză în unele guvernări - aparent libere - se gă­
vista in qualche angolo negletto dal législature, in cui in- seşte deja ascunsă tirania sau ea se strecoară pe nesimţite
sensibilmente p r e n d e forza e s'ingrandisce. Gli u o m i n i într-un colţ neglijat de legislator, prinzând pe nesimţite pu­
tere şi dezvoltându-se. Oamenii construiesc stăvilarele cele
mettono per lo più gli argini piu sodi all'aperta t i r a n -
mai solide în faţa tiraniei evidente, dar nu observă insecta
nia, ma non veggono l'insetto impercettibile che gli rode
minusculă care macină [temeliile], deschizând calea - cu
ed apre una tanto p i ù sicura q u a n t o p i ù occulta s t r a d a
atât mai sigură cu cât e mai ascunsă - fluviului impetuos.
al fiume inondatore.

142 143
§xxi §XXI

/PENE DEI N O B I L I /PEDEPSELE NOBILILOR

Q u a l i saranno d u n q u e le pene dovute ai delitti dei no­ Care vor fi aşadar pedepsele cuvenite infracţiunilor co­
bili, i p r i v i l e g i dei q u a l i formano g r a n parte delle leggi mise de nobili, ale căror privilegii formează mare parte din
delle nazioni ? lo qui non esamineró se questa distinzio- legile naţiunilor? N-o să examinez aici dacă această deo­
ne ereditaria tra nobili e p l e b e i sia utile in un governo sebire ereditară dintre nobili şi plebei este utilă unei gu­
o necessaria nella monarchia, se egli é vero che formi un vernări sau este necesară monarhiei 1 1 3 ; dacă este adevărat
potere i n t e r m e d i o , che limiti gli eccessi dei d u e estremi, Că duce la formarea unei puteri intermediare care limitea­
ză excesele celor două extreme, sau mai degrabă duce la for­
o non p i u t t o s t o formi un ceto che, schiavo di se stesso
marea unei categorii care - sclavă a ei înseşi şi a altcuiva -
e di altrui, racchiude ogni circolazione di crédito e di spe-
îngrădeşte în folosul unui cerc foarte restrâns [monopoli­
ranza in u n o strettissimo cerchio, simile a quelle fecon-
zează] orice fel de circulaţie a creditului şi a speranţei, ase­
de ed a m e n e isolette che spiccano negii arenosi e vasti menea acelor fertile şi plăcute insuliţe ce răsar în nisipoasele
deşerţi d ' A r a b i a , e che, q u a n d o sia vero che la d i s u g u a - şi nesfârşitele pustiuri ale Arabiei; dacă este de asemenea
g h a n z a sia inevitabile o u t i l e nelle societâ, sia v e r o al- adevărat, admiţând că inegalitatea este inevitabilă sau uti­
tresi che ella debba consistere piuttosto nei ceti che lă societăţilor, că inegalitatea trebuie să privească catego­
n e g l ' i n d i v i d u i , fermarsi in u n a p a r t e piuttosto che en­ riile şi nu indivizii, că ea trebuie să se instaleze într-o anume
colare p e r t u t t o il corpo p o l i t i c o , perpetuarsi p i u t t o s t o parte şi să nu circule în întregul corp politic, că trebuie să
che nascere e distruggersi incessantemente. lo mi ristrin- se perpetueze mai degrabă decât să se nască şi să dispară
necontenit. 1 1 4 Mă voi limita doar la pedepsele cuvenite aces­
geró alie sole p e n e dovute a questo rango, asserendo che
tui rang, susţinând că pedepsele trebuie să fie aceleaşi pen­
esser d e b b o n o le m e d e s i m e peí p r i m o e p e r l ' u l t i m o cit-
tru primul şi pentru ultimul cetăţean. Orice deosebire în
tadino. O g n i distinzione sia negli onori sia nelle ricchez-
ceea ce priveşte onorurile sau bogăţiile, pentru a fi legiti­
ze perché sia legittima suppone un'anteriore uguaglianza mă, presupune o precedentă egalitate în faţa legilor, potri­
fondata sulle leggi, che c o n s i d e r a n o tutti i sudditi c o m e vit căreia toţi supuşii depind în egală măsură de ele. Trebuie
e g u a l m e n t e d i p e n d e n t i da esse. Si deve supporre che gli să se presupună că oamenii care au renunţat la despotis­
u o m i n i che h a n n o r i n u n z i a t o al naturale l o r o dispotis- mul lor natural atunci au declarat: cine va fi mai iscusit să
mo abbiano detto: chi sară piu industrioso abbia mag- se bucure de mai multe onoruri şi faima lui să se răsfrân­
giori onori, e la fama di lui risplenda ne' suoi successori; gă asupra urmaşilor săi; cine este mai fericit sau mai res­
ma chi épiu felice opiu onorato speri di piu, ma non tema pectat să spere la mai mult, dar să nu se teamă mai puţin

144 145
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

meno degli altri di violare queipatti coi quali è sopra gli decât ceilalţi de a viola acele pacte prin intermediul căro­
altri sollevato. Egli è vero che tali decreti non e m a n a - ra s-a ridicat deasupra celorlalţi. E adevărat că astfel de
rono in u n a dieta del genere u m a n o , ma tali decreti esis- decrete n-au fost elaborate într-o dietă a genului uman, dar
tono negl'immobili rapporti delle cose, non distruggono ele există în raporturile neschimbătoare dintre lucruri, nu
quei vantaggi che si s u p p o n g o n o prodotti dalla nobiltà distrug acele avantaje presupuse a se cuveni nobleţei şi îm­
e ne impediscono gl'inconvenienti ; rendono formidabili piedică incovenientele acestora; ele dau o forţă extraordi­
le leggi chiudendo ogni strada alPimpunità. A chi d i c e s - nară legilor închizând calea impunităţii. Celui care mi-ar
se che la m e d e s i m a pena data al nobile ed al p l e b e o n o n spune că aceeaşi pedeapsă aplicată nobilului şi omului de
rând nu are exact aceeaşi valoare din cauza deosebirii de
è realmente la stessa per la diversità dell'educazione, per
educaţie, din cauza infamiei care acoperă o ilustră familie,
l'infamia che spandesi su di u n ' i l l u s t r e famiglia, rispon-
i-aş răspunde că nu sensibilitatea vinovatului constituie mă­
derei che la sensibilità del reo non è la misura delle pene,
sura pedepselor, ci atingerea publică adusă, care este cu atât
ma il p u b b l i c o d a n n o , tanto m a g g i o r e quanto è fatto da mai mare cu cât cel care a comis-o e mai favorizat; că ega­
chi è piu favorito; che l ' u g u a g l i a n z a delle pene non p u ô litatea pedepselor nu poate fi decât extrinsecă, [pedeapsa]
essere che estrinseca, essendo realmente diversa in c i a s - fiind realmente diferită de la individ la individ; că suvera­
cun i n d i v i d u o ; che l'infamia di una famiglia p u ô esser nul poate îndepărta infamia unei familii prin gesturi pu­
tolta dal sovrano con d i m o s t r a z i o n i p u b b l i c h e di b e n e - blice binevoitoare faţă de familia nevinovată a vinovatului
volenza all'innocente famiglia del reo. E chi non sa che [condamnatului]. Şi cine nu ştie oare că formalităţile ce in­
le sensibili formalità tengon l u o g o di ragioni al c r é d u - fluenţează simţurile ţin loc de explicaţii în ochii poporu­
lo ed a m m i r a t o r e p o p ó l o ?/ lui credul şi a d u l a t o r ? 1 1 5 /

146 147
§XXII ŞXXII
FURTI FURTURI

I furti che non hanno u n i t o v i o l e n z a d o v r e b b e r o es- Furturile neînsoţite de violenţă ar trebui să fie pedepsite
ser puniti con pena pecuniaria. C h i cerca d'arricchirsi prin pedeapsă pecuniară. Cine încearcă să se îmbogăţească
d e l l ' a l t r u i dovrebbe esser i m p o v e r i t o del p r o p r i o . Ma în dauna altuia ar trebui să fie sărăcit în bunurile sale. Dar
come questo non è per l'ordinario che il delitto délia mi- cum furtul nu e decât infracţiunea dictată de mizerie şi dis­
seria e délia disperazione, il delitto di quella infelice par- perare, infracţiunea săvârşită de acea nefericită parte a oame­
te di u o m i n i a cui il diritto di proprietà (terribile, e forse nilor cărora dreptul de proprietate (drept cumplit şi poate
nu atât de necesar) nu le-a lăsat decât simpla existenţă; /dar
non necessario diritto) non ha lasciato che una nuda esis-
cum pedepsele pecuniare fac să crească numărul vinovaţilor
tenza, / m a c o m e le pene p e c u n i a r i e accrescono il n u m e -
mai mult decât numărul infracţiunilor, luând pâinea celor ne­
ro dei rei al di sopra di quello d e ' delitti e che tolgono
vinovaţi căci numai în acest fel o pot lua şi pe cea a ticăloşi­
il pane agl'innocenti per toglierlo agli scellerati, la pena
lor 1 1 6 , pedeapsa cea mai potrivită/ va fi acel unic fel de sclavie
più o p p o r t u n a / sarà q u e l l ' u n i c a sorta di schiavitù che si ce poate fi numită sclavie justă, adică înrobirea pentru o pe­
possa chiamar giusta, cioè la schiavitù per un tempo dél- rioadă de timp a muncii şi a persoanei în slujba societăţii, cu
ie opere e délia persona alla c o m u n e società, per risar- scopul de a despăgubi societatea, prin propria şi totala de­
cirla colla p r o p r i a e perfetta d i p e n d e n z a dell'ingiusto pendenţă, pentru despotismul injust pe care 1-a comis prin
dispotismo usurpato sul patto sociale. Ma q u a n d o il fur- uzurparea pactului social. 1 1 7 Dar când furtul este făcut prin
to sia misto di violenza, la pena dev'essere p a r i m e n t e un violenţă, pedeapsa, la rândul ei, trebuie să se realizeze atât prin
misto di corporale e di servile. A l t r i scrittori p r i m a di măsuri corporale cât şi prin măsuri de servitute. Alţi scrii­
me h a n n o d i m o s t r a t o l'évidente d i s o r d i n e che nasce dai tori înaintea mea s-au referit la neorânduiala evidentă ce apa­
re dacă nu se face deosebirea între furturile violente şi cele
non distinguere le pene dei furti violenţi da quelle dei
bazate doar pe înşelăciune, susţinându-şi teza prin ecuaţia ab­
furti dolosi facendo l'assurda e q u a z i o n e di u n a grossa
surdă că o sumă mare de bani ar echivala cu viaţa unui om;
s o m m a di d e n a r o colla vita di un u o m o ; ma non è mai
dar nu e niciodată de prisos să revenim asupra acelor lucruri
superfluo il ripetere ció che non è quasi mai stato esegui-
care nu au fost încă puse în practică. Dintre toate mecanis­
to. Le macchine politiche conservano p i ù d'ogni altra il mele, cele politice păstrează cel mai mult timp mişcarea pe
moto concepito e sono le più lente ad acquistarne un nu- care au iniţiat-o şi sunt cele mai lente când e vorba să cape­
ovo. Questi sonó delitti di différente natura, ed è certis- te alta. Aceste infracţiuni sunt infracţiuni de natură diferită
simo anche in politica quell'assioma di matematica, che şi e valabilă şi în politică axioma matematică potrivit căreia
tralle quantità eterogenee vi è l'infinito che le separa. cantităţile eterogene sunt despărţite de infinit 1 1 8 .

148 149
§ XXIII § XXIII
INFAMIA INFAMIE

Le i n g i u r i e p e r s o n a l i e c o n t r a r i e a l l ' o n o r e , c i o è a Ofensele personale care lezează onoarea, adică acea jus­


q u e l l a g i u s t a p o r z i o n e d i suffragi che u n c i t t a d i n o h a tă porţiune din părerile-aprobatoare pe care un cetăţean are
dritto di esigere dagli altri, debbono essere punite coll'in- dreptul de a le pretinde de la ceilalţi, se cuvin a fi pedep­
famia. Q u e s t ' i n f a m i a è un segno della p u b b l i c a disap- site cu infamia. 1 1 9 Infamia este un semn al dezaprobării pu­
p r o v a z i o n e che priva ii reo d e ' pubblici voti, della blice care-1 privează pe vinovat de recunoaşterea publică,
confidenza della p a t r i a e di q u e l l a quasi fraternità che de încrederea patriei şi de sentimentul de fraternitate - am
la società inspira. Ella n o n è in arbitrio della legge. Bi- putea spune — pe care îl inspiră societatea. Ea nu e arbi­
trată de lege. Aşadar trebuie ca infamia impusă prin lege
sogna d u n q u e che l'infamia della legge sia la stessa che
să fie cea care decurge din raporturile stabilite între lucruri,
quella che nasce dai rapporti délie cose, la stessa che la
să fie cea inspirată de morala universală sau de morala par­
morale universale, o la particolare dipendente dai sistemi
ticulară, la rândul ei depinzând de anumite sisteme parti­
particolari, legislatori délie volgari opınioni e di q u e l l a culare, care [sisteme] au valoare de lege atât pentru opinia
tal nazione che inspirano. Se l ' u n a è différente d a l l ' a l - oamenilor de rând cât şi pentru respectiva naţiune. Dacă
tra, o la legge perde la pubblica venerazione, o l'idée del­ una este deosebită de cealaltă [dacă infamia declarată prin
la morale e della p r o b i t à svaniscono, ad onta délie lege şi infamia faptelor nu coincid] atunci sau legea nu va
d e c l a m a z i o n i che m a i n o n r e s i s t o n o agli esempi. C h i mai fi respectată, sau idea moralei şi a probităţii se spul­
dichiara infami a z i o n i p e r sé indifferenti sminuisce l ' i n ­ beră, în ciuda declaraţiilor care nu rezistă niciodată în faţa
famia délie azioni che son v e r a m e n t e tali. Le p e n e d ' i n - exemplelor. Cel care declară ca infamante acţiuni neutre în
sine diminuează infamia acţiunilor cu adevărat infamante.
famıa non debbono essere né troppo frequenti né cadere
Pedepsele pentru infamie nu trebuie să fie nici prea frec­
sopra un g r a n n u m e r o di p e r s o n e in u n a v o l t a : non il
vente şi nici să se abată asupra unui număr mare de per­
primo, perché gli effetti reali e troppo frequenti délie cose
soane în acelaşi t i m p : trebuie evitat primul caz, pentru că
d ' o p i n i o n e indeboliscono la forza della opinione mede- efectele reale şi prea frecvente a tot ce ţine de opinie duc
sima, non il secondo, perché l'infamia di molti si risol- la slăbirea forţei opiniei înseşi; trebuie evitat cel de-al doi­
ve nella infamia di nessuno. lea caz, pentru că infamia celor mulţi face ca infamia să nu
mai fie simţită astfel de nimeni.
//Le p e n e corporali e d o l o r o s e non devono d a r s i a
//Pedepsele corporale şi dureroase nu trebuie aplicate în
quei delitti che, fondaţi s u l l ' o r g o g l i o , t r a g g o n o dal d o ­
cazul acelor infracţiuni care, bazându-se pe orgoliu, tocmai
lore istesso gloria ed alimento, ai quah convengono il ri- din durere se hrănesc şi-şi extrag gloria; acestor infracţiuni

150 151
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

dicolo e l'mfamia, pene che frenano Porgoglio dei fana­ li se potriveşte acoperirea cu ridicol şi cu infamie, pedep­
tici coll'orgoglio degli spettatori e dalla tenacitâ delle qu- se care înfrânează orgoliul fanaticilor prin orgoliul spec­
ali appena con lenţi ed ostinati sforzi la veritâ stessa si tatorilor şi din a căror aplicare tenace, prin eforturi treptate
libera. C o s í forze opponendo a forze ed opinioni ad opi- dar constant aplicate, se va impune însuşi adevărul. Ast­
fel, opunând forţa forţei şi opinia opiniei, înţeleptul legis­
nioni il saggio legislatore r o m p a l ' a m m i r a z i o n e e la sor­
lator va trebui să destrame admiraţia şi uimirea poporului
presa nel p o p ó l o cagionata da un falso p r i n c i p i o , i ben
atras de un principiu fals, ale cărui corect deduse conse­
dedotti conseguenti del quale sogliono velarne al volgo
cinţe pot face ca şi oamenii de rând să înţeleagă absurdi­
l ' o r i g i n a r i a assurdita.// tatea lui originară. 1 2 0 // Iată cum trebuie să procedăm pentru
Ecco la maniera di non confondere i rapporti e la na­ a nu confunda raporturile şi natura invariabilă a lucruri­
tura invariabile delle cose, che n o n essendo limitata dai lor, care nefiind limitată de timp şi acţionând neîncetat, con­
t e m p o ed o p e r a n d o incessantemente, confonde e svol- fundă şi distruge toate acele reglementări limitate ce nu ţin
ge tutti i limitaţi regolamenti che da lei si scostano. N o n seamă de ea. Nu numai gustul şi plăcerea - ridicate la ran­
sonó le sole arti di gusto e di piacere che h a n n o p e r prin­ gul de artă - au ca principiu universal imitarea fidelă a
naturii, dar chiar politica - cel puţin cea adevărată şi du­
cipio universale l ' i m i t a z i o n e fedele della natura, ma la
rabilă - se supune acestei maxime generale, nefiind ea alt­
politica istessa, almeno la vera e la durevole, é soggetta
ceva decât arta de a conduce cât mai bine şi de a face să
a questa m a s s i m a generale, p o i c h é ella non é altro che
conlucreze sentimentele imuabile ale oamenilor. 1 2 1
l'arte di m e g h o dirigere e di rendere conspiranti i sen-
timenti i m m u t a b i l i degli u o m i n i .

152 153
§XXIV §XXIV

OZIOSI INACTIVII

C h i turba la tranquilina pubblica, chi non ubbidis- Cel ce tulbură pacea publică, cel ce nu respectă legile,
ce alie leggi, cioé alie c o n d i z i o n i con cui gli u o m i n i si respectiv condiţiile în baza cărora oamenii se suportă re­
ciproc şi se apără, acea persoană trebuie exclusă din socie­
soffrono scambıevolmente e si difendono, quegli dev'es-
tate, adică trebuie trimisă în exil. Din această cauză
ser escluso dalla socıetâ, cioé dev'essere bandito. Q u e s -
guvernările înţelepte nu tolerează în sânul lor, alături de
ta é la r a g i o n e per cui i saggi governi non soffrono, nel
muncă şi de iscusinţă, acel soi de inactivitate politică [so­
seno del travaglıo e dell'industria, quel genere di o z i o cială] pe care denigratorii austeri o confundă cu inactivi­
político confuso dağlı a u s t e n declamatori c o l l ' o z i o del- tatea [datorată] bogăţiilor acumulate prin iscusinţă, aceasta
le ricchezze accumulate d a l l ' i n d u s t r i a , o z i o necessario din urmă fiind necesară şi utilă în măsura în care societa­
ed utile a misura che la societâ si dilata e l ' a m m i n i s t r a - tea se măreşte şi administraţia devine insuficientă. Eu nu­
zione si ristringe. lo chiamo ozio político quello che non mesc inactivitate politică [socială] acea inactivitate care nu
contribuisce alla societâ né col travaglio né colla rícchez- contribuie la dezvoltarea societăţii nici prin muncă, nici prin
bogăţie, care câştigă fără a pierde vreodată; venerată de oa­
za, che acquista senza g i a m m a i perderé, che, venerato
menii de rând cu o prostească admiraţie, privită de cel în­
dal volgo con stupida a m m i r a z i o n e , risguardato dal sag-
ţelept cu o compătimire dispreţuitoare pentru fiinţele ce-i
gio con isdegnosa compassione per gli esseri che ne sonó cad victimă, lipsită de acel stimulent al vieţii active repre­
la vıttıma, che, essendo p r i v o di quello stimolo della vita zentat de necesitatea de a păstra şi spori tot ce uşurează via­
attiva che é la necessıtâ di custodire o di a u m e n t a r e i co- ţa, [această inactivitate] face ca întreaga energie a acestor
modi della vita, lascia alie passioni di opinione, che n o n fiinţe să se reverse în pasiunile [stârnite] de opinie, care nu
sonó le m e n o forti, tutta la loro energía. N o n é ozioso sunt dintre cele mai lipsite de putere. Nu este inactiv po­
politicamente chi gode dei frutti dei vizi o delle virtti d e ' litic [social] cel care se bucură de roadele viciilor sau ale
virtuţilor propriilor strămoşi 1 2 2 şi care, pentru a-şi procu­
propri antenati, e vende per attuali piaceri il pane e l'esis-
ra nişte plăceri momentane, dă posibilitatea sărăciei iscu­
tenza alia industriosa povertâ, ch'esercita in pace la ta­
site să-şi câştige pâinea; şi nici cel ce duce în pace tacitul
cita guerra d'industria colla opulenza, in vece della incerta război al iscusinţei cu opulenţa, în loc să se dedea războiu­
e sanguinosa colla forza. E p e r o non l'austera e l i m i t a - lui incert şi sângeros al forţei. De aceea nu virtutea auste­
ta virtû di alcuni censori, ma le leggi d e b b o n o definiré ră şi limitată a unor cenzori, ci legile trebuie să definească
qual sia l ' o z i o da p u n i r s i . care este inactivitatea politică ce trebuie pedepsită. 1 2 3

154 155
DEI D E L I T O E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

//Sembra che il bando d o v r e b b e esser dato a coloro //Se pare că, în cazul celor acuzaţi de o infracţiune te­
i quali, accusati di un atroce delitto, h a n n o u n a grande ribilă, ar trebui exilaţi cei ce pot fi consideraţi vinovaţi doar
probabilitá, ma non la certezza contro di loro, di esser cu mare probabilitate, neexistând însă certitudinea vino­
r e i ; ma p e r ció fare é necessario u n o statuto il m e n o ar­ văţiei lor; dar pentru a proceda în acest fel este nevoie de
bitrario e il p i ú preciso che sia possibile, il quale con- un statut, cel mai puţin arbitrar şi cel mai precis cu putin­
danni al b a n d o chi ha messo la nazione nella fatale ţă, care să condamne la exil pe cel ce a pus naţiunea în al­
alternativa o di temerlo o di offenderlo, lasciandogli pero ternativa fatală de a se teme de el sau de a-1 pedepsi,
il sacro d i r i t t o di p r o v a r e l ' i n n o c e n z a sua. M a g g i o r i d o - lăsându-i însă dreptul sacru de a-şi dovedi nevinovăţia. Ar
trebui să atârne mai greu motivele [de exil] când e vorba
vrebbon essere i motivi contro un nazionale che contro
de un cetăţean al respectivei naţiuni decât de un străin, pre­
un forestiere, contro un incolpato p e r la p r i m a volta che
cum şi când avem de-a face cu un inculpat pentru prima
contro chi lo fu piú volte.//
oară, decât cu unul ce a fost inculpat de mai multe ori. 1 2 4 //

156 157
§xxv §XXV

BANDO E CONFISCHE EXILARE ŞI C O N F I S C Ă R I

Ma chi é b a n d i t o ed escluso per sempre dalla socie- Dar cel care este exilat şi exclus pentru totdeauna din
tâ di cui era membro, dev'egli esser privato dei suoi beni ? societatea al cărei membru era trebuie oare să fie privat şi
U n a tal questione é suscettibile di differenti aspetti. Ii de bunurile sale ? O asemenea chestiune ridică diferite pro­
perderé i beni é u n a p e n a m a g g i o r e di quella del b a n d o ; bleme. Pierderea bunurilor este o pedeapsă mai gravă de­
vi debbono d u n q u e essere alcuni casi in cui, p r o p o r z i o - cât exilarea; aşadar trebuie să existe cazuri în care,
proporţional cu infracţiunile comise, va fi prevăzută pier­
natamente a' delitti, vi sia la p e r d i t a di tutto o di p a r t e
derea totală sau parţială a bunurilor, precum şi alte cazuri
dei beni, ed alcuni no. La p e r d i t a del tutto sarâ q u a n d o
în care nu va fi [prevăzută]. Pierderea tuturor bunurilor se
il bando i n t i m a t o dalla legge sia tale che annienti t u t t ' i
va aplica în cazurile în care exilarea ordonată [prescrisă] de
rapporti che sonó tra la societâ e un cittadino d e l i n q u - lege este de aşa natură încât anulează orice tip de raport
e n t e ; allora m u o r e il cittadino e resta l ' u o m o , e rispet- între societate şi cetăţeanul infractor; atunci moare cetă­
to al corpo p o l i t i c o deve p r o d u r r e lo stesso effetto che ţeanul şi rămâne omul, iar efectul pedepsei în raport cu cor­
la morte naturale. Parrebbe d u n q u e che i beni tolti al reo pul politic trebuie să fie asemănător cu efectul morţii
dovessero toccare ai legittimi successori piuttosto che al naturale. S-ar părea aşadar că bunurile luate de la infrac­
principe, p o i c h é la morte ed un tal bando sonó lo stes­ tor ar trebui să revină mai degrabă moştenitorilor săi legi­
so r i g u a r d o al corpo p o l i t i c e Ma non é p e r questa sot- timi decât principelui, având în vedere că pentru corpul
politic exilarea şi moartea sunt unul şi acelaşi lucru. Dar
t i g l i e z z a che oso d i s a p p r o v a r e le confische dei beni. Se
nu datorită acestei subtilităţi îndrăznesc să dezaprob con­
alcuni hanno sostenuto che le confische sieno state un
fiscările de bunuri. Dacă unii au susţinut că confiscările au
freno alle vendette ed alie prepotenze prívate, non riflet-
înfrânat [în trecut] vendetele şi abuzurile private, ei nu me­
tono che, q u a n t u n q u e le p e n e p r o d u c a n o un bene, n o n ditează asupra faptului că pedepsele nu sunt întotdeauna
p e r o sonó s e m p r e giuste, p e r c h é per esser tali d e b b o ­ juste (chiar dacă produc un efect pozitiv), căci pentru a fi
no esser necessarie, ed u n ' u t i l e i n g i u s t i z i a non p u ö es- juste ele trebuie să fie necesare, şi o nedreptate utilă nu poa­
ser tollerata da quel legislature che vuol c h i u d e r e tutte te fi tolerată de acel legislator care vrea să ferece toate por­
le porte alia v i g i l a n t e tirannia, che lusinga col bene m o ­ ţile în calea tiraniei mereu la pândă, [tiranie] care se amăgeşte
m e n t á n e o e colla felicita di a l c u n i illustri, s p r e z z a n d o cu binele momentan şi fericirea câtorva oameni de vază, dis-
l'esterminio futuro e le lacrime d'infiniti oscuri. Le con­ preţuind viitoarea nenorocire şi lacrimile a nenumăraţi
umili. 1 2 5 Confiscările îi fac pe cei slabi să plătească un preţ
fische mettono un p r e z z o sulle teste dei deboli, fanno

BIBLIOTECA M E T R O P O L I T A N A
158 159 BUCUREŞTI
Sediul Central "ivi S a d o v e a n u "
- Comunicarea Colecţiilor -
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

soffrire all'innocente la pena del reo e p o n g o n o g l ' i n - uriaş, îl fac pe cel nevinovat să sufere pedeapsa vinovatu­
nocent! m e d e s i m i nella disperata nécessita di c o m m e t - lui şi îi aduc chiar pe cei nevinovaţi în starea de necesitate
tere i delitti. Q u a i p i ù tristo spettacolo che u n a famiglia disperată de a comite infracţiuni. Nu există spectacol mai
jalnic decât cel al unei familii târâte la stâlpul infamiei şi
strascinata all'mfamia ed alla miseria dai delitti di un
aruncate în mizerie din pricina infracţiunilor săvârşite de
capo, alla quale la sommissione ordinată dalle leggi i m -
capul familiei, [infracţiuni] pe care, supunându-se legilor,
pedirebbe il prevenirgli, q u a n d ' a n c h e vi fossero i m e z z i
familia nu le poate preveni, chiar dacă ar avea mijloacele
pcr farlo !
de a o face!

160 161
§XXVI §XXVI

DELLO SPIRITO DI FAMIGLIA DESPRE SPIRITUL DE FAMILIE

Q u e s t e funeste ed a u t o r i z z a t e ingiustizie furono ap-


Aceste funeste şi autorizate nedreptăţi se bucurau de
provate dagli u o m i n i anche p i u illuminati, ed esercita-
aprobarea chiar şi a celor mai luminaţi oameni, erau apli­
te dalie repubbliche p i u libere, p e r aver considerato
cate de republicile cele mai libere, din cauză că societatea
piuttosto la societâ come u n ' u n i o n e di famiglie che come
a fost considerată mai degrabă o uniune de familii decât
u n ' u n i o n e di u o m i n i . Vi siano cento mila u o m i n i , o sia
o uniune de oameni. 1 2 6 Să luăm exemplul u r m ă t o r : avem
ventimila famiglie, ciascuna delle quali e composta di cin-
100 000 de oameni, adică 20 000 de familii, fiecare dintre
que persone, compresovi il capo che la r a p p r e s e n t a : se
ele fiind compusă din cinci persoane, inclusiv capul fa­
l'associazione e fatta p e r le famiglie, vi saranno venti­
miliei care o reprezintă; dacă uniunea este făcută pe fa­
m i l a u o m i n i e ottanta mila schiavi; se l'associazione e
milii, vom avea 20 000 de oameni şi 80 000 de sclavi; dacă
di uomini, vi saranno cento mila cittadini e nessuno schia-
uniunea este făcută din oameni, vom avea 100 000 de oa­
vo. N e l p r i m o caso vi sarâ una repubblica, e ventimila pic-
meni şi nici un sclav. In primul caz vom avea o republică,
cole monarchie che la compongono; nel secondo lo spirito
formată din 20 000 de mici monarhii; în al doilea caz spi­
r e p u b b l i c a n o non solo spirerâ nelle p i a z z e e nelle adu-
ritul republican nu numai că va dispărea din pieţele pu­
n a n z e della nazione, ma anche nelle domestiche m u r a , blice şi din parlamentele n a ţ i u n i i , dar şi d i n t r e z i d u r i l e
dove sta gran parte della felicita o della miseria degli u o ­ caselor, u n d e sălăşluieşte cea mai mare parte a fericirii
mini. N e l p r i m o caso, c o m e le leggi ed i costumi sono sau a mizeriei oamenilor. în primul caz, datorită faptu­
l'effetto dei sentimenti abituali dei membri della r e p u b ­ lui că legile şi obiceiurile sunt urmarea sentimentelor obiş­
blica, o sia dei capi della famiglia, lo spirito m o n a r c h i - nuite ale membrilor republicii - adică ai capilor de familie
co s'introdurrâ a poco a poco nella repubblica medesima; -, spiritul monarhic va pătrunde treptat în sânul republi­
e i di lui effetti saranno frenati soltanto dagl'interessi op- cii înseşi; iar efectele sale vor fi frânate numai de intere­
posti di ciascuno, ma n o n giâ da un sentimento spiran- sele contrastante ale fiecăruia în parte şi nicidecum de o
te libertâ ed u g u a g l i a n z a . Lo spirito di famiglia e u n o aspiraţie de libertate şi egalitate. Spiritul de familie este
spirito di dettaglio e limitato a' piccoli fatti. Lo spirito re- un spirit al amănuntelor, limitat la faptele mărunte. Spi­
golatore delle repubbliche, padrone dei principii generali, ritul ce reglementează republicile, stăpân al principiilor
vede i fatti e gli condensa nelle classi principali ed i m ­ generale, observă faptele şi le grupează în categorii mari şi
portanţi al bene della m a g g i o r parte. N e l l a repubblica de folos pentru binele majorităţii. în republica familiilor,

162 163
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

di famiglie i figli r i m a n g o n o nella potesta del capo, fin­ fiii depind de autoritatea capului familiei, atâta timp cât
ché vive, e sonó costretti ad aspettare dalla di lui mor­ acesta este în viaţă, şi sunt obligaţi să-i aştepte moartea pen­
te una esistenza dipendente dalle sole leggi. Avezzi a tru a putea avea o existenţă dependentă exclusiv de legi.
piegare ed a temere nelPetâ p i u verde e vigorosa, q u a n - Obişnuiţi să se plece şi să se teamă la vârsta tinereţii şi a
do i sentimenti son m e n o modificaţi da quel t i m o r e di deplinătăţii forţelor, când sentimentele sunt mai puţin in­
esperienza che chiamasi moderazione, come resisteran- fluenţate de acea teamă datorată experienţei pe care o nu­
no essi agli ostacoli che il vizio sempre oppone alia virtú mim moderaţie, cum vor rezista ei obstacolelor pe care
nella l á n g u i d a e cadente etâ, in cui anche la d i s p e r a z i o - viciul le pune în calea virtuţii la vremea lâncedei şi vlăgui­
ne di vederne i frutti si oppone ai vigorosi cambiamenti ? tei bătrâneţi, când însăşi disperarea şi lipsa de speranţă de
Q u a n d o la repubblica é di uomini, la famiglia non é a mai putea culege roadele virtuţii se opune schimbărilor
una subordinazione di comando, ma di contratto, e i figli, însemnate ?
q u a n d o Teta gli trae dalla d i p e n d e n z a di natura, che é Când republica este formată din oameni, familia nu pre­
vede subordonarea bazată pe comenzi, ci pe contract, iar
quella della debolezza e del bisogno di e d u c a z i o n e e di
fiii, atunci când datorită vârstei ies din starea de dependen­
difesa, diventano liberi membri della cittâ, e si assogget-
ţă naturală, determinată de neputinţă şi de nevoia de edu­
tano al capo di famiglia, per parteciparne i vantaggi, come
caţie şi de apărare, devin membri liberi ai cetăţii şi se supun
gli u o m i n i liberi nella grande societâ. N e l p r i m o caso i
capului familiei, pentru a împărţi avantajele acesteia, ase­
figli, cioé la p i ú gran parte e la piu utile della nazione,
meni oamenilor liberi ai societăţii extinse. In primul caz,
sonó alia discrezione dei padri, nel secondo non sussis- fiii, adică partea cea mai numeroasă şi mai utilă a naţiunii,
te altro l é g a m e c o m a n d a t o che quel sacro ed inviolabi­ sunt la discreţia taţilor, în timp ce în al doilea caz nu se i m ­
le di somministrarci reciprocamente i necessari soccorsi, pune nici o altă legătură decât cea sacră şi inviolabilă de în­
e quello della gratitudine per i benefici ricevuti, il qua- trajutorare reciprocă la nevoie şi de recunoştinţă pentru
le non é tanto distrutto dalla m a l i z i a del cuore u m a n o , foloasele primite; [legătură] distrusă nu atât de răutatea su­
q u a n t o da u n a mal intesa soggezione voluta dalle leggi. fletului omenesc, cât de o prost înţeleasă supunere impu­
Tali contradizioni fraile leggi di famiglia e le fonda- să de legi.
mentali della repubblica sonó u n a feconda sorgente di Asemenea contradicţii între legile de familie şi cele fun­
damentale ale republicii sunt o sursă prolifică de alte con­
altre contradizioni fraila morale domestica e la pubblica,
tradicţii între morala domestică şi cea publică, generând în
e p e r o fanno nascere un perpetuo conflitto n e l l ' a n i m o
sufletul fiecărui om un conflict permanent. Cea dintâi [fa­
di ciascun u o m o . La p r i m a inspira s o g g e z i o n e e t i m o -
milia] inspiră supunere şi teamă, cea de-a doua [republica]
re, la seconda coraggio e liberta; quella insegna a ristrin-
curaj şi libertate; prima ne învaţă să restrângem bineface­
gere la beneficenza ad un piccol numero di persone senza
rea la un număr mic de persoane, fără a avea posibilitatea
spontanea scelta, questa a stenderla ad ogni classe di u o ­ unei opţiuni spontane, cea din urmă [ne învaţă] să o extin­
m i n i ; quella c o m a n d a un c o n t i n u o sacrificio di se stes- dem la toate categoriile de oameni; prima ne ordonă să ne
so a un idolo vano, che si chíama bene di famiglia, che sacrificăm încontinuu pe noi înşine în numele unui idol gău­
spesse volte non é il bene d ' a l c u n o che la c o m p o n e ; qu- nos numit binele familiei, care adesea nu reprezintă bine-

164 165
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

esta insegna di serviré ai p r o p r i vantaggi senza offende- le nici unuia din membrii ei; cea de-a doua ne învaţă să ur­
re le leggi, o eccita ad i m m o l a r s i alia patria col p r e m i o mărim realizarea propriilor avantaje fără a încălca legea 1 2 7 ,
del fanatismo, che previene l ' a z i o n e . Tali contrasti fan- sau ne îndeamnă să ne sacrificăm pentru patrie având drept
no che gli u o m i n i si sdegnino a seguiré la virtú che t r o - răsplată entuziasmul 1 2 8 premergător acţiunii. Astfel de con­
vano inviluppata e confusa, e in quella l o n t a n a n z a che tradicţii îi fac pe oameni să se scârbească şi să nu mai ur­
nasce dall'oscuritá degli oggetti si fisici che morali. Q u a n - meze calea încurcată şi întortocheată spre o virtute atât de
îndepărtată din cauza obscurităţii ce învăluie deopotrivă
te volte un u o m o , rivolgendosi alie sue azioni passate,
obiectele fizice şi [noţiunile] morale. De câte ori un om,
resta attonito di trovarsi m a l o n e s t o ! A misura che la so-
privind în urmă la acţiunile sale trecute, nu descoperă cu
cietá si moltiplica, ciascun m e m b r o diviene p i ú piccola
uimire că a fost necinstit! Pe măsură ce societatea devine
parte del tutto, e il sentimento repubblicano si s m i n u i s -
mai numeroasă, fiecare membru devine o parte tot mai mică
ce p r o p o r z i o n a l m e n t e , se cura n o n é delle leggi di rin-
a întregului, şi sentimentul republican scade proporţional,
forzarlo. Le societá hanno c o m e i corpi u m a n i i loro dacă legile nu se îngrijesc să-1 întărească. Societăţile, ase­
limiti circonscritti, al di la d e ' quali crescendo, l'economia menea corpului omenesc, au limitele lor determinate şi, dacă
ne é necessariamente disturbata. Sembra che la massa di cresc dincolo de aceste limite, ordinea lor este în mod ne­
u n o stato debba essere in r a g i o n e inversa della sensibi- cesar tulburată. Se pare că mărimea unui stat trebuie să fie
litá di chi lo compone, altrimenti, crescendo l ' u n a e l'al- invers proporţională cu sensibilitatea membrilor săi, altfel,
tra, le b u o n e leggi troverebbono nel prevenire i delitti crescând ambele în aceeaşi proporţie, legile bune ar găsi un
un ostacolo nel bene medesimo che hanno prodotto. U n a obstacol în calea prevenirii infracţiunilor în însuşi binele
repubblica troppo vasta non si salva dal dispotismo che pe care l-au produs. 1 2 9 O republică prea întinsă nu poate
col sottodividersi e unirsi in tante repubbliche federa- evita despotismul decât prin împărţirea şi unirea în mai mul­
tive. Ma come ottener questo ? Da un dittatore dispoti- te republici federative. Dar cum se poate obţine acest lu­
co che abbia il coraggio di Silla, e tanto genio d'edificare cru ? Cu ajutorul unui dictator despotic care să aibă curajul
q u a n t ' e g l i n'ebbe p e r distruggere. Un tal u o m o , se sará lui Sylla şi să dovedească tot atâta geniu în edificare pe cât
a dovedit acela în distrugeri 1 3 0 . Un asemenea om, dacă va
ambizioso, la gloria di tutt'i secoli lo aspetta, se sará fi­
fi ambiţios, va fi acoperit de gloria secolelor viitoare, dacă
losofo, le benedizioni d e ' suoi cittadini lo consoleran-
va fi filozof, binecuvântările concetăţenilor săi îl vor con­
no della perdita dell'autoritá, q u a n d o puré non divenisse
sola de pierderea autorităţii, de nu cumva va deveni indi­
indifferente alia loro i n g r a t i t u d i n e . A misura che i sen-
ferent faţă de lipsa lor de gratitudine. Pe măsură ce slăbesc
timenti che ci uniscono alia n a z i o n e s'indeboliscono, si
sentimentele care ne leagă de naţiune, se întăresc sentimen­
n n f o r z a n o i sentimenti per gli oggetti che ci circonda- tele pentru realităţile ce ne înconjoară, şi iată de ce sub des­
no, e p e r o sotto il dispotismo p i ú forte le amicizie sonó potismul cel mai dur prieteniile devin mai trainice, în timp
piú durevoli, e le virtú sempre mediocri di famiglia sonó ce virtuţile mediocre de familie sunt cele mai răspândite sau
le p i ú c o m u n i o piuttosto le solé. Da ció p u ó ciascuno mai degrabă devin singurele virtuţi [respectate]. De aici poa­
vedere quanto fossero limítate le viste della piú parte dei te oricine să-şi dea seama cât de limitate sunt vederile ma­
legislatori. jorităţii legislatorilor.

166 167
§ XXVII § XXVII

DOLCEZZA DELLE PENE BLÂNDEŢEA PEDEPSELOR

Ma il corso délie mie idee mi ha trasportato fuori del Urmând firul ideilor m-am îndepărtat de subiectul meu,
m i o soggetto, al rischiaramento del q u a l e d e b b o affret- aşa că acum mă voi grăbi să-1 clarific. Nu cruzimea pedep­
tarmi. U n o dei più gran freni dei delitti non è la crudel- selor frânează cel mai bine infracţiunile, ci infailibilitatea
tà délie pene, ma Pinfallibilità di esse, e per conseguenza lor şi, în consecinţă, vigilenţa magistraţilor precum şi se­
la v i g i l a n z a dei magistraţi, e quella severità di un giudi- veritatea unui judecător inexorabil, iar pentru ca această se­
ce inesorabile, che, per essere u n ' u t i l e virtù, dev'essere veritate să fie o virtute utilă trebuie să fie însoţită de o
accompagnata da una dolce legislazione. La certezza di legislaţie blândă. Certitudinea unei pedepse, chiar dacă mo­
un castigo, benché moderato, farà sempre una m a g g i o - derată, va provoca întotdeauna o impresie mai puternică
re i m p r e s s i o n e che non il t i m o r é di un altro p i ù terribi- decât teama de o pedeapsă mai aspră însoţită de speranţa
le, unito colla speranza delPimpunità ; perché i mali, impunităţii; căci un rău, fie el minim dar sigur, sperie în­
anche m i n i m i , q u a n d o son certi, spaventano s e m p r e gli totdeauna sufletele omeneşti, în timp ce speranţa, acel dar
animi u m a n i , e la speranza, dono celeste, che sovente ci ceresc care adesea ne ţine loc de toate, îndepărtează ideea
tien l u o g o di tutto, ne allontana sempre l'idea dei mag- altor rele mai grave, mai ales atunci când ea este întărită de
impunitate (pe care avariţia şi slăbiciunea deseori o acor­
giori, m a s s i m a m e n t e q u a n d o l'impunità, che l'avarizia
dă), însăşi cruzimea pedepsei face ca, pentru a o evita, în­
e la d e b o l e z z a spesso accordano, ne a u m e n t i la forza.
drăzneala [infractorilor] să fie cu atât mai mare, cu cât răul
L ' a t r o c i t i stessa della pena fa che si ardisca tanto di più
care se profilează e mai mare; face să se comită mai multe
per ischivarla, q u a n t o è grande il male a cui si va incon-
infracţiuni, pentru a evita pedepsirea uneia singure. In ţă­
tro ; fa che si commettano p i ù delitti, per fuggir la pena
rile şi timpurile unde s-au aplicat cele mai crude cazne, s-au
di un solo. I paesi e i tempi dei più atroci supplicii fu-
petrecut întotdeauna şi cele mai sângeroase şi inumane ac­
ron sempre quelli délie più sanguinose ed i n u m a n e azio-
ţiuni, căci însuşi spiritul feroce care conducea mâna legis­
ni, p o i c h é il medesimo spirito di ferocia che guidava la
latorului înarma mâna paricidului şi a ucigaşului plătit. De
mano del legislatore, reggeva quella del p a r r i c i d a e del
la înălţimea tronului dicta legi de fier pentru sufletele crude
sicario. Sul trono dettava leggi di ferro ad a n i m e atroci
de sclavi, care se supuneau. în întuneric, la adăpost de ochii
di schiavi, che ubbidivano. Nella privata oscurità stimo- lumii, îndemna la sacrificarea tiranilor, pentru a da naştere
lava ad i m m o l a r e i tiranni per crearne di nuovi. altora.
131

168 169
DEI D E L I T O E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

A misura che i supplicii diventano p i ú crudeli, gli Pe măsură ce caznele devin mai crunte, sufletele uma­
animi u m a n í , che come i fluidi si mettono sempre a li- ne, care asemenea substanţelor fluide tind mereu să atingă
vello cogli oggetti che gli c i r c o n d a n o , s'incalliscono, e nivelul lucrurilor înconjurătoare, se înrăiesc, iar forţa me­
la forza sempre viva delle passioni fa che, d o p o cent'an- reu vie a pasiunilor face ca, după o sută de ani de cazne
ni di crudeli supplicii, la ruota spaventi tanto quanto pri­ crunte, roata să înspăimânte tot atât cât înspăimânta îna­
ma la prigionia. Perché u n a p e n a ottenga il suo effetto inte închisoarea. Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul
basta che il male della pena ecceda il bene che nasce dal e suficient ca răul pedepsei să depăşească folosul ce se iveş­
delitto, e in questo eccesso di m a l e dev'essere calcolata te din infracţiune, şi acest prisos al răului trebuie să cuprin­
Pinfallibilitá della pena e la p e r d i t a del bene che il de­ dă infailibilitatea pedepsei şi pierderea folosului pe care
litto p r o d u r r e b b e . Tutto il di p i ú é d u n q u e superfluo e infracţiunea l-ar produce. Tot ce depăşeşte această măsu­
perció tirannico. Gli u o m i n i si regolano per la ripetuta ră este de prisos şi din această cauză tiranic. Oamenii îşi
azione dei malí che conoscono, e non su quelli che ig- fac socotelile în baza acţiunii repetate a răului pe care îl cu­
nosc, şi nu pe baza răului necunoscut. Să luăm exemplul a
norano. Si facciano d u e n a z i o n i , in una delle quali, ne-
două naţiuni: aplicând scara pedepselor proporţionale cu
11a scala delle pene p r o p o r z i o n a t a alia scala dei delitti,
scara infracţiunilor, într-una din ele pedeapsa cea mai gra­
la pena m a g g i o r e sia la schiavitú perpetua, e nelPaltra la
vă este sclavia veşnică, în cealaltă, roata. Eu susţin că pri­
ruota. lo dico che la p r i m a avrá tanto timore della sua
ma naţiune va fi la fel de înspăimântată de pedeapsa cea mai
m a g g i o r p e n a quanto la s e c o n d a ; e se vi é u n a r a g i o n e
aspră ca şi a doua naţiune; iar dacă există vreun motiv pen­
di trasportar nella p r i m a le p e n e maggiori della secon­
tru a transfera şi la prima naţiune pedepsele mai aspre ale
da, l'istessa ragione servirebbe per accrescere le p e n e di
celei de-a doua, acelaşi motiv ar duce la înăsprirea pedep­
quest'ultima, passando insensibilmente dalla ruota ai tor-
selor şi în cadrul celei de-a doua naţiuni, trecând treptat
menti piú lenti e piú studiati, e fino agli u l t i m i raffina-
de la roată la chinurile mai lente şi mai studiate, până la ul­
menti della scienza troppo conosciuta dai tiranni. timele rafinamente ale ştiinţei atât de bine cunoscute de că­
D u e altre funeste conseguenze derivano dalla crudel- tre tirani. 1 3 2
tá delle pene, contrarié al fine m e d e s i m o di p r e v e n i r e i
Alte două consecinţe funeste decurg din cruzimea pe­
delitti. La prima é che non é si facile il serbare la propor-
depselor, ambele contrarii însuşi scopului de prevenire a
zione essenziale tra il delitto e la pena, perché, quantun-
infracţiunilor. Cea dintâi: este greu să păstrezi proporţia
que u n ' i n d u s t r i o s a crudeltá ne abbia varíate m o l t í s s i m o
esenţială dintre infracţiune şi pedeapsă, căci, oricât a diver­
le specie, puré non possono oltrepassare quell'ultíma for­ sificat o ingenioasă cruzime speciile caznelor, ele nu pot
za a cui é hmitata l ' o r g a n i z z a z i o n e e la sensibilita u m a - totuşi depăşi acel ultim prag impus de constituţia fizică
na. Giunto che si sia a questo estremo, non si troverebbe şi sensibilitatea umană. Odată ajunşi la acest ultim prag,
a' delitti p i ú dannosi e piú atrocí pena maggiore corris- nu s-ar mai putea inventa pentru infracţiuni mai grave şi
pondente, c o m e sarebbe d ' u o p o per prevenirgli. L'altra mai atroce o pedeapsă corespunzătoare mai gravă, aşa cum
conseguenza é che la impunitá stessa nasce dall'atrocitá s-ar cuveni pentru a le preveni. A doua consecinţă: însăşi

170 171
DEI DELITTT E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

dei supplicii. Gli u o m i n i sono racchiusi fra cerţi limiti, impunitatea decurge din cruzimea caznelor. Oamenii au
sî nel bene che nel male, ed u n o spettacolo t r o p p o atro­ anumite limite, atât în bine cât şi în rău, şi un spectacol prea
ce per r u m a n i t â non p u o essere che un passeggiero fu- crunt pentru umanitate poate exista asemeni unei furii tre­
rore, ma non mai un sistema costante quali d e b b o n o cătoare, dar nicidecum ca un sistem constant, cum trebuie
essere le leggi; che se veramente son crudeli, o si can- să fie legile; care, dacă sunt într-adevăr crude, atunci ori
giano, o l ' i m p u n i t â fatale nasce dalie leggi medesime. trebuie schimbate, ori legile însele vor da naştere impuni­
C h i nel leggere le storie non si raccapriccia d'orrore tăţii fatale.
p e ' barbari ed inutili tormenti che da uomini, che si chia- Cine nu se îngrozeşte, citind istoria, în faţa grozăviei
mavano savi, furono con freddo a n i m o inventaţi ed ese- caznelor barbare şi inutile pe care oameni consideraţi în­
ţelepţi le-au inventat cu sânge rece şi apoi le-au aplicat?
guiti ? C h i p u o non sentirsi fremere tutta la p a r t e la p i u
Cine nu se înfioară văzând cum mii de nefericiţi (pe care
sensibile nel vedere migliaia d'infelici che la miseria, o
mizeria - fie voită, fie tolerată de acele legi care întotdea­
voluta o tollerata dalie leggi, che hanno s e m p r e favori-
una au favorizat un grup restrâns, dar i-au năpăstuit pe cei
to i pochi ed oltraggiato i molti, trasse ad un disperato
mulţi - i-a făcut să se întoarcă disperaţi la starea de natu­
ritorno nel p r i m o stato di natura, o accusati di delitti im- ră) sunt fie acuzaţi de infracţiuni imposibile şi inventate de
possibili e fabbricati dalia t i m i d a i g n o r a n z a , o rei non ignoranţa temătoare 1 3 3 , fie declaraţi vinovaţi, tocmai pen­
d'altro che di esser fedeli ai p r o p r i principii, da u o m i n i tru că sunt fideli principiilor lor, de alţi oameni, înzestraţi
dotaţi dei medesimi sensi, e per c o n s e g u e n z a delle me­ cu aceleaşi simţuri şi, în consecinţă, cu aceleaşi pasiuni, fi­
desime passioni, con meditate formalitâ e con lente tor- ind sfâşiaţi prin formalităţi meticuloase şi prin cazne în­
ture lacerati, g i o c o n d o spettacolo di u n a fanatica delungate, într-un spectacol îmbucurător pentru fanatica
moltitudine ? mulţime?134

172 173
§ XXVIII § XXVIII

DELLA PENA DI MORTE DESPRE PEDEAPSA C U M O A R T E A 1 3 5

Questa inutile prodigalitá di supplicii, che non ha mai Această inutilă risipă de cazne, care nicicând nu i-au fă­
resi m i g l i o r i gli uomini, mi ha spinto ad e s a m i n a r e se la cut pe oameni mai buni, m-a îndemnat să examinez dacă
morte sia veramente utile e giusta in un governo bene [pedeapsa cu] moartea este într-adevăr utilă şi justă într-o
o r g a n i z z a t o . Q u a l p u ó essere il diritto che si attribuis- guvernare bine organizată. Care poate fi dreptul pe care şi-1
cono gli u o m i n i di t r u c i d a r e i l o r o simili ? N o n certa- arogă oamenii atunci când îşi ucid în mod barbar semenii ?
Desigur nu dreptul din care decurg suveranitatea şi legile.
mente q u e l l o da cui risulta la sovranitá e le leggi. Esse
Legile nu sunt decât suma unor minime porţiuni de liber­
non sonó che u n a s o m m a di m i n i m e p o r z i o n i della pri­
tate personală a fiecăruia; ele reprezintă voinţa generală care
vara liberta di c i a s c u n o ; esse rappresentano la volontá
este însumarea voinţelor individuale. Cine să fie acela care
genérale, che é l'aggregato delle particolari. C h i é mai a hotărât să lase în seama altor oameni arbitrarul de a-1 uci­
colui che abbia voluto lasciare ad altri u o m i n i l'arbitrio de ? C u m e oare cu putinţă ca în acel minim sacrificiu al
di u c c i d e r l o ? C o m e mai nel m i n i m o sacrificio della li­ libertăţii individuale să regăsim bunul cel mai de preţ în­
berta di ciascuno vi p u ó essere q u e l l o del m a s s i m o tra tre toate, viaţa? Iar dacă acest lucru s-a întâmplat, cum se
tutti i beni, la vita ? E se ció fu fatto, c o m e si accorda un împacă un asemenea principiu cu celălalt, conform căruia
tal p r i n c i p i o coll'altro, che l ' u o m o n o n é p a d r o n e di u c - nu stă în puterea omului hotărârea de a-şi lua viaţa, deşi
cidersi, e doveva esserlo se ha p o t u t o d a r é altrui ques- trebuie să stea în puterea lui de vreme ce a putut acorda
acest drept altcuiva sau chiar întregii societăţii ? 1 3 6
to diritto o alia societá intera ?
N o n é d u n q u e la pena di morte un diritto, mentre ho Aşadar, pedeapsa cu moartea nu este un drept (am de­
dimostrato che tale essere non p u ó , ma é u n a guerra del­ monstrat că nu poate fi un drept), ci este un război al na­
ţiunii împotriva unui cetăţean, întrucât consideră necesară
la n a z i o n e con un cittadino, perché g i u d i c a necessaria o
sau utilă eliminarea fiinţei sale. Dar dacă voi reuşi să demon­
utile la distruzione del suo essere. Ma se dimostreró non
strez că [pedeapsa cu] moartea nu este nici utilă şi nici ne­
essere la m o r t e né utile né necessaria, avró vinto la ca­
cesară, mă voi putea considera învingător în pledarea cauzei
usa delPumanitá. umanităţii. 1 3 7
La m o r t e di un cittadino non p u ó credersi necessa­ Moartea unui cetăţean poate fi considerată necesară doar
ria che p e r d u e motivi. II p r i m o , q u a n d o a n c h e privo di în două cazuri. Cel dintâi: când, deşi privat de libertate, el
liberta egli abbia ancora tali relazioni e tal p o t e n z a che continuă să aibă asemenea relaţii şi o asemenea putere în­
interessi la sicurezza della n a z i o n e ; q u a n d o la sua esis- cât poate aduce atingere securităţii naţiunii; chiar simpla

174 175
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

tenza possa p r o d u i r e una r i v o l u z i o n e pericolosa nella sa existenţă poate produce o răsturnare periculoasă a for­
forma di governo stabilita. La morte di qualche cittadi- mei de guvernare stabilite [constituite]. Moartea unor ce­
no divien d u n q u e necessaria q u a n d o la n a z i o n e r i c u p e - tăţeni devine aşadar necesară atunci când naţiunea este pusă
ra o perde la sua liberta, o nel tempo d e l l ' a n a r c h i a , în situaţia de a recupera ori de a-şi pierde libertatea, sau în
vremuri de anarhie, când dezordinile ţin loc de lege; dar
q u a n d o i disordini stessi tengon l u o g o di l e g g i ; ma d u -
în vremuri de liniştită domnie a legilor, într-o formă de gu­
rante il tranquillo regno délie leggi, in una forma di g o -
vernare care a întrunit voturile naţiunii, întărită atât în ex­
verno p e r la q u a l e i voti délia n a z i o n e siano riuniti, ben
terior cât şi în interior prin forţă şi prin opinie (cea din urmă
m u n i t a al di fuori e al di dentro dalla forza e dalla opi- poate chiar mai eficace decât forţa însăşi), atunci când pu­
nione, forse p i ù efficace délia forza medesima, d o v e il terea de a comanda o are doar adevăratul suveran, când bo­
c o m a n d o n o n è che presso il vero sovrano, d o v e le r i c - găţiile folosesc la cumpărarea plăcerilor şi nu a autorităţii,
chezze c o m p r a n o piaceri e non autorità, io non v e g g o în toate aceste situaţii eu nu văd de ce ar fi necesară elimi­
nécessita alcuna di distruggere un cittadino, se non q u a n - narea unui cetăţean, afară doar de cazul când moartea sa
do la di lui morte fosse il vero ed único freno p e r d i s t o - nu ar fi cumva singura şi adevărata frână pentru a-i împie­
gliere gli altri dal commettere delitti, secondo motivo per dica şi pe alţii să comită infracţiuni. Acesta este al doilea
caz în care pedeapsa cu moartea poate fi considerată justă
cui p u ô credersi giusta e necessaria la pena di morte.
şi necesară. 1 3 8
Q u a n d o la sperienza di tutt'i secoli, nei q u a l i l ' u l t i -
Chiar dacă experienţa secolelor trecute, în care nici cea
mo supplicio non ha mai distolti gli u o m i n i d e t e r m i n a d
mai cumplită caznă nu i-a abătut pe oamenii hotărâţi să adu­
dalFoffendere la società, q u a n d o l'esempio dei cittadini
că atingere societăţii, chiar dacă exemplul cetăţenilor ro­
romani, e v e n t ' a n n i di regno delPimperatrice Elisabet- mani şi douăzeci de ani de domnie ai împărătesei
ta di M o s c o v i a , nei quali diede ai p a d r i dei p o p o l i q u - Elisabeta 1 3 9 a Moscoviei în care ea a dat părinţilor popoa­
e s t ' i l l u s t r e e s e m p i o , che e q u i v a l e a l m e n o a m o l t e relor acest mare exemplu [abolirea pedepsei cu moartea],
conquiste cómprate col sangue dei figli della patria, non care valorează cel puţin cât multe cuceriri plătite cu sân­
persuadessero gli uomini, a cui il l i n g u a g g i o della r a g i o - gele fiilor patriei, chiar dacă toate aceste exemple nu i-ar
ne è sempre sospetto ed efficace quello delPautorità, bas- convinge pe oameni, care privesc cu suspiciune limbajul ra­
ta consultare la natura dell'uomo per sentiré la verità della ţiunii, considerându-1 eficace doar pe cel al autorităţii, e de
ajuns să cercetăm natura omului pentru a înţelege cât de
mía assersione.
adevărată este aserţiunea mea.
N o n è 1'intensione della pena che fa il m a g g i o r effet-
Cel mai mare efect asupra sufletului omenesc nu-1 pro­
to s u l l ' a n i m o u m a n o , ma l'estensione di essa; p e r c h é la
duce intensitatea pedepsei, ci durata ei; pentru că sensibi­
nostra sensibilità è p i ù fácilmente e stabilmente mossa
litatea noastră reacţionează mai uşor şi în mod constant mai
da m i n i m e ma replicate impressioni che da un forte ma degrabă sub impulsul unor impresii minime, dar repetate,
passeggiero m o v i m e n t o . L ' i m p e r o d e l l ' a b i t u d i n e è u n i - decât sub impulsul unei trăiri puternice, dar trecătoare. 1 4 0
versale sopra ogni essere che sente, e corne l ' u o m o p a r - Puterea obişnuinţei e universală, exercitându-se asupra ori­
la e c a m m i n a e procacciasi i suoi bisogni col di lei a i u t o , cărei fiinţe simţitoare; şi, aşa cum omul vorbeşte, umblă

176 177
DEI DELITTI E D E L L E PENE
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

cosí l'idée morali non si stampano nella mente che per şi-şi satisface nevoile cu ajutorul ei, la fel şi ideile morale
durevoli ed iterate percosse. N o n è il terribile ma p a s - nu se întipăresc în minte decât în urma unor durabile şi re­
seggiero spettacolo délia morte di uno scellerato, ma il petate lovituri. Stavila cea mai puternică în calea infracţiu­
lungo e stentato esempio di un u o m o privo di liberta, che, nilor nu este cumplitul dar trecătorul spectacol al morţii
divenuto bestia di servigio, ricompensa colle sue fatiche unui ticălos, ci exemplul îndelungat şi trudnic al unui om
quella società che ha offesa, che è il freno p i ù forte con- privat de libertate care, transformat în animal de muncă,
tro i delitti. QuelPefficace, perché spessissimo ripetuto despăgubeşte prin truda sa societatea pe care a lezat-o. R a ­
ritorno sopra di noi medesimi, io stesso sarb ridotto a cosi portarea la noi înşine este eficace tocmai pentru că se re­
petă mereu: eu însumi voi suferi îndelung şi voi ajunge
lunga e misera condizione se commettero simili misfatti,
într-o asemenea situaţie nenorocită dacă voi comite astfel
è assai più possente che non l'idea délia morte, che gli
de nelegiuiri; şi ea e mult mai puternică decât ideea mor­
u o m i n i veggon sempre in u n a oscura lontananza. ţii, pe care oamenii oricum o văd întotdeauna pierdută în­
La pena di morte fa un'impressione che colla sua for- tr-un viitor îndepărtat şi neclar.
za non supplisce alia pronta dimenticanza, naturale Pedeapsa cu moartea trezeşte o impresie care, oricât de
all'uomo anche nelle cose più essenziali, ed accelerata dal- puternică, nu poate împiedica uitarea imediată, firească la
le passioni. R e g o l a generale : le impressioni violenţi sor- om chiar şi în ceea ce priveşte lucrurile esenţiale, fiind ea
p r e n d o n o gli uomini, ma non p e r l u n g o tempo, e perô chiar grăbită de pasiuni. Regula generală: pasiunile 1 4 1 vio­
sono atte a fare quelle rivoluzioni che di uomini c o m u n i lente îi înflăcărează pe oameni, dar nu pentru multă vreme,
ne fanno o dei Persiani o dei L a c e d e m o n i ; ma in un li­ şi de aceea sunt potrivite pentru a declanşa acele revoluţii ce
bero e t r a n q u i l l o governo le impressioni d e b b o n o esse- pot face dintr-un om un persan [învins] ori un spartan [în­
v i n g ă t o r ] 1 4 2 ; dar într-o guvernare liberă şi liniştită impre­
re p i ù frequenti che forti.
siile trebuie să fie mai degrabă frecvente decât puternice.
La pena di morte diviene u n o spettacolo per la m a g -
Pedeapsa cu moartea devine un spectacol pentru ma­
gior parte e un oggetto di c o m p a s s i o n e mista di sdegno
rea majoritate şi un prilej de compătimire amestecată cu dis­
p e r a l c u n i ; a m b i d u e questi sentimenti occupano p i ù
preţ pentru unii; ambele sentimente ocupă un loc mai mare
l'animo degli spettatori che non il salutare terrore che în sufletul spectatorilor decât teama salutară pe care legea
la legge pretende inspirare. Ma nelle pene moderate e pretinde că o inspiră. Dar în cazul pedepselor moderate şi
continue il sentimento d o m i n a n t e è l ' u l t i m o perché è il continue domină sentimentul compătimirii, având în ve­
solo. Il limite che fissar dovrebbe il legislatore al r i g o - dere că e singurul. Limita pe care ar trebui s-o stabilească
re délie p e n e sembra consistere nel sentimento di c o m - legislatorul pentru asprimea pedepselor pare să fie apari­
passione, q u a n d o comincia a prevalere su di ogni altro ţia sentimentului de compasiune, acel moment când el de­
n e l l ' a n i m o degli spettatori d ' u n supphcio p i ù fatto per vine dominant, anulând orice alt sentiment în sufletul
spectatorilor unui supliciu care are loc mai mult pentru ei
essi che per il reo.
decât pentru vinovat.
/Perché una pena sia giusta non deve avere che quei soli
/Pentru ca o pedeapsă să fie justă, ea trebuie să aibă nu­
gradi d'intensione che bastano a r i m u o v e r e gli u o m i n i
mai acele grade de intensitate care sunt suficiente pentru

178
179
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

dai delitti ; ora non vi è a l c u n o che, riflettendovi, scie- a-i abate pe oameni de la infracţiuni; aşadar nu există om
care, gândindu-se bine, să aleagă pierderea totală şi pe via­
glier possa la totale e perpetua perdita délia p r o p r i a li­
ţă a propriei libertăţi, oricât de avantajoasă ar putea fi o in­
berta p e r q u a n t o a w a n t a g g i o s o possa essere un d e l i t t o :
fracţiune: aşadar, intensitatea pedepsei cu sclavia pe viaţă,
dunque Pintensione délia pena di schiavitù perpetua sos- în locul pedepsei cu moartea, este exact gradul de intensi­
tituita alla pena di morte ha ció che basta p e r r i m u o v e - tate necesar pentru a convinge orice om să nu comită in­
re q u a l u n q u e a n i m o d e t e r m i n a t o ; a g g i u n g o che ha di fracţiunea; adaug că prezintă un avantaj în plus: foarte mulţi
p i u : moltissimi r i s g u a r d a n o la morte con viso tranquil­ oameni privesc moartea liniştiţi şi hotărâţi; unii din fana­
lo e fermo, chi p e r fanatismo, chi per vanità, che quasi tism, alţii din vanitate - care aproape întotdeauna îi înso­
ţeşte pe oameni până dincolo de mormânt -, alţii mânaţi
sempre a c c o m p a g n a P u o m o al di là dalla tomba, chi per
de o ultimă şi disperată încercare de a-şi curma firul zile­
un u l t i m o e disperato tentativo o di non vivere o di sor­
lor sau de a scăpa de mizerie; dar nici fanatismul şi nici va­
tir di m i s e r i a ; ma né il fanatismo né la vanità stanno fra nitatea nu rezistă în butuci sau în lanţuri, sub loviturile
i ceppi o le catene, sotto il bastone, sotto il giogo, in una parului, în jug, într-o cuşcă de fier, căci cel disperat nu e
gabbia di ferro, e il disperato non finişçe i suoi mali, ma la sfârşitul şirului nenorocirilor sale, ci abia le începe. Su­
gli comincia. L ' a n i m o nostro resiste p i ù alla violenza ed fletul nostru rezistă mai bine la violenţă şi la durerile ex­
agli estremi ma passeggieri dolori che al tempo ed all'in- treme dar trecătoare, decât la scurgerea timpului şi la
plictiseala necontenită; căci sufletul, am putea spune, poa­
cessante noia ; perché egli p u ô per dir cosi condensar tut-
te concentra întreaga sa forţă pentru un moment ca să res­
to se stesso per un m o m e n t o p e r respinger i p r i m i , ma
pingă violenţa şi durerile extreme, în timp ce elasticitatea
la vigorosa di lui elasticità non basta a resistere alla lun­ sa viguroasă nu-i este de ajuns pentru a rezista acţiunii în­
ga e ripetuta azione dei secondi. Colla pena di morte ogni delungate şi repetate a scurgerii timpului şi a plictiselii. In
esempio che si dà alla n a z i o n e suppone un d e l i t t o ; ne- cazul pedepsei cu moartea, fiecare exemplu dat naţiunii pre­
11a pena di schiavitù perpetua un sol delitto dà moltis­ supune o infracţiune [săvârşită]; în cazul pedepsei cu scla­
simi e durevoli esempi, e se egli è i m p o r t a n t e che gli via pe viaţă, o singură infracţiune dă exemple multe şi
durabile şi, dacă este important ca oamenii să vadă dese­
u o m i n i v e g g a n o spesso il poter délie leggi, le p e n e di
ori puterea legilor, pedepsele cu moartea nu trebuie să fie
morte n o n d e b b o n o essere molto distanţi fra di l o r o :
prea depărtate în timp între ele: aşadar presupun o frec­
dunque suppongono la frequenza dei delitti, dunque per­ venţă a infracţiunilor, aşadar, pentru ca acest supliciu să fie
ché questo supplicio sia utile bisogna che n o n faccia su util, el n-ar trebui să exercite asupra oamenilor întreaga im­
gli u o m i n i tutta Pimpressione che far dovrebbe, cioè che presie pe care ar trebui s-o exercite, adică ar trebui să fie
sia utile e non utile nel medesimo tempo. C h i dicesse che util şi ne-util în acelaşi timp. C u i ar susţine că sclavia pe
la schiavitù p e r p e t u a è d o l o r o s a q u a n t o la m o r t e , e per- viaţă este tot atât de dureroasă ca şi [pedeapsa cu] moar­
tea, şi deci la fel de crudă, îi răspund că probabil este chiar
ciô e g u a l m e n t e crudele, io risponderô che s o m m a n d o
mai crudă, dacă însumăm momentele nefericite ale sclaviei,
tutti i momenti infelici délia schiavitù lo sarà forse anche
dar ele sunt împrăştiate pe durata întregii vieţi, în timp ce
di più, ma questi sono stesi sopra tutta la vita, e quella

180 181
DEI DELITTI E D E L L E PENE
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

esercita tutta la sua forza in un m o m e n t o ; ed é questo pedeapsa cu moartea exercită întreaga ei forţă într-un sin­
il v a n t a g g i o della pena di schiavitú, che spaventa p i ú chi gur moment; acesta este avantajul pedepsei cu sclavia, care
la v e d e che chi la soffre; p e r c h é il p r i m o considera tut­ înspăimântă mai mult pe cel ce o vede decât pe cel ce o su­
ta la s o m m a dei m o m e n t i infelici, ed il secondo é d a l l ' i n - portă, căci cel dintâi ia în considerare întreaga sumă a mo­
felicitá del momento presente distratto dalla futura. Tutti mentelor nefericite, pe când cel de-al doilea [cel care o
i mali s ' i n g r a n d i s c o n o n e l P i m m a g i n a z i o n e , e chi soffre suportă] este concentrat asupra nenorocirii prezente ne-
trova delle risorse e delle c o n s o l a z i o n i non conosciute maiputându-se gândi şi la cea viitoare. Toate relele se am­
e non credute dagli spettatori, che sostituiscono la p r o - plifică în imaginaţie; cel care suferă găseşte resurse şi
p r i a sensibilitá a l l ' a n i m o incallito dell'infelice./ consolări ce rămân necunoscute şi greu de imaginat spec­
tatorilor, care pun propria lor sensibilitate în locul sufle­
Ecco presso a p o c o il r a g i o n a m e n t o che fa un ladro tului împietrit al nefericitului./
o un assassino, i quali non h a n n o altro contrappeso p e r
Iată care ar fi aproximativ gândirea unui hoţ sau a unui
non v i o l a r e le leggi che la forca o la ruota. So che lo svi- asasin, a căror cale spre violarea legilor este închisă doar
luppare i sentimenti del proprio animo é un'arte che s'ap- de furcă sau de roată. Ştiu că expunerea sentimentelor pro­
p r e n d e colla e d u c a z i o n e ; m a p e r c h é u n l a d r o non priului suflet constituie o artă ce se însuşeşte prin educa­
r e n d e r e b b e bene i suoi principii, non p e r ció essi agis- ţie; dar dacă un hoţ nu-şi poate expune bine principiile, asta
con meno. Quali sonó queste leggi ch'io debbo rispetta- nu înseamnă că ele au o influenţă mai mică. Care sunt le­
re, che lasciano un cosí grande intervallo tra me e il ricco ? gile pe care eu trebuie să le respect, dar care lasă o atât de
Egli mi nega un soldó che li cerco, e si scusa col coman- mare distanţă între mine şi cel bogat ? El îmi refuză un bă-
darmi un travaglio che non conosce. Chi ha fatte queste nuţpe care i-lcer şi se justificătrimiţându-măsăfac o mun­
leggi? Uomini ricchi epotenti, che non si sonó mai deg- că pe care n-o cunoaşte. Cine a făcut aceste legi? Oameni
nati visitare le squallide capanne delpovero, che non han- bogaţi şi puternici, care n-au catadicsit să viziteze colibele
no mai diviso un ammuffito pane fraile innocenti grida mizerabile ale săracului, care n-au frânt niciodată în bu­
căţi o pâine mucegăită printre strigătele nevinovate ale co­
degli affamati figliuoli e le lagrime della moglie. Rom-
pilaşilor flămânzi şi lacrimile soţiei. Să rupem aceste legături
piamo questi legami fatali alia maggiorparte ed utiliad
fatale pentru cei mulţi şi utile pentru câţiva tirani indolenţi,
alcuni pochi ed indolenti tiranni, attacchiamo Vingius-
să atacăm nedreptatea la rădăcina ei. Mă voi întoarce la sta­
tizia nella sua sorgente. Ritornerb nel mió stato d'indi-
rea mea de independenţă naturală, voi trăi pentru o vre­
pendenza naturale, vivrb libero e felice per qualche tempo
me liber şi fericit, [hrănindu-mă] din roadele curajului şi
coifrutti del mió coraggio e della mia industria, verra ale iscusinţei mele; va veni poate şi ziua durerii şi a căin­
forse ilgiorno del dolore e delpentimento, ma sara bre­ ţei, dar va fi un moment scurt şi voi avea o zi de chin în
ve questo tempo, ed avrb un giorno di siento per molti schimbul multor ani de libertate şi plăceri. Rege peste un
anni di liberta e dipiaceri. Re di un piccol numero, cor- pumn de oameni, voi îndrepta greşelile destinului şi-i voi
reggeró gli errori della fortuna, e vedrb questi tiranni im- vedea pe aceşti tirani pălind de frică şi tremurând în faţa
pallidire e palpitare alia presenza di colui che con un aceluia pe care înainte, conform codului opulenţei lor jig­
insultante fasto posponevano ai loro cavalli, ai loro cani. nitoare, îl situau mai prejos decât caii şi decât câinii lor.

182
183
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

Allora la religione si affaccia alia mente dello scellera- In acel moment, în mintea ticălosului se iţeşte religia, care
to, che abusa di tutto, e presentandogli un facile penti- abuzează de orice [ocazie], şi, arătându-i o căinţă uşoară
mento ed una quasi certezza di eterna felicita, dımınuisce şi o certitudine aproape totală a fericirii veşnice, reduce sub­
di m o h o l'orrore di q u e l F u l t i m a tragedia. stanţial grozăvia acestei ultime tragedii. 1 4 3
Ma colui che si vede avantı agh occhi un gran n u m e ­ Dar cel care vede înaintea ochilor săi [conturându-se
perspectiva de a petrece] un număr mare de ani sau chiar
ro d'anni, o anche tutto il corso délia vita che passereb­
întreaga viaţă în sclavie şi durere, sub privirile concetăţe­
be n e l l a s c h i a v i t ù e nel d o l o r e in faccia a' suoi
nilor săi, cu care trăieşte în prezent liber şi încadrat într-o
concittadini, c o ' quali vive libero e sociabile, schiavo di
societate, devenind sclav al acelor legi care înainte îl ocro­
quelle leggi dalle quali era protetto, fa un utile p a r a g o -
tiseră, face o comparaţie utilă între această perspectivă, pe
ne di tutto cio coll'incertezza delPesito d e ' suoi delitti,
de o parte, şi nesiguranţa rezultatului infracţiunilor sale şi
colla brevità del tempo di cui ne goderebbe i frutti.
scurtimea timpului cât s-ar putea bucura de roadele lor, pe
L'esempio c o n t i n u o di quelli che attualmente vede vit- de altă parte. Exemplul permanent al acelora pe care în pre­
time délia p r o p r i a inavvedutezza, gli fa u n a impressio- zent îi vede ajunşi victime ale nesocotinţei lor îi produce
ne assai più forte che non lo spettacolo di un supplicio o impresie mult mai puternică decât spectacolul unui su­
che lo indurisce p i ù che non lo corregge. pliciu care mai degrabă îl înrăieşte decât îl corectează.
N o n è utile la pena di morte p e r l'esempio di atro- Pedeapsa cu moartea nu este utilă din cauza exemplu­
cità che dà agli u o m i n i . Se le passioni o la nécessita dél­ lui de atrocitate pe care-1 dă oamenilor. Dacă pasiunile şi
ia guerra h a n n o insegnato a spargere il sangue u m a n o , necesitatea războiului i-au învăţat pe oameni cu vărsarea
le leggi moderatrici délia condotta degli u o m i n i non do- de sânge omenesc, legile care ponderează conduita oame­
vrebbono aumentare il fiero esempio, tanto più funesto nilor n-ar trebui să întărească acest exemplu feroce, cu atât
quanto la morte legale è data con ístudio e con forma- mai funest cu cât moartea legală se aplică cu formalităţi me­
htà. P a r m i un assurdo che le leggi, che sono l'espressio- ticulos studiate. Mi se pare absurd ca legile - expresie a
voinţei publice — ce detestă şi pedepsesc omuciderea să co­
ne délia p u b b h c a volontà, che detestano e p u m s c o n o
mită chiar ele însele una, iar când îşi propun să-i îndepăr­
l ' o m ı c ı d ı o , ne c o m m e t t o n o u n o esse medesime, e, per
teze pe cetăţeni de la asasinate, să ordone un asasinat public.
allontanare ı cittadini dall'assassinio, o r d i n i n o un p u b -
Care sunt legile adevărate şi cele mai utile ? Acele pacte şi
bhco assassinio. Q u a l i sono le vere e le più utili leggi ?
condiţii pe care toţi ar dori să le respecte şi să le propună,
Q u e i pattı e quelle c o n d ı z ı o n ı che tutti vorrebbero os-
în timp ce glasul interesului privat - atât de des ascultat -
servare e p r o p o r r e , mentre tace la voce sempre ascolta- este redus la tăcere sau, cel mult, se împleteşte cu glasul in­
ta dell'ınteresse privato o sı c o m b i n a con q u e l l o del teresului public. Ce sentimente încearcă oamenii în legă­
pubblico. Q u a l i sono i sentimenti di ciascuno sulla pena tură cu pedeapsa cu moartea ? Le citim în manifestările de
di morte ? L e g g i a m o l i negii attı d ' i n d e g n a z i o n e e di di- indignare şi dispreţ cu care toţi îl privesc pe călău, care to­
sprezzo con cui ciascuno g u a r d a il carnefice, che è p u r e tuşi este un nevinovat executant al voinţei publice, un bun
un innocente esecutore délia p u b b l i c a volontà, un b u o n cetăţean care contribuie la binele public, instrumentul

184 185
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

cittadino che contribuisce al ben pubblico, lo stromen- necesar în scopul realizării siguranţei interne, asemenea
to necessario alla pubblica s i c u r e z z a al di dentro, corne vitejilor soldaţi care asigură siguranţa externă. C a r e este
i valoroşi soldaţi al di fuori. Q u a i è d u n q u e l'origine di aşadar originea acestei contradicţii ? Şi de ce este atât de
questa contradizione ? E perché è indelebile negii uomini puternic înrădăcinat la oameni acest sentiment ce contra­
zice raţiunea ? Pentru că oamenii, în colţul cel mai ascuns
questo sentimento ad onta délia ragione ? Perché gli u o -
al sufletelor lor - parte ce păstrează mai mult decât ori­
mini nel pm secreto dei loro animi, parte che p i ù
care alta forma originară a vechii naturi -, au crezut în­
d'ogn'altra conserva ancora la forma originale délia vec- totdeauna că propria lor viaţă nu depinde de nici un fel
chia natura, hanno sempre creduto non essere la vita p r o - de autoritate în afara necesităţii, care cu sceptrul ei de fier
pria in potestà di alcuno fuori che délia nécessita, che conduce universul.
col suo scettro di ferro r e g g e l'universo. Ce gândesc oare oamenii văzându-i pe înţelepţii magis­
C h e d e b b o n pensare gli u o m i n i nel vedere i savi m a - traţi şi pe sacerdoţii solemni ai justiţiei ce prezidează liniş­
gistraţi e i gravi sacerdoţi délia giustizia, che con indif­ tiţi şi indiferenţi la târârea într-o ceremonie lentă a unui
férente tranquillità fanno strascinare con lento apparato vinovat spre moarte, iar în timp ce nenorocitul se zbate pra­
un reo alla morte, e mentre un misero spasima nelle ul- dă ultimelor angoase aşteptând lovitura fatală, apare jude­
time angosce, aspettando il colpo fatale, passa il giudice cătorul rece şi insensibil - ba poate chiar complăcându-se
con insensibile freddezza, e fors'anche con segreta com- în adâncul său de propria-i autoritate - gata să se înfrup­
te din confortul şi plăcerile vieţii ? Vai nouă!, vor spune
piacenza délia propria autorità, a gustare i comodi e i pia-
ei, aceste legi nu sunt decât nişte pretexte ce permit folosi­
ceri délia vita ? Ah /, d i r a n n o essi, queste leggi non sono
rea forţei, nu sunt altceva decât formalităţile pline de cru­
che ipretesti délia forza e le meditate e crudeli formalità
zime şi meticulos gândite ale justiţiei; nu sunt decât un
délia giustizia; non sono che un linguaggio di convenzio- limbaj convenţional pentru a ne sacrifica cu mai multă si­
neper immolarci con maggiore sicurezza, come vittime des- guranţă, asemenea unor victime, într-o jertfă pe altarul ido­
tinate in sacrificio, all'idolo insaziabile del dispotismo. lului nesătul al despotismului.
L'assassinio, che ci vien predicata come un terrihïle Asasinatul, despre care predicile ne spun căeo nelegiui­
misfatto, lo veggiamo pure senza ripugnanza e senzafu- re cumplită, îl vedem totuşi pus în practică cu sânge rece,
rore adoperato. Prevalghiamoci dell'esempio. Cipareva fără a repugna cuiva. Să tragem învăţăminte din acest exem­
la morte violenta una scena terrihile nelle descrizioni che plu. Moartea violentă ni se părea o scenă groaznică în de­
scrierile ce ni se făceau, dar vedem că este o treabă de o clipă.
ci venivan jatte, ma lo veggiamo un affare di momen-
Cu cât mai puţin înfricoşătoare ise va părea celui care, ne­
to. Quanto lo sarà meno in chi, non aspettandola, ne ris-
aşteptând-o, scapă de aproape toate durerile vieţii! Aces­
parmia quasi tutto cio che ha di doloroso! Tali sono i tea sunt funestele paralogisme pe care - dacă nu în mod
funesti paralogismi che, se non con chiarezza, confusa- clar, măcar în chip confuz - le fac oamenii dispuşi să co­
mente a l m e n o , fanno gli u o m i n i disposti a' delitti, n e ' mită infracţiuni, asupra cărora, după cum am văzut, abu­
quali, corne abbiam veduto, l'abuso délia religione p u ô zurile religiei au o influenţă mai puternică chiar decât însăşi
più che la religione medesima. religia.

186 187
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

Se mi si opponesse l'esempio di quasi tutt'i secoli e Dacă cineva ar vrea să mă contrazică, aducând ca exem­
di quasi tutte le nazioni, che h a n n o data p e n a di morte plu aproape toate secolele trecute şi aproape toate naţiu­
ad alcuni delitti, io risponderó che egli si annienta in fac- nile care au aplicat pedeapsa cu moartea pentru anumite
cia alia v e n t a , contro della q u a l e non vi ha p r e s c r i z i o - infracţiuni, eu i-aş răspunde că acest exemplu este anihilat
n e ; che la storia degli u o m i n i ci da l'idea di un i m m e n s o de adevăr, împotriva căruia nu există prescripţie; că isto­
pelago di errori, fra i quali p o c h e e confuse, e a grandi ria oamenilor se aseamănă cu o imensă mare de greşeli prin­
intervalli distanti, veritá s o p r a n n u o t a n o . Gli u m a n i sa- tre care plutesc câteva adevăruri confuze şi foarte
crifici furon c o m u n i a quasi tutte le nazioni, e chi ose­ îndepărtate între ele. Aproape toate naţiunile au practicat
ra scusargli ? C h e alcune poche societá, e per poco tempo sacrificiile umane, dar cine î n d r ă z n e ş t e să le justifice ?
Faptul că un număr mic de societăţi, şi pentru o durată scur­
solamente, si sieno astenute dal daré la morte, ció mi é
tă, s-au abţinut de la aplicarea pedepsei cu moartea, con­
piuttosto favorevole che contrario, perché ció é confor­
stituie mai degrabă un argument în favoarea mea decât unul
me alia fortuna delle grandi veritá, la durata delle quali
contrar mie, căci acest fapt ilustrează soarta marilor ade­
non é che un l a m p o , in p a r a g o n e della l u n g a e t e n e b r o ­
văruri, care durează cât ţine un fulger în comparaţie cu
sa norte che involge gli uomini. N o n é ancor giunta Pepo-
noaptea lungă şi întunecoasă care îi învăluie pe oameni. Nu
ca fortunata, in cui la veritá, come finora Perrore,
a sosit încă vremea fericită în care adevărul - aşa cum s-a
appartenga al p i ú gran n u m e r o , e da questa legge u n i - întâmplat până acum cu greşeala - să fie apanajul celor
versale n o n ne sonó ándate esenti fin ora che le solé ve­ mulţi, şi de la această lege universală nu au făcut până acum
ritá che la S a p i e n z a infinita ha v o l u t o divider dalle altre excepţie decât unicele adevăruri pe care înţelepciunea in­
col rivelarle. finită a voit să le separe de celelalte prin revelaţie.
La voce di un filosofo é t r o p p o debole contro i tu- Glasul unui filozof este prea slab faţă de zarva şi urle­
multi e le grida di tanti che son guidati dalla cieca con- tele atâtor oameni conduşi de oarba obişnuinţă, dar puţi­
suetudine, ma i pochi saggi che sonó sparsi sulla faccia nii înţelepţi răspândiţi pe faţa pământului mă vor aproba
della térra mi faranno eco n e l l ' i n t i m o d e ' loro c u o r i ; e în străfundul inimii lor; iar dacă adevărul, biruind nenu­
se la veritá potesse, fra gl'infiniti ostacoli che Pallonta- măratele obstacole ce-1 ţin departe de un monarh în ciuda
nano da un monarca, mal grado suo, giungere fino al suo voinţei sale, ar putea să ajungă până la tronul său, atunci
să ştie [acel monarh] că adevărul este solul dorinţelor se­
trono, sappia che ella vi arriva c o ' voti segreti di tutti gli
crete ale tuturor oamenilor, să ştie că în faţa sa va dispă­
uomini, sappia che tacerá in faccia a lui la s a n g u i n o s a
rea faima sângeroasă de cuceritori [a monarhilor] şi că justa
fama dei conquistatori e che la giusta posteritá gli asseg-
posteritate îl va pune la loc de cinste printre iubitorii de
na il p r i m o l u o g o fra i pacifici trofei dei Titi, degli A n -
pace ca Titus, Antonino şi Traian 1 4 4 .
tonini e dei Traiani.
Omenirea ar fi fericită dacă pentru prima oară i s-ar dic­
Felice Pumanitá, se per la p r i m a volta le si dettassero ta legi, acum când vedem pe toate tronurile Europei mo­
leggi, ora che v e g g i a m o riposti su i troni di E u r o p a m o - narhi binefăcători, iubitori ai virtuţilor paşnice, ai ştiinţelor,
narchi benefici, animatori delle pacifiche virtü, delle ai artelor, părinţi ai popoarelor lor, cetăţeni încoronaţi a

188 189
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

scienze, delle arti, p a d r i d e ' loro popoli, cittadini coro­ căror autoritate crescută sporeşte fericirea supuşilor, căci
nari, l'aumento dell'autoritâ d e ' quali forma la felicita d e ' elimină acel despotism intermediar (mai capabil de cruzi­
sudditi perché toglie quelPintermediario dispotismo p i u me, fiind mai puţin sigur) care sufoca dorinţele întotdea­
una sincere ale poporului ce sunt întotdeauna de bun augur
crudele, perché m e n sicuro, da cui venivano soffogati i
atunci când pot să-şi croiască drum până la t r o n ! 1 4 5 Dacă
voti sempre sinceri del p o p ó l o e sempre fausti q u a n d o
ei lasă să dăinuiască vechile legi, eu cred că acest lucru se
posson giungere al t r o n o ! Se essi, dico, lascian sussis-
datorează dificultăţii enorme de a îndepărta rugina gre­
tere le antiche leggi, ció nasce d a l i a difficoltâ infinita di
şelilor venerate de atâtea secole, şi acesta este un motiv
togliere dagli errori la venerata r u g g i n e di molti secoli,
pentru cetăţenii luminaţi să-şi dorească cu şi mai multă
ció é un m o t i v o p e r i cittadini i l l u m i n a t i di desiderare ardoare continua sporire a autorităţii acestora [a monar­
con maggiore ardore il continuo accrescimento della loro hilor l u m i n a ţ i ] . 1 4 6
autoritâ.

190 191
§XXIX §XXIX
DELLA CATTURA DESPRE ARESTARE

Un errore non meno comune che contrario al fine so­ O greşeală pe cât de comună pe atât de contrară sco­
ciale, che è l'opinione délia propria sicurezza, è il las- pului social (care este opinia [sentimentul certitudinii] pri­
ciare arbitro il magistrato esecutore délie leggi vind securitatea personală) este faptul de a lăsa la latitudinea
d ' i m p r i g i o n a r e un cittadino, di togliere la liberta ad un magistratului care aplică legile libertatea de a trimite în
nemico per frivoli pretesti, e di lasciare impunito un ami­ închisoare un cetăţean, de a priva de libertate un duşman
co ad onta d e g l ' i n d i z i p i ù forti di reità. La p r i g i o n i a è pe baza unor pretexte frivole şi de a lăsa nepedepsit un prie­
una p e n a che p e r nécessita deve, a differenza d ' o g n ' a l - ten, în ciuda indiciilor puternice de vinovăţie. închisoarea,
tra, precederé la d i c h i a r a z i o n e del delitto, ma questo ca- spre deosebire de alte pedepse, trebuie în mod necesar să
rattere distintivo non le toglie Paltro essenziale, cioè che fie anterioară declarării vinovăţiei, dar această caracteris­
tică nu o scuteşte de un alt element esenţial, şi anume că
la sola legge determini i casi nei quali un u o m o è deg-
exclusiv legea determină cazurile în care un om este pasi­
no di pena. La legge d u n q u e accennerà g l ' i n d i z i di un
bil de pedeapsă. Aşadar, legea va prevedea ce indicii ale unei
delitto che meritano la custodia del reo, che lo assog-
infracţiuni obligă la luarea în custodie a inculpatului şi care
gettano ad un esame e ad u n a pena. La p u b b l i c a fama,
îl fac pasibil de cercetare şi pedeapsă. Renumele [de rău­
la fuga, la stragiudiciale confessione, quella d ' u n com-
făcător] ajuns de domeniu public, fuga, mărturia extraju­
pagno del delitto, le minaccie e la costante inimicizia con
diciară, mărturia unui complice al infracţiunii, ameninţările
l'offeso, il corpo del delitto, e simili indizi, sonó prove şi permanenta duşmănie faţă de cel lezat, corpul delict şi
bastanti p e r catturare un cittadino ; ma queste p r o v e de- alte asemenea indicii constituie probe suficiente pentru
vono stabilirsi dalla legge e non dai giudici, i decreti d e ' arestarea unui cetăţean; dar aceste probe trebuie să fie sta­
quali sono sempre opposti alia liberta politica, q u a n d o bilite de lege şi nu de judecători, ale căror hotărâri îngră­
non sieno p r o p o s i z i o n i particolari di u n a massima ge­ desc întotdeauna libertatea politică, cu excepţia cazurilor
nerale esistente nel pubblico codice. A misura che le pene particulare prevăzute de o regulă generală existentă în co­
saranno moderate, che sarà tolto lo squallore e la fame dul public. Pe măsură ce pedepsele vor fi mai moderate,
dalle carceri, che la c o m p a s s i o n e e l ' u m a n i t à p e n e t r e - pe măsură ce se va elimina mizeria şi foametea din închi­
ranno le p o r t e ferrate e c o m a n d e r a n n o a g l ' i n e s o r a b i l i sori, ce compasiunea şi omenia vor pătrunde pe porţile fe­
ed induriti miniştri della giustizia, le leggi potranno con- recate şi îi vor călăuzi pe inexorabilii şi încrâncenaţii
tentarsi d ' i n d i z i sempre p i ù deboli p e r catturare. U n miniştrii ai justiţiei, legile vor putea să considere suficiente
pentru arestare indicii din ce în ce mai slabe. Un om acuzat

192 193
DEI DELITO. E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

u o m o accusato di un delitto, carcerato ed assoluto non de o infracţiune, trimis în închisoare şi [apoi] achitat nu ar
dovrebbe p o r t a r seco nota a l c u n a d'infamia. Q u a n t i ro­ trebui să rămână marcat de stigmatul infamiei. Nenumă­
mani accusati di gravissimi delitti, trovati p o i innocenti, raţi romani acuzaţi de infracţiuni foarte grave au fost apoi
furono dal popólo riveriti e di magistrature onoraţi ! Ma găsiţi nevinovaţi şi s-au bucurat de respectul poporului, fi­
p e r q u a i ragione è cosí diverso ai t e m p i noştri l'esito di ind răsplătiţi chiar cu sarcini importante! Din ce cauză în
un innocente ? Perché sembra che nel presente sistema zilele noastre e aşa de diferită soarta unui nevinovat ? Pen­
criminale, secondo l'opinione degli uomini, prevalga l'i- tru că se pare că, în actualul sistem penal, conform opiniei
dea délia forza e délia prepotenza a quella délia giustizia; oamenilor, predomină ideea forţei şi a abuzului de forţă,
perché si gettano confusi nella stessa caverna gli accusati şi nu cea de justiţie; pentru că învinuiţii şi condamnaţii sunt
e i convinti; perché la p r i g i o n e è piuttosto un supplicio aruncaţi de-a valma în aceeaşi hrubă; pentru că închisoa­
che u n a custodia del reo //, e perché la forza interna tu­ rea este mai degrabă un supliciu decât un loc de custodie
trice délie leggi è separata d a l l a esterna difenditrice del a învinuitului //, şi pentru că forţa internă, ce tutelează le­
trono e délia nazione, q u a n d o unite d o v r e b b o n essere. gile, e despărţită de forţa externă apărătoare a tronului şi
Cosï la p r i m a sarebbe, p e r m e z z o del c o m u n e appog- a naţiunii, în timp ce ele ar trebui să fie unite. Astfel, cea
gio delle leggi, combinata colla facoltà giudicativa, ma dintâi [forţa internă], datorită sprijinului normal al legilor,
non dipendente da quella con i m m e d i a t a podestà, e la ar trebui să fie îmbinată cu facultatea judecătorească, fără
gloria, che accompagna la p o m p a , ed il fasto di un corpo a-i fi direct subordonată, în timp ce gloria care însoţeşte
militare toglierebbero l'infamia, la quale è più attaccata fastul unui corp militar ar şterge infamia care depinde mai
al m o d o che alla cosa, c o m e tutt'i p o p o l a r i sentimenti; degrabă de modalităţi decât de substanţa lucrurilor, asemeni
ed è p r o v a t o dall'essere le p r i g i o n i e militari nella c o m u ­ tuturor sentimentelor populare; şi acest lucru este demon­
ne o p i n i o n e non cosi infamanţi c o m e le forensi//. D u - strat de faptul că opinia comună consideră închisorile mi­
147
rano ancora nel popólo, ne' costumi e nelle leggi, sempre litare nu atât de infamante precum cele judiciare//.
di p i ù di un secólo inferiori in bontà ai l u m i attuali di Persistă încă în obiceiurile şi legile poporului - rămase în
una n a z i o n e , d u r a n o ancora le barbare i m p r e s s i o n i e le urmă cu un secol şi mai bine faţă de bunătatea luminilor
feroci idee dei settentrionali cacciatori p a d r i nostri. actuale ale naţiunii - impresiile barbare şi ideile feroce ale
strămoşilor noştri, vânători veniţi din nord. 1 4 8
A l c u n i hanno sostenuto che in q u a l u n q u e luogo com-
Unii au susţinut că o infracţiune - adică o acţiune con­
mettasi un delitto, cioè un'azione contraria aile leggi, pos-
trară legilor - trebuie să poată fi pedepsită indiferent de
sa essere p u n i t o ; quasi che il carattere di suddito fosse
locul unde se comite; ca şi cum calitatea de supus ar fi in­
indelebile, cioè sinónimo, anzi peggiore di quello di schia-
delebilă, adică sinonimă cu cea de sclav, ba chiar mai rea;
vo ; q u a s i che uno potesse esser suddito di un d o m i n i o
ca şi cum cineva ar putea să fie supusul unui stat, dar să
ed abitare in un altro, e che le di lui azioni potessero sen-
locuiască într-un alt stat, iar acţiunile comise de el ar pu­
za contradizione esser subordinate a d u e sovrani e a due
tea fi, fără a cădea în contradicţie, în subordinea a doi su­
codici sovente contradittori. A l c u n i c r e d o n o p a r i m e n t e
verani şi a două coduri, deseori contradictorii. Tot aşa, unii
che un'azione crudele fatta, per esempio, a Costantinopoli,
cred că o acţiune atroce săvârşită, de exemplu, la Constan-

194 195
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE
DEI DELITTI E DELLE PENE

tinopol, poate fi pedepsită la Paris, recurgând la o motivaţie


possa esser punita a P a r i g i , per Pastratta r a g i o n e che chi
abstractă, şi anume că cel care lezează umanitatea merită să
offende Pumanità merita di avere tutta P u m a n i t à i n i m i -
aibă întreaga umanitate potrivnică şi dispreţul universal; ca
ca e Pesecrazione u n i v e r s a l e ; quasiché i giudici vindici
şi cum judecătorii ar fi garanţii sensibilităţii oamenilor şi nu
fossero délia sensibilità degli uomini e non piuttosto dei
ai pactelor care îi leagă între ei. Locul pedepsei este locul
patti che gli légano tra di loro. Il l u o g o délia pena è il unde s-a comis infracţiunea, căci numai acolo şi nu în altă
l u o g o del delitto, p e r c h é ivi solamente e non altrove gli parte oamenii [judecătorii] sunt obligaţi să aducă un pre­
u o m i n i sono sforzati di offendere un privato per preve- judiciu unui particular pentru a preveni prejudiciul public.
nire Poffesa pubblica. U n o scellerato, ma che non ha rotti Un nemernic, care însă nu a încălcat pactele unei societăţi
i patti di una società di cui non era m e m b r o , p u ô essere nefiind membru al acesteia, poate fi temut şi, prin urmare,
temuto, e perô dalla forza superiore délia società esiliato exilat sau exclus de forţa superioară a societăţii, dar nu poa­
ed escluso, ma non punito colle formalità délie leggi vin- te fi pedepsit conform formalităţilor legilor, care pedepsesc
dici dei patti, non délia malizia intrínseca délie azioni. încălcarea pactelor şi nu răutatea intrinsecă a acţiunilor. 1 4 9
Sogliono i rei di delitti più leggieri esser puniti o Se obişnuieşte ca vinovaţii de infracţiuni mai uşoare să
fie pedepsiţi fie în bezna unei închisori, fie să fie trimişi în­
nell'oscurità di u n a p r i g i o n e , o m a n d a d a dar esempio,
tr-o îndepărtată şi totuşi aproape inutilă sclavie, pentru a
con una lontana e p e r ô q u a s i inutile schiavitù, a nazioni
da exemplu unor naţiuni cărora nu le-au adus nici un pre­
che non hanno offeso. Se gli u o m i n i n o n s ' i n d u c o n o in
judiciu. Având în vedere faptul că oamenii nu se hotărăsc
un m o m e n t o a c o m m e t t e r e i più gravi delitti, la p u b b l i -
într-o clipă să comită cele mai grave infracţiuni, pedeapsa
ca pena di un gran misfatto sarà considerata dalla m a g -
publică a unei mari nelegiuiri va fi considerată de marea ma­
gior p a r t e come straniera ed impossibile ad a c c a d e r l e ; joritate ca fiind străină şi imposibil să îi atingă şi pe ei; dar
ma la pubblica pena di delitti più leggeri, ed a' quali Pani- pedeapsa publică a infracţiunilor mai uşoare, ce sunt mai
mo è più vicino, farà u n ' i m p r e s s i o n e che, d i s t o g l i e n d o - apropiate sufletului, va provoca o impresie care, distrăgân-
lo da questi, Pallontani viepiù da q u e g l i . Le pene n o n du-i de la infracţiunile uşoare, îi va îndepărta cu atât mai
devono solamente esser p r o p o r z i o n a t e fra loro ed ai d e - mult de cele grave. Trebuie să existe o proporţionalitate a
litti nella forza, ma anche nel m o d o d'infliggerle. A l c u n i pedepselor între ele şi în raport cu gravitatea infracţiunilor,
liberano dalla pena di un piccolo delitto q u a n d o la p a r - nu numai în ceea ce priveşte asprimea lor, dar şi în funcţie
te offesa lo perdoni, atto conforme alla beneficenza ed de modul de aplicare a lor. Unii consideră că o infracţiune
a l l ' u m a n i t à , ma contrario al ben p u b b l i c o , quasi che un minoră poate fi scutită de pedeapsă dacă partea lezată o iar­
cittadino privato potesse e g u a l m e n t e togliere colla sua tă, fapt potrivit cu mila şi cu omenia, dar contrar binelui
remissione l a nécessita d e l l ' e s e m p i o , c o m e p u ô c o n d o - public; ca şi cum un cetăţean particular ar putea în egală mă­
nare il risarcimento dell'offesa. Il diritto di far puniré non sură să elimine prin iertarea sa necesitatea exemplului, aşa
cum renunţă la despăgubirea prejudiciului. 1 5 0 Dreptul de a
è di un solo, ma di tutti i cittadini o del s o v r a n o . Egli
pedepsi nu aparţine unui singur om, ci este al tuturor ce­
non p u ô che r i n u n z i a r e alla sua p o r z i o n e di diritto, ma
tăţenilor sau al suveranului. Cineva poate renunţa la por­
non annullare quella degli altri.
ţia sa de drept, dar nu poate anula porţia celorlalţi.

197
196
§xxx §XXX
PROCESSI E PRESCRIZIONE PROCESE ŞI PRESCRIPŢIE

C o n o s c i u t e le p r o v e e calcolata la certezza del delit- Odată ce probele sunt cunoscute şi certitudinea infrac­
to, è necessario concederé al r e o il t e m p o e m e z z i o p - ţiunii e cântărită, este necesar să se acorde inculpatului tim­
p o r t u n i p e r giustifïcarsi; ma t e m p o cosi breve che non pul şi mijloacele potrivite pentru a se dezvinovăţi [a se
p r e g i u d i c h i alla p r o n t e z z a délia pena, che a b b i a m o v e - apăra]; dar un timp destul de scurt, în aşa fel încât să nu
prejudicieze promptitudinea pedepsei, care am văzut că e
d u t o essere u n o d e ' principali freni d e ' d e l k t i . U n mal
mijlocul cel mai eficace pentru înfrânarea infracţiunilor. O
inteso a m o r e délia u m a n i t à s e m b r a contrario a questa
rău înţeleasă iubire pentru omenire pare a se opune acor­
brevità di t e m p o , ma svanirà ogni d u b b i o se si rifletta dării unui răgaz de timp scurt, dar orice îndoială se va ri­
che i pericoli dell'innocenza crescono coi difetti délia le- sipi dacă ne gândim că pericolele pentru nevinovat cresc
gislazione. odată cu defectele legislaţiei.
Ma le leggi devono fissare un certo spazio di tempo, Legile trebuie să stabilească însă un anumit interval de
timp, atât pentru apărarea inculpatului cât şi pentru strân­
si alla difesa del reo che alle p r o v e d e ' delitti, e il g i u d i -
gerea probelor infracţiunilor, căci altfel judecătorul ar de­
ce diverrebbe législature se egli dovesse decidere del tem-
veni legislator dacă el ar trebui să hotărască asupra
p o necessario p e r p r o v a r e u n delitto. P a r i m e n t e quei timpului necesar pentru a demonstra o infracţiune [pro­
delitti atroci, dei quali l u n g a resta la m e m o r i a negii u o - batoriul unei infracţiuni]. De asemenea, acele infracţiuni
mini, q u a n d o sieno provati, non meritano alcuna p r e - atroce, ce rămân pentru multă vreme în memoria oameni­
scrizione in favore del reo che si è sottratto colla fuga; lor, atunci când sunt dovedite, nu trebuie să beneficieze de
nici un fel de prescripţie în favoarea vinovatului care s-a
ma i delitti minori ed oscuri d e v o n o togliere colla p r e -
sustras prin fugă; dar infracţiunile minore şi nelămurite tre­
scrizione Pincertezza délia sorte di un cittadino, perché
buie să înlăture incertitudinea sorţii unui cetăţean recur­
l'oscurità in cui sono staţi involti p e r l u n g o t e m p o i de­ gând la prescripţie, căci obscuritatea în care rămân
litti toglie l'esempio délia impunità, rimane intanto il p o - învăluite pentru multă vreme infracţiunile elimină exem­
tere al r e o di divenir migliore. Mi basta accennar questi plul impunităţii, lăsându-i vinovatului posibilitatea de a de­
p r i n c i p i i , perché non p u ô fissarsi un limite p r e c i s o che veni mai bun. Consider suficient să schiţez aceste principii,
având în vedere că nu se poate fixa o limită precisă decât
p e r u n a data legislazione e nelle date circostanze di u n a
într-o anumită legislaţie şi în împrejurările date ale unei
società; a g g i u n g e r ó solamente che, p r o vata l'utilità dél­
anume societăţi; mai adaug doar, după ce am demonstrat
ie p e n e m o d e r a t e in u n a nazione, le leggi che in p r o p o r - utilitatea pedepselor moderate în cadrul unei naţiuni, că

198 199
DEI D E L I T O E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

zione dei delitti scemano o accrescono il tempo délia pre- legile ce reduc sau cresc, în raport cu infracţiunile, timpul
scrizione, o il t e m p o d é l i e prove, formando cosi délia prescripţiei sau timpul strângerii probelor, transformând
în acest fel însăşi închisoarea sau exilul voluntar într-o par­
carcere m e d e s i m a o del v o l o n t a r i o esilio u n a p a r t e di
te a pedepsei, vor trebui să procedeze la o lesnicioasă î m ­
pena, s o m m i n i s t r e r a n n o u n a facile divisione di p o c h e
părţire a câtorva pedepse blânde pentru un mare număr de
pene d o i c i p e r u n g r a n n u m e r o d i delitti.
infracţiuni.
M a questi tempi n o n cresceranno nell'esatta p r o p o r - Aceste intervale de timp însă nu vor creşte în propor­
zione delPatrocità d e ' delitti, p o i c h é l a p r o b a b i l i t à dei ţie exactă cu atrocitatea infracţiunilor, căci probabilitatea
delitti è in ragione inversa délia loro atrocità. Dovrà dun- infracţiunilor este în raport invers cu atrocitatea lor. Va tre­
que scemarsi il t e m p o delPesame e crescere q u e l l o d é l - bui aşadar să fie redus timpul cercetării şi să crească cel al
ia p r e s c r i z i o n e , il che p a r r e b b e u n a c o n t r a d i z i o n e di prescripţiei; acest lucru s-ar părea că intră în contradicţie
cu ceea ce am afirmat mai înainte, anume că putem avea
q u a n t o dissi, cioè che p o s s o n o darsi p e n e e g u a l i a d e -
pedepse egale pentru infracţiuni inegale, considerând tim­
litti diseguali, valutando il tempo délia carcere o délia
pul petrecut în închisoare sau pe cel al prescripţiei, ambii
prescrizione, precedenţi la sentenza, come u n a pena. Per precedenţi sentinţei, ca făcând parte din pedeapsă. 1 5 1 Pen­
íspiegare al lettore la mía idea, distinguo d u e classı di de­ tru a explica cititorului ideea mea, fac distincţia între două
litti: la p r i m a è quella dei delitti atroci, e questa comin- clase de infracţiuni: prima este cea a infracţiunilor atroce
cia d a l l ' o m i c i d i o , e comprende tutte le u l t e r i o r i şi aceasta începe de la omucidere cuprinzând toate celelal­
sceleraggini; la seconda è q u e l l a dei delitti m i n o r i . Q u ­ te fapte nemernice; cea de-a doua este cea a infracţiunilor
esta distinzione ha il suo fondamento nella n a t u r a u m a ­ minore. Această împărţire îşi are temeiul său în natura uma­
nă. Securitatea propriei vieţi este un drept natural, securi­
na. La s i c u r e z z a della p r o p r i a vita è un diritto di natura,
tatea bunurilor este un drept social. Numărul motivelor care
la sicurezza dei beni è un diritto di società. Il n u m e r o
îi determină pe oameni să depăşească sentimentul natural
d e ' motivi che spingon gli u o m i n i oltre ii n a t u r a l e sen- de milă este cu mult mai mic decât numărul motivelor ce
tımento di pietà è di gran l u n g a minore al n u m e r o d e ' îi determină - din cauza dorinţei neînfrânate de a fi feri­
motivi che p e r la naturale avidità di esser feliei gli spin- ciţi - să violeze un drept ce nu sălăşluieşte în inimile lor
gono a violare un diritto, che non trovano n e ' l o r o cu- ci în convenţiile societăţii. Diferenţa maximă în ceea ce pri­
ori ma nelle c o n v e n z i o n i della società. La m a s s i m a veşte probabilitatea ca infracţiunile cuprinse în aceste două
differenza di p r o b a b i l i t à di queste d u e classi esige che clase să se petreacă impune să fie reglementate după prin­
cipii diferite: în cazul infracţiunilor atroce, tocmai pentru
si regohno con diverşi principii: nei delitti più atroci, per­
că sunt mai rare, trebuie redus timpul [durata] cercetării
ché piu rari, deve sminuirsi il t e m p o d e l l ' e s a m e p e r l'ac-
întrucât creşte probabilitatea nevinovăţiei inculpatului şi
crescimento della p r o b a b i l i t à d e l l ' i n n o c e n z a del reo, e
trebuie să crească timpul [termenul] prescripţiei, căci de
deve crescere il t e m p o della prescrizione, p e r c h é dalla sentinţa definitivă de nevinovăţie sau vinovăţie a unui om
definitiva sentenza della i n n o c e n z a o reità dı un u o m o depinde înlăturarea iluziei impunităţii, care este cu atât
dipende il togliere la lusinga della impunità, di c u i il dan- mai dăunătoare cu cât atrocitatea infracţiunii este mai mare.
no cresce coll'atrocità del delitto. Ma nei delitti m i n o r i Insă în cazul infracţiunilor minore, scăzând probabilitatea

200 201
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

s c e m a n d o s i la p r o b a b i l i t á d e l l ' i n n o c e n z a del reo, deve nevinovăţiei inculpatului, trebuie să crească timpul [dura­
crescere il t e m p o d e l l ' e s a m e e, scemandosi il d a n n o ta] cercetării şi, având în vedere reducerea caracterului dău­
delPimpunitá, deve d i m i n u i r s i il t e m p o della prescrizio- nător al impunităţii, trebuie să fie redus timpul [termenul]
ne. U n a tal distinzione di delitti in due classi n o n d o - prescripţiei. Această împărţire a infracţiunilor în două cla­
vrebbe ammettersi, se altrettanto scemasse il d a n n o se nu ar trebui să fie admisă în cazul în care caracterul dău­
nător al impunităţii ar descreşte în aceeaşi măsură în care
deíl'impunitá quanto cresce la probabilitá del delitto. /Ri-
ar creşte probabilitatea infracţiunii. 1 5 2 /Să ne gândim că un
flettasi che un accusato, di cui n o n consti né Pinnocen-
acuzat, care încă nu a fost dovedit nici vinovat nici nevi­
za né la reitá, b e n c h é liberato p e r m a n c a n z a di prove,
novat, chiar dacă a fost eliberat din lipsă de probe, poate
p u ó soggiacere p e r il m e d e s i m o delitto a n u o v a cattura
fi din nou arestat pentru aceeaşi infracţiune, în cazul în care
e a n u o v i esami, se e m a n a n o n u o v i indizi i n d i c a d dalla apar indicii noi prevăzute de lege, şi poate fi supus unor
legge, finché non passi il t e m p o della p r e s c r i z i o n e fis- noi cercetări, până la trecerea [expirarea] termenului pre­
sata al s u o delitto. T a l e é a l m e n o il t e m p e r a m e n t o che scripţiei stabilit pentru acea infracţiune. Mi se pare că aceas­
s e m b r a m i o p p o r t u n o p e r difendere e la sicurezza e la li­ ta este o cale moderată pentru a apăra atât securitatea cât
berta d e ' sudditi, essendo t r o p p o facile che l ' u n a non sia şi libertatea supuşilor, întrucât e prea uşor ca una să fie pri­
favorita a spese dell'altra, cosicché questi d u e beni, che vilegiată în dauna celeilalte, în aşa fel încât aceste două bu­
formano l'inalienabile ed u g u a l patrimonio di ogni citta- nuri, ce formează patrimoniul inalienabil şi egal pentru toţi
dino, n o n siano protetti e custoditi l ' u n o d a l l ' a p e r t o o cetăţenii, să nu ajungă să fie ocrotite şi păstrate, unul [se­
mascherato dispotismo, l'altro dalla turbolenta popolare curitatea] de despotismul deschis sau mascat, celălalt [li­
bertatea] de anarhia populară turbulentă./
anarchia./

202 203
§XXXI §XXXI
DELITTI DI P R O V A DIFFICILE INFRACŢIUNI GREU
DE DOVEDIT P R I N PROBE

In vista di questi principii strano parrà, a chi n o n ri-


Ţinând cont de aceste principii, celui care nu se gândeş­
flette che la ragione non è q u a s i mai stata la législatrice
te că raţiunea n-a fost aproape niciodată legiuitoarea na­
délie nazioni, che i d e l k t i o più atroci o più oscuri e chi-
ţiunilor, i se va părea ciudat ca infracţiunile fie cele mai
merici, cioè quelli d e ' quali l'improbabilità è m a g g i o r e ,
atroce fie cele mai obscure şi mai absurde, adică tocmai cele
sieno provati dalle conghietture e dalle prove p i ù deboli
pentru care improbabilitatea este mai mare, să fie probate
ed e q u i v o c h e ; quasiché le leggi e il giudice abbiano i n - de conjecturi şi probe dintre cele mai slabe şi echivoce; ca
teresse non di cercare la verità, ma di provare il d e h t t o ; şi cum legile şi judecătorul n-ar avea interesul de a căuta
quasiché di condannare un innocente non vi sia un tan- adevărul, ci de a demonstra infracţiunea; ca şi cum faţă de
to maggior pericolo quanto la probabilità dell'innocen- condamnarea unui nevinovat nu ar exista decât un alt pe­
za supera la probabilità del reato. M a n c a nella m a g g i o r ricol şi mai mare, şi anume situaţia ca probabilitatea nevi­
parte degli uomini quel vigore necessario egualmente per novăţiei să depăşească probabilitatea infracţiunii. Marii
i grandi d e l k t i che per le grandi virtù, per cui p a r e che majorităţi a oamenilor îi lipseşte acea vigoare necesară în
gli u n i v ă d a n sempre c o n t e m p o r a n e i colle altre in quel­ egală măsură pentru marile infracţiuni cât şi pentru ma­
le n a z i o n i che p i ù si sostengono p e r l ' a t t i v k à del gover- rile virtuţi; din această cauză se pare că cele dintâi merg
no e delle passioni cospiranti al pubblico bene che p e r mereu în paralel cu cele din urmă la acele naţiuni care îşi
la massa loro o la costante bontà delle leggi. In queste găsesc susţinerea mai degrabă în activitatea guvernării şi
le passioni indebolite s e m b r a n p i ù atte a m a n t e n e r e che în pasiunile ce contribuie la binele public decât în mări­
rea 1 5 3 lor sau în bunătatea constantă a legilor. La aceste na­
a migliorare la forma di governo. Da ció si cava u n a con-
ţ i u n i 1 5 4 pasiunile slăbite par a fi mai potrivite cu scopul
seguenza importante, che n o n sempre ın una n a z i o n e i 155
păstrării decât al îmbunătăţirii formei de guvernare. De
grandi d e l k t i p r o v a n o il suo d e p e r i m e n t o .
aici decurge o consecinţă importantă, şi anume că nu în­
V i s o n o a l c u n i d e l k t i che sono nel m e d e s i m o t e m ­
totdeauna marile infracţiuni ale unei naţiuni demonstrea­
po frequenti nella società e difficili a provarsi, e in q u ­
ză declinul ei.
esti la difficoltà délia p r o v a tien l u o g o délia p r o b a b i l i t à
Există unele infracţiuni care sunt în acelaşi timp frecven­
d e l l ' i n n o c e n z a , ed il d a n n o d e l l ' i m p u n i t à essendo t a n ­
te în societate şi greu de dovedit, şi în cazul lor dificulta­
to m e n o v a l u t a b i l e q u a n t o la frequenza di q u e s t i d e ­
tea prezentării probelor ţine loc de probabilitate [prezumţie]
lkti dipende da principii diverşi dal pericolo dell'impunità, de nevinovăţie; [în cazul lor] prejudiciul impunităţii - fiind

204 205
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

il t e m p o d e l l ' e s a m e e il t e m p o d e l l a p r e s c r i z i o n e d e - cu atât mai greu de evaluat cu cât frecvenţa acestor infrac­


v o n o d i m i n u i r s i egualmente. E p u r é gli adulterii, la gre­ ţiuni depinde de alte principii decât pericolul impunităţii
ca l i b í d i n e , c h e s o n ó delitti di difficile p r o v a , s o n ó -, timpul [durata] cercetării şi timpul [termenul] prescrip­
q u e l h che secondo i p r i n c i p i i ricevuti a m m e t t o n o le ti- ţiei trebuie reduse deopotrivă. Cu toate acestea adultere­
ranniche presunzioni, le quasi-prove, le semi-prove le, desfrânarea grecească 1 5 6 , care sunt infracţiuni greu de
dovedit, constituie acele infracţiuni pentru care, conform
( q u a s i c h e un u o m o p o t e s s e essere sem-innocente o
principiilor ce ni s-au transmis, se admit presupunerile ti­
semi-reo, cioé semi-punibile e semi-assolvibile), dove
ranice, aşa numitele cvasi-probe, semi-probe (ca şi cum un
l a t o r t u r a esercita i l c r u d e l e s u o i m p e r o n e l l a p e r s o n a
om ar putea fi semi-nevinovat sau semi-vinovat, adică
d e l l ' a c c u s a t o , nei t e s t i m o n i , e p e r s i n o in t u t t a la fami- semi-pasibil de pedeapsă sau semi-achitat), şi în cazul lor
g l i a d i u n infelice, c o m e con i n i q u a f r e d d e z z a inseg- tortura îşi exercită domnia sălbatică asupra acuzatului, a
nano alcuni dottori che si danno ai giudici per norma martorilor şi chiar a întregii familii a unui nefericit, după
e per legge. cum ne învaţă cu nedreaptă răceală unii savanţi ale căror
principii devin normă şi lege pentru judecători. 1 5 7
L'adulterio é un delitto che, considerato politicamen­
te, ha la sua forza e la sua d i r e z i o n e da d u e c a g i o n i : le Adulterul este o infracţiune care, privită din punct de
leggi variabih degli u o m i n i e quella fortissima a t t r a z i o - vedere politic, îşi extrage forţa şi modalitatea [de înfăptui­
ne che spinge l ' u n sesso verso l ' a l t r o ; simile in molti casi re] din două cauze: legile schimbătoare ale oamenilor şi acea
atracţie deosebit de puternică care împinge un sex către ce­
alia gravita motrice d e l l ' u n i v e r s o , p e r c h é c o m e essa di-
lălalt; în multe cazuri ea se aseamănă cu forţa de gravita­
m i n u i s c e colle distanze, e se l'una modifica t u t t ' i movi-
ţie care este motorul universului, căci asemeni gravitaţiei
menti d e ' corpi, cosi l ' a l t r a q u a s i tutti q u e l l i d e l l ' a n i m o , se reduce pe măsură ce distanţele cresc; şi dacă prima mo­
finché d u r a il di lei p e r i o d o ; dissimile in q u e s t o , che la difică toate mişcările corpurilor, la fel şi atracţia dintre sexe
gravita si mette in equilibrio cogli ostacoli, ma quella p e r modifică toate mişcările sufletului, cât timp durează ciclul
lo p i ú p r e n d e forza e v i g o r e col crescere d e g l i ostacoli ei; un lucru le deosebeşte însă: gravitaţia realizează un echi­
medesimi. libru când întâlneşte obstacole, în timp ce atracţia îşi tra­
ge forţa şi vigoarea chiar din obstacolele întâlnite.
Se io avessi a parlare a nazioni ancora prive della luce
Dacă ar trebui să mă adresez unor naţiuni încă lipsite
della religione direi che vi é ancora u n ' a l t r a differenza de lumina religiei, aş spune că există o altă diferenţă con­
considerabile fra questo e gli altri delitti. Egli nasce siderabilă între adulter şi celelalte infracţiuni. Adulterul se
d a l l ' a b u s o di un b i s o g n o costante ed universale a tutta naşte din abuzul unei necesităţi constante şi universale, co­
l'umanitá, bisogno anteriore, anzi fondatore della socie- mună întregii omeniri, o necesitate anterioară, ba chiar în­
tá medesima, laddove gli altri delitti d i s t r u t t o r i di essa temeietoare a societăţii înseşi, în timp ce celelalte infracţiuni,
h a n n o u n ' o r i g i n e piú d e t e r m i n a t a d a passioni m o m e n - distrugătoare ale societăţii, îşi au originea mai degrabă în
pasiunile momentane decât într-o necesitate naturală. Cine
tanee che da un bisogno naturale. Un tal b i s o g n o sem-
cunoaşte istoria şi omul îşi dă seama că o asemenea ne­
bra, p e r chi conosce la storia e l ' u o m o , s e m p r e u g u a l e
cesitate pare neschimbată, reprezentând o cantitate con-

206 207
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

nel medesimo clima ad u n a q u a n t i t á costante. Se ció fos- stanţă în condiţiile aceleiaşi clime. Dacă lucrul acesta ar fi
se vero, inutili, anzi perniciose sarebbero quelle leggi e quei adevărat, ar fi inutile şi chiar vătămătoare acele legi şi ace­
costumi che cercassero d i m i n u i r n e la s o m m a totale, per­ le obiceiuri ce ar încerca să reducă suma totală a adultere­
lor, căci efectul lor ar fi de a spori o parte din necesităţile
ché il loro effetto sarebbe di c a n e a r e u n a parte dei p r o -
proprii şi ale celorlalţi; în schimb, ar fi înţelepte acele legi
pri e degli altrui bisogni, ma sagge per lo contrario
şi obiceiuri care, ca să spunem aşa, urmând uşoara încli­
sarebbero quelle che, p e r d i r cosi, seguendo la facile in-
naţie a planului, ar împărţi şi canaliza suma în părţi egale
clinazione del piano, ne dividessero e diramassero la som­ şi porţii mici, împiedicând în mod uniform în toate direc­
ma ín tante eguali e piccole porztoni, che impedissero ţiile atât ariditatea cât şi inundaţia. 1 5 8 Fidelitatea conjuga­
uniformemente in ogni p a r t e e l'ariditá e l'allagamento. lă este întotdeauna proporţională cu numărul şi cu
La fedeltá coniugale é sempre proporzionata al n u m e r o libertatea căsătoriilor. In cazul în care ele sunt guvernate
ed alia liberta d e ' matrimoni. D o v e gli ereditari pregiu- de prejudecăţile moştenite şi autoritatea familială aranjea­
dizi gli reggono, dove la domestica potestá gli c o m b i n a ză şi rupe căsătoriile, atunci galanteria frânge pe ascuns le­
e gh scioglie, ivi la galantería ne r o m p e secretamente i le- găturile în ciuda moralei comune, a cărei datorie este să
condamne efectele, neluând în seamă cauzele. Insă cine tră­
gami ad onta della morale volgare, il di cui officio é di de­
ieşte pătruns de adevărata religie nu are nevoie de aseme­
clamare contro gli effetti, perdonando alie cagioni. Ma non
nea reflecţii, căci are la dispoziţie motive mai sublime ce
vi é bisogno di tali riflessioni p e r chi, vivendo nella vera
corectează forţa efectelor naturale. M o d u l în care se petre­
religione, ha p i ú sublimi motivi, che correggono la for- ce o asemenea infracţiune [adulterul] este atât de instanta­
za degli effetti naturali. L ' a z i o n e di un tal delitto é cosí neu şi misterios, atât de acoperit de vălul pe care chiar legile
instantánea e misteriosa, cosi coperta da quel velo mede­ l-au creat - văl necesar, dar fragil, şi care sporeşte preţui­
simo che le leggi hanno posto, velo necessario, ma fragi- rea faptei în loc s-o micşoreze -, ocaziile atât de la înde­
le, e che aumenta il pregio della cosa in vece di scemarlo, m â n a tuturor, consecinţele atât de echivoce, încât
le occasioni cosi facili, le conseguenze cosi equivoche, che legislatorul mai degrabă poate preveni infracţiunea decât
é p i ú in m a n o del legislatore il prevenirlo che corregger- s-o corecteze. Regulă generală: când o infracţiune, dato­
rită naturii sale, rămâne de cele mai multe ori nepedepsi­
lo. Regola genérale: in ogni delitto che, per sua natura,
tă, pedeapsa va deveni un stimulent. O caracteristică a
dev'essere il p i ú delle volte i m p u n i t o , la pena diviene un
imaginaţiei noastre face ca greutăţile - când nu sunt im­
incentivo. Ella é proprietá della nostra immaginazione che
posibil de depăşit sau deosebit de grele pentru comodita­
le difficoltá, se non sonó insormontabili o troppo difficili tea sufletului fiecărui om - să stârnească şi mai mult
nspetto alia pigrizia d'animo di ciascun uomo, eccitano piú imaginaţia şi să amplifice valoarea obiectului; ele sunt
vivamente Pimmaginazione ed ingrandiscono l'oggetto, aproape tot atâtea stavile care împiedică imaginaţia rătă­
perché elleno sonó quasi altrettanti ripari che impedisco- citoare şi schimbătoare să-şi părăsească obiectul [atenţiei]
no la vagabonda e volubile i m m a g i n a z i o n e di sortire şi, obligând-o să ia în considerare toate aspectele, ea [ima­
dall'oggetto, e costringendola a scorrere tutt'i rapporti, g i n a ţ i a ] se lasă înlănţuită mai degrabă de partea plăcută
p i ú strettamente si attacca alia parte piacevole, a cui p i ú a lucrurilor, către care sufletul nostru tinde în chip mai

208 209
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

naturalmente l ' a n i m o nostro si a w e n t a , che non alla d o - firesc, decât de partea dureroasă şi funestă, de care fuge ţi-
lorosa e funesta, da cui fugge e si allontana. nându-se la distanţă.
159
L'attica venere cosi severamente punita dalle leggi e Desfrânarea grecească , atât de sever pedepsită de legi
cosi fácilmente sottoposta ai tormenti v i n c i t o r i d e l l ' i n - şi cu atâta uşurinţă supusă la chinuri ce distrug inocenţa,
nocenza, ha m e n o il suo fondamento su i b i s o g n i d e l - nu decurge atât din necesităţile omului izolat şi liber, cât
l ' u o m o isolato e libero che sulle passioni d e l l ' u o m o din pasiunile omului ce trăieşte în societate şi e sclav. For­
sociabile e schiavo. Essa p r e n d e la sua forza n o n tanto ţa ei provine nu atât din satisfacerea plăcerilor până la sa­
dalla sazietà dei piaceri, quanto da quella educazione che ţietate, cât din acea educaţie care începe prin a crea oameni
inutili pentru ei înşişi, insistând doar asupra utilităţii faţă
c o m i n c i a p e r render gh u o m i n i inutili a se stessi p e r far-
de alţi oameni, în acele case unde e strâns laolaltă un tine­
gli utili ad altri, in quelle case dove si condensa l'arden-
ret clocotitor şi unde, fiind interzis cu desăvârşire orice alt
te gioventù, dove essendovi un argine insormontabile ad
fel de raporturi [ s e x u a l e ] 1 6 0 , întreaga vigoare a naturii care
ogni altro c o m m e r c i o , tutto il v i g o r e d é l i a n a t u r a che si
răbufneşte se consumă fără nici un folos pentru omenire,
sviluppa si c o n s u m a i n ú t i l m e n t e p e r l ' u m a n i t à , a n z i ne
anticipând chiar bătrâneţea. 1 6 1
anticipa la vecchiaia. De asemenea, infanticidul este efectul unei inevitabile
L ' i n f a n t i c i d i o è p a r i m e n t e l'effetto di una inevitabi- contradicţii în care se găseşte o persoană care a cedat fie
le c o n t r a d i z i o n e , in cui è p o s t a u n a p e r s o n a , che p e r de- din slăbiciune, fie în urma unei violenţe. Cine trebuie să
b o l e z z a o p e r violenza abbia ceduto. C h i trovasi tra aleagă între infamie şi moartea unei fiinţe incapabile să per­
l'infamia e la m o r t e di un essere incapace di sentirne i ceapă consecinţele, cum să nu prefere moartea mizeriei si­
mali, c o m e n o n preferirá questa alia miseria infailibile a gure la care ar fi expusă ea şi nefericitul rod al pântecului
cui sarebbero esposti ella e Pinfelice frutto ? La m i g l i o r ei ? Modul cel mai potrivit de a preveni această infracţiu­
maniera di p r e v e n i r e questo delitto sarebbe di p r o t e g - ne ar fi ocrotirea slăbiciunii, prin legi eficace, împotriva ti­
gere con leggi efficaci la d e b o l e z z a contro la tirannia, la raniei care exagerează viciile ce nu pot fi ascunse sub vălul
q u a l e esagera i v i z i che non p o s s o n o coprirsi col m a n - virtuţii. 1 6 2
to délia virtù. Eu nu încerc să micşorez îndreptăţită repulsie pe care
o trezesc aceste infracţiuni; dar, arătând cauzele lor, cred
Io non p r e t e n d o d i m i n u i r é il g i u s t o o r r o r e che m e - că am dreptul de a trage o concluzie generală, şi anume că
ritano questi delitti; ma, indicandone le sorgenti, mi cre- pedeapsa pentru o infracţiune nu poate fi numită cu ade­
do in d i r i t t o di cavarne una c o n s e g u e n z a generale, cioè vărat justă (ceea ce înseamnă necesară), atâta vreme cât le­
che n o n si p u ô chiamare precisamente giusta ( i l che vuol gea nu a recurs la mijloacele cele mai bune cu putinţă, în
dire n e c e s s a r i a ) una pena di un delitto, finché la legge împrejurările date ale unei naţiuni, pentru a o preveni.
non ha a d o p e r a t o il m i g l i o r m e z z o possibile nelle date
circostanze d ' u n a n a z i o n e p e r p r e v e n i r l o .

210 211
§ XXXII § XXXII

SUICIDIO SINUCIDERE

Sinuciderea este o infracţiune pentru care se pare că nu


Ii suicidio é un delitto che s e m b r a non poter a m m e t -
se poate prevedea o pedeapsă propriu-zisă, căci ea ar tre­
tere u n a p e n a p r o p r i a m e n t e detta, p o i c h é ella non p u o
bui să se abată asupra unor nevinovaţi sau a unui trup rece
cadere che o su gl'innocentı, o su di un c o r p o freddo ed şi lipsit de simţire. Dacă cea din urmă [pedepsirea celui care
insensibile. Se questa non f a r a a l c u n a impressione su i s-a sinucis] nu provoacă nici un fel de impresie asupra ce­
viventi, c o m e non lo farebbe lo sferzare u n a statua, q u - lor în viaţă, asemenea biciuirii unei statui, cea dintâi [pe­
ella é ingiusta e tirannica, p e r c h é la liberta politica degli depsirea celui care plănuieşte sinuciderea, dar încă nu a
u o m i n i s u p p o n e necessariamente c h e le p e n e sieno me­ comis-o] este injustă şi tiranică, căci libertatea politică a oa­
ramente personali. Gli u o m i n i a m a n o t r o p p o la vita, e menilor presupune în mod necesar ca pedepsele să fie strict
personale 1 6 3 . Oamenii iubesc imens viaţa, şi tot ce-i încon­
tutto ció che gli circonda h conferma in questo amore.
joară întăreşte această dragoste a lor. Seducătoarea imagi­
La seducente i m m a g i n e del p i a c e r e e la speranza, dol-
ne a plăcerii şi speranţa, îmbătătoare amăgire a muritorilor,
cissimo i n g a n n o d e ' mortali, p e r cui t r a n g u g i a n o a gran
ce-i face să soarbă pocalul răului amestecat cu câteva pi­
sorsi il m a l e misto di p o c h e stille di contento, gli allet- cături de mulţumire, îi ademenesc prea tare ca să se mai
ta t r o p p o p e r c h é temer si d e b b a che la necessaria i m p u - teamă că necesara impunitate a unei asemenea infracţiuni
nıtâ di un tal dehtto abbia qualche influenza sugh uomini. ar putea avea vreo influenţă asupra oamenilor. Cine se teme
C h i teme il d o l o r e ubbidisce alie l e g g i ; ma la morte ne de durere se supune legilor; dar moartea stinge în trup toa­
estingue nel corpo tutte le s o r g e n d . Q u a l d u n q u e sarâ te izvoarele [simţurilor]. Care ar fi aşadar motivul care ar
putea opri mâna disperată a sinucigaşului ?
il motivo che t r a t t e r r â la m a n o disperata del suicida ?
Cine se ucide produce un prejudiciu mai mic societăţii
C h i u n q u e si u c c i d e fa un m i n o r m a l e alla societâ che
decât cel care părăseşte graniţele ţării pentru totdeauna, căci
colui che ne esçe p e r sempre d a i confini, perché q u e g l i
sinucigaşul lasă toate bunurile sale, în timp ce fugarul ia cu
vi lascia tutta la sua sostanza, ma questi trasporta se stes-
sine parte din averea sa. Ba mai mult, dacă forţa societăţii
so con parte del suo avere. A n z i se la forza della socie­ constă în numărul cetăţenilor, prin sustragerea propriei per­
tâ consiste nel numero de' cittadim, col sottrarre se stesso soane şi strămutarea într-o naţiune învecinată, se produce
e darsi ad u n a vicina nazione fa un d o p p i o d a n n o di q u - un prejudiciu dublu faţă de cel provocat de sinucigaş, care
ello che lo faccia chi s e m p l i c e m e n t e colla morte si t o - prin moartea sa se îndepărtează doar pe sine din societate.
glie alla societâ. La questione d u n q u e si riduce a sapere Aşadar, problema se reduce la a stabili dacă este util sau dău-

212 213
D E I DELITTI E D E L L E PENE
DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

se sia utile o d a n n o s o alla n a z i o n e il lasciare u n a perpe­


nător pentru o naţiune să i se lase fiecărui membru al ei li­
tua liberta di assentarsi a ciascun m e m b r o di essa.
bertatea permanentă de a se muta dincolo de graniţe. 1 6 4
O g n i l e g g e c h e non sia a r m a t a , o che la n a t u r a d é l ­ Nu trebuie să fie promulgată nici o lege care nu este do­
i e c i r c o s t a n z e r e n d a insussistente, non d e v e p r o m u l - tată cu sancţiuni eficace 1 6 5 sau pe care natura împrejurărilor
garsi; e come sugli animi régna l'opinione, che ar face-o inaplicabilă; aşa cum asupra sufletelor domneş­
ubbidisce alie lente ed i n d i r e t t e i m p r e s s i o n i del l é g i s ­ te opinia - care la rândul ei fie este influenţată de impre­
lature, che resiste alie dirette e violente, cosí le leggi inu­ siile încete şi indirecte ale legislatorului, fie opune rezistenţă
când impresiile sunt directe şi violente -, la fel legile inu­
tili, d i s p r e z z a t e d a g l i u o m i n i , c o m u n i c a n o i l l o r o
tile, fiind dispreţuite de oameni, transferă nevolnicia pro­
a w i l i m e n t o a l i e l e g g i anche piu s a l u t a r i , che sono r i s -
prie chiar asupra legilor mai salutare, care vor fi privite mai
g u a r d a t e p i ù c o m e u n ostacolo d a s u p e r a r s i c h e i l d e ­ degrabă ca un obstacol de depăşit, decât ca un depozit al
posito del p u b b l i c o bene. A n z i se, c o m e fu d e t t o , i binelui public. Ba mai mult, căci dacă, aşa cum s-a spus,
noştri s e n t i m e n t i s o n ó l i m i t a ţ i , q u a n t a v e n e r a z i o n e gli sentimentele noastre sunt limitate, cu cât oamenii vor avea
u o m i n i a v r a n n o p e r o g g e t t i e s t r a n e i alie leggi t a n t o mai multă admiraţie pentru lucruri străine de legi cu atât
m e n o n e r e s t e r a alle leggi m e d e s i m e . D a q u e s t o p r i n ­ mai puţină va rămâne pentru legile înseşi. Cel ce cu înţe­
lepciune împarte fericirea publică 1 6 6 poate trage unele con­
cipio i l s a g g i o d i s p e n s a t o r e d e l l a p u b b l i c a felicita p u ö
cluzii utile din acest principiu, pe care renunţ să le expun,
trarre a l c u n e u t i l i c o n s e g u e n z e , che, e s p o n e n d o l e , mi
căci m-ar îndepărta prea mult de subiectul meu ce vrea să
allontanerebbono troppo dal m i ó soggetto, che è di p r o ­ demonstreze cât de inutil este să transformi statul într-o
vare l ' i n u t i l i t à d i fare d e l l o stato u n a p r i g i o n e . U n a tal închisoare. O asemenea lege este inutilă căci, cu excepţia
legge è i n u t i l e p e r c h é , a m e n o c h e s c o g l i inaccessibili cazului unei ţări complet izolate de altele prin pereţi de stân­
o m a r e i n n a v i g a b i l e n o n d i v i d a n o u n p a e s e d a t u t t i gli că sau o mare nenavigabilă, cum se pot închide toate punc­
altri, c o m e c h i u d e r e t u t t i i p u n t i d e l l a circonferenza di tele circumferinţei ţării şi cum pot fi păziţi paznicii ? Cine
ia cu sine tot ce doreşte, odată ce a făcut-o, nu mai poate
esso e come custodire i custodi ? C h i tutto trasporta non
fi pedepsit. O asemenea infracţiune nu mai poate fi pedep­
p u ö , d a che l o h a fatto, esserne p u n i t o . U n tal d e l i t t o
sită după ce a fost săvârşită, iar dacă ar fi pedepsită înain­
subito che è c o m m e s s o non p u ö p i ù p u n ı r s i , e il p u ­ te ar însemna că este pedepsită voinţa oamenilor şi nu
n i r l o p r i m a è p u n i r é la v o l o n t à d e g l i u o m i n i e n o n le acţiunile lor; ca şi cum s-ar dori să se comande intenţiei,
a z i o n i ; egli è u n c o m a n d a r e a l P i n t e n z i o n e , p a r t e l i b e - care este o parte a omului complet liberă de jugul legilor
rissima d e l l ' u o m o d a l l ' i m p e r o d e l l e u m a n e leggi. //II omeneşti. //Pedepsirea fugarului prin bunurile pe care le-a
p u n i r é Passente n e l l e s o s t a n z e lasciatevi, oltre la faci­ lăsat [confiscarea bunurilor] ar bloca orice fel de schimb
comercial dintre o naţiune şi alta; în plus, o asemenea mă­
le ed i n e v i t a b i l e c o l l u s i o n e , che s e n z a t i r a n n e g g i a r e i
sură nu se poate aplica fără a declara nulă inevitabila şi les­
contratti n o n p u ô esser tolta, a r r e n e r e b b e o g n i c o m -
ne încheiata înţelegere fictivă şi frauduloasă a părţilor 1 6 7 -
m e r c i o da n a z i o n e a nazione.// Il p u n i r l o q u a n d o r i - fapt ce ar introduce o tiranie asupra contractelor.// Apli­
t o r n a s s e il r e o , s a r e b b e P i m p e d i r e c h e si r i p a r i il m a l e carea pedepsei la întoarcerea celui vinovat ar însemna să

214
215
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

fatto alia societá col r e n d e r e t u t t e le assenze p e r p e t u é . fie descurajate întoarcerile, adică repararea prejudiciului
L a p r o i b i z i o n e stessa d i s o r t i r e d a u n paese n e a u m e n ­ adus societăţii, transformând toate plecările în plecări de­
ta il d e s i d e r i o ai n a z i o n a l i di s o r t i r n e , ed é un avverti- finitive. Interdicţia însăşi de a părăsi ţara sporeşte dorinţa
m e n t o ai forestieri di non i n t r o d u r v i s i . cetăţenilor acelei naţiuni de a o părăsi, iar pentru străini con­
stituie un avertisment să nu vină acolo.
C h e d o v r e m o pensare d i u n governo che non h a al-
Oare ce părere ar trebui să avem despre o formă de gu­
tro m e z z o per trattenere gli u o m i n i , naturalmente attac-
vernare care nu are alte mijloace la îndemână decât teama
cati per le p r i m e impressioni dell'infanzia alia loro patria,
pentru a-şi reţine proprii oameni, în ciuda faptului că aceş­
fuori che il t i m o r e ? La p i ú sicura maniera di fissare i cit-
tia sunt ataşaţi în mod natural de patria lor datorită pri­
t a d i n i nella p a t r i a é di a u m e n t a r e il ben essere relativo
melor impresii ale copilăriei ? M o d u l cel mai sigur de a-i
di ciascheduno. C o m e devesi fare o g n i sforzo perché la
fixa pe cetăţeni în patria lor este sporirea bunăstării fiecă­
bilancia del commercio sia in nostro favore, cosi é il mas- ruia. Aşa cum nu trebuie precupeţit nici un efort pentru
simo interesse del sovrano e della n a z i o n e che la s o m - ca balanţa comerţului să fie în favoarea noastră, la fel este
ma della felicita, p a r a g o n a t a con quella delle n a z i o n i de interes maxim pentru suveran şi naţiune ca suma feri­
circostanti, sia m a g g i o r e che altrove. I piaceri del lusso cirii din ţara respectivă să fie mai mare, prin comparaţie,
n o n sonó i p r i n c i p a l i elementi di questa felicita, q u a n - decât cea a fericirii din naţiunile vecine. Plăcerile luxului 1 6 8
t u n q u e questo sia un r i m e d i o necessario alia d i s u g u a - nu constituie principalele elemente ale acestei fericiri, chiar
glianza, che cresce coi progressi di u n a nazione, senza dacă el este un remediu necesar în calea inegalităţii, ce spo­
di cui le r i c c h e z z e si a d d e n s e r e b b o n o in u n a sola m a n o . reşte odată cu progresele unei naţiuni, căci altfel bogăţiile
D o v e i confini di un paese si a u m e n t a n o in m a g g i o r ra- s-ar acumula într-o singură mână. C â n d graniţele unei ţări
gione che non la p o p o l a z i o n e di esso, ivi il lusso favo- cresc mai repede decât creşte populaţia ei, luxul favorizea­
risce il dispotismo, //si perché q u a n t o gli u o m i n i s o n ó ză despotismul, //aceasta deoarece cu cât oamenii sunt mai
p i ú rari tanto é m i n o r e l ' i n d u s t r i a ; e quanto é m i n o r e puţini [pe un teritoriu], cu atât activitatea productivă este
mai redusă; şi cu cât activitatea productivă este mai redu­
l'industria, é tanto p i ú grande la d i p e n d e n z a della p o -
să, cu atât mai mare este dependenţa sărăciei faţă de fast,
vertá dal fasto, ed é tanto piú difficile e men t e m u t a la
şi cu atât mai dificilă şi mai puţin temută este unirea opri­
r i u n i o n e degli oppressi contro gli oppressori, si p e r c h é
maţilor împotriva opresorilor, aceasta deoarece veneraţia,
le a d o r a z i o n i , gli uffici, le d i s t i n z i o n i , la sommissione,
funcţiile, respectul pentru rang, supunerea - ce accentuea­
che r e n d o n o p i ú sensibile la d i s t a n z a tra il forte e il d e -
ză distanţa dintre cel puternic şi cel slab// - se obţin mai
bole,// si ottengono p i ú fácilmente dai pochi che dai lesne de la cei puţini decât de la cei mulţi, oamenii fiind cu
molti, essendo gli u o m i n i tanto p i ú indipendenti q u a n ­ atât mai independenţi cu cât sunt mai puţin supravegheaţi,
to m e n o osservati, e tanto m e n o osservati q u a n t o m a g ­ şi cu atât mai puţini supravegheaţi cu cât numărul lor este
giore ne é il n u m e r o . Ma dove la p o p o l a z i o n e cresce in mai mare. însă când populaţia creşte în proporţie mai mare
m a g g i o r p r o p o r z i o n e che non i confini, il lusso si o p - decât graniţele, luxul se opune despotismului, căci el însu­
p o n e al d i s p o t i s m o , perché a n i m a l ' i n d u s t r i a e l'attivi- fleţeşte activitatea productivă şi activitatea oamenilor [în ge­
tá degli uomini, e il bisogno offre troppi piaceri e comodi neral], iar nevoia [dorinţa de lux] bogatului este satisfăcută

216 217
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

al ricco perché quegli d'ostentazione, che a u m e n t a n o de atâtea plăceri şi bunăstare, încât plăcerile ostentaţiei, care
l'opinione di dipendenza, abbiano il m a g g i o r l u o g o . sporesc senzaţia de dependenţă, încetează să mai ocupe lo­
Q u i n d i p u ó osservarsi che negli stati vasti e deboli e spo- cul cel mai important. Aşadar se poate observa cum în sta­
polati, se altre cagioni non vi mettono ostacolo, il lusso tele întinse, slabe şi puţin populate, dacă nu există alte
d'ostentazione prevale a quello di c ó m o d o ; ma negli stati condiţii potrivnice, luxul ostentativ predomină asupra lu­
xului confortabil [bunăstării s i m p l e ] ; în schimb, în state­
popolati p i ú che vasti il lusso di c ó m o d o fa sempre smi-
le mai degrabă populate decât întinse luxul confortabil
nuire q u e l l o di ostentazione. Ma il c o m m e r c i o ed il p a s -
determină întotdeauna reducerea celui ostentativ. Insă co­
saggio dei piaceri del lusso ha questo inconveniente, che
merţul şi circulaţia plăcerilor luxului prezintă un inconve­
q u a n t u n q u e facciasi per il m e z z o di molti, p u r é c o m i n - nient: chiar dacă se realizează prin strădania multora, numai
cia in pochi, e termina in pochi, e solo pochissima par­ câţiva beneficiază de el şi numai o parte foarte mică se bu­
te ne gusta il maggior n u m e r o , talché non impedisce il cură de mai multe plăceri, în aşa fel încât nu poate fi î m ­
sentimento della miseria, piú cagionato dal p a r a g o n e che piedicat sentimentul mizeriei, generat mai degrabă de
dalla realitá. Ma la sicurezza e la liberta limitata dalle solé comparaţia cu situaţia altora decât de realitate. Siguranţa
leggi sonó quelle che formano la base principale di qu- şi libertatea limitată doar de legi formează baza acestei fe­
esta felicita, colle quali i piaceri del lusso favoriscono la riciri; şi datorită lor [siguranţei şi libertăţii] plăcerile luxu­
popolazione, e senza di quelle divengono lo s t r o m e n t o lui favorizează populaţia, în timp ce în lipsa lor plăcerile
della tirannia. Siccome le fiere p i ú generóse e i liberissimi luxului devin instrumentul tiraniei. 1 6 9 Aşa cum fiarele cele
mândre şi atât de liberele păsări se refugiază în singurăta­
uccelli si allontanano nelle solitudini e nei boschi inacces-
te şi în păduri inaccesibile, lăsându-i omului invadator câm­
sibili, ed abbandonano le fertili e ridenti campagne a l l ' u o -
piile fertile şi plăcute, la fel şi oamenii fug chiar de plăceri
mo i n s i d i a t o r e , cosi gli u o m i n i fuggono i p i a c e r i
când i le dăruie tirania.
medesimi q u a n d o la tirannia gli distribuisce.
Egli é d u n q u e d i m o s t r a t o che la legge che i m p r i g i o - A fost aşadar demonstrat că legea ce transformă ţara în­
tr-o temniţă pentru supuşii săi este inutilă şi injustă. La fel
na i sudditi nel loro paese é inutile ed ingiusta. D u n q u e
este şi pedepsirea sinuciderii; aşadar, chiar dacă este o vină
lo sará p a r i m e n t e la p e n a del s u i c i d i o ; e p e r c i ó , q u a n ­
pe care Dumnezeu o pedepseşte - întrucât e singurul care
t u n q u e sia u n a colpa che Dio punisce, perché solo p u ó
poate pedepsi şi după moarte -, ea nu constituie o infrac­
p u n i r é anche d o p o la morte, non é un delitto avanti gli
ţiune în faţa oamenilor, căci pedeapsa, în loc să se abată asu­
u o m i n i , p e r c h é la pena, in vece di cadere sul reo m e d e - pra vinovatului, s-ar abate asupra familiei sale. Dacă cineva
simo, cade sulla di lui famiglia. Se alcuno mi o p p o n e s - mi-ar argumenta că o asemenea pedeapsă ar putea totuşi
se che u n a tal p e n a p u ó n o n d i m e n o ritrarre un u o m o să determine pe cineva hotărât să se sinucidă să-şi schim­
determinato dall'uccidersi, io rispondo: che chi tranquil- be gândul, i-aş răspunde: cel ce renunţă liniştit la bunul vie­
lamente r i n u n c i a al bene della vita, che odia l'esistenza ţii, cel ce urăşte atât de mult existenţa de aici, de pe pământ,
quaggiú, talché vi preferisce un'infelice eternitá, deve es- încât îi preferă o veşnicie nefericită, acela nu va fi mişcat
sere niente mosso dalla meno efficace e piú lontana con- deloc de gândul - cu mult mai puţin eficace şi atât de î n ­
siderazione dei figli o dei parenti. depărtat - la fiii sau rudele sale.

218 219
§ XXXIII § XXXIII

CONTRABBANDI CONTRABANDA 1 7 0

Il c o n t r a b b a n d o è un v e r o delitto che offende il s o - Contrabanda este o infracţiune care lezează cu adevă­


v r a n o e la n a z i o n e , ma la di lui p e n a non d e v ' e s s e r e in- rat atât pe suveran cât şi naţiunea, dar pedepsirea ei nu tre­
buie să fie infamantă, având în vedere că opinia publică nu-1
famante, p e r c h é c o m m e s s o n o n p r o d u c e infamia nella
acoperă cu infamie pe cel care a comis-o. Oricine stabileş­
p u b b l i c a opinione. C h i u n q u e d à p e n e infamanti a ' d e -
te pedepse infamante pentru infracţiuni ce nu sunt consi­
litti che non sono reputati tali dagli uomini, scema il sen-
derate astfel de către oameni, micşorează forţa sentimentului
t i m e n t o d'infamia p e r q u e l l i che l o sono. C h i u n q u e infamiei în cazul infracţiunilor care sunt [considerate in­
vedrà stabilita la m e d e s i m a p e n a di morte, p e r esempio, famante]. Dacă cineva va vedea, de exemplu, cum este pe­
a chi u c c i d e un fagiano ed a chi assassina un u o m o o depsită cu moartea atât omorârea unui fazan cât şi
falsifica u n o scritto i m p o r t a n t e , non farà alcuna diffe- omorârea unui om sau falsificarea unui înscris important,
r e n z a tra questi delitti, d i s t r u g g e n d o s i in questa m a n i e - atunci nu va mai face nici o diferenţă între aceste infrac­
ra i sentimenti morali, o p é r a di molti secoli e di m o l t o ţiuni, distrugându-se în acest fel sentimentele morale ce au
apărut după multe secole şi mult sânge [vărsat] (prinzând
sangue, lentissimi e difficili a p r o d u r s i n e l l ' a n i m o u m a -
ele rădăcini în sufletul oamenilor foarte încet şi cu multă
no, p e r far nascere i q u a l i fu c r e d u t o necessario l ' a i u t o
greutate) şi pentru a căror afirmare a fost nevoie de ajuto­
dei p i ù s u b l i m i motivi e un tanto apparato di gravi for- rul celor mai sublime motive şi al unui impunător reper­
malità. toriu de solemne formalităţi.
Q u e s t o delitto nasce d a l l a legge medesima poiché, însăşi legea duce la apariţia acestei infracţiuni, de vre­
crescendo la gabella, cresce s e m p r ë il vantaggio, e perô me ce, odată cu creşterea dărilor [taxelor vamale], cresc în­
la tentazione di fare il c o n t r a b b a n d o e la facilita di c o m - totdeauna şi avantajele [contrabandei], şi totodată ispita de
metterlo cresce colla circonferenza da custodirsi e col- a face contrabandă şi uşurinţa de a o comite e cu atât mai
la d i m i n u z i o n e del v o l u m e délia merce medesima. La mare cu cât graniţele ce trebuie păzite sunt mai întinse, iar
volumul mărfurilor este mai mic. Pedeapsa prin pierderea
pena di perdere e la merce bandita e la roba che l'accom-
[confiscarea] atât a mărfurilor interzise cât şi a lucrurilor
p a g n a è giustissima, ma sarà tanto più efficace quanto
care o însoţesc e foarte justă, dar ea va câştiga în eficienţă
più piccola sarà la gabella, perché gli uomini non rischia- dacă dările [taxele vamale] vor fi mai reduse, căci oamenii
no che a p r o p o r z i o n e del v a n t a g g i o che l'esito felice riscă numai în proporţie cu profitul pe care fapta dusă la
delPimpresa p r o d u r r e b b e . bun sfârşit l-ar aduce.

220 221
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

Ma p e r c h é m a i questo delitto non cagiona infamia al Dar cum oare această infracţiune nu-1 acoperă cu infa­
di lui autore, essendo un furto fatto al principe, e p e r mie pe autorul ei, fiind vorba totuşi despre un furt în da­
conseguenza alia n a z i o n e m e d e s i m a ? R i s p o n d o che le una principelui şi, în consecinţă, în dauna naţiunii înseşi ?
Răspunsul meu este că prejudiciile socotite de oameni a nu
offese che gli u o m i n i credono non poter essere l o r o fai­
le fi aduse lor nu-i interesează într-atât încât să producă
te, n o n Pinteressano tanto che basti a p r o d u r r e la p u b -
indignarea publică împotriva făptaşului. Este şi cazul con­
blica i n d e g n a z i o n e contro chi li commette. T a l e é il
trabandei. Oamenii asupra cărora consecinţele îndepărta­
contrabbando. Gli uomini su i quali le conseguenze rimo- te produc impresii foarte slabe nu văd paguba ce le-ar putea
te fanno debolissime impressioni, non veggono il d a n n o fi produsă de contrabandă, ba mai mult, deseori se bucu­
che p u ó loro accadere per il c o n t r a b b a n d o , anzi soven- ră de avantajele momentului. Ei nu văd decât paguba adu­
te ne g o d o n o i vantaggi presenti. Essi non v e g g o n o che să principelui; nu sunt aşadar interesaţi să-i retragă
il d a n n o fatto al p r i n c i p e ; n o n s o n ó d u n q u e interessati contrabandistului părerea lor aprobatoare, aşa cum ar face
a privare dei l o r o suffragi chi fa un contrabbando, q u a n - în cazul celui ce comite un furt privat, a celui ce falsifică
to lo sonó c o n t r o chi c o m m e t t e un furto privato, con­ un înscris şi în cazul făptuitorilor altor rele ce i-ar putea
afecta şi pe ei. Acest lucru demonstrează că orice fiinţă î n ­
tro chi falsifica il carattere, ed altri mali che p o s s o n l o r o
zestrată cu simţire îşi manifestă propriul interes numai faţă
accadere. Principio evidente che ogni essere sensibile non
de relele pe care le cunoaşte.
s'interessa che p e r i mali che conosce.
Va rămâne însă nepedepsită această infracţiune în ca­
M a dovrassi lasciare i m p u n i t o u n tal delitto contro
zul în care făptaşul nu are mărfuri de confiscat ? N u : exis­
chi non ha r o b a da p e r d e r é ? N o : vi sonó dei contra-
tă contrabandişti care afectează atât de grav fiscul - parte
bbandi che interessano talmente la natura del t r i b u t o , atât de esenţială şi atât de delicată în cadrul unei bune le­
parte cosi essenziale e cosi difficile in u n a b u o n a legis- gislaţii -, încât o asemenea infracţiune merită o pedeapsă
lazione, che un tal delitto merita u n a p e n a considerabi­ considerabilă, ce poate ajunge până la închisoare sau până
le fino alia p r i g i o n e medesima, fino alia servitú; ma la sclavie; dar închisoare şi sclavie conforme cu însăşi na­
p r i g i o n e e servitú conforme alia n a t u r a del delitto m e - tura infracţiunii. De exemplu, nu trebuie puşi în aceeaşi în­
desimo. Per esempio la p r i g i o n i a del contrabbandiere di chisoare contrabandistul de tutun, ucigaşul plătit sau hoţul,
tabacco non dev'essere c o m u n e con quella del sicario o iar muncile la care va fi supus cel dintâi trebuie să despă­
gubească darea pe care a voit s-o fraudeze, fiind astfel con­
del ladro, e i lavori del p r i m o , limitaţi al travaglio e ser-
forme cu natura pedepselor. 1 7 1
vigio della regalia m e d e s i m a che ha voluto defraudare,
saranno i p i ü conformi alia n a t u r a delle pene.

222 223
§ XXXIV § XXXIV

DEI D E B I T O R I DESPRE DEBITORI

La b u o n a fede dei contratti, la sicurezza del c o m m e r - [Respectarea] bunei-credinţe în contracte şi [asigurarea]


cio costringono il legislatore ad assicurare ai creditori siguranţei comerţului îl obligă pe legislator să asigure cre­
le persone dei debitori falliti, ma io credo i m p o r t a n t e il ditorilor persoana debitorilor faliţi; eu însă cred că este im­
portant să se facă o deosebire între falitul fraudulos şi falitul
distinguere il fallito doloso dal fallito i n n o c e n t e ; il pri­
nevinovat; cel dintâi ar trebui să fie pedepsit cu aceeaşi pe­
mo dovrebbe esser p u n i t o coll'istessa pena che é asseg-
deapsă prevăzută pentru falsificatorii de monede, căci a fal­
nata ai falsificatori delle monete, p o i c h é il falsificare un
sifica o bucată de metal bătută ca monedă - care este o
p e z z o di metallo coniato, che é un p e g n o delle obbliga-
garanţie a obligaţiilor cetăţenilor - nu constituie o infrac­
z i o n i d e ' cittadini, non é m a g g i o r delitto che il falsifi­ ţiune mai gravă decât falsificarea obligaţiilor înseşi. //Dar
care le o b b l i g a z i o n i stesse. / / M a il fallito innocente, ma falitul nevinovat, cel care în urma unei riguroase cercetări
colui che d o p o un rigoroso esame ha p r o v a t o i n n a n z i va fi demonstrat în faţa judecătorilor că răutatea sau ne­
a' suoi giudici che o l'altrui m a l i z i a , o Paltrui disgrazia, norocirea altcuiva sau întâmplări necontrolabile de pruden­
o vicende inevitabili dalla prudenza umana lo hanno spo- ţa omenească l-au făcut să piardă toate bunurile, acest om,
gliato delle sue sostanze, p e r qual bárbaro m o t i v o d o - pe baza cărui motiv barbar va fi aruncat în închisoare, lip­
vrá essere gettato in una prigione, privo dell'unico e tristo sit de unicul bun sărman care-i rămâne, simpla libertate,
bene che gli avanza di u n a n u d a liberta, a p r o v a r e le an- ca să sufere angoasele vinovaţilor şi, cu disperarea probi­
gosce dei colpevoli, e colla disperazione della probitá op- tăţii terfelite, să deplângă poate acea stare de nevinovăţie
în care trăia liniştit, tutelat de acele legi pe care nu stătea în
pressa a pentirsi forse di q u e l l a i n n o c e n z a colla q u a l e
puterea lui să nu le încalce, legi dictate de cei puternici din
vivea t r a n q u i l l o sotto la tutela di quelle leggi che n o n
aviditate şi cărora cei slabi li se supun cu acea fărâmă de
era in sua balia di non offendere, leggi dettate dai p o -
speranţă ce licăreşte în sufletul omenesc şi care ne face să
tenti p e r aviditá, e dai deboli sofferte per quella speran-
credem că întâmplările nefavorabile le sunt menite celor­
za che p e r lo p i ú scintilla n e l l ' a n i m o u m a n o , la q u a l e ci lalţi, în timp ce nouă ne sunt menite doar cele favorabile ?
fa credere gli avvenimenti sfavorevoli esser per gli altri Lăsaţi în voia sentimentelor celor mai fireşti, oamenii iu­
e gli avantaggiosi p e r noi ? Gli u o m i n i abbandonati ai besc legile crude, chiar dacă, supuşi şi ei aceloraşi legi, ar
loro sentimenti i p i ú obvii a m a n o le leggi crudeli, q u a n - fi în interesul fiecăruia ca acestea să fie moderate; [aceas­
t u n q u e , soggetti alie m e d e s i m e , sarebbe d e l l ' i n t e r e s s e ta] pentru că e mai mare teama de a fi lezat decât dorin­
di c i a s c u n o che fossero m o d e r a t e , p e r c h é é p i ú g r a n - ţa de a l e z a . 1 7 2 întorcându-ne la falitul nevinovat: dacă

224 225
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

de il t i m o r e di essere offesi che la v o g l i a di offendere. obligaţia sa de a plăti integral nu poate fi stinsă, dacă nu i
R i t o r n a n d o all innocente fallito, dico che se inestingui- se permite să se sustragă acestei obligaţii fără consimţămân­
bile dovrá essere la di lui o b b l i g a z i o n e fino al totale pa­ tul părţilor interesate şi să-şi transfere în altă parte activi­
gamento, se non gli sia concesso di sottrarvisi senza il tatea supunând-o altor legi - ce-ar trebui să prevadă
consenso delle partí interessate e di p o r t a r sotto altre obligaţia, sub ameninţarea pedepselor, ca activitatea sa, pe
leggi la di lui industria, la q u a l e dovrebb'esser costret- măsură ce înregistrează rezultate [devine solvabil], să fie fo­
ta sotto p e n e ad essere i m p i e g a t a a rimetterlo in istato losită pentru despăgubiri - care va fi pretextul legitim (pre­
cum siguranţa comerţului sau dreptul sacru al proprietăţii)
di soddisfare p r o p o r z i o n a l m e n t e ai progressi, q u a l sará
care să justifice o inutilă privare de libertate ? Afară de ca­
il pretesto legittimo, come la sicurezza del c o m m e r c i o ,
zul că se doreşte ca prin suferinţele sclaviei să se descope­
c o m e la sacra p r o p r i e t á dei beni, che giustifichi u n a pri-
re secretele unui presupus falit nevinovat, fapt deosebit de
vazione di liberta inutile fuori che nel caso di far coi mali
rar în situaţia în care se asigură o cercetare riguroasă! Cred
della schiavitú svelare i secreti di un supposto fallito in­ că este o maximă a legislaţiei faptul că valoarea [gravita­
nocente, caso rarissimo nella supposizione di un rigo­ tea] repercusiunilor politice [pedepselor] trebuie să fie di­
roso e s a m e ! C r e d o m a s s i m a legislatoria che il valore rect proporţională cu prejudiciul public şi invers
degl'inconvenienti politici sia in ragione c o m p o s t a del­ proporţională cu probabilitatea scăzută de a se întâmpla.
la diretta del d a n n o p u b b l i c o , e della inversa della i m - S-ar putea face o deosebire între doi şi culpă gravă, între
probabilitá di verificarsi. Potrebbesi distinguere il d o l o culpa gravă şi cea uşoară şi între cea uşoară şi nevinovăţia
dalla colpa grave, la grave d a l l a leggiera, e questa dalla totală; stabilind pentru doi pedepsele prevăzute pentru in­
perfetta innocenza, ed assegnando al p r i m o le p e n e dei fracţiunea de falsificare, pentru culpa gravă o pedeapsă mai
uşoară, dar însoţită de privaţiunea de libertate (lăsându-i-se
delitti di falsificazione, alia seconda minori, ma con pri-
falitului alegerea liberă a mijloacelor pentru a se achita de
v a z i o n e di liberta, riserbando a l l ' u l t i m a la scelta libera
obligaţie), în cazul nevinovăţiei să i se ia falitului liberta­
dei m e z z i di ristabilirsi, togliere alia terza la liberta di
tea de alegere a mijloacelor pentru plată, lăsându-se acest
farlo, lasciandola ai creditori. Ma le distinzioni di gra­
lucru în seama creditorilor. Dar deosebirile între culpă gra­
ve e di leggero d e b b o n fissarsi dalla cieca ed i m p a r z i a l vă şi uşoară trebuie să fie stabilite de legea oarbă şi i m ­
legge, non dalla pericolosa ed arbitraria prudenza dei giu- parţială, şi nu de prudenţa periculoasă şi arbitrară a
dici. Le fissazioni dei limiti sonó cosi necessarie nella p o ­ judecătorilor. Stabilirea limitelor este la fel de necesară în
lítica c o m e nella matemática, tanto nella misura del ben politică ca şi în matematică, atât pentru măsurarea binelui
p u b b l i c o q u a n t o nella m i s u r a delle grandezze.* public cât şi pentru măsurarea mărimilor.' 1 7 3

* //Il commercio, la proprietá dei beni, non sonó un fine del * // Comerţul, proprietatea bunurilor nu sunt un scop al pactului
patto sociale, ma possono esser un mezzo per ottenerlo. social, dar pot fi un mijloc pentru realizarea acestuia. Expunerea tu­
L'esporre tutt'i membri della societá ai mali per cui tante com- turor membrilor societăţii pedepsirii prin suferinţe, situaţie în care
binazioni vi sonó per farli nascere, sarebbe un subordinare i fini pot ajunge dintr-o multitudine de cauze, ar echivala cu subordona­
ai mezzi, paralogismo di tutte le scienze, e massimamente della rea scopurilor mijloacelor, paralogism al tuturor ştiinţelor şi mai cu
política, nel quale sonó caduto nelle precedenti edizioni, ove dicea seamă al politicii, în care am căzut şi eu în ediţiile precedente, unde

226 227
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

C o n quale facilita il p r ó v i d o legislatore potrebbe i m ­ Cu câtă uşurinţă ar putea legislatorul prevăzător să î m ­


p e d i r é u n a gran parte dei fallimenti colpevoli, e r i m e - piedice o mare parte a falimentelor frauduloase şi să evite
d i a r e alie d i s g r a z i e d e l l ' i n n o c e n t e i n d u s t r i o s o ! L a nenorocirile falitului nevinovat şi sârguincios! înregistra­
rea publică şi clară a tuturor contractelor, precum şi acce­
p u b b l i c a e manifesta r e g i s t r a z i o n e di tutt'i contratti, e
sul liber al tuturor cetăţenilor la înscrisurile bine puse în
la liberta a tutt'i cittadini di consúltame i documenti bene
ordine aferente contractelor, o bancă publică în care să fie
ordinati, un banco pubblico formato dai saggiamente ri-
vărsate taxele pe afacerile reuşite - repartizate cu înţelep­
partiti tributi sulla felice m e r c a t u r a e destinato a soccor- ciune -, menită să ajute cu sume potrivite în caz de nevo­
rere colle s o m m e o p p o r t u n e l'infelice ed incolpabile ie pe nefericitul dar nevinovatul membru, toate aceste
m e m b r o di essa, nessun reale inconveniente avrebbero lucruri nu ar comporta nici un inconvenient, iar avantaje­
ed i n n u m e r a b i l i vantaggi p o s s o n o p r o d u r r e . Ma le fa- le ar fi nenumărate. Numai că legile uşoare, simple, legile
cili, le semplici, le grandi leggi, che non aspettano che il importante care nu aşteaptă decât un gest al legislatorului
cenno del legislatore p e r i s p a n d e r e nel seno della n a z i o - pentru a revărsa asupra naţiunii belşugul şi vigoarea şi care
ne la d o v i z i a e la robustezza, leggi che d'inni i m m o r t a l i i-ar aduce acestuia imnuri de recunoştinţă din partea ge­
di riconoscenza di generazione in generazione lo ricol- neraţiilor viitoare, aceste legi sunt cel mai puţin cunoscu­
merebbero, sonó o le men cognite o le meno volute. U n o te sau cel mai puţin dorite. O gândire neliniştită şi meschină,
o timidă prudenţă limitată la momentul actual, o rigidita­
spirito i n q u i e t o e m i n u t o , la t i m i d a p r u d e n z a del m o ­
te temătoare în faţa noutăţilor pun stăpânire pe cel ce rân­
mento presente, una guardinga rigidezza alie novitá s'im-
duieşte mulţimea acţiunilor muritorilor de rând.// 1 7 4
padroniscono dei sentimenti di chi combina la folla delle
azioni dei piccoli mortali.//

che il fallito innocente devesse esser custodito come un pegno afirmam că falitul nevinovat ar trebui să fie întemniţat drept garan­
dei suoi debiti, o adoperato c o m e schiavo al l a v o r o p e r i credi­ ţie a datoriilor sale, sau ar trebui folosit ca sclav prin a cărui mun­
tori. Ho vergogna di avere scritto cosi. S o n o stato accusato d'ir- că să fie despăgubiţi creditorii. Mi-e ruşine că am scris aceste lucruri.
religione, e n o n lo meritava. S o n o stato accusato di sedizione, e Am fost acuzat de atac la adresa religiei, şi nu o meritam. Am fost
n o n lo meritava. Ho offeso i diritti della umanitâ, e nessuno me acuzat de sediţiune, şi nu o meritam. Am lezat drepturile omului, şi
ne ha fatto rimprovero.// nimeni nu mi-a adus nici un reproş. //

228 229
§xxxv §xxxv
1 7 5
ASILI AZIL

Mi restaño ancora due questioni da esaminare: Mai am două chestiuni de examinat: prima este dacă
acordarea azilului este justă şi dacă înţelegerea dintre na­
l ' u n a , se g l i asili sieno g i u s t i , e se il p a t t o di r e n d e r s i
ţiuni de a-şi schimba între ele vinovaţii [convenţia de ex­
fraile n a z i o n i r e c i p r o c a m e n t e i rei sia u t i l e o n o . D e n -
trădare] este folositoare sau n u . 1 7 6 în interiorul graniţelor
t r o i c o n f i n i di un p a e s e n o n d e v ' e s s e r v i a l c u n l u o g o
unei ţări nu trebuie să existe nici un loc în care să nu fie
i n d i p e n d e n t e d a l l e l e g g i . L a forza d i esse s e g u i r deve obligatorie aplicarea legilor. Forţa acestora trebuie să-i
ogni cittadino, come l'ombra segué il corpo. L ' i m p u - urmărească pe toţi cetăţenii, aşa cum umbra urmăreşte
n i t â e l ' a s i l o n o n differiscono c h e di p i ü e m e n o , e corpul. Impunitatea şi azilul diferă puţin şi, având în ve­
c o m e 1 ' i m p r e s s i o n e della p e n a consiste p i ü n e l l a s i c u - dere că o pedeapsă impresionează mai mult prin certitu­
r e z z a d ' i n c o n t r a r l a che n e l l a forza d i essa, g l i a s i l i dinea de a o suporta decât prin asprimea ei, n u m ă r u l
¡ n v i t a n o p i ú a i d e l i t t i d i q u e l l o che l e p e n e n o n a l l o n - cazurilor în care azilul [posibilitatea obţinerii azilului] fa­
t a n a n o . M o l t i p l i c a r e gli asili é il formare tante p i c c o l e vorizează comiterea infracţiunilor este mai mare decât cel
al cazurilor în care pedepsele reuşesc să evite comiterea
s o v r a n i t â , p e r c h é d o v e n o n s o n ó l e g g i che c o m a n d a -
lor. Sporirea locurilor de azil duce la formarea a tot atâ­
no, ivi p o s s o n o formarsene delle n u o v e ed opposte alie
tea mici suveranităţi, căci în acele locuri în care nu legi­
comuni, e pero uno spirito opposto a quello del cor-
le comandă, acolo se pot împământeni legi noi, opuse
p o i n t e r o d e l l a s o c i e t â . T u t t e l e i s t o r i e fanno v e d e r e celor comune, şi, în concluzie, un spirit opus celui ce ca­
che d a g l i a s i l i s o r t i r o n o g r a n d i r i v o l u z i o n i n e g l i stati racterizează întregul corp al societăţii.
177
Toate istoriile
e n e l l e o p i n i o n i d e g l i u o m i n i . Ma se sia u t i l e il r e n - ne arată cum din dreptul la azil s-au iscat marile revolu­
d e r s i r e c i p r o c a m e n t e i rei fraile n a z i o n i , io n o n a r - ţii în interiorul statelor şi în opiniile oamenilor. Iar în ceea
d i r e i d e c i d e r e q u e s t a q u e s t i o n e finché l e l e g g i p i ú ce priveşte utilitatea schimbului vinovaţilor între naţiuni
c o n f o r m i ai b i s o g n i d e l P u m a n i t â , le p e n e p i ú d o l c i , ed [convenţia de extrădare], eu nu aş îndrăzni să mă pro­
estinta la d i p e n d e n z a d a l l ' a r b i t r i o e d a l l ' o p i n i o n e , non nunţ până când legi mai conforme cu necesităţile oame­
nilor, pedepse mai blânde şi înlăturarea dependenţei de
r e n d a n o s i c u r a l ' i n n o c e n z a o p p r e s s a e la d e t e s t a t a
arbitrar şi de opinie nu vor aduce un spor de siguranţă
v i r t ú ; finché l a t i r a n n i a n o n v e n g a del t u t t o d a l l a r a -
nevinovăţiei persecutate şi detestatei virtuţi; până când
gione universale, che sempre p i ü unisce gl'interessi del
tirania nu va fi izgonită de raţiunea universală - care
trono e dei sudditi, confinata nelle vaste p i a n u r e
uneşte tot mai mult interesele tronului şi ale supuşilor -

230 231
DEI DELITTI E DELLE PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

dell'Asia, quantunque la persuasione di non trovare exclusiv în vastele câmpii ale Asiei, deşi convingerea de
u n p a l m o d i t e r r a che p e r d o n i a i v e r i d e l i t t i s a r e b b e a nu găsi nici măcar o palmă de pământ în care adevăra­
u n m e z z o efficacissimo p e r p r e v e n i r i i . tele infracţiuni să fie iertate ar constitui un mijloc deo­
sebit de eficace de a le preveni.

232 233
§ XXXVI § XXXVI

DELLA TAGLIA DESPRE R E C O M P E N S A P E N T R U


PRINDEREA U N U I INFRACTOR

L ' a l t r a questione è se sia utile il mettere a p r e z z o la A doua chestiune: este util să punem un preţ pe capul
testa di un u o m o conosciuto reo ed a r m a n d o il braccio unui om dovedit ca fiind vinovat şi, înarmând [în acest fel]
di ciascun cittadino farne un carnefice. O il reo è fuori braţul fiecărui cetăţean, să-1 transformăm în călău ? Infrac­
d e ' confini, o al di dentro : nel p r i m o caso il s o v r a n o sti- torul se găseşte fie în afara graniţelor, fie înăuntrul lor: în
m o l a i cittadini a commettere un delitto, e gli espone ad primul caz, suveranul îi încurajează pe cetăţeni să comită
un supplicio, facendo cosi un'ingiuria ed una u s u r p a z i o - o infracţiune şi-i expune pericolului unei pedepse, ofensând
şi uzurpând în acest fel autoritatea altor state şi îndreptă­
ne d ' a u t o r i t l negii altrui dominii, ed a u t o r i z z a in q u e s -
ţind în acest fel celelalte naţiuni să procedeze la fel cu el;
ta maniera le altre nazioni a far lo stesso con l u i ; nel
în al doilea caz, suveranul îşi arată propria slăbiciune. Cine
secondo mostra la propria debolezza. C h i ha la forza per
are forţa necesară pentru a se apăra nu încearcă s-o cum­
difendersi non cerca di comprarla. Di più, un tal editto pere. Ba mai mult, un asemenea edict bulversează toate idei­
sconvolge tutte le idee di morale e di virtù, che ad ogni le de morală şi virtute, care se spulberă din sufletul omenesc
mínimo vento svaniscono nell'animo umano. Ora le leggi la cea mai mică adiere de vânt. Pe de o parte, legile îndeam­
invitano al t r a d i m e n t o , ed ora lo p u n i s c o n o . C o n una nă la trădare, pe de altă parte, o pedepsesc. Cu o mână le­
mano il législature stringe i legami di famiglia, di p a r e n - gislatorul consolidează legăturile de familie, de rudenie, de
tela, di amicizia, e coll'altra p r e m i a chi gli r o m p e e chi prietenie, în timp ce cu cealaltă mână îl răsplăteşte pe cel
gli s p e z z a ; sempre contradittorio a se m e d e s i m o , ora in- ce nesocoteşte aceste legături şi pe cel ce le distruge; are o
atitudine contradictorie, căci, pe de o parte, încurajează în­
vita alia fiducia gli animi sospettosi degli u o m i n i , ora
crederea în sufletele oamenilor mereu suspicioşi, pe de altă
sparge la diffidenza in tutt'i cuori. In vece di p r e v e n i r e
parte, sădeşte el însuşi neîncrederea în inimile tuturor. In
un delitto, ne fa nascer cento. Questi sonó gli espedien-
loc să prevină o infracţiune, provoacă alte o sută. Acestea
ti delle nazioni deboli, le leggi delle quali non sonó che sunt expedientele la care recurg naţiunile slabe, ale căror
istantanee riparazioni di un edificio rovinoso che crol- legi nu sunt altceva decât propteli momentane ale unui edi­
la da ogni parte. A misura che crescono i l u m i in una ficiu dărăpănat care se surpă din toate părţile. Pe măsură
n a z i o n e , la buona fede e la confidenza reciproca d i v e n - ce sporesc luminile unei naţiuni, buna-credinţă şi încre­
gono necessarie, e sempre più tendono a confondersi col- derea reciprocă devin necesare şi tind să se contopească
la vera politica. Gli artificii, le cabale, le strade oscure tot mai mult cu politica adevărată. înşelăciunile, uneltirile,
ed indirette, sonó per lo p i ù prevedute, e la sensibilité căile obscure şi întortocheate sunt în cea mai mare parte

234 235
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

di tutti r i n t u z z a la sensibilitá di ciascuno in particolare. intuite, iar sensibilitatea tuturor reprimă sensibilitatea fie­
I secoli d ' i g n o r a n z a medesimi, nei quali la morale p u b - căruia în parte. Chiar secolele de ignoranţă, în timpul că­
blica p i e g a gli u o m i n i ad u b b i d i r e alia privata, servono rora morala publică îi îndeamnă pe oameni să se supună
d ' i n s t r u z i o n e e di sperienza ai secoli illuminati. Ma le moralei private, servesc drept învăţătură secolelor lumina­
leggi che p r e m i a n o il t r a d i m e n t o e che eccitano u n a gu­ te prin exemplul lor. Dar legile ce răsplătesc trădarea şi aţâ­
ţă un război clandestin, împrăştiind suspiciunea reciprocă
erra clandestina spargendo il sospetto reciproco fra i cit-
în rândul cetăţenilor, se opun atât de necesarei contopiri a
tadini, si o p p o n g o n o a questa cosi necessaria n u n i o n e
moralei cu politica, prin intermediul căreia oamenii ar re­
della m o r a l e e della política, a cui gh u o m i n i dovrebbe-
aliza fericirea, naţiunile ar avea pace şi lumea întreagă s-ar
ro la loro felicita, le nazioni la pace, e l'universo q u a l - bucura de un răgaz mai lung de linişte, tihnă şi contenire
che p i ú l u n g o intervallo di tranquillitá e di riposo ai mali a relelor care acum se plimbă nestingherite prin lume. 1 7 8
che vi passeggiano sopra.

236 237
§ XXXVII § XXXVII
/ATTENTATI, C O M P L I C I , I M P U N I T A /PLĂNUIREA INFRACŢIUNII179,
COMPLICI, IMPUNITATE

Perché le leggi non puniscono l'intenzione, non é pero Faptul că legile nu pedepsesc intenţia nu înseamnă că
che un delitto che cominci con qualche azione che ne o infracţiune, care începe printr-o acţiune care vădeşte voin­
manifesti la volontá di eseguirlo non meriti u n a pena, ţa de a o comite, nu merită o pedeapsă, chiar dacă una in­
ferioară celei cuvenite pentru săvârşirea infracţiunii
benché m i n o r e all'esecuzione m e d e s i m a del delitto.
propriu-zise. Importanţa prevenirii unei plănuiri a infrac­
L ' i m p o r t a n z a di prevenire un attentato a u t o r i z z a u n a
ţiunii autorizează pedepsirea; având însă în vedere că în­
p e n a ; ma siccome tra Pattentato e l'esecuzione vi p u ó tre momentul plănuirii şi punerea în practică poate să treacă
essere un intervallo, cosí la p e n a maggiore riserbata al o perioadă de timp, pedeapsa mai aspră acordată infracţiu­
delitto consumato p u ó dar luogo al pentimento. Lo stes- nii comise poate să-1 facă pe infractor să se răzgândească.
so dicasi q u a n d o siano p i ú complici di un delitto, e non Acelaşi lucru este valabil şi în cazul existenţei mai multor
tutti esecutori immediati, ma p e r una diversa ragione. complici într-o infracţiune, dar care nu sunt toţi executanţi
Q u a n d o p i ú u o m i n i si u n i s c o n o in un rischio, q u a n t ' e - direcţi; motivele sunt însă diferite. Când mai mulţi oameni
hotărăsc să înfrunte împreună un risc, cu cât acesta va fi
gli sará p i ú g r a n d e tanto p i ú cercano che sia u g u a l e per
mai mare, cu atât vor încerca ei să-1 distribuie în mod egal;
tutti; sará dunque piú difficile trovare chi si contenti d'es-
va fi aşadar mai greu să fie găsit acela care să accepte rolul
serne l'esecutore, correndo un rischio maggiore degli altri
de executant, căci el va fi expus la un risc mai mare faţă de
complici. La sola eccezione sarebbe nel caso che all'ese- ceilalţi complici. Singura excepţie ar fi cazul în care [com­
cutore fosse fissato un p r e m i o ; avendo egli allora un plicii] ar fi acceptat să-i acorde executantului un premiu;
compenso p e r il m a g g i o r rischio la pena d o v r e b b e es- având el, aşadar, o răsplată pentru riscul mai mare la care
ser eguale. Tali riflessioni sembreran troppo metafisiche s-a expus, pedeapsa ar trebui să fie egală [pentru toţi com­
a chi non rifletterá essere utilissimo che le leggi p r o c u - plicii]. Asemenea observaţii ar putea părea prea metafizi­
rino m e n o motivi di accordo che sia possibile tra i c o m - ce pentru cei ce nu consideră că este deosebit de util ca legile
să elimine cât mai mult cu putinţă posibilitatea înţelegerii
pagni d i u n delitto.
între tovarăşii unei infracţiuni.
A l c u n i t r i b u n a l i offrono l ' i m p u n i t á a quel c ó m p l i c e
Unele tribunale acordă impunitate complicelui unei in­
di grave delitto che paleserá i suoi compagni. Un tale spe-
fracţiuni grave care îşi va da în vileag tovarăşii. Un astfel
diente ha i suoi inconvenienti e i suoi vantaggi. G l ' i n -
de expedient prezintă inconveniente, dar şi avantaje. In­
convenienti sonó che la nazione autorizza il tradimento, convenientele decurg din faptul că în acest fel naţiunea

238 239
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

detestabile ancora fra gli scellerati, perché sono m e n o autorizează trădarea, fapt socotit detestabil chiar şi de ne­
fatali ad una nazione i delitti di coraggio che quegli di mernici, fiind mai puţin dăunătoare pentru naţiune infrac­
v i l t à : perché il p r i m o non è fréquente, perché non a s - ţiunile generate de curaj decât cele generate de laşitate: căci
curajul - calitate rară - nu aşteaptă decât o forţă benefi­
petta che una forza benefica e direttrice che lo faccia con-
că care să-1 îndrume spre colaborare în vederea realizării
spirare al ben p u b b l i c o , e la seconda è più c o m u n e e
binelui public, în timp ce laşitatea este mult mai răspândi­
contagiosa, e sempre più si concentra in se stessa. Di più, tă, fiind şi molipsitoare, şi întotdeauna lucrează numai în
il tribunale fa vedere la p r o p r i a incertezza, la d e b o l e z - folosul propriu. Mai mult, tribunalul îşi arată în acest fel
za délia legge, che implora l'aiuto di chi l'offende. I van- propria nesiguranţă, lasă să se întrevadă cât de slabă este
taggi sono il prevenire delitti importanţi, e che, legea care imploră ajutorul celui care a lezat-o. Avantaje­
essendone palesi gli effetti ed occulti gli autori, i n t i m o - le sunt prevenirea infracţiunilor importante şi înspăimân-
riscono il p o p ó l o ; di più, si contribuisce a mostrare che tarea poporului, deoarece sunt cunoscute efectele [pedepsele
rezervate] şi autorii rămân necunoscuţi; în plus, se contri­
chi manca di fede alle leggi, cioè al pubblico, è p r o b a -
buie astfel la a demonstra că cel ce nu respectă legile, adi­
bile che manchi al privato. Sembrerebbemi che una leg-
că înţelegerile publice, e foarte posibil să le încalce şi pe cele
ge generale che promettesse la i m p u n i t à al complice private. Aş fi de părere că o lege generală care să promită
palesatore di q u a l u n q u e delitto fosse preferibile ad u n a impunitatea complicelui ce divulgă orice fel de infracţiu­
speciale dichiarazione in un caso particolare, perché cosi ne ar fi de preferat unei hotărâri speciale date într-un caz
p r e v e r r e b b e le u n i o n i col r e c i p r o c o t i m o r é che ciascun particular, căci aşa s-ar evita înţelegerea dintre infractori
complice avrebbe di non espor che se m e d e s i m o ; il tri- prin teama reciprocă pe care ar avea-o fiecare de a se ex­
b u n a l e non r e n d e r e b b e audaci gli scellerati che v e g g o - pune doar pe s i n e 1 8 0 ; în acest fel, tribunalul nu ar încura­
ja cutezanţa nemernicilor care văd că li se cere propriul
no m un caso p a r t i c o l a r e chiesto il l o r o soccorso. U n a
ajutor pentru [rezolvarea] unui caz particular. O aseme­
tal l e g g e p e r ô d o v r e b b e a c c o m p a g n a r e l ' i m p u n i t à col
nea lege ar trebui totuşi să însoţească impunitatea cu exi­
bando del delatore... Ma invano tormento me stesso per larea delatorului... Dar în zadar mă chinui să-mi înăbuş
d i s t r u g g e r e il r i m o r s o che sentó a u t o r i z z a n d o le s a c r o - mustrările de conştiinţă pe care le simt când autorizez sa­
sante l e g g i , il m o n u m e n t o della p u b b l i c a confidenza, crosanctele legi — monument al încrederii publice, temei
la base della m o r a l e u m a n a , al t r a d i m e n t o ed alia d i s - al moralei umane - să îndemne la trădare şi disimulare. Ce
s i m u l a z i o n e . Q u a i esempio alia n a z i o n e sarebbe p o i se exemplu s-ar da naţiunii dacă ulterior ar fi încălcată im­
si m a n c a s s e a l P i m p u n i t à p r o m e s s a , e che p e r d o t t e ca- punitatea promisă şi, în urma unor docte sofisme [vicii de
procedură], cel ce a răspuns invitaţiei legilor ar fi supus su­
v i l l a z i o n i si strascinasse al s u p p l i c i o ad onta della fede
pliciilor în pofida faptului că a demonstrat încredere în
p u b b l i c a chi ha corrisposto a l l ' i n v i t o delle leggi ! N o n
înţelegerile publice ? Asemenea exemple nu sunt rare la di­
sonó rari nelle n a z i o n i tali esempí, e p e r c i o rari non
ferite naţiuni, şi de aceea nu puţini sunt oamenii care concep
sonó c o l o r o che n o n h a n n o d i u n a n a z i o n e altra idea naţiunea numai ca pe o maşinărie complicată, ale cărei an­
che di una m a c c h i n a c o m p l i c a t a , di cui il p i ù d e s t r o e grenaje pot fi puse în mişcare de către cel mai îndemânatic
il p i ù p o t e n t e ne m u o v o n o a l o r t a l e n t o gli o r d i g n i ; şi mai puternic după bunul său plac; reci şi insensibili la

240 241
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

freddi ed insensibili a tutto ció che forma la delizia d é l - tot ce formează deliciul sufletelor blânde şi sublime, ei aţâ­
ie a n i m e t e n e r e e s u b l i m i , eccitano con i m p e r t u r b a b i - ţă cu imperturbabilă dibăcie sentimentele cele mai scum­
le sagacità i sentimenti più cari e le passioni più violente, pe şi pasiunile cele mai violente îndată ce le socotesc
si tostó c h e le v e g g o n o u t i l i al l o r o fine, t a s t e g g i a n d o folositoare scopului lor, atingând corzile sufletului aşa cum
muzicanţii îşi ating instrumentele.
gli a n i m i , c o m e i m u s i c i gli s t r o m e n t i .

242 243
§ XXXVIII
§ XXXVIII
ÎNTREBĂRI SUGESTIVE,
INTERROGAZIONI SUGGESTIVE,
DEPOZIŢII
DEPOSIZIONI

Legile noastre interzic în cadrul procesului întrebările


Le nostre leggi proscrivono le interrogazioni che chia-
numite sugestive: adică acele întrebări, folosite în cerceta­
mansi suggestive in un processo : quelle cioè seconde» i dot-
rea circumstanţelor unei infracţiuni, care se referă la speţă,
tori, che interrogano della specie, dovendo interrogare del
când ar trebui să se refere la gen, după cum susţin savanţii:
genere, nelle circostanze d'un delitto : quelle interrogazioni adică acele întrebări care, având o legătură directă cu infrac­
cioè che, avendo un'immediata connessione col delitto, sug- ţiunea, sugerează inculpatului un anumit răspuns direct. Pe-
geriscono al reo una immediata risposta. Le interrogazioni naliştii susţin că întrebările trebuie, dacă mă pot exprima
secondo i criminalisti devono per dir cosi inviluppare spi- astfel, să învăluie în spirală fapta şi să nu ajungă niciodată
ralmente il fatto, ma non andaré giammai per diritta linea în linie dreaptă direct la ea. Folosirea acestei metode se con­
a quello. I motivi di questo método sono o per non sug- sideră îndreptăţită din două motive: fie pentru a nu-i suge­
gerire al reo una risposta che lo metta al coperto delPac- ra inculpatului un răspuns care să-1 pună în siguranţă faţă
cusa, o forse perché sembra contro la natura stessa che un de acuzare, fie pentru că se consideră că ar fi împotriva na­
reo si accusi immediatamente da sé. Qualunque sia di qu- turii ca un inculpat să se acuze direct el singur. Oricare mo­
est! due motivi è rimarcabile la contradizione delle leggi tiv l-am lua drept valabil, apare oricum o contradicţie în
sânul legilor atunci când, pe lângă obiceiul folosirii acestei
che unitamente a tale consuetudine autorizzano la tortu-
metode, se autorizează şi tortura; căci există oare o între­
ra; imperocché quai interrogazione piu suggestiva del do-
bare mai sugestivă decât durerea ? Primul motiv are în ve­
lore ? Il primo motivo si verifica nella tortura, perché il
dere tortura, deoarece durerea va sugera celui robust să
dolore suggerirà al robusto un'ostinata taciturnità onde adopte o încăpăţânată tăcere pentru a schimba o pedeapsă
cambiare la maggior pena colla minore, ed al debole sug- mai mare cu una mai mică, însă celui slab îi va sugera să măr­
gerirà la confessione onde liberarsi dal tormento presen- turisească cu scopul de a scăpa de chinurile imediate ce sunt
te più efficace per allora che non il dolore a w e n i r e . Il desigur mai eficace decât durerile viitoare. Al doilea motiv
secondo motivo è ad evidenza lo stesso, perché se una in- este evident de acelaşi fel, deoarece dacă o întrebare spe­
terrogazione speciale fa contro il diritto di natura confes- cială îl face pe un inculpat să mărturisească, încălcând în­
sare un reo, gli spasimi lo faranno molto più fácilmente: clinaţia naturală de a se apăra, chinurile o să favorizeze
ma gli uomini più dalla differenza d e ' nomi si regolano che această atitudine: dar oamenii concep reglementări acordând
da quella delle cose. Fra gli altri abusi della grammatica i atenţie mai degrabă numelor decât lucrurilor. 1 8 1 Printre alte
abuzuri ale pedanţilor limitaţi ai scolasticii care au avut o in­
quali non hanno poco influito su gli affari umani, è nota-
fluenţă importantă asupra treburilor omeneşti e remarcabil
bile quello che rende nulla ed inefficace la deposizione di

245
244
DEI D E L I T O E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

un reo già condannato; egli è morto civilmente, dicono gra- cel ce face nulă şi fără efect depoziţia unui acuzat deja con­
vemente i peripatetici giureconsulti, e un morto non è ca- damnat; el este civilmente mort, se pronunţă cu aplomb ju­
pace di alcuna azione. Per sostenere questa vana metafora risconsulţii peripatetici şi un mort nu poate întreprinde nici
182
moite vittime si sonó sacrificate, e bene spesso si è dispu- o acţiune. Multe victime au fost sacrificate pentru a sus­
tate con seria riflessione se la verità dovesse cederé alie for- ţine această metaforă găunoasă şi deseori au avut loc dis­
mule giudiciali. Purché le deposizioni di un reo condannato pute bazate pe meditaţii serioase pentru a stabili dacă
non arrivino ad un segno che fermino il corso della gius- adevărul ar trebui să cedeze în faţa formulelor judiciare. Cu
tizia, perché non dovrassi concederé, anche dopo la con- condiţia ca depoziţiile unui acuzat condamnat să nu fie de
aşa natură încât să împiedice cursul justiţiei, ţinând cont şi
danna, e all'estrema miseria del reo e agl'interessi della
de nenorocirea extremă a acuzatului, şi de interesul stabi­
verità uno spazio congruo, talché adducendo egli cose nu-
lirii adevărului, de ce să nu i se acorde acestuia, chiar şi după
ove, che cangino la natura del fatto, possa giustificar sé od
ce a fost condamnat, posibilitatea de a-şi putea dovedi ne­
altrui con un nuovo giudizio ? Le formalità e le ceremo- vinovăţia proprie sau a altora printr-o nouă judecată, în ca­
nie sono necessarie nelFamministrazione della giustizia, sí zul în care poate aduce elemente noi ce modifică natura
perché niente lasciano aH'arbitrio dell'amministratore, si faptei ? Este adevărat că în administrarea justiţiei formali­
perché danno idea al popólo di un giudizio non t u m u l - tăţile şi ceremoniile sunt necesare, pentru că astfel nimic nu
tuario ed interessato, ma stabile e regolare, si perché sugli rămâne în voia arbitrarului celui ce administrează justiţia
uomini imitatori e schiavi delPabitudine fanno più effica- [organului abilitat], pentru că astfel poporul va înţelege că
ce impressione le sensazioni che i raziocini. Ma queste nu există judecăţi pripite şi interesate, ci judecăţi stabile şi
senza un fatale pericolo non possono mai dalla legge fis- reglementare, pentru că oamenii care se adaptează şi sunt
sarsi in maniera che nuocano alla verità, la quale, per es- sclavi ai obişnuinţei sunt mai impresionaţi de senzaţii de­
cât de raţionamente. Dar există un risc mare dacă aceste [for­
sere o troppo semplice o troppo composta, ha bisogno di
malităţi şi ceremonii] stabilite prin lege sunt de aşa natură
qualche esterna pompa che le concilii il popólo ignoran-
încât să aducă atingere adevărului, care, întrucât este fie prea
te. Finalmente colui che nell'esame si ostinasse di non ris-
simplu, fie prea complicat, are nevoie de o anume pompă
pondere alie interrogazioni fattegli merita una pena fissata exterioară pentru a fi acceptat de poporul ignorant. In sfâr­
dalle leggi, e pena délie piu gravi che siano da quelle inti- şit, cel care se încăpăţânează să nu răspundă întrebărilor în
mate, perché gli uomini non deludano cosi la nécessita timpul cercetării merită o pedeapsă stabilită de legi, şi încă
dell'esempio che devono al pubblico. N o n è necessaria q u - una din cele mai aspre prevăzute, pentru ca oamenii să nu
esta pena quando sia fuori di dubbio che un tal accusato eludeze exemplul necesar pe care-1 datorează societăţii.
abbia commesso un tal delitto, talché le interrogazioni sia- Această pedeapsă nu este necesară în cazul în care nu exis­
no inutili, nell'istessa maniera che è inutile la confessione tă nici o îndoială că un anume acuzat a comis o anume in­
del delitto quando altre prove ne giustificano la reità. Q u - fracţiune şi deci întrebările sunt inutile, tot aşa cum
est'ultimo caso è il più ordinario, perché la sperienza fa mărturisirea infracţiunii este inutilă în cazul în care alte pro­
be dovedesc vinovăţia. Acest ultim caz este cel mai comun,
vedere che nella maggior parte de' processi i rei sono ne-
deoarece experienţa ne demonstrează că, în cele mai mul­
gativi./
te procese, acuzaţii neagă totul. 1 8 3 /

246 247
§ XXXIX § XXXIX

D I U N GENERE P A R T I C O L A R E DESPRE U N G E N DEOSEBIT


DI DELITTI DE I N F R A C Ţ I U N I

C h i u n q u e leggerâ questo scritto accorgerassi che io Oricine va citi această scriere îşi va da seama că am omis
ho o m m e s s o un genere di delitti che ha coperto l ' E u r o - un gen de infracţiuni care a acoperit întreaga Europă cu sân­
pa di sangue u m a n o e che ha álzate quelle funeste ca- ge omenesc şi care, în mod funest, a clădit stânjenii de lem­
ne ale căror flăcări se hrăneau din trupurile omeneşti vii,
taste, ove servivano di alimento alie fiamme i vivi corpi
pe vremea când [arderea pe r u g ] era un spectacol îmbucu­
u m a n i , q u a n d ' e r a g i o c o n d o spettacolo e grata a r m o n i a rător şi mulţimea oarbă era cuprinsă de o plăcută concor­
per la cieca moltitudine l'udire i sordi confusi gemiti dei die la auzul gemetelor surde şi nedesluşite ale nefericiţilor,
miseri che u s c i v a n o dai vortici di ñero fumo, fumo di amestecate cu vârtejul fumului negru, ce ieşea din mădu­
m e m b r a u m a n e , fra lo stridere dell'ossa incarbonite e il lare omeneşti, însoţit de trosnetul oaselor carbonizate şi de
friggersi delle viscere ancor palpitanţi. Ma gli u o m i n i ra- sfârâiala măruntaielor încă zvâcnind de viaţă. Dar oame­
nii raţionali îşi vor da seama că locul [în care mă aflu], se­
gionevoh v e d r a n n o che il l u o g o , il secólo e la materia
colul [în care trăiesc] şi materia [pe care o abordez] nu-mi
non mi p e r m e t t o n o di esaminare la n a t u r a di un tal de- permit să examinez natura unei asemenea infracţiuni. 1 8 4
litto. T r o p p o l u n g o , e fuori del mió soggetto, sarebbe il M-ar îndepărta de subiectul meu şi ar necesita o expune­
p r o v a r e c o m e debba essere necessaria una perfetta uni- re prea lungă demonstrarea necesităţii unei perfecte uni­
formitâ di p e n s i e r i in u n o stato, c o n t r o l ' e s e m p i o di formităţi a gândirii într-un anume stat, spre deosebire de
m o l t e n a z i o n i ; come opinioni, che distano tra di loro so­ situaţia multor naţiuni; sau demonstrarea felului în care opi­
niile - chiar cele ce se deosebesc între ele numai prin niş­
lamente per alcune sottilissime ed oscure differenze trop­
te diferenţe foarte mici şi neînsemnate, prea greu de
po lontane dalla umana capacita, pure possano perceput de capacităţile umane - pot totuşi să bulverseze
sconvolgere il ben p u b b l i c o , q u a n d o u n a n o n sia a u t o - binele public, când una dintre ele nu este considerată mai
r i z z a t a a preferenza delle a l t r e ; e come la n a t u r a delle îndreptăţită decât celelalte; sau demonstrarea felului în care
opinioni sia composta a segno che mentre alcune col con­ natura opiniilor este astfel alcătuită încât, în vreme ce une­
trasto fermentando e c o m b a t t e n d o insieme si rischiara- le se desluşesc mai bine în urma confruntării şi fierberii tu­
turor (cele adevărate ieşind la suprafaţă, iar cele false
no, e s o p r a n n o t a n d o le vere, le false si s o m m e r g o n o
cufundându-se în uitare), altele, nesigure, datorită purei lor
nell'oblio, altre, mal sicure p e r la n u d a loro costanza, constante [căci, deşi constante, nu au fost supuse unei con­
d e b b a n o esser vestite di autoritâ e di forza. T r o p p o lun­ fruntări], trebuie să fie îmbrăcate în haina autorităţii şi a
go sarebbe il p r o v a r e come, q u a n t u n q u e odioso sembri forţei. Ar necesita o expunere prea lungă demonstrarea

248 249
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE INFRACŢIUNI ŞI PEDEPSE

l'impero della forza sulle menti u m a n e , del quale le sole felului în care este totuşi necesar şi indispensabil [recursul
conquiste sono la d i s s i m u l a z i o n e , indi Pavvilimento; la forţă], chiar dacă domnia forţei asupra minţilor omeneşti
q u a n t u n q u e sembri contrario allo spirito di mansuetu- ni se pare odioasă şi nu are alte realizări decât disimularea
şi, în concluzie, umilirea; chiar dacă [recursul la forţă] pare
dine e fraternitâ comandato dalia ragione e dall'autoritâ
contrar spiritului de blândeţe şi fraternitate ce ni-1 impu­
che p i u v e n e r i a m o , p u r e sia necessario ed indispensabi­
ne raţiunea şi autoritatea pe care o venerăm mai presus de­
le. Tutto cio deve credersi evidentemente provato e con­ cât orice. Toate acestea trebuie, bineînţeles, să credem că
forme ai veri interessi degli u o m i n i , se v'e chi con au fost demonstrate şi că sunt conforme cu adevăratele in­
riconosciuta autoritâ lo esercita. Io non parlo che dei de- terese ale oamenilor, odată ce există cineva care le pune în
litti che e m a n a n o dalia natura u m a n a e dai patto socia­ practică cu autoritate recunoscută. Eu nu mă refer decât
le, e non dei peccati, d e ' quali le pene, anche temporali, la infracţiunile ce decurg din natura umană şi din pactul
d e b b o n o regolarsi con altri p r i n c i p i i che quelli di u n a social, lăsând deoparte păcatele ale căror pedepse, chiar dacă
temporale, trebuie să fie reglementate după alte principii
limitata filosofia.
decât cele ale unei limitate filozofii. 1 8 5

250 251
§XL §XL
F A L S E IDEE D I U T I L I T À 186
IDEI F A L S E D E U T I L I T A T E

U n a sorgente di errori e d'ingiustizie sono le false idee Falsele idei de utilitate pe care şi le formează legislato­
d'utilità che si formano i legislatori. Falsa idea d'utilità rii constituie o sursă de erori şi nedreptăţi. Este falsă acea
è quella che antepone gl'inconvenienti particolari a l l ' i n - idee de utilitate c a r e 1 8 7 dă întâietate inconvenientelor par­
conveniente generale, q u e l l a che c o m a n d a ai sentimenti ticulare faţă de inconvenientul general, cea care comandă
sentimentelor în loc să le stimuleze, cea care se adresează
in vece di eccitargli, che dice alla logica : servi. Falsa idea
logicii spunându-i: supune-te scopului meu. Este falsă acea
di utilità è quella che sacrifica mille vantaggi reali p e r un
idee de utilitate care 1 8 8 sacrifică mii de avantaje reale în
inconveniente o immaginario o di poca conseguenza, che schimbul unui inconvenient fie imaginar, fie cu consecin­
toglierebbe agli u o m i n i il fuoco perché incendia e l ' a c - ţe minime; ca şi cum li s-ar lua oamenilor focul pentru că
qua p e r c h é annega, che n o n ripara ai mali che col d i s - provoacă incendii sau apa pentru că în ea te poţi îneca, adi­
truggere. / / L e leggi che proibiscono d i p o r t a r l e armi că o idee care îndreaptă relele numai recurgând la distru­
sonó leggi di tal n a t u r a ; esse non d i s a r m a n o che i non gere. //Legile care interzic purtarea armelor fac parte din
această categorie: ele îi dezarmează doar pe cei ce nu sunt
inclinati né determinaţi ai delitti, mentre coloro che han-
nici predispuşi şi nici hotărâţi să săvârşească vreo infracţiu­
no il coraggio di poter violare le leggi piu sacre della uma-
ne, în vreme ce aceia care au curajul de a viola atât legile
nità e le più importanţi del codice, c o m e rispetteranno cele mai sacre ale omenirii 1 8 9 cât şi pe cele mai importan­
le minori e le p u r a m e n t e arbitrarle, e delle quali tanto te ale codului, cum le vor respecta oare pe cele minore şi
facili ed i m p u n i debbon essere le contravenzioni, e l'ese- pur arbitrare ? Căci încălcarea acestor ultime legi este pro­
c u z i o n e esatta delle quali toglie la liberta personale, ca- babil mai simplă şi mai lipsită de urmări, în timp ce apli­
rissima a l l ' u o m o , carissima a l l ' i l l u m i n a t o législature, e carea lor riguroasă anulează libertatea individuală - atât de
scumpă omului, atât de scumpă legislatorului luminat - su-
sottopone gl'innocenti a tutte le vessazioni dovute ai rei ?
punându-i pe nevinovaţi tuturor vexaţiunilor prevăzute
Q u e s t e p e g g i o r a n o la c o n d i z i o n e degli assaliti, m i g l i o -
pentru cei vinovaţi. Asemenea legi înrăutăţesc situaţia ce­
rando quella degli assalitori, non iscemano gli omicidii, lor atacaţi, îmbunătăţind-o pe cea a atacatorilor, nu duc la
ma gli accrescono, p e r c h é è m a g g i o r e la confidenza scăderea numărului omuciderilor, ci dimpotrivă, le înmul­
nell'assalire i disarmati che gli armati. Queste si chiaman ţesc, căci oricine are mai mult curaj să atace un om dezar­
leggi non prevenitrici ma p a u r o s e dei delitti, che nasco- mat decât pe unul înarmat. Acestea nu sunt legi care previn
no dalla t u m u l t u o s a impressione di alcuni fatti p a r t i c o - infracţiunile, ci legi dictate de teama de infracţiuni, care se
nasc sub impulsul impresiilor generate de anumite fapte par-

252
253
DEI DELICTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

lari, non dalla ragionata m e d i t a z i o n e degl'inconvenien- ticulare şi nu în urma unei gândiri raţionale asupra incon­
ti ed avantaggi di un decreto universale.// Falsa idea venientelor şi avantajelor unei hotărâri universale.// Este
falsă acea idee de utilitate c a r e 1 9 0 ar vrea să aplice mulţimii
d ' u t i l i t á é quella che vorrebbe daré a u n a m o l t i t u d i n e di
fiinţelor simţitoare simetria şi ordinea materiei brute şi ina­
esseri sensibili la simmetria e l ' o r d i n e che soffre la ma­
nimate; de asemenea, este falsă cea care neglijează motive­
teria bruta e inanimata, che trascura i motivi presentí, le prezente - singurele care datorită constanţei şi forţei lor
che soli con costanza e con forza agiscono sulla molti­ pot avea vreo influenţă asupra mulţimilor - pentru a în­
tudine, p e r d a r forza ai lontani, d e ' quali brevissima e tări motivele îndepărtate, a căror impresie, în general, este
debole é l'impressione, se u n a forza d ' i m m a g i n a z i o n e , de foarte scurtă durată şi slabă dacă puterea imaginaţiei -
non o r d i n a r i a nella umanitá, non supplisce c o l l ' i n g r a n - destul de rară printre oameni - nu compensează îndepăr­
d i m e n t o alia lontananza d e l l ' o g g e t t o . F i n a l m e n t e é fal­ tarea obiectului prin amplificarea lui. In sfârşit, este falsă
acea idee de utilitate care 1 9 1 , sacrificând lucrul numelui, des­
sa idea d ' u t i l i t á quella che, sacrificando la cosa al n o m e ,
parte binele public de binele tuturor particularilor. Există
divide il ben p u b b l i c o dal bene di t u t t ' i particolari. Vi é
o deosebire între starea de societate şi starea de natură, căci
u n a differenza dallo stato di societá alio stato di natu­ omul sălbatic nu aduce atingere nimănui decât în măsura
ra, che l ' u o m o selvaggio non fa d a n n o altrui che quan- în care poate obţine un bine pentru sine, în timp ce omul
to basta p e r far bene a sé stesso, ma l ' u o m o sociabile é care trăieşte în societate este îndemnat câteodată de legile
qualche volta mosso dalle male leggi a offender altri sen- proaste să aducă atingere altuia fără să obţină vreun bine
za far b e n e a sé. II dispotico getta il t i m o r e e l'abbatti- pentru sine. Despotul face să încolţească în sufletele scla­
mento nell 'animo d e ' suoi schiavi, ma ripercosso ritorna vilor săi teama şi descurajarea, care teamă răsfrântă se în­
toarce şi-i chinuie propriul suflet. Cu cât teama este mai
con m a g g i o r forza a t o r m e n t a r e il di lui a n i m o . Q u a n -
singuratică şi zăvorâtă într-un suflet, cu atât ea este mai pu­
to il t i m o r e é piú solitario e d o m e s t i c o tanto é m e n o p e -
ţin periculoasă pentru cel ce o foloseşte ca instrument al [re­
ricoloso a chi ne fa lo s t r o m e n t o della sua felicita; ma alizării] fericirii 1 9 2 ; dar cu cât ea este mai vădită şi cuprinde
quanto é piú pubblico ed agita una moltitudine p i ú gran­ o mulţime mai mare de oameni, cu atât e mai uşor să se gă­
de di u o m i n i tanto é piú facile che vi sia o l ' i m p r u d e n - sească un imprudent, un disperat sau un îndrăzneţ abil care
te, o il disperato, o l ' a u d a c e accorto che faccia serviré să subjuge oamenii propriilor scopuri, trezind în aceştia sen­
gli u o m i n i al suo fine, destando in essi sentimenti p i ú timente cu atât mai plăcute şi mai atrăgătoare cu cât riscul
grati e t a n t o p i ú seducenti q u a n t o il rischio d e l l ' i n t r a - faptei se împarte între mai mulţi şi cu cât valoarea pe care
aceşti nefericiţi o acordă propriei existenţe scade direct pro­
presa cade sopra un m a g g i o r n u m e r o , ed il v a l o r e che
porţional cu starea mizerabilă în care se găsesc 1 9 3 . Aceasta
gl'infelici d a n n o alia propria esistenza si sminuisce a pro-
este cauza care duce la o înlănţuire de lezări, căci ura este
p o r z i o n e della miseria che soffrono. Q u e s t a é la cagio-
un sentiment mult mai durabil decât dragostea, întrucât ura
ne per cui le offese ne fanno nascere delle nuove, che l'odio se întăreşte prin continuarea săvârşirii faptelor lezive, spre
é un sentimento tanto piú durevole dell'amore, quanto il deosebire de dragoste care descreşte de pe urma lor. 1 9 4
p r i m o prende la sua forza dalla c o n t i n u a z i o n e degli atti,
che indebolisce il secondo.

254 255
§XLI §XLI

C O M E SI PREVENGANO C U M S Ă FIE P R E V E N I T E
I DELITTI INFRACŢIUNILE

È meglio prevenire i delitti che p u n i r g l i . Q u e s t o è il E mai bine ca infracţiunile să fie prevenite decât pedep­
fine principale d'ogni b u o n a legislazione, che è Tarte di site. Acesta este principalul scop al oricărei legislaţii bune,
condurre gli u o m i n i al m a s s i m o di felicita o al m i n i m o adică al artei de a conduce oamenii spre maximum de fe­
d'infelicità possibile, per parlare secondo tutt'i calcoli dei ricire sau minimum de nefericire posibilă, dacă e să vor­
beni e dei mali délia vita. Ma i m e z z i impiegaţi fin ora bim luând în considerare toate calculele lucrurilor bune şi
rele ale vieţii. Dar mijloacele folosite până acum sunt în cea
sono p e r lo p i ù falsi ed opposti al fine proposto. N o n è
mai mare parte false şi opuse scopului propus. 1 9 5 Este im­
possibile il r i d u r r e la turbolenta attività degli u o m i n i ad
posibil să organizăm activitatea tumultuoasă a oamenilor
un ordine geometrico senza irregolarità e confusione.
într-o ordine geometrică eliminând abaterile de la normă
C o m e le costanti e semplicissime leggi délia natura non şi dezordinea. Aşa cum legile constante şi deosebit de sim­
impediscono che i pianeti non si turbino nei l o r o m o - ple ale naturii nu pot împiedica perturbări în mişcările pla­
vimenti, cosí nelle infinite ed oppostissime attrazioni del netelor, la fel în cazul nenumăratelor şi atât de opuselor
piacere e del dolore, non possono impedirsene dalle leggi jocuri de atracţie spre plăcere şi durere, legile umane nu pot
u m a n e i t u r b a m e n t i ed il disordine. Eppur questa è la împiedica perturbările şi dezordinea. Şi totuşi acest lucru
chimera degh uomini limitaţi, quando abbiano il coman­ devine himera oamenilor mărginiţi atunci când ajung la pu­
do in mano. Il proibire una moltitudine di azioni indif- tere. A interzice o multitudine de acţiuni neutre [fără re­
levanţă] nu înseamnă că se previn infracţiunile pe care
ferenti n o n è prevenire i delitti che ne possono nascere,
acestea le-ar putea genera, ci astfel se creează altele noi, î n ­
ma egli è un crearne dei nuovi, egli è un definire a p i a -
seamnă că se definesc după plac virtutea şi viciul despre care
cere la virtù ed il vizio, che ci vengono predicaţi eterni
ni se spune că sunt eterne şi imuabile. Unde am ajunge dacă
ed immutabili. A che s a r e m m o ridotti, se ci dovesse es- s-ar interzice tot ce ne-ar putea îndemna la infracţiuni ? Ar
sere vietato tutto ció che p u o indurci a delitto ? Bisog- trebui ca omul să fie privat de uzul simţurilor sale. Pentru
nerebbe privare l ' u o m o d e l l ' u s o d e ' suoi sensi. P e r un un motiv care-i îndeamnă pe oameni să comită o adevăra­
motivo che spinge gli u o m i n i a commettere un v e r o de­ tă infracţiune, există alte o mie care îi îndeamnă să comită
litto, ve ne son mille che gli s p i n g o n o a c o m m e t t e r q u ­ acele acţiuni neutre [fără relevanţă] care sunt numite infrac­
elle a z i o n i indifferenti, che chiamansi delitti d a l l e maie ţiuni de legile proaste; iar dacă probabilitatea comiterii
l e g g i ; e se la p r o b a b i l i t à dei delitti è p r o p o r z i o n a t a al infracţiunilor este proporţională cu numărul motivelor, lăr­
gind sfera infracţiunilor înseamnă că mărim probabilităţile
n u m e r o dei motivi, P a m p l i a r e la sfera dei delitti è un

256 257
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

crescere la probabilitâ di commettergli. La maggior par­ de a fi comise. Majoritatea legilor nu sunt altceva decât pri­
te delle leggi non sonó che privilegi, cioé un tributo di vilegii, adică un tribut al tuturor în folosul câtorva.
tutti al c ó m o d o di alcuni pochi. Doriţi să preveniţi infracţiunile ? 1 % Faceţi în aşa fel în­
Volete prevenire i delitti ? Fate che le leggi sian chia- cât legile să fie clare, simple şi forţa întregii naţiuni să se
re, semplici, e che tutta la forza della nazione sia con­ concentreze pe apărarea lor şi nici o fărâmă a acestei for­
densata a difenderle, e nessuna parte di essa sia impiegata ţe să nu fie folosită cu scopul de a le distruge. /Faceţi în
aşa fel încât legile să favorizeze mai puţin categoriile de oa­
a distruggerle. /Fate che le leggi favoriscano meno le clas-
meni şi mai mult oamenii înşişi./ Faceţi în aşa fel încât oa­
si degli u o m i n i che gli u o m i n i stessi./ Fate che gli u o -
menii să se teamă de legi şi să se teamă doar de ele. Teama
mini le t e m a n o , e temano esse sole. II t i m o r delle leggi
de legi este salutară, pe când teama omului de alţi oameni
é salutare, ma fatale e fecondo di delitti é quello di u o m o este fatală şi duce la comiterea de infracţiuni. Oamenii ajunşi
a u o m o . Gli u o m i n i schiavi sono p i u voluttuosi, p i u l i ­ în sclavie sunt mai iubitori de plăceri ale simţurilor, mai
bertini, p i u crudeli degli u o m i n i liberi. Q u e s t i medita- libertini şi mai cruzi decât oamenii liberi. Aceştia din urmă
no sulle scienze, m e d i t a n o sugl'interessi della nazione, meditează la ştiinţe, meditează la interesele naţiunii, dis­
veggono grandi oggetti, e g l ' i m i t a n o ; ma quegli contenţi cern marile modele şi le imită; cei dintâi [sclavii] însă, mul­
del giorno presente cercano fra lo strepito del libertinag- ţumiţi de ziua de astăzi, caută în vâltoarea libertinajului un
gio u n a d i s t r a z i o n e d a l l ' a n n i e n t a m e n t o in cui si veggo­ răgaz din starea de nimicnicie în care se găsesc; obişnuiţi
n o ; avvezzi all'incertezza dell'esito di ogni cosa, l'esito cum sunt cu rezultatul incert al oricărui lucru, chiar şi re­
d e ' loro delitti divien p r o b l e m á t i c o p e r essi, in vantag- zultatul infracţiunilor lor devine incert în ochii lor [căci le
rămâne deschisă posibilitatea speranţei i m p u n i t ă ţ i i ] 1 9 7 , în-
gio della passione che gli d e t e r m i n a . Se l'incertezza del­
tărindu-li-se astfel pasiunea care-i îndeamnă la comiterea
le leggi cade su di u n a n a z i o n e i n d o l e n t e p e r clima, ella
infracţiunii. Dacă incertitudinea legilor se abate asupra unei
mantiene ed a u m e n t a la di lei i n d o l e n z a e stupiditâ. Se
naţiuni indolente datorită climei, ea va duce la menţinerea
cade in u n a n a z i o n e voluttuosa, ma attiva, ella ne d i s - şi accentuarea indolenţei şi prostiei sale. Dacă se abate asu­
perde l'attivita in un infinito n u m e r o di piccole cabale pra unei naţiuni iubitoare de plăceri ale simţurilor, dar ac­
ed intrighi, che spargono la diffidenza in ogni cuore e tivă, va duce la dispersarea activităţii în nenumărate mici
che fanno del t r a d i m e n t o e della d i s s i m u l a z i o n e la base uneltiri şi intrigi, care sădesc neîncrederea în toate inimi­
della p r u d e n z a . Se cade su di u n a n a z i o n e coraggiosa e le şi care fac din trădare şi disimulare baza prudenţei. Dacă
forte, l ' i n c e r t e z z a vien tolta alia fine, formando p r i m a se abate asupra unei naţiuni curajoase şi puternice, în cele
molte oscillazioni dalla liberta alia schiavitu, e dalla schia- din urmă incertitudinea este eliminată, trecând după mai
vitú alia liberta. multe oscilaţii de la libertate la sclavie şi de la sclavie la li­
bertate.

BIBLIOTECA METROPOLITANA
BUCUREŞTI
258 259 Sediul Central "ivi. S a d o v e a n u "
- Comunicarea Colecţiilor -
§XLII §XLII

DELLE SCIENZE DESPRE ŞTIINŢE

Volete prevcnire i dclitti ? Fate che i lumi a c c o m p a g - Vreţi să preveniţi infracţiunile ? Faceţi în aşa fel încât
nino la liberta. I malí che nascono dalle cognizioni sonó luminile să însoţească libertatea. Relele care se nasc din cu­
in ragione inversa della loro diffusione, e i beni lo sonó noştinţe sunt invers proporţionale cu răspândirea lor, în
nella diretta. Un ardito impostore, che é sempre un u o m o timp ce lucrurile bune sunt direct proporţionale. Un im­
non volgare, ha le a d o r a z i o n i di un p o p ó l o i g n o r a n t e e postor îndrăzneţ, care niciodată nu este un om de rând, va
le fischiate di un i l l u m i n a t o . Le cognizioni facilitando i fi adulat de poporul ignorant, în timp ce poporul luminat
îl va fluiera. Cunoştinţele, tocmai pentru că înlesnesc com­
p a r a g o n i degli oggetti e m o l t i p l i c a n d o n e i p u n t i di vis­
paraţia obiectelor şi dau naştere la mai multe puncte de ve­
ta, contrappongono molti sentimenti gli uni agli altri, che
dere, creează posibilitatea confruntării multor sentimente
si modificano vicendevolmente, tanto p i ú fácilmente
contrare, ce se modifică reciproc, cu atât mai uşor cu cât
quanto si p r e v e g g o n o negli altri le m e d e s i m e viste e le se poate prevedea că ceilalţi [preopinenţi] au aceleaşi pă­
medesime resistenze. In faccia ai l u m i sparsi con profu- reri şi aceleaşi rezistenţe. în faţa luminilor răspândite cu dăr­
sione nella n a z i o n e , tace la calunniosa i g n o r a n z a e tre­ nicie în cadrul unei naţiuni, tace ignoranţa calomnioasă şi
ma Pautoritá disarmata di ragioni, r i m a n e n d o i m m o b i l e tremură autoritatea căreia îi lipsesc armele raţiunii, iar pu­
la vigorosa forza delle l e g g i ; perché non v'é u o m o illu­ ternica forţă a legilor rămâne neclintită; căci nu există om
m i n a t o che non ami i p u b b l i c i , chiari ed utili p a t t i del­ luminat care să nu fie un fervent susţinător al pactelor
la c o m u n e sicurezza, p a r a g o n a n d o il p o c o d ' i n u t i l e publice, clare şi utile ale securităţii comune în momen­
tul în care compară stropul de libertate inutilă pe care a
liberta da lui sacrificata alia s o m m a di tutte le liberta sa­
sacrificat-o cu suma tuturor libertăţilor sacrificate de cei­
crifícate dagli altri uomini, che senza le leggi p o t e a n o di-
lalţi oameni, care - în lipsa legilor - ar fi putut acţiona în
venire conspiranti contro di lui. C h i u n q u e ha u n ' a n i m a
detrimentul său. Cel ce este înzestrat cu un suflet sensibil,
sensibile, gettando u n o s g u a r d o su di un códice di leggi aruncând o privire asupra unui cod de legi bine făcute şi
ben fatte, e trovando di non aver p e r d u t o che la funes­ descoperind că nu a pierdut decât funesta libertate de a face
ta liberta di far male altrui, sará costretto a benedire il rău altcuiva, nu va avea altceva de făcut decât să binecu­
t r o n o e chi lo occupa. vânteze tronul şi pe cel care-1 ocupă.
N o n é vero che le scienze sian sempre dannose all'uma- Nu este adevărat că ştiinţele sunt întotdeauna dăună­
nitá, e q u a n d o lo furono era un male inevitabile agli u o ­ toare umanităţii, iar când au fost era vorba despre un rău
198
mini. La m o l t i p l i c a z i o n e d e l l ' u m a n genere sulla faccia inevitabil pentru oameni. Sporirea neamului omenesc pe

260 261
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

della térra introdusse la guerra, le arti p i ú r o z z e , le p r i ­ faţa pământului a dus la apariţia războiului, a îndeletnici­
me leggi, che erano patti momentanei che nascevano col­ rilor celor mai brute, a primelor legi, care erau pacte mo­
la necessitá e con essa p e r i v a n o . Q u e s t a fu la p r i m a mentane ce se năşteau odată cu necesitatea şi împreună cu
filosofía degli u o m i n i , i di cui p o c h i elementi e r a n o giu- ea dispăreau. Aceasta a fost prima filozofie a oamenilor,
sti, p e r c h é la loro i n d o l e n z a e p o c a sagacitá gli preser- conţinând puţine elemente, dar juste, căci indolenţa şi is­
vava d a l l ' e r r o r e . Ma i bisogni si moltiplicavano sempre teţimea lor limitată îi fereau de greşeli. Dar nevoile se înmul­
piú col moltiplicarsi degli u o m i n i . Erano d u n q u e neces- ţeau tot mai mult pe măsură ce se înmulţeau şi oamenii.
sarie impressioni piú forti e p i ú durevoli che gli distoglies- Deveneau aşadar necesare impresii mai puternice şi mai du­
rabile care să-i abată de la repetatele întoarceri în primul
sero dai replicati ritorni nel p r i m o stato d'insociabilitá,
stadiu de viaţă în afara societăţii, care se dovedea tot mai
che si rendeva sempre p i ú funesto. Fecero d u n q u e un
funest. Aşadar au făcut un mare bine umanităţii acele pri­
gran bene a l l ' u m a n i t á quei p r i m i errori che p o p o l a r o -
me greşeli ce au populat pământul cu divinităţi false (mă
no la térra di false divinitá ( d i c o gran bene p o l i t i c o ) e
refer la un mare bine politic) şi care au creat un univers in­
che c r e a r o n o un universo invisibile regolatore del nos-
vizibil capabil să reglementeze universul nostru. Au fost
tro. F u r o n o benefattori degli u o m i n i quegli c h e osaro-
binefăcători ai oamenilor cei care au îndrăznit să le trezeas­
no sorprendergli e strascinarono agli altari la docile că uimirea, târând la altare ignoranţa docilă. Vorbindu-le
ignoranza. Presentando l o r o oggetti posti di la dai sensi, despre lucruri ce nu puteau fi percepute prin simţuri, care
che l o r o fuggivan davanti a m i s u r a che credean r a g g i u n - se îndepărtau pe măsură ce ei credeau că se apropie de ele,
gerli, n o n m a i disprezzati, p e r c h é n o n mai ben conos- lucruri ce nu au fost nicicând dispreţuite, căci nu au fost
ciuti, r i u n i r o n o e c o n d e n s a r o n o le divise passioni in un niciodată cunoscute bine, ei au strâns şi au concentrat pa­
solo oggetto, che fortemente gli occupava. Q u e s t e furo­ siunile împărţite asupra unui singur lucru ce ţinea oame­
no le p r i m e vicende di tutte le n a z i o n i che si formarono nii permanent ocupaţi. 1 9 9 Acestea au fost primele etape prin
d a ' p o p o l i selvaggi, questa fu l'epoca della formazione care au trecut toate naţiunile ce s-au format din popoare­
delle grandi societá, e tale ne fu il vincolo necessario e le sălbatice, aceasta a fost epoca formării marilor societăţi
forse ú n i c o . N o n p a r l o di quel p o p ó l o eletto da D i o , a şi aceasta a fost legătura lor necesară şi poate unică. Nu mă
cui i m i r a c o l i p i ú straordinari e le grazie p i ú segnalate refer la poporul ales de Dumnezeu, pentru care miracole­
tennero l u o g o della u m a n a politica. Ma c o m e é p r o p r i e - le cele mai uimitoare şi indulgenţa cerească au înlocuit po­
litica umană. Dar cum caracteristica greşelii este de a se
tá d e l l ' e r r o r e di sottodividersi all'infinito, cosi le scien-
înmulţi la infinit, la fel şi ştiinţele care s-au născut din ea
ze che ne n a c q u e r o fecero degli u o m i n i u n a fanática
au transformat oamenii într-o fanatică mulţime de orbi, care
m o l t i t u d i n e di ciechi, che in un chiuso laberinto si ur-
închişi într-un labirint se lovesc şi se învălmăşesc atât de
tano e si s c o m p i g l i a n o di m o d o che a l c u n e a n i m e sen-
tare încât unele suflete sensibile şi filozofice au ajuns chiar
sibili e filosofiche r e g r e t t a r o n o p e r s i n o l ' a n t i c o stato
să regrete vechiul stadiu de sălbăticie. Iată aşadar prima
selvaggio. Ecco la p r i m a época, in cui le c o g n i z i o n i , o epocă în care cunoştinţele, sau mai degrabă opiniile, sunt
p e r d i r m e g l i o l e opinioni, sonó dannose. dăunătoare.

262 263
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

La seconda e nel difficile e terribil passaggio dagli er- A doua epocă este cea în care se face dificila şi extraor­
rori alia veritâ, dalPoscuritâ non conosciuta alia luce. dinara trecere de la greşeli la adevăr, de la bezna cufunda­
L'urto immenso degli errori utili ai pochi potenţi contro tă în necunoaştere la l u m i n ă . 2 0 0 Ciocnirea deosebit de
le veritâ utili ai molti deboli, l ' a w i c i n a m e n t o ed il fer- puternică a greşelilor utile pentru câţiva oameni înzestraţi
mento delle passioni, che si destano in quelToccasione, cu putere, cu adevărurile utile pentru cei mulţi şi slabi, apro­
pierea şi vârtejul pasiunilor ce se trezesc cu acest prilej, pro­
fanno infiniţi mali alia misera umanitâ. C h i u n q u e riflet-
voacă infinite rele bietei omeniri. Oricine va medita asupra
te sulle storie, le quali d o p o cerţi intervalli di t e m p o si
istoriei, ce înregistrează la anumite intervale de timp repe­
rassomigliano quanto all'epoche principali, vi troverâ p i u
tiţia unor epoci principale asemănătoare, îşi va da seama
volte una generazione intera sacrificata alia felicita di qu-
că adesea o întreagă generaţie este sacrificată în numele fe­
elle che le succedono nel luttuoso ma necessario passag­
ricirii generaţiilor viitoare în cadrul trecerii dureroase, dar
gio dalie tenebre d e l P i g n o r a n z a alia luce della filosofia, necesare, de la întunecimea ignoranţei la lumina filozofiei,
e dalia tirannia alia libertâ, che ne sono le c o n s e g u e n z e . de la tiranie la libertate, care sunt consecinţele acestei tre­
Ma q u a n d o , calmaţi gh animi ed estinto l ' i n c e n d i o che ceri. Dar când, după ce sufletele se vor fi liniştit şi se va fi
ha p u r g a t a la n a z i o n e dai m a l i che l ' o p p r i m o n o , la ve­ stins incendiul ce a curăţat naţiunea de relele ce o cople­
ritâ, i di cui progressi p r i m a son lenţi e p o i acceleraţi, şeau, adevărul, prin progrese mai întâi lente şi apoi rapi­
siede c o m p a g n a su i t r o n i d e ' m o n a r c h i ed ha c u l t o ed de, va sta ca un prieten pe tronul monarhilor şi va fi venerat
ara nei p a r l a m e n t i delle repubbliche, chi p o t r â m a i as- avându-şi propriul altar în parlamentele republicilor, cine
serire che la luce che illumina la moltitudine sia p i u d a n - va mai putea afirma atunci că lumina ce luminează mulţi­
nosa delle tenebre, e che i veri e semplici rapporti delle mea ar fi mai dăunătoare decât întunericul sau că adevăra­
cose ben conosciuti dagli u o m i n i lor sien funesti ? tele şi simplele raporturi dintre lucruri, fiind bine cunoscute
de către oameni, le-ar fi dăunătoare ?
Se la cieca i g n o r a n z a e m e n o fatale che il m e d i o c r e e
Dacă ignoranţa oarbă este mai puţin fatală decât o cu­
confuso sapere, poiche questi aggiunge ai mali della pri­
noaştere mediocră şi confuză (căci aceasta din urmă ada­
ma quegli d e l l ' e r r o r e inevitabile da chi ha u n a vista r i s -
ugă la relele ignoranţei relele greşelii inevitabile ale cuiva
tretta al di q u a dei confini del vero, l ' u o m o i l l u m i n a t o
ce are o vedere limitată fără a atinge graniţa adevărului),
e il dono piu prezioso che faccia alia nazione ed a se stes-
omul luminat este darul cel mai de preţ pe care-1 poate face
so il sovrano, che lo rende depositario e custode delle
un suveran naţiunii şi sieşi, transformându-1 în depozitar
sânte leggi. A v v e z z o a vedere la veritâ e a non temerla,
şi custode al sfintelor legi. Obişnuit să vadă adevărul şi să
privo della m a g g i o r p a r t e dei bisogni d e l l ' o p i n i o n e n o n nu se teamă de el, neavând nevoie de opiniile-aprobatoa-
mai abbastanza soddisfatti, che mettono alia p r o v a la re [ale celorlalţi] (nevoie niciodată satisfăcută îndeajuns) ce
virtîi della m a g g i o r parte degli uomini, assuefatto a con­ pun la grea încercare virtutea majorităţii oamenilor, obiş­
templare l ' u m a n i t â dai p u n ţ i di vista p i u elevaţi, avân­ nuit să contemple omenirea de la înălţimea punctelor de
ţi a lui la p r o p r i a nazione diventa una famiglia di u o m i n i vedere elevate, în faţa sa propria naţiune devine o familie
fratelli, e 1?. d i s t a n z a dei grandi al p o p o l o gli p a r tanto de oameni-fraţi, iar distanţa dintre cei mari şi popor i se pare

264 265
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

m i n o r e q u a n t o é m a g g i o r e la massa delPumanitá che ha cu atât mai mică cu cât e mai mare mulţimea oamenilor ce
avanti gli occhi. I filosofi a c q u i s t a n o dei bisogni e degli se află în faţa ochilor săi [cu cât ia în considerare interesul
interessi non conosciuti dai volgari, quello principalmen­ general]. Filozofii au nevoi şi interese necunoscute oame­
te di non ismentire nella p u b b l i c a luce i principii p r e d i ­ nilor de rând, mai ales acela de a nu se dezice în public de
cad nelPoscuritá, ed acquistano l ' a b i t u d i n e di a m a r e la principiile predicate la adăpost de ochii lumii, deprinzân-
du-se să iubească adevărul pentru el însuşi. Alegerea unor
veritá p e r se stessa. U n a scelta di u o m i n i tali forma la
asemenea oameni constituie fericirea unei naţiuni, o ferici­
felicita di u n a nazione, ma felicita momentánea se le bu-
re de moment însă dacă legile bune nu duc la o creştere atât
one leggi non ne a u m e n t i n o talmente il n u m e r o che sce-
de mare a numărului lor încât să scadă probabilităţile - în­
mino la p r o b a b i l i t á sempre grande di una cattiva
totdeauna ridicate - ale unei alegeri proaste. 2 0 1
elezione.

266 267
§ XLIII § XLIII
MAGISTRAŢI MAGISTRAŢI

Un altro m e z z o di p r e v e n i r e i delitti si e d'interessa-


Un alt mijloc de a preveni infracţiunile este cointeresa­
re il consesso esecutore delle leggi piuttosto all'osser- rea corpului executiv [organele abilitate pentru aplicarea
v a n z a di esse che alia c o r r u z i o n e . Q u a n t o m a g g i o r e e il legilor] mai degrabă în respectarea legilor decât în corup­
n u m e r o che lo c o m p o n e tanto e meno pericolosa l'usur- ţie. Cu cât este mai mare numărul membrilor ce compun
p a z i o n e sulle leggi, p e r c h e la venalitâ e p i u difficile tra acest corp, cu atât mai mic este pericolul uzurpării legilor,
m e m b r i che si osservano tra di loro, e sono tanto m e n o căci cu greu poate pătrunde venalitatea printre membrii ce
interessati ad accrescere la p r o p r i a autoritâ, q u a n t o mi­ se observă reciproc; şi sunt cu atât mai puţin interesaţi să-şi
nore ne e la porzione che a ciascuno ne toccherebbe, mas- sporească propria autoritate cu cât porţiunea ce revine fie­
căruia e mai mică, mai ales comparată cu riscul întreprin­
simamente p a r a g o n a t a col pericolo dell'intrapresa. Se il
derii. In cazul în care suveranul prin solemnitate şi pompă,
sovrano c o l l ' a p p a r e c c h i o e colla p o m p a , coll'austeritâ
prin rigoarea edictelor, prin interzicerea plângerilor, juste
degli editti, col non p e r m e t t e r e le giuste e le ingiuste qu-
sau injuste, ale celor ce se cred nedreptăţiţi, îşi va obişnui
erele di chi si crede oppresso, a w e z z e r â i s u d d i t i a te­ supuşii să se teamă mai mult de magistraţi decât de legi 2 0 2 ,
mere p i u i magistraţi che le leggi, essi profitteranno p i u aceştia din urmă vor avea, de pe urma acestei temeri, un
di questo timore di q u e l l o che non ne g u a d a g n i la p r o ­ beneficiu mai mare decât beneficiul ce revine securităţii per­
pria e pubblica s i c u r e z z a . sonale şi celei publice.

268 269
§XLIV §XLIV

RICOMPENSE RECOMPENSE

Un altro m e z z o di prevenire i delitti é q u e l l o di ri- Un alt mijloc de a preveni infracţiunile este premierea
c o m p e n s a r e la virtü. Su di questo p r o p o s i t o osservo un virtuţii. Acest subiect lipseşte cu desăvârşire în legile tu­
silenzio universale nelle leggi di tutte le n a z i o n i del di turor naţiunilor din ziua de astăzi. Dacă premiile acorda­
d'oggi. Se i p r e m i proposti dalie accademie ai discuopri- te de academii descoperitorilor unor adevăruri utile au dus
tori delle utili veritâ h a n n o moltiplicato e le c o g n i z i o n i la înmulţirea atât a cunoştinţelor cât şi a cărţilor valoroa­
se, de ce oare premiile împărţite de mâna binefăcătoare a
e i b u o n i libri, perché non i p r e m i distribuiţi dalla be­
suveranului nu ar duce la înmulţirea acţiunilor virtuoase ?
nefica m a n o del sovrano non moltiplicherebbeno altresî
Moneda onoarei este întotdeauna inepuizabilă şi roditoa­
le a z i o n i virtuose ? La moneta d e l l ' o n o r e é sempre ine-
re în mâinile celui ce ştie s-o împartă cu înţelepciune.
sausta e fruttifera nelle mani del saggio distributore.

270 271
§XLV §XLV

EDUCAZIONE EDUCAŢIA

Finalmente il piu sicuro ma p i u difficil m e z z o di pre­ în sfârşit, cel mai sigur, dar în acelaşi timp şi cel mai di­
venire i delitti si é di perfezionare l ' e d u c a z i o n e , ogget- ficil, mijloc de a preveni infracţiunile este perfecţionarea
to t r o p p o vasto e che eccede i confini che mi sono educaţiei, subiect prea vast şi care depăşeşte limitele pe care
prescritto, oggetto, oso anche dirlo, che tiene t r o p p o in­ mi le-am propus; îndrăznesc să spun că este un subiect prea
trínsecamente alia n a t u r a del governo perché n o n sia intrinsec legat de natura guvernării pentru ca să nu fie, până
într-un viitor îndepărtat care va aduce fericirea publică, un
sempre fino ai p i ú remoti secoli della pubblica felicita
ogor steril cultivat doar ici şi acolo de prea puţini înţelepţi.
un campo sterile, e solo coltivato qua e la da pochi saggi.
Un mare o m 2 0 3 ce luminează omenirea, care în schimb îl
Un g r a n d ' u o m o , che illumina Pumanita che lo persegui-
persecută, a arătat cu lux de amănunte care sunt regulile
ta, ha fatto vedere in dettaglio q u a l i sieno le p r i n c i p a l i principale ale unei educaţii cu adevărat utile oamenilor: o
massime di educazione veramente utile agii u o m i n i , cioé educaţie formată nu atât dintr-o mulţime sterilă de mate­
consistere m e n o in una sterile moltitudine di oggetti che rii, cât mai degrabă bazată pe o alegere [judicioasă] şi pre­
nella scelta e precisione di essi, nel sostituire gli originali cisă a acestora; bazată pe înlocuirea copiilor cu originalele
alie copie nei fenomeni si m o r a l i che fisici che il caso o atât în [studiul] fenomenelor morale cât şi al celor fizice,
Pindustria presenta ai novelli animi dei giovani, nello legându-le de experienţele sau faptele ce preocupă sufle­
spingere alia virtu per la facile strada del sentimento, e nel tele fragede ale tinerilor; pe îndemnarea spre virtute prin
intermediul căii accesibile a sentimentelor; pe îndepărta­
deviarli dai male per la infailibile della necessitâ e delPin­
rea lor de la rău pe calea infailibilă a [evaluării] necesită­
conveniente, e non colla incerta del c o m a n d o , che non
ţii şi inconvenientelor şi nu prin impunerea şovăielnică,
ottiene che u n a s i m u l a t a e m o m e n t á n e a u b b i d i e n z a .
prin care nu se obţine decât o supunere simulată şi mo­
mentană. 2 0 4

272 273
§XLVI
§XLVI
//DELLE GRAZIE
//DESPRE G R A Ţ I E R I

A m i s u r a che le pene divengono p i u dolci, la clemen-


Pe măsură ce pedepsele devin mai blânde, clemenţa şi
za ed il p e r d o n o diventano m e n o necessari. Felice la na-
iertarea devin mai puţin necesare. Ferice de acea naţiune
zione nella quale sarebbero funesti! La elemenza
în care ele ar fi de-a dreptul funeste! Aşadar clemenţa, acea
d u n q u e , quella virtú che é stata talvolta per un sovrano
virtute care uneori a reprezentat pentru suveran o anexă a
il s u p p l e m e n t o di tutt'i doveri del trono, d o v r e b b e es-
îndeplinirii tuturor obligaţiilor tronului, ar trebui să fie ex­
sere esclusa in u n a perfetta legislazione dove le p e n e fos-
clusă dintr-o legislaţie perfectă în care pedepsele ar fi blân­
sero d o l c i ed il m é t o d o di giudicare regolare e spedito. de, iar metoda de judecată ar fi reglementată şi rapidă. 2 0 5
Q u e s t a v e r i t â s e m b r e r â d u r a a chi vive nel d i s o r d i n e Acest adevăr i se va părea greu de acceptat celui care tră­
del sistema c r i m i n a l e d o v e il p e r d o n o e le g r a z i e sonó ieşte în dezordinea sistemului penal în care iertarea şi gra­
necessarie in p r o p o r z i o n e dell'assurditâ delle leggi e ţierile sunt necesare pe măsura absurdităţii legilor şi a
d e l P a t r o c h a delle condanne. Q u e s t ' é la p i ú bella prero­ atrocităţii condamnărilor. Aceasta [graţierea] este cea mai
gativa del trono, questo é il p i ú desiderabile attributo del- frumoasă prerogativă a tronului, este cel mai dorit atribut
la sovranitâ, e questa é la tacita d i s a p p r o v a z i o n e che i al suveranităţii; ea constituie dezaprobarea tacită a celor ce
benefici dispensatori della p u b b l i c a felicita d a n n o ad un împart fericirea publică faţă de un cod care, în ciuda im­
codice che con tutte le imperfezioni ha in suo favore il perfecţiunilor, este susţinut de prejudecăţile acumulate de-a
p r e g i u d i z i o dei secoli, il v o l u m i n o s o ed i m p o n e n t e cor- lungul secolelor, de zestrea voluminoasă şi impunătoare a
redo d'infiniti commentatori, il grave apparato dell'eter- nenumăraţilor comentatori, de bagajul solemn al formali­
tăţilor eterne, de aprobarea semidocţilor atât de insinuanţi,
ne formalitâ e l'adesione dei p i ú insinuanţi e m e n o temuti
dar atât de puţin temuţi. Dar să ţinem cont de următoare­
semidotti. Ma si consideri che la e l e m e n z a é la virtú del
le: clemenţa este virtutea legislatorului şi nu a celui ce apli­
legislatore e n o n dell'esecutor delle l e g g i ; che deve ris-
că legile; lumina ei strălucitoare trebuie să o găsim într-un
p l e n d e r e nel codice, non giâ nei g i u d i z i p a r t i c o l a r i ; che
cod de legi şi să nu fie legată de cazuri particulare; a arăta
il far vedere agii u o m i n i che si possono p e r d o n a r e i de-
oamenilor că infracţiunile pot fi iertate şi că pedeapsa nu
litti e che la p e n a non ne é la necessaria c o n s e g u e n z a é
este consecinţa necesară a infracţiunii înseamnă să alimen­
un fomentare la lusinga d e l l ' i m p u n i t â , é un far credere tăm iluzia impunităţii, înseamnă să dăm de înţeles că - oda­
che, potendosi perdonare, le condanne non perdónate sia- tă ce este posibilă iertarea - condamnările neiertate [care
no piuttosto violenze della forza che e m a n a z i o n i della nu beneficiază de graţiere] sunt mai degrabă acte de violen-

274
275
DEI DELITTI E D E L L E PENE DESPRE I N F R A C Ţ I U N I ŞI PEDEPSE

giustizia. C h e dirassi poi q u a n d o il príncipe d o n a le gra- ţă ale puterii decât manifestarea justiţiei. Ce se va spune oare
zie, cioé la p u b b l i c a s i c u r e z z a ad un particolare, e che atunci când principele dăruieşte graţierile, acordând secu­
con un atto p r i v a t o di n o n i l l u m i n a t a beneficenza for­ ritatea publică unui particular ? Că printr-un înscris pri­
vat de ne-luminată binefacere dă un decret public de
ma un p u b b l i c o decreto d ' i m p u n i t á . Siano d u n q u e ine-
impunitate. Să fie deci legile inexorabile şi inexorabili să fie
sorabili le leggi, inesorabili gli esecutori di esse nei casi
cei ce le aplică în cazurile particulare, dar legislatorul să fie
particolari, ma sia dolce, indulgente, u m a n o il legislato-
blând, indulgent şi omenos 2 0 6 . Arhitectule înţelept, con-
re. Saggio architetto, faccia sorgere il suo edificio sulla
struieşte-ţi edificiul pe temelia amorului propriu, iar inte­
base deH'amor p r o p r i o , e l'interesse genérale sia il risul-
resul general să fie rezultatul [sumei] intereselor fiecăruia,
tato degl'interessi di c i a s c u n o , e non sará costretto con
şi atunci nu vei fi nevoit ca, prin legi parţiale şi soluţii gă­
leggi parziali e con r i m e d i t u m u l t u o s i a separare ad ogni
site sub impulsul momentului, să separi încontinuu bine­
m o m e n t o il ben p u b b l i c o dal bene d e ' particolari, e ad
le public de binele particularilor, construind simulacrul
alzare il simulacro della salute pubblica sul t i m o r e e sul­ binelui public pe teamă şi pe neîncredere. Filozofule pă­
la diffidenza. Profondo e sensibile filosofo, lasci che gli trunzător şi sensibil, fă ca oamenii, ca fraţii tăi, să se bu­
uomini, che i suoi fratelli, g o d a n o in pace quella p i c c o - cure în pace de acea mică porţie de fericire pe care imensul
la p o r z i o n e di felicita che lo i m m e n s o sistema, stabilito sistem - stabilit de C a u z a primară, de cel care este - le-o
dalla p r i m a C a g i o n e , da q u e l l o che é, fa loro godere in pune la dispoziţie în acest colţ al universului. 2 0 7 //
q u e s t ' a n g o l o dell'universo.//

276 277
§ XLVII § XLVII
CONCLUSIONE CONCLUZIE

C o n c h i u d o con una riflessionc, che la grandezza dél- închei cu această cugetare: asprimea pedepselor trebuie
ie pene dev'essere relativa alio stato della nazione m e - să depindă de starea naţiunii respective. Impresiile trebuie
desima. Più forti e sensibili devono essere le impressioni să fie mai puternice şi mai sensibile asupra sufletelor în­
sugli animi induriti di un popólo appena uscito dallo sta- crâncenate ale unui popor abia ieşit din starea de sălbăti­
to selvaggio. Vi vuole ii fulmine per abbattere un fero- cie. E nevoie de un fulger ca să dobori un leu feroce ce se
ce leone che si rivolta al colpo del fucile. Ma a misura răzvrăteşte împotriva focului de armă. Dar pe măsură ce
che gli animi si ammolliscono nello stato di società cres- sufletele se îmblânzesc în starea de viaţă în societate, sporeş­
ce la sensibilità e, crescendo essa, deve scemarsi la for- te sensibilitatea şi, având în vedere această creştere, trebuie
să se reducă asprimea pedepsei dacă dorim să menţinem
za della pena, se costante vuol mantenersi la relazione
[echilibrul] raportului între obiect şi senzaţie.
tra l'oggetto e la sensazione.
Din cele expuse până acum putem extrage o teoremă
Da q u a n t o si è veduto finora p u ô cavarsi un teore-
generală foarte utilă, dar foarte rar împământenită în prac­
ma generale molto utile, ma poco conforme a l l ' u s o , l é -
ticile uzuale, care sunt legislatorul cel mai comun al naţiu­
gislature il p i ù ordinario délie nazioni, cioè : perché ogni nilor, şi anume: pentru ca nici o pedeapsă să nu fie un act
pena non sia una violenza di uno o di molti contro un de violenţă exercitată de una sau mai multe persoane îm­
privato cittadino, dev'essere essenzialmente puhhlica, potriva unui cetăţean particular, ea trebuie neapărat să fie
pronta, necessaria, la minima délie possihili nette date cir- publică, promptă, necesară, pedeapsa minimă dintre cele po­
costanze, proporzionata a' delkti, dettata dalle leggi. sibile în circumstanţele respective, proporţională cu infrac­
ţiunile, dictată de legi.20S

278 279
NOTE

1 „în cazul lucrurilor mai grele nu trebuie să te aştepţi să poţi se­


măna şi secera în acelaşi timp; ci dimpotrivă, pentru ca treptat să ajun­
gă să dea roade, aceste lucruri trebuie pregătite." Francis Bacon, Sermones
fidèles, n. XLV.
Gazette littéraire de l'Europe, în numărul din 15 februarie 1766, co­
mentând lucrarea lui Beccaria într-un articol nesemnat, interpretează ale­
gerea acestui motto ca pe o probă evidentă a faptului că Beccaria era pe
deplin conştient că lucrarea sa nu va duce în mod rapid la reforme în
dreptul penal european. Beccaria studiase opera lui Bacon în mod asiduu
şi aprofundat; în Despre infracţiuni... se aliniază pe poziţiile Iui Bacon
în lupta pe care acesta o susţinea împotriva arbitrarului judecătorilor şi
pentru codificarea dreptului.
2 Despre infracţiuni si pedepse apare în vara anului 1764, fără a
menţiona numele autorului şi având indicat drept loc al tipăririi Londra -
ca o precauţie menită să evite cenzura şi eventualele repercusiuni asu­
pra autorului -, deşi de fapt este tipărită la Livorno de către Giovan Tom-
maso Masi. Această primă ediţie este cunoscută sub numele de „ediţia
de la Londra". Cuvântul adresat cititorului este introdus de Beccaria la
a cincea ediţie, 1 7 6 6 şi are valoarea unei clarificări a propriei poziţii, a
unui răspuns la critica cea mai feroce pe care a trezit-o cartea, cea a că­
lugărului Facchinei, reprezentând implicit intenţia de a preveni eventu­
ale atacuri viitoare.
Pentru a înţelege virulenţa atacului lui Facchinei, ar fi util să înţe­
legem care este în sinteză valoarea inovativă a lucrării, caracterul ei „sub­
versiv" în contextul timpului. în ciuda aparenţelor, cartea nu este un tratat
de specialitate limitat la sfera dreptului, chiar dacă constituie prima ex­
presie complexă a cerinţei laicizării dreptului, dar pune în discuţie acest
aspect într-un amplu cadru politic. Ea se ocupă de garanţiile de care tre­
buie să se bucure cetăţeanul în momentul în care cade sub incidenţa drep­
tului penal, se ridică cu forţă împotriva folosirii torturii şi a pedepsei cu
moartea, având ca scop declarat instaurarea egalităţii juridice şi codifi­
carea dreptului (în acest sens Beccaria este un reprezentant al filonului

281
NOTE NOTE

iluminismului juridic care cerea reformarea urgentă a dreptului), dar în publicii aristocratice a Veneţiei, care în luna august 1 7 6 4 interzice di­
acelaşi timp este şi o carte care pune în discuţie bazele politicii. Firul fuzarea cărţii lui Beccaria. Facchinei, atacându-1 pe acest „socialist" (cum
argumentării sale leagă de problemele dreptului atât economia (printr-un îl numeşte, introducând în limba italiană cuvântul), interpretează atât te­
studiu profund şi uman al mizeriei economice, al sărăciei, al celor nă­ merile inchizitorilor, cât şi pe cele ale nobililor veneţieni. Facchinei fo­
păstuiţi), cât şi politica. Dreptul este conceput exclusiv ca o istorie a calizează bine adevăratul sens al reformei cerute de Beccaria, şi anume
oamenilor, a vechilor „supuşi" ce se vor transformaţi în „cetăţeni", principiul de bază - egalitarismul: „Aproape tot ceea ce susţine autorul
garantându-li-se drepturi şi scoţându-i de sub legea bunului plac şi a nostru în această carte se bazează exclusiv pe două principii, false şi ab­
arbitrarului; de la „guvernarea oamenilor" trebuie să se ajungă la „gu­ surde, şi anume că toţi oamenii se nasc liberi şi că sunt în mod natural
vernarea legilor" susţine Beccaria. „Dreptul penal ieşea desacralizat din egali" (în Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, a cura di Franco
mâinile lui. El pusese la baza întregii sale argumentări o deosebire ce Venturi, Einaudi, 1970, ediţie ce prezintă în culegere, în partea a doua,
era contrară tradiţiei: un lucru era infracţiunea, complet un alt lucru era
Storia e dibattiti in Italia e in Europa, reacţiile cele mai semnificative
păcatul. Legea nu trebuie să se refere la vinovăţie, ci la prejudiciul adus
la nivel european; p. 173). Tonul este ironic dispreţuitor („[...] se pare
de indivizi societăţii. Gradul de utilitate sau de lipsă de utilitate trebu­
că aspiră să fie considerat un Rousseau al italienilor. S-a chinuit atâta
ia aplicat acţiunilor umane, la fel cum trebuia să măsoare recompense­
pentru a nu ne spune nimic nou în afară de mari impertinenţe, nimic bun
le şi pedepsele. însăşi pedeapsa nu mai păstrează nimic dintr-o ispăşire.
în afară de câteva glumite scandaloase şi nelegiuite"; p. 175), dar con­
Trebuia să devină doar o despăgubire pentru prejudiciul provocat. Bi­
ţine şi o concluzie clară, ameninţătoare: „Cărticica autorului nostru nu
serica să se ocupe de păcate. Judecătorii nu aveau altă sarcină decât să
are mai mult de o sută patru pagini în micul format octav şi e tipărită
restabilească echilibrul frânt. Beccaria, implicit, dar într-un mod evident
cu litere destul de mari. Această carte, aşa de neînsemnată ca dimensiu­
totuşi, neagă în acest fel orice fel de legătură între concepţia religioasă
ne, e totuşi plină de lungi şi inutile invective îndreptate împotriva legis­
a răului, a păcatului originar, precum şi a păcatului în general, şi ştiinţa
latorilor, împotriva principilor, atât a celor ecleziastici cât şi a celor laici,
legislaţiei, desacralizând raportul legal şi lăsând aşadar omul singur faţă
şi mai ales împotriva Sfântului Tribunal al Inchiziţiei, şi conţine toate
în faţă cu propriile răspunderi. Legile sunt opera sa şi logica lor trebuie,
greşelile - cele mai enorme şi cele mai răzvrătitoare - cu care au îm­
deci, să fie o logică omenească" (Franco Venturi, Settecento riforma-
proşcat până acum cu blasfemii împotriva suveranului şi împotriva re­
tore, Da Muratori a Beccaria, Einaudi, Torino, 1969, pp. 705-706). Ade­
ligiei creştine cei mai nelegiuiţi eretici şi cei mai mari necredincioşi din
văratul sens al cărţii se dezvăluie doar în momentul în care inserăm lupta
Antichitate până la moderni [...]" (p. 174). Sufletul unui asemenea au­
lui Beccaria pentru garanţii juridice (pentru cel vinovat dar şi pentru ce­
tăţean în general) în cadrul mai amplu al societăţii pe care o creionea­ tor „este pervers în materie de religie" (p. 176) aşa că „[...] trebuie să

ză: pornind de la o critică aspră a situaţiei sociale existente, se formulează mărturisesc că scriind împotriva cărţii autorului nostru mi s-a părut că
un proiect al unei ordini sociale mai drepte, bazată pe meritul individu­ devin un chirurg timid, atent să taie un abces purulent sau să cureţe adânc
al şi garanţii individuale: garanţii juridice, dar mai ales garanţii civile în came o cangrenă" (p. 177).
şi politice. Căci dacă în discuţia despre „infracţiuni" şi „pedepse" se evi­ La 15 ianuarie 1765 ajungea la Milano broşura lui Facchinei. După
denţiază scara de valori a unei societăţi, din ea trebuie eliminate toate o săptămână, Pietro şi Alessandro Verri trimiteau la Lugano spre tipă­
elementele care duc la înjosire, care lezează demnitatea umană, tot ceea rire răspunsul „Risposta ad uno scritto che s'intitola Note ed osserva-
ce umileşte şi constrânge. Concepţia sa politică vede realizarea refor­ zioni sul libro Dei delitti e delle pene" (Răspuns la o scriere intitulată
melor prin implicarea unui monarh luminat şi a filozofilor iluminişti, du­
Note şi observaţii asupra cărţii intitulate Despre infracţiuni şi pedep­
când la formarea unei societăţi de oameni liberi şi egali.
se). Cei doi autori (făcând parte alături de Beccaria din grupul ilumi­
In primele zile ale anului 1765 (la câteva luni după apariţia cărţii) niştilor activi în Accademia dei Pugni şi revista // Caffe) evită cu grijă
apare la Veneţia broşura călugărului Ferdinando Facchinei „Note ed os- punerea în discuţie a problemei egalităţii şi a utilitarismului, temă mult
servazioni sul libro intitolato Dei delitti e dellepene" (Note şi observa­ prea delicată, şi construiesc apărarea lui Beccaria pe o abordare imedia­
ţii asupra cărţii intitulate Despre infracţiuni şi pedepse). Notele lui tă, de natură politică, în favoarea reformelor, înscriindu-se în curentul
Facchinei au fost interpretate ca un comentariu oficios al guvernului Re- reformator al absolutismului luminat. Susţin însă ferm compatibilitatea

282 283
NOTE NOTE

dintre lupta împotriva fanatismului religios şi respectarea puterii con­ ticii iluministe, atacul împotriva transmiterii pasive a tradiţiei juridice,
stituite. împotrivirea la orice noutate.
Cartea are o răspândire vertiginoasă atât în Italia, cât şi în străină­ 4 „Guvernarea blândă şi luminată" sub care trăieşte autorul i se da­
tate, cunoaşte numeroase reeditări şi traduceri, în ciuda punerii ei la in­ torează lui Carlo di Firmian, plenipotenţiar al împărătesei Măria Tere-
dex la 3 februarie 1766. Cercetătorul Gianni Francione (vezi Notă asupra za în regiunea Lombardia - aflată sub stăpânire austriacă -, promotor
ediţiei şi traducerii) a stabilit că redactarea textului Cuvânt către cititor
al unei mişcări de reformare a statului în cadrul mai amplu de reforme
datează din primele luni ale anului 1 7 6 5 , adică după publicarea broşu­
stabilite de împărăteasă; aşadar omagiul adus puterii nu este o goală for­
rii călugărului Facchinei. Aşa se explică din ce cauză Beccaria insistă
mă de circumstanţă.
în această introducere asupra valorii pur teoretice a lucrării sale, cu o
Scurtă istorie: Lombardia, regiune nordică a Italiei, cu capitala de
atitudine mai mult decât prudentă faţă de pericolele cenzurii Inchiziţiei.
regiune la Milano, a fost cucerită de gali în secolul al V-lea î . C ; ulte­
Subliniază distincţia foarte clară dintre domeniul civil, adică laic, şi cel
rior este cucerită de romani, făcând parte din Gallia Cisalpina; în seco­
religios; conturarea poziţiei sale (schimbările trebuie introduse exclu­
lul al Vl-lea se opresc longobarzii pe teritoriul ei, denumind regiunea
siv în domeniul dreptului laic, singurul de competenţă umană) nu îm­
Longobardia. î n secolele XI-XII oraşele sale înregistrează o dezvolta­
piedică însă denunţarea situaţiei existente, când, în tribunalele laice, se
re impresionantă, în cadrul formelor statale de comuni, urmate, în se­
ajunge la situaţii nefaste datorită aplicării principiilor proprii „tribuna­
colul al XlII-lea, de forma statală signoria. î n secolul al XlV-lea este
lului de penitenţă", aplicării categoriei teologice de păcat şi nu a celei
de infracţiune. unificată sub familia ducilor Visconti şi se transformă în Ducatul de Mi­
lano, în 1501 este ocupată de francezi; este disputată de francezi şi de
3 Principele de Constantinopol este Iustinian I (482-565), unul din­
habsburgi, care o cuceresc (1535), ulterior este alipită Spaniei care o va
tre cei mai mari împăraţi bizantini, căruia i se datorează strângerea şi
stăpâni până la Războiul de Succesiune spaniol ( 1 7 1 3 ) . Războiul de Suc­
codificarea în mod unitar a legilor şi constituţiilor romane. Corpus juris
cesiune austriac, cunoscut şi sub numele de Războiul de 7 Ani, pentru
(Codul lui Iustinian) a fost elaborat sub conducerea lui Tribonian şi a
succesiunea la tron a Măriei Tereza, se termină în 1748 cu pacea de la
intrat în vigoare în anii 533, 534. Codul său, între secolele XII şi XVIII,
Aquisgrana, regiunea fiind alipită Imperiului.
va exercita o influenţă majoră asupra practicii juridice europene, precum
şi asupra creării dreptului naţional. Obiceiurile longobarzilor se referă la 5 Omagiul adus monarhilor luminaţi este mai mult decât sincer, în
tradiţia medievală latino-germanică. Benedikt Carpzov ( 1 5 9 5 - 1 6 6 6 ) , lu­ cazul în speţă referindu-se la monarhia habsburgică, promotoare a unei
teran, profesor de drept la Leipzig, pune bazele dreptului penal germa­ politici de reforme menite să accelereze refacerea regiunii greu încer­
nic. Giulio Claro (1525-1575) şi Prospero Farinacci (1544-1618; publică cate de Războiul de 7 Ani şi să se opună oligarhiei aristocraţiei locale,
la Veneţia Praxis et theorica criminalis) continuă şi în secolul al XVIII-lea nostalgici ai trecutului lombard închis şi închistat în formele statale lo­
să exercite o influenţă majoră asupra practicii proceselor penale în Ita­ cale, în iniţierea reformelor, predarea lor în şcoli şi academii, precum şi
lia; amândoi sunt ţinta atacurilor iluminiştilor italieni care-i consideră în aplicarea reformelor sunt cooptaţi mare parte din tinerii philosophes
creatorii recursului indiscriminat şi foarte frecvent la arestări, chiar în locali (Pietro şi Alessandro Verri, Gianrinaldo Carii, Cesare Beccaria,
lipsa indiciilor grave sau a probelor. Alfonso Longo etc.). Termenul de filozof este folosit în sensul enciclo­
Beccaria sintetizează din prima frază câteva teme centrale ale căr­ pedist francez, desemnând apartenenţa la curentul iluminist. Beccaria
ţii: legile, scrise „la porunca" guvernanţilor (clară implicaţie politică atât speră ca această categorie de filozofi să fie cooptată de monarhia lumina­
pentru originea legilor cât şi pentru modalitatea lor de aplicare), sunt tă la conducerea destinelor popoarelor, în speţă la realizarea reformelor.
aplicate cu extremă siguranţă (în mod neselectiv, mecanic şi cu indife­ 6 Criticile la care se referă Beccaria sunt Notele şi observaţiile...
renţă) de către magistraţi, pe când ei ar trebui să fie „pătrunşi de impor­ lui Ferdinando Facchinei.
tanţa misiunii lor". Pe de o parte, ţinta este corpul magistraţilor şi al 7 Beccaria foloseşte termenul politic în sensul de ştiinţă a guver­
juriştilor penalişti, ulterior numiţi „scriitori interesaţi şi venali", carac­ nării şi administrării statului, o categorie amplă care implică şi viaţa so­
terizaţi de „cea mai crudă imbecilitate" (capitolul XIII, Nota autorului), cială a membrilor comunităţii, direct influenţată de deciziile politice
pe de altă parte, se conturează una din temele cele mai dezbătute ale cri- propriu-zise, precum şi în sensul de uman, în opoziţie cu divin. Având

284 285
NOTE NOTE

în vedere această accepţie lărgită s-a preferat în traducere menţinerea tale juridice prin trimiteri la alte capitole, în aşa fel încât cititorul să poa­
ei, chiar dacă în multe cazuri termenul ar fi părut sinonim cu social. tă avea o viziune de ansamblu a concepţiei juridico-politice inovatoare
8 Tema fericirii este un principiu fundamental al concepţiei utilita- a lui Beccaria.
riste a lui Beccaria (utilitarism - concepţie etico-morală conform căre­ 11 [p.t] pubblicista - francezism ce este interpretat de critica ita­
ia ceea ce este util pentru individ sau pentru societate este în acelaşi timp liană ca „autore di gius pubblico, e Uomo versato in tale scienza".
şi moral; în sens filozofic utilul este principiul de bază al tuturor valo­ 12 Distincţia este netă între legile umane şi politice (de care se ocu­
rilor): oamenii - fiinţe înzestrate cu sensibilitate - acţionează sub im­ pă cartea) şi cele naturale şi divine, care nu constituie obiectul criticilor.
pulsul căutării plăcerii (fericirea se subordonează plăcerii) şi sub impulsul 13 Paragraful introduce o idee extrem de îndrăzneaţă: funcţia legis­
fricii de durere. După cum susţine Alberto Burgio, nu este vorba despre lativă este exercitată de o minoritate însufleţită de pasiuni subordonate
o simplă analiză a comportamentelor umane, ci despre o valoare nor­ intereselor grupului restrâns din care face parte, în timp ce ar trebui să
mativă a antropologiei filozofice; ea devine un criteriu în evaluarea le­ aibă ca scop caracterul universal al avantajelor vieţii sociale, în mod egal
gitimităţii formelor politice a căror datorie este realizarea fericirii distribuite între membrii comunităţii prin intermediul legilor „celor mai
cetăţenilor. benefice". (Trimiterea la filozoful „obscur", neglijat de societate, se re­
[p.t.] Adjectivul utile a fost tradus cu util (chiar dacă în multe con­ feră la Montesquieu, Esprit des lois.) Implicit, această idee presupune o
texte ar fi fost justificat folositor, cuvânt mult mai uzual în limba româ­ judecată asupra formelor de putere politică ce s-au succedat în timp, dez­
nă) tocmai pentru a se realiza implicit trimiterea la utilitarism, la substratul voltată ulterior prin afirmarea caracterului nedrept al legilor transmise
etico-moral sau filozofic. în evoluţia istorică şi prin denunţarea intereselor particulare în pofida
9 Pornind de la stabilirea surselor dătătoare de norme (Dumnezeu, binelui universal, precum şi afirmarea primatului interesului public care
natura, omul), se afirmă obiectul expunerii sale - legile politice, com­ trebuie să stea la baza ierarhiei gravităţii infracţiunilor şi pedepselor. In
plet diferenţiate şi separate de legile divine. Implicit însă se înţelege că acelaşi timp Beccaria formulează principiul normativ fundamental ce tre­
acestea, la rândul lor, nu au nici un drept de a influenţa normarea vieţii buie să stea la baza tuturor legilor, principiul utilitarist: „fericirea ma­
colective; este formularea clară a concepţiei laice a societăţii şi a isto­ ximă împărţită la cât mai mulţi".
riei. Beccaria expune ceea ce a fost numit „structura filozofică" a lu­
14 Este prima apreciere laudativă a comerţului, reluată ulterior în
crării: critica aspră a tradiţiei morale (noţiuni arbitrare de viciu şi virtute
capitolul XVI la adresa Angliei („naţiune în care gloria literelor, supe­
care duc la alterarea principiilor revelaţiei şi ale legii naturale), afirma­
rioritatea comerţului şi a bogăţiilor - prin urmare şi a puterii -, exem­
rea criteriului utilităţii (singurul care poate duce la o corectă înţelegere
plele de virtute şi de curaj nu ne lasă să ne îndoim de cât de bune sunt
a moralei), planul material al nevoilor - concretizat în conceptele de uti­
legile"). De fapt, aprecierea comerţului trebuie văzută în cadrul mai am­
litate şi fericire - trebuie să formeze baza de pe care se formulează ju­
plu al susţinerii progresului, fie el tehnic, ştiinţific, economic sau mo­
decăţile morale, convergenţa dintre o morală corect înţeleasă şi politică.
ral, pe care Beccaria îl mărturiseşte în repetate rânduri; în capitolele XXI
10 Critica italienească consideră paragraful deosebit de dens, dar şi
(„cine va fi mai iscusit să se bucure de mai multe onoruri şi faima lui
deosebit de alambicat, dând întotdeauna note explicative ale sensului de­
să se răsfrângă asupra urmaşilor săi") şi XXIV menţionează capacita­
monstraţiei. Flagelul violenţei, care caracteriza societatea necivilizată (oa­
tea iniţiativei economice ca element fundamental pentru o legitimă atri­
menii trăind în starea de război), nu i se poate atribui lui Dumnezeu (culpa
buire de poziţii avantajoase în ierarhia socială. Această atitudine este
aceasta i s-ar putea atribui în cazul în care omul ar avea o înclinaţie in­
deosebit de importantă şi trebuie subliniată, căci prin ea Beccaria se de­
stinctivă spre violenţă, fără nici un frâu al moralei, după cum susţine
osebeşte de spiritul timpului care vedea în dezvoltarea economică cau­
Hobbes); singurii vinovaţi sunt oamenii şi lipsa unei autorităţi care să
za unor puternice deosebiri, a unor fracturi în corpul social şi chiar cauza
reprime violarea dreptului natural.
corupţiei corpului politic. Beccaria şi întregul grup de la Milano (fraţii
[p.t.] Sursa interpretărilor criticii italiene, pentru paragrafele alam­
Verri, Alfonso Longo, revista // Caffe) concep provocarea comercială
bicate sau voit obscure, este comentariul lui Alberto Burgio la Cesare
ca pe o necesitate inderogabilă a progresului; vezi ulterior şi polemica
Beccaria, Dei delitti e delle pene, Feltrinelli, Milano, 2003. De aseme­
faţă de lux, căruia Beccaria îi acordă valenţe pozitive.
nea a fost preluată, dar şi îmbogăţită, comentarea noţiunilor fundamen-

286 287
NOTE NOTE

15 întotdeauna scrierile lui Beccaria conţin pe lângă o logică de fier te formularea principiului legalităţii, principiu de bază al statului de drept.
a demonstraţiilor şi o abordare etică, o sensibilitate extraordinară pentru Ideile fundamentale sunt: oamenii trăind independenţi în starea natu­
situaţiile umane descrise, o participare intensă la soarta şi durerile se­ rală renunţă la porţiuni de libertate individuală în momentul încheie­
menilor săi. Aceste sentimente sunt însă însoţite şi de conştientizarea res­ rii contractului în vederea formării societăţii, pe baza unui schimb
ponsabilităţii pe care o implica orice afirmaţie a sa; „îngrijorarea sa era avantajos (starea prezentă de incertitudine este schimbată cu o stare de
la limita angoasei faţă de consecinţele demonstraţiilor sale. Era profund securitate şi linişte, în schimbul sacrificării unor porţiuni minime de li­
convins că orice concluzie ar fi influenţat direct soarta semenilor săi [...] bertate individuală); suveranul devine un reprezentant al societăţii, cus­
Teama de Dumnezeu el o înlocuia cu teama de om" (Venturi, p. 708). tode al acestor porţiuni de libertate cedate de indivizi. Pe de altă parte
Dăm un singur exemplu sugestiv: în capitolul XXXVII Beccaria ia în este clară şi fundamentarea utilitaristă a dreptului penal: rolul legilor este
discuţie acordarea impunităţii complicelui ce colaborează cu justiţia: „Dar
de a-i salva pe indivizi de la prejudiciile pe care şi le-ar putea aduce lor
în zadar mă chinui să-mi înăbuş mustrările de conştiinţă pe care le simt
înşişi precum şi societăţii. Beccaria aplică, susţine Alberto Burgio, un
când autorizez sacrosanctele legi - monument al încrederii publice, te­
contractualism atenuat, conform căruia pactul social este limitat la cal­
mei al moralei umane - să îndemne la trădare şi disimulare. Ce exem­
culul economic pe care fiecare individ îl face înainte de a se supune le­
plu s-ar da naţiunii dacă ulterior ar fi încălcată impunitatea promisă şi,
gilor sau de a le încălca. Acest calcul întemeiază şi legitimitatea autorităţii
în urma unor docte sofisme [vicii de procedură], cel ce a răspuns invi­
suverane. Cum va menţiona ulterior în capitolul XXI „astfel de decre­
taţiei legilor ar fi supus supliciilor în pofida faptului că a demonstrat în­
te n-au fost elaborate într-o dietă a genului uman", ci ele există în ra­
credere în înţelegerile publice?"
porturile dintre lucruri, îşi au originea în însăşi natura oamenilor. De aici
16 Esprit de bis, publicată în 1748 în Elveţia (datorită riscurilor ri­ derivă forţa, dar şi limitele lor. Tutelarea eficientă a vieţii şi a fericirii
dicate la care s-ar fi expus în Franţa autorul printr-o operă ce se ocupa oamenilor legitimează puterea politică, care însă trebuie să ţină cont de
de politică şi religie), după ce Montesquieu renunţă în 1728 la funcţia
un singur impediment: natura însăşi a oamenilor care ameninţă perma­
de preşedinte al Parlamentului din Bordeaux, devenise în a doua jumă­
nent ordinea civilă în momentul în care aceasta este incompatibilă cu
tate a secolului al XVIII-lea un text de referinţă, un text clasic cunos­
satisfacerea necesităţilor individuale. Aceasta este o temă des reluată pe
cut în întreaga Europă. Din confruntarea cu această operă se naşte doctrina
parcursul cărţii, începând chiar din capitolul următor: este inutilă şi pe­
dreptului penal a lui Beccaria, profund diferită de cea a lui Montesquieu,
riculoasă orice acţiune prin care se încearcă combaterea acestei înclina­
bazată pe un spirit conservator şi filoaristocratic. Montesquieu (iniţia­
ţii fireşti a oamenilor.
torul teoriei separării puterii legislative, executive şi judiciare), în ca­
drul legislaţiei monarhice, apără diferenţele şi obscuritatea normelor 19 Argumentaţia reia principiul senzualismului (doctrină filozofică
penale, afirmând valoarea pozitivă a excepţiilor şi a diferenţelor subiec­ care susţine că toate cunoştinţele noastre derivă din senzaţii externe, anu­
tive impuse de diferenţa de apartenenţă socială. După cum afirmă Al- lând importanţa conştiinţei; principalul reprezentant Condillac). în ca­
berto Burgio, necesitatea „despotismului legilor", ca formă imparţială pitolul VI Beccaria afirmă că plăcerea şi durerea „constituie motorul
de aplicare a justiţiei, susţinută de Beccaria, ar fi fost considerată de fiinţelor simţitoare". în Introducere vorbise despre incapacitatea anali­
către Montesquieu execrabilă şi contradictorie, căci Judecătorul este tică a minţilor comune „neobişnuite să analizeze lucrurile, ci doar să pri­
sursa regulilor ce-1 privesc" şi „în statele despotice nu există lege". mească impresiile toate dintr-odată, mai degrabă aşa cum au fost
17 întreaga mişcare iluministă acordă o valoare pozitivă siguran­ statornicite prin tradiţie decât în urma unei analize". Mulţimea poate fi
ţei şi una negativă incertitudinii (numită de Beccaria în Introducere „cel guvernată doar prin stimularea sensibilităţii, neutralizând astfel impre­
mai necruţător călău al celor mizerabili"). în consecinţă, realizarea sigu­ siile pasiunilor individuale ce se opun binelui universal şi colectiv. Re­
ranţei individuale stă la baza hotărârii oamenilor de a se asocia în socie­ mediile propuse de Beccaria sunt intervenţia pedagogică a educatorului
tate; în capitolul VIII acest principiu este formulat explicit: siguranţa (capitolul XLV) şi cea a legislatorului.
individuală este „scopul primar al oricărei asociaţii legitime". 20 Pornind de la afirmaţia lui Montesquieu, Beccaria transferă un
18 Originea pedepselor trebuie înţeleasă prin plasarea într-un cadru concept juridic într-un plan general: de la teoria pedepselor la teoria li­
general contractualist (teoria contractualistă a lui Hobbes), care permi- bertăţii.

288 289
NOTE NOTE

21 Odată separate cele două domenii - justiţia divină şi justiţia po- justiţiei, să aplice pedepse unui membru al aceleiaşi societăţi, în afara
litică-umană (Introducere „E datoria teologilor să stabilească graniţa în­ celor prevăzute şi dispuse prin lege".
tre just şi injust în ceea ce priveşte răutatea intrinsecă sau bunătatea 25 Enunţarea principiului legalităţii (nullum crimen, nulla poena
intrinsecă a acţiunii; e de datoria oamenilor versaţi în dreptul public să sine lege) care constituie fundamentul tradiţiei iluminismului juridic, fapt
stabilească raporturile dintre just şi injust în domeniul politic, adică ce va duce la enunţarea exigenţei de despărţire a instituţiilor ce exercită
dintre folositor sau dăunător societăţii") - trebuie răspuns întrebării: în diferitele puteri şi, implicit, a contestării dreptului suveranului de a se
aceste condiţii, cine are dreptul de a pedepsi? Răspunsul lui Beccaria erija în judecător.
este fără echivoc: dreptul de a pedepsi, conceput cu maximă responsa­ 26 Contractul care duce la fonnarea societăţii implică în mod egal
bilitate, poate fi arogat numai în cadrul unei societăţi de oameni liberi pe toţi membrii societăţii: de la „cel mai mare dintre oameni" (suvera­
şi egali. Egalitatea cetăţenilor şi contractul social, împletite într-o con­ nul) până la „cel mai amărât dintre oameni". în acelaşi spirit egalitarist,
cepţie utilitarista a societăţii, duc la exercitarea justiţiei umane de către toţi membrii societăţii au obligaţia respectării contractului social; este
toţi membrii societăţii fără derogări, excepţii sau privilegii cu scopul de vorba de o obligaţie politică, din care Beccaria extrage două consecin­
a restabili echilibrul ce se frânsese în momentul săvârşirii infracţiunii. ţe de maximă importanţă: judecătorul trebuie să fie un terţ, precum şi
Utilitarismul lui Helvétius, combinat în mod original cu egalitarismul caractenil general al legii. Este formularea clară a necesităţii separării
lui Rousseau, stă la baza concepţiei dreptului penal a lui Beccaria. puterii legislative de cea judecătorească. Tema caracterului general al
Justiţia este pusă în legătură cu contractul social: funcţia suveranu­ legilor va fi dezbătută în capitolele următoare, insistându-se asupra ex­
lui este de a tutela binele public. Logica utilitarista a unui contract so­ cluderii oricărui tip de excepţie sau derogare.
cial, conceput ca un schimb avantajos, este foarte importantă: justiţia 27 Cruzimea atât de des întâlnită în practicile judiciare ale timpu­
respectă libertăţile civile ale cetăţenilor, în mod compatibil însă cu tu­ lui, care trezesc în Beccaria sentimente de compasiune profundă şi par­
telarea securităţii publice: just devine acel lucru care lărgeşte libertatea ticipare intens umană la suferinţele descrise (vezi nota 15), devine
privată în mod compatibil cu exigenţa tutelei exercitate de societate. Pe subiectul abordării teoretice: recursul la cruzime este inutil, putând
acest principiu de bază se sprijină principiul pedepselor juste. Va fi apli­ anula chiar principiul justiţiei, cu grave implicaţii politice la nivelul so­
cat criteriul utilităţii, cu o notă particulară însă, care duce la crearea spi­ cietăţii. Responsabilitatea societăţii, a legislaţiei va fi clar enunţată în
ritului garantismului lui Beccaria. O pedeapsă este legitimă doar dacă capitolul XXXI: „Eu nu încerc să micşorez îndreptăţită repulsie pe care
este o pedeapsă minim necesară, adică o pedeapsă care să violeze în mod o trezesc aceste infracţiuni; dar, arătând cauzele lor, cred că am dreptul
minim libertăţile individuale ţinând cont de prioritatea de a salvgarda de a trage o concluzie generală, şi anume că pedeapsa pentru o infrac­
securitatea societăţii şi a fiecărui membru în parte. ţiune nu poate fi numită cu adevărat justă (ceea ce înseamnă necesară),
22 Critica italiană consideră că fraza eliptică aceste minime... a pe­ atâta vreme cât legea nu a recurs la mijloacele cele mai bune cu putin­
depsi, ţinând cont de afirmaţiile din capitolul I, trebuie interpretată ast­ ţă, în împrejurările date ale unei naţiuni, pentru a o preveni."
fel: suma porţiunilor individuale de libertate constituie suveranitatea, care 28 Pornind de la principiile caracterului general al normei juridi­
are ca prerogativă esenţială administrarea justiţiei şi, aşadar, dreptul de ce, al legalităţii şi al incompetenţei normative a judecătorului („acelaşi
a pedepsi. motiv"), enunţate ca primă consecinţă în capitolul anterior, Beccaria scrie
23 Formulare succintă, raţională, dar deosebit de eficientă pentru una din paginile cele mai importante ale garantismului penal. O pagină
a exprima poziţia critică faţă de realitate, de actul de justiţie efectiv. Con­ polemică împotriva arbitrarului, a noţiunii tradiţionale de interpretatio
fruntarea principiilor enunţate cu realitatea juridică şi judiciară se va trans­ atât de des aplicată şi practicată în epocă: în absenţa unor legi specifice
forma ulterior într-o condamnare, dictată de luciditate şi rigoare, a legilor care să reglementeze un anume caz, judecătorii erau autorizaţi să in­
existente şi a modului în care sunt aplicate (pentru partea generală în terpreteze legile existente, să interpreteze „spiritul" legii. Poziţia lui Bec­
special capitolele IV. - Interpretarea legilor şi V. - Obscuritatea legilor caria este clar divergentă de cea a lui Montesquieu, care în Esprit des
şi pentru cazurile nonnative aproape toate capitolele succesive). lois susţine că într-o monarhie cade în sarcina judecătorului căutarea spi­
24 Critica italiană subînţelege continuarea frazei: „nici un magis­ ritului legii în cazul în care se află în faţa unei legi „imprecise". Tonul
trat (care e la rândul său parte din societate) nu poate, conformându-se lui Beccaria este feroce: „Spiritul legii ar fi aşadar rezultatul logicii

290 291
NOTE NOTE

bune sau proaste a unui judecător, al unei digestii uşoare sau proaste...". pot cuprinde toate cazurile conjuncturale. Răspunsul lui Becaria, în con­
Beccaria conturează imaginea unui judecător inflexibil, adevărat slujitor textul capitolului, insistă mai degrabă asupra enunţării principiului esen­
al legii şi al justiţiei, care ar trebui să aplice în mod mecanic legea, adică ţial al incompetenţei normative a judecătorului, decât asupra rezolvării
„un cod fix de legi", şi care nu lasă judecătorului nici o breşă spre arbi­ unor proceduri de tehnică procesuală. Opunându-se arbitrarului, Bec­
trar având acesta doar sarcina de a „examina acţiunile cetăţenilor şi de caria fundamentează teoria sa pe aplicarea raţiunii, a spiritului ştiinţific
a le judeca drept conforme sau neconforme cu legea scrisă". (esprit scientifique cum era denumit în dezbaterile timpului ale filozo­
Efectul concret al acestei polemici este recunoaşterea obligaţiei ce filor iluminişti; vezi nota 39), apelând ulterior pe parcursul cărţii la sus­
este impusă judecătorului de a da o motivaţie a propriilor sentinţe, lu­ ţinerea altor ştiinţe (matematica, geometria) în căutarea filozofică a
cru introdus la Napoli în 1774 şi în Toscana în 1786 prin reforma lui adevărului. Este un filon bine reprezentat de tradiţia gândirii raţionalis­
Leopold al II-lea. Ni se pare util să menţionăm şi experienţa directă te (Leibniz, Hobbes, Spinoza). Spiritul ştiinţific este expresia fizicii so­
( 1 7 9 1 - 1 7 9 2 ) pe care a avut-o Beccaria în calitate de membru al Con­ ciale (physique sociale) un aspect fundamental al utilitarismului ce va
siliului pentru dreptul penal instituit de Leopold al II-lea, cu scopul de duce la afirmarea determinismului.
a codifica dreptul penal; redactarea proiectului de cod penal pentru Lom- 30 Beccaria a luat deja în discuţie elementele fundamentale ale drep­
bardia a fost întreruptă şi codul nu a fost promulgat, căci timpurile nu tului şi justiţiei: legile aplicate în Europa sunt o „tradiţie de opinii" („Pre­
erau suficient de mature pentru o iniţiativă atât de revoluţionară, dar pro­ zenta carte analizează aceste legi, o adevărată scursură a celor mai barbare
iectul rămâne una din contribuţiile italiene cele mai de seamă ale codi­ veacuri, şi anume partea privitoare la sistemul penal"; Către cititor); le­
ficării dreptului penal. gislatorii nu ţin cont de principii generale şi nu sunt imparţiali („noţiu­
Ni se pare necesară introducerea unei precizări terminologice: ex­ nile de viciu şi virtute, cea de bun cetăţean şi de infractor se modifică
presia spiritul legii din titlul cărţii lui Montesquieu nu are sensul de de-a lungul secolelor, dar nu în funcţie de schimbările ce se petrec în
interpretare arbitrară. „Legile umane depind de o mulţime de factori, conjuncturile ţărilor - şi în consecinţă mereu conforme interesului co­
natura şi principiul care inspiră guvernarea, conformaţia fizică a ţării, mun -, ci în funcţie de pasiunile şi greşelile ce i-au bântuit ulterior pe
clima şi natura terenului, viaţa popoarelor, religia locuitorilor, obiceiu­ diferiţii legislatori"; capitolul VI). Acum este rândul magistraţilor şi ju­
rile lor etc. «Legile trebuie luate în discuţie ţinând cont de toate aces­ decătorilor care completează cadrul.
te puncte de vedere», susţine Montesquieu. Spiritul legilor «poate fi 31 Este introdus în argumentare pentru prima dată conceptul de des­
regăsit în raporturile pe care ele le au cu diferite lucruri». Primul scop potism luminat; în legătură cu problema conceptuală şi terminologică a
al lui Montesquieu este să studieze aceste raporturi. Din acest unghi de noţiunii de despotism, vezi nota 62. Calităţile despotismului luminat apar
vedere opera sa a inaugurat sociologia juridică. Este vorba despre o ope­ evidente atunci când există certitudinea dreptului (de aici decurge im­
ră de speculaţie sau, eventual, ştiinţifică" (Robert Derathe, în Introdu- portanţa capitală pe care o prezintă codificarea dreptului): într-o socie­
zione, Montesquieu, Lo spirito delle leggi, Biblioteca Universale Rizzoli, tate bine guvernată (mai ales datorită certitudinii dreptului) cetăţenii se
Milano, 1999, p. 42). vor bucura de securitate, se va naşte „spiritul de independenţă".

29 Silogism - în filozofia aristotelică, raţionament deductiv consi­ 32 Beccaria indică explicit prin termenul „magistrat suprem" pe su­
derat perfect, bazat pe două premise din care rezultă obligatoriu o con­ veran abia în capitolul XLII, definindu-1 „depozitar şi custode al legi­
secinţă/concluzie (ex. toate animalele sunt muritoare, toţi oamenii sunt lor sfinte".
animale, aşadar toţi oamenii sunt muritori). Devine metoda privilegia­ 33 Aceste principii inovatoare vor „displăcea" corpurilor interme­
tă a scolasticii (silogismul deductiv). diare împotriva cărora e îndreptat atacul lui Beccaria şi al reformatori­
Polemica îndreptată împotriva interpretării culminează cu formula­ lor. Formate din nobili, cler şi Parlamente (cum le numea Montesquieu,
rea teoriei „silogismului judiciar" (cum a fost numită de Mărio Alessan- practic grupul deosebit de numeros de magistraţi, jurişti, judecători, avo­
dro Cattaneo): funcţia jurisdicţională este una pur mecanică de aplicare a caţi, instituţii juridice laice şi ecleziastice), partea cea mai favorizată de
legii. Este contribuţia lui Beccaria la o discuţie foarte aprinsă în epocă: privilegiile prevăzute de legi, şi în concluzie cea mai conservatoare, re­
în ce măsură norma generală poate fi aplicată la cazul specific evitând fractară la orice reformă, căci în acest fel îşi apără propriile interese ui­
o anumită doză - inevitabilă - de arbitrar; în ce măsură legile generale tând însă de binele comun, acest segment intermediar constituie un

292 293
NOTE NOTE

adevărat impediment al comunicării dintre plebe şi monarh. O descrie­ Să traducem în limba vulgară şi europenii vor descoperi una din nume­
re a sistemului de funcţionare a societăţii în epocă ne-o oferă Helvetius roasele şi în acelaşi timp raţionalele norme cărora aproape fără să-şi dea
(Giovanni Macchia, Studiu introductiv la Montesquieu, Lo spirito del- seama se supun: în cazul infracţiunilor celor mai atroce, adică în ca­
le leggi, Rizzoli, Milano, 1989, p. 17): „Ceea ce guvernele din Antichi­ zul celor mai puţin probabile, sunt suficiente cele mai vagi indicii şi este
tate furau în timpul războaielor, guvernele moderne obţin, cu mult mai permis judecătorului să încalce dreptul"
multă siguranţă, prin intermediul fiscului: sursele de venit ale bugetu­ 36 în capitolul II Beccaria deja luase în discuţie raportul dintre drept
lui public se împart într-o sută de mii de canale ale sistemului feudal şi forţă („Luaţi seama: cuvântul drept nu intră în contradicţie cu cu­
care le deturnează necontenit în profit personal, aşa că jumătate din na­ vântul forţă; primul cuvânt este mai degrabă o modificare a celui de-al
ţiune se îmbogăţeşte pe spinarea mizeriei celeilalte jumătăţi... Regele doilea, adică modificarea cea mai utilă celor mai mulţi."). Inspiraţia uti­
creează ordine intermediare... Ele devin în curând stăpânii săi, precum litarista este evidentă: poate fi considerată legitimă doar forţa care este
şi tirani ai poporului... Intermediarii încearcă să-1 înşele, nu-i permit să „consecinţa întregului" (voinţa şi interesele comune) şi nu a „părţilor
asculte dorinţele şi plângerile poporului despre abuzurile din care aceş­ componente" (interesele şi pasiunile individuale).
tia îşi obţin profiturile. Dar dacă Regele se supără, şutul pe care îl pri­
37 Treptat, argumentarea lui Beccaria - după enunţarea principiilor
mesc curtezanii se transmite şi se propagă până la ultimul ţărănoi. Iată
generale - se dezvoltă pentru a ajunge la evaluarea secolului: începe cu
aşadar la ce folosesc intermediarii într-un guvern. Preoţii sunt fanatici,
afirmarea certitudinii dreptului, subliniază necesitatea codificării, ajun­
iar nobilii sunt prea ignoranţi pentru a deveni cetăţeni şi a-şi da seama
ge la elogiul răspândirii ideilor iluministe şi la efectele benefice asupra
care sunt avantajele ce le-ar câştiga formând o naţiune."
cetăţenilor şi formei de guvernare şi, în sfârşit, deschide polemica îm­
34 [p.t] Critica italiană concordă în interpretarea frazei „Se l'inter- potriva oricărei forme de critică a civilizaţiei. în opoziţie cu prezentul,
pretazione ... suoi membri" după cum urmează: „Se l'interpretazione del-
orice elogiu adus trecutului (fie conceput ca societate primitivă, fie ca
le leggi e un male, un altro male e evidentemente la loro oscuritâ, che
mituri ale unui mod simplu şi genuin de viaţă) este desfiinţat; aprecie­
rende necessaria l'interpretazione: male grandissimo se le leggi sono scrit-
rea lui Beccaria este clar îndreptată spre secolul contemporan. Mult lău­
te in una lingua ignota al popolo [il latino], che cio pone il popolo stes-
data simplitate şi bună-credinţă de odinioară - elemente constitutive ale
so alia dipendenza dei pochi che tale lingua intendono, impedendogli
miturilor nostalgice - sunt înlocuite de Beccaria cu aprecierea caracte­
di fare previsioni in relazione alia libertâ sua e dei sui singoli membri".
risticilor secolului (printre care luxul, cu conotaţie evident pozitivă, te­
35 Problema monopolului ştiinţific al limbii latine îi preocupă pe
orie ce va fi dezvoltată ulterior). Ţinta criticii este destul de clară prin
toţi intelectualii europeni; englezii şi francezii sunt primii care încep tra­
indicaţia cronologică: începutul epocii modeme, încă sub influenţa opri-
ducerile în limbile naţionale. Este semnificativă evoluţia lui Bartolomeo
mantă a Evului Mediu, pentru descrierea căreia Beccaria, în mod des­
Fortunato De Felice, cel ce va deveni unul din cei mai mari editori eu­
tul de transparent, atacă virulent violenţele înfăptuite de Biserica creştină
ropeni ai secolului al XVIII-lea. Călugăr, publică prima sa carte în 1753
şi de cler.
la Napoli, o traducere în latină din franceză a englezului John Arbuth-
not (An Essay Concerning the Effects of Air on Human Bodies). A doua 38 După ce în capitolul II fusese definit dreptul suveranului de a pe­
carte ( 1 7 5 5 ) este o antologie a textelor fundamentale ale gândirii ştiin­ depsi („Iată deci pe ce se bazează dreptul suveranului de a pedepsi in­
ţifice modeme, traduse în italiană, cu scopul declarat de a furniza tine­ fracţiunile: pe necesitatea de a apăra depozitul binelui public de uzurpările
retului materialul necesar unei formări desprinse de „sterila contemplaţie indivizilor particulari; şi cu cât mai drepte sunt pedepsele, cu atât mai
metafizică". în acelaşi an, Antonio Genovesi va ţine şi primul curs uni­ sacră şi inviolabilă este siguranţa şi mai mare libertatea pe care suvera­
versitar în limba italiană. în capitolul XIII, discutând despre credibilita­ nul o păstrează pentru supuşii săi"), Beccaria enunţă principiul propor-
tea martorilor, tonul lui Beccaria este sarcastic, acuzându-i pe magistraţi ţionalităţii pedepsei faţă de infracţiune. Dintre principiile normative
de criterii eronate şi implicit de ignoranţă: „Pentru criminalişti credi­ introduse de lucrare, acesta a fost cel mai bine primit de contemporani,
bilitatea unui martor este cu atât mai mare cu cât este infracţiunea mai bucurându-se de unanimitate chiar şi din partea diferiţilor membri ai gu­
atroce. Iată axioma de fier dictată de cea mai crudă imbecilitate: In atro- vernelor; este principiul care va sta la baza reformei lui Leopold al II-lea,
cissimis leviores coniecturae sufficiunt, et licet iudici iura transgredi. precum şi al reformei Nakaz a Ecaterinei a Il-a. în capitolul următor se

294 295
NOTE NOTE

menţionează care este „unica şi adevărata măsură a infracţiunilor" şi anu­ Recursul la spiritul ştiinţific reprezintă o caracteristică a Iluminis­
me „prejudiciul adus naţiunii". mului în general. Robert Derathe (p. 4 3 ) susţine chiar că „filozofii ilu­
39 Helvetius, urmând indicaţiile lui Locke, considera întregul do­ minişti (philosophes) ai secolului al XVIII-lea erau consideraţi adevăraţi
meniu al cunoaşterii supus probabilităţii: de la cunoaşterea cea mai cer­ maeştri ai artei de a-şi prezenta opiniile militante travestite în teze şti­
tă - existenţa corpurilor, până la cea mai puţin verosimilă - realitatea inţifice".
miracolelor, orice cunoştinţă este măsurabilă în termeni de probabili­ Beccaria şi-a făcut studiile, între 8 şi 16 ani, la Parma, într-un cole­
tate. Se face chiar recomandarea în epocă de a se întocmi, în cadrul en­ giu iezuit. „Fusese remarcat pentru inteligenţa sa lucidă: colegii îi spu­
ciclopediilor ştiinţelor, diferite tabele fizice, metafizice, morale şi politice, neau newtoncino [micul Newton/Newtonuţ], din cauza pasiunii sale
cu o adevărată scară a gradelor de probabilitate şi, în consecinţă, a gra­ pentru matematică şi a rezultatelor excelente obţinute în studiul acestei
dului de credibilitate de care se poate bucura orice fel de opinie. în ca­ materii, precum şi datorită capacităţii sale extraordinare de a-şi expri­
pitolul XIV, Beccaria va stabili o paralelă între certitudinea ştiinţifică şi ma gândirea în formă logică" (Venturi, p. 675).
cea morală. [p.t.] S-a considerat ca invariantă la nivel lexical seria cuvintelor/ex­
Spiritul ştiinţific de care este impregnată întreaga argumentare a lui presiilor împrumutate din domeniul matematicii. Analiza lui Beccaria
Beccaria se manifestă prin recursul la ştiinţele exacte în studiul feno­ este făcută în spirit raţionalist nu doar la nivelul argumentării logico-fi-
menelor umane, cu scopul de a elimina în acest fel orice posibilitate a lozofice, ci şi la nivel lexical. Fără îndoială textul său nu poate fi eti­
incertitudinii, a arbitrarului: „spiritul geometric [...] măsoară fenome­ chetat drept un text spontan - la nivelul exprimării - aşa cum nu este
nele sensibilităţii umane" (capitolul IX); „examenul geometric" trebuie spontan nici la nivel stilistic cum are grijă să atragă atenţia încă din Cu­
aplicat în căutarea adevărului filozofic („luminile acestui secol ne con­ vânt către cititor, cartea este scrisă într-un „[...] stil care nu e la înde­
duc din nou [la descoperirea noţiunilor simple şi clare], însă de data aceas­ mâna plebei neluminate şi lipsite de răbdare".
ta cu acea sporită siguranţă ce decurge din aplicarea unui examen 40 Mişcarea iluministă se opunea unei puternice expansiuni a sta­
geometric [riguros]" capitolul VIII); cercetarea fenomenelor trebuie fă­ telor.
cută „cu precizie geometrică, singura care împrăştie ceaţa sofismelor, 41 Enunţarea principiului proporţionalităţii pedepsei faţă de infrac­
elocvenţa seducătoare şi dubiul şovăielnic" (capitolul XI). Chiar utili­ ţiune.
tarismul său se bazează pe o perspectivă ştiinţifică: asumarea unei mă­ 42 Legislaţia şi morala, în lucrarea lui Beccaria, nu sunt elemente
rimi cuantificabile (utilul) ca „motor" al acţiunilor individuale şi, în acelaşi de sine stătătoare, ci ele conlucrează într-un cadru amplu, cel politic. Pro­
timp, ca scop al asocierii oamenilor în societate, îi permite să ajungă la punerea de reformă nu se va limita aşadar strict la domeniul specializat
formularea necesităţii unei guvernări raţionale şi ştiinţifice a societăţii, al legislaţiei, ci vizează întreaga concepţie politică. Pentru aprofundarea
concepută asemenea unui câmp de forţe („Acea forţă asemănătoare for­ ulterioară a noţiunii de morală şi a implicaţiilor ei politice vezi nota 178.
ţei de gravitaţie care ne îmboldeşte spre bunăstarea noastră personală 43 întregul paragraf susţine caracterul istoric al noţiunilor morale,
nu poate fi înfrânată decât în măsura în care i se opun anumite obsta­ generate de convenţiile sociale, precum şi caracterul lor schimbător.
cole. Efectele acestei forţe constituie dezordonata serie a acţiunilor ome­ 4 4 Enunţarea principiului senzualismului. Pentru Beccaria plăce­
neşti: în cazul în care acestea se ciocnesc şi-şi aduc atingere reciproc, rea şi durerea, întrucât sunt inerente senzaţiilor umane, constituie prin­
pedepsele, pe care eu le-aş numi obstacole politice, vor împiedica efec­ cipiul motrice al voinţei; suferinţa („teama de durere") este impulsul
tul negativ fără a distruge cauza imperioasă, adică însăşi sensibilitatea determinant al acţiunii.
caracteristică omului" - capitolul VI). Recursul la matematică şi şti­ 45 Demonstraţia se bazează pe principiul utilitarist: infractorul, în
inţe exacte în ansamblul filozofiei sale politice îl conduce pe Becca­ baza unui simplu calcul cost-beneficiu, ar trebui să renunţe la întreprin­
ria spre afirmarea constantă a exigenţei ca legea (şi nu arbitrarul sau derea criminală întrucât e antieconomică. Ideea va fi reluată în capito­
„opiniile private") să stabilească măsurile, limitele, criteriile („Stabi­ lul XXXIII („oamenii riscă numai în proporţie cu profitul pe care fapta
lirea limitelor este la fel de necesară în politică ca şi în matematică, dusă la bun sfârşit l-ar aduce", numai dacă avantajul ce l-ar aduce bu­
atât pentru măsurarea binelui public cât şi pentru măsurarea mărimi­ nul sfârşit al întreprinderii ar fi proporţional mai mare decât riscurile),
lor" - capitolul XXXIV). precum şi în capitolele XXVII şi XXVIII.

296 297
NOTE NOTE

46 Formularea clară a noţiunii de infracţiune (complet laicizată) ca (acţiune subversivă îndreptată împotriva statului), cât şi sensul folosit
urmare a principiilor utilitariste expuse în capitolele anterioare. Gravi­ în statele monarhice (ofensă adusă unui suveran).
tatea infracţiunii trebuie să depindă exclusiv de efectele concrete nega­ 52 Sursa clasificării infracţiunilor este Montesquieu (Esprit des lois).
tive aduse colectivităţii.
Spre deosebire de acesta, Beccaria prezintă o noutate foarte importantă:
47 In ciuda exprimării ambigue, valoarea critic-politică a argumen­ completa depenalizare a infracţiunilor îndreptate împotriva religiei - in­
tării este evidentă: critica diferenţierii juridice de tratament în funcţie
clusiv magia - care alături de erezie şi împiedicarea exercitării cultului
de apartenenţa socială şi implicit afirmarea egalităţii juridice a tuturor
prezintă pentru Montesquieu un atentat la „siguranţa cetăţenilor", adi­
cetăţenilor.
că infracţiunile cele mai grave de pedepsit cu pedepse pe o scara ce mer­
[p.t.] „essendo un infinita compenso alia differenza dell'offesa" tre­
ge de la „cazne" până la moarte. Acest paragraf se referă la prima categorie
buie interpretat după cum urmează: „determinando la superioritâ della
de infracţiuni; a doua categorie (atentate împotriva siguranţei cetăţeni­
natura (di Dio rispetto a quella del monarca) un divario incolmabile [l'in-
lor) va fi pe larg dezbătută în capitolele X şi XX-XXII; a treia catego­
finito compenso] tra la gravita dell'offesa - ancorche minima - arreca-
rie (definită în acest paragraf ca „acţiuni care încalcă ceea ce legile au
ta al primo e la violenza - pur massima - ai danni del secondo", respectiv,
stabilit că fiecare individ este obligat să facă sau să nu facă, în vederea
„superioritatea naturii celui dintâi [a lui Dumnezeu în raport cu cea a
respectării binelui public") va fi ilustrată în capitolul XI şi parţial în ca­
monarhului] determinând o prăpastie [suplinirea infinită] între gravita­
tea lezării - chiar dacă minime - aduse celui dintâi şi violenţa - chiar pitolul XXIV.
dacă maximă - în dauna celui de-al doilea [monarhul]". 53 Este enunţul cel mai explicit al consecinţelor lipsei de claritate
a legilor. în acelaşi sens, al necesităţii formulării termenilor juridici, Bec­
48 Separarea netă a noţiunii de păcat de cea de infracţiune; pedeap­
caria foloseşte şi cuvânt în sensul de concept, noţiune: „Luaţi seama:
sa dată de autoritatea judiciară nu are nimic în comun cu ispăşirea pă­
cuvântul drept nu intră în contradicţie cu cuvântul forţă" (capitolul II);
catului în sens creştin.
„Cuvântul onoare e unul dintre acele cuvinte [noţiuni] în jurul cărora
49 Paragraful face o deosebire netă între domeniul civil şi cel re­
ligios, subliniind necesitatea laicizării totale a dreptului penal. Apare s-au purtat îndelungi şi sclipitoare discuţii, fără a se ajunge însă la vreo

formulată o idee de maximă importanţă (ulterior reluată la sfârşitul ca­ concluzie bine închegată şi stabilă. Sărmană condiţie a minţilor ome­
pitolului XXXIX): încălcarea voluntară a legii divine (păcatul) nu este neşti care se apleacă mai cu sârg asupra cunoaşterii îndepărtatelor şi mai
pertinentă pentru evaluarea şi pedepsirea acţiunii infracţionale. Enun­ puţin importantelor revoluţii ale corpurilor cereşti decât asupra apropia­
ţarea acestei idei îi oferă lui Beccaria prilejul de a sublinia sintetic prin­ telor şi extrem de importantelor noţiuni morale, care continuă să rămâ­
cipiile afirmate anterior: funcţia hotărâtoare a conflictului dintre nă confuze, plutind după cum le poartă vântul pasiunilor şi după cum
pasiuni şi interesele particulare în formarea societăţii civile; justiţia ca le primeşte şi le transmite ignoranţa dirijată! (Capitolul IX)
folos comun; necesitatea ca nici un om să nu fie în acelaşi timp legis­ 54 Prima categorie de infracţiuni, cea mai gravă, permite şi primul
lator şi judecător; imposibilitatea de a depista intenţia făptuitorului; ega­ atac al pedepsei cu moartea care va fi reluată în capitolul XXVIII. Con­
litatea care caracterizează „adevăratele raporturi" dintre oameni. form principiului proporţionalităţii între infracţiune şi pedeapsă, condam­
50 Expresia concepţiei tipice în epocă (împărtăşită şi de Montesquieu) narea maximă corespunde infracţiunii maxime şi pasibili de pedeapsa
care vedea partea asiatică stăpânită de despotism, locul prin excelenţă cu moartea pot fi vinovaţii de lezmajestate, având în vedere „principiul
al tiraniei şi al lipsei totale de respect pentru libertatea individului. Acest general", care stă la baza clasificării, cel al siguranţei naţiunii. Argumen­
stereotip, care va dura până în secolul al XlX-lea, punea, prin compa­ tarea lui Beccaria neagă necesitatea (şi aşadar şi legitimitatea) folosirii
raţie explicită sau implicită, într-o lumină favorabilă Europa, concepu­ condamnării la moarte: „Orice infracţiune, chiar dacă este privată, lezea­
tă ca leagăn al civilizaţiei şi al progresului. ză societatea, dar nu orice infracţiune încearcă distrugerea nemijlocită a
51 în cadrul „principiilor generale", alături de măsura pedepselor societăţii." Ulterior, în capitolul XXVIII, argumentarea este completată:
subordonată gravităţii infracţiunilor, Beccaria subliniază primatul sigu­ este imposibil ca într-o societate în care se aplică „liniştita domnie a le­
ranţei naţiunii. Acest tip de infracţiune va fi denumit crimă de lezma- gilor" acţiunile unor indivizi să provoace „nemijlocita distrugere" a aces­
iestate; termenul preia atât vechiul sens pe care îl avea în dreptul roman teia. Montesquieu în Esprit des lois susţinuse ideea că tocmai în statele

298 299
NOTE
NOTE

despotice se întâlneşte foarte des crima de lezmajestate şi, în consecin­


nomie faţă de legea civilă, nici măcar suveranul neputând să-şi răsplă­
ţă, este frecvent aplicată pedeapsa cu moartea.
tească supuşii pentru parţialul sacrificiu de libertate naturală făcut în mo­
55 A doua categorie de infracţiuni în ordinea gravităţii infracţiunii.
mentul încheierii contractului social şi care ar fi trebuit să aibă ca scop
56 O formulare deosebit de clară a conceptului de libertate „nega­
final garantarea propriei siguranţe din care şi onoarea face parte. Opi­
tivă" (este permis ceea ce nu este interzis); este un concept esenţial în
nia „domneşte asupra sufletelor oamenilor" (capitolul XXXII), este mai
laicizarea dreptului, pe care îl vom regăsi până în zilele noastre în tra­
puternică decât forţa {Către cititor), „probabil este liantul societăţii" (ca­
diţia liberală modernă. La baza noţiunii de libertate stă legătura negati­
pitolul XIV) şi tocmai din această cauză un instrument de guvernare foar­
vă cu legea, dar Beccaria pune în evidenţă şi aspectul pozitiv (tutela şi
te eficient, ce poate oricând transforma guvernarea în despotism. Aceasta
garanţia) care leagă legea de libertate. Aşadar un individ este liber de­
ar fi aşadar contradicţia la care se referă Beccaria la începutul capitolu­
pinzând de legi (capitolul XVI) chiar sub imperiul „despotismului legi­
lui („Există o contradicţie demnă de a fi pusă în lumină între legile ci­
lor" (capitolul IX), în timp ce anarhia („o prost înţeleasă dragoste de
vile, care pun mai presus de orice paza trupului şi a bunurilor fiecărui
libertate") sau tirania duc la atenuarea legilor.
cetăţean, şi legile a ceea ce numim onoare, care depinde mai mult de
57 Prin „magistraţi supremi" Beccaria înţelege suveranii; în capito­ opinie..."). Fără îndoială este vorba de o contradicţie atât de importantă
lul XLII suveranul este definit ca „depozitar şi custode al legilor sfinte". încât ar putea submina temelia unei societăţi: existenţa unei legislaţii in­
58 A se înţelege limitarea libertăţilor individuale în momentul în dependente faţă de legile scrise, care poate chiar condiţiona autoritatea
care oamenii se asociază în societate. constituită, ameninţă existenţa societăţii. Finalul capitolului atrage în mod
59 Beccaria a susţinut şi în capitolul anterior importanţa enunţuri­ explicit atenţia asupra pericolelor prin trimiterea la „revoluţii".
lor clare şi simple: „Concepţiile asiatice, pasiunile ce se ascundeau în
62 Punctul de plecare al teoriei onoarei este Montesquieu, Esprit
spatele autorităţii şi al puterii au risipit [...] noţiunile simple care for­
de lois, care vorbeşte despre opoziţia dintre „monarhii" (bazate pe prin­
mau, probabil, prima filozofie a societăţilor în curs de formare şi către
cipiul onoarei) şi „statele despotice". Argumentarea lui Beccaria porneş­
care se pare că luminile acestui secol ne conduc din nou..." Continuând
te de la situaţia existentă, „întoarcerea la starea de natură", datorită
elogiul simplităţii, deci al raţionalităţii, declară inutilitatea dezbaterilor
exercitării opiniei în mod independent, deci în afara legii. (Capitolul ur­
sofisticate în care excelează filozofii morali, dacă scopul propus este re­
mător va da exemplul duelurilor: goana după părerea aprobatoare a ce­
alizarea fericirii şi a siguranţei oamenilor. Pentru a-şi ilustra teza se opreş­
lorlalţi precum şi „anarhia legilor" duc la instaurarea practicării pe cât
te asupra unui exemplu excelent: noţiunea de onoare, subiect central al
de răspândită, pe atât de condamnabilă, a duelului privat, care trebuie
dezbaterilor scriitorilor politici şi moralişti, literaţilor şi filozofilor.
înţeles tocmai ca opţiune particulară a indivizilor şi nu cu valoarea pe­
60 [p.t] Pentru traducerea cuvântului suffragio (folosit în mod frec­ nală pe care o avea în Evul Mediu.) Beccaria propune două posibile so­
vent prin extensie şi cu sensul de voto favorevole, consenso), în locul luţii pentru ieşirea din situaţia existentă: „ideile de onoare dispar sau se
românescului sufragiu (folosit extrem de rar cu sensul de aprobare, asen­ confundă complet cu altele". In acest punct al argumentării Beccaria in­
timent), în vederea realizării echivalenţei, s-a optat pentru variantapă- troduce o judecată normativă care pentru a fi înţeleasă are nevoie de o
rere-aprobatoare întrucât e mult mai sugestivă în context. corectă înţelegere a cuvântului despotism căruia îi acordă o valoare po­
61 Conform concepţiei lui Locke şi Hobbes privitoare la onoare, opi­ lisemantică; tocmai în sensul diferit al acestei noţiuni constă originali­
nia condiţionează judecăţile morale şi cele despre acţiunile individua­ tatea teoretică a lui Beccaria.
le. Beccaria pune în evidenţă consecinţele negative: preocuparea excesivă
Despotismul oamenilor (condiţie execrabilă) duce la instaurarea ti­
pentru crearea unei bune reputaţii. Singura cale de depăşire a acestei si­
raniei: arbitrarul celor puternici face existenţa indivizilor „precară şi mo­
tuaţii este ca şi opinia să intre sub incidenţa legilor. Argumentarea por­
mentană [contingenţă]", fapt ce va culmina cu anihilarea lor; se dizolvă
neşte de la starea de fapt în care oamenii, de la cel „înţelept" până la
identitatea indivizilor în jocul schimbător al reputaţiei şi al „părerilor-apro-
„cel obişnuit", au transformat obţinerea unei opinii favorabile (a asen­
batoare"; se instaurează imperiul exacerbat al onoarei (ideea de onoare
timentului) a semenilor lor într-un adevărat idol; cu atât mai puternică
se confundă total cu celelalte idei); se instaurează „despotismul opiniei";
va apărea în capitolul XLII enunţarea virtuţii filozofului ce nu are „ne­
există dependenţa totală faţă de „arbitrar şi opinie" şi numai ieşirea din
voie de opiniile-aprobatoare [ale celorlalţi]". Opinia se bucură de auto-
această situaţie ar putea permite înlăturarea tiraniei; este vorba, aşadar,

300 301
NOTE NOTE

de despotism, în adevăratul sens al cuvântului, ce duce la sacrificiul tu­ cetăţenilor implică sfera auditivă (care poate fi deranjată prin chefuri,
turor libertăţilor. vacarm).
Despotismul legilor (condiţia cea mai bună) asigură o bună orându- 65 Este foarte importantă afinnarea necesităţii de a aplica principiul
ială a societăţii; poate surprinde această afirmaţie şi în general acest pa­ legalităţii şi în cadrul măsurilor poliţiei, domeniu în general lăsat la dis­
ragraf destul de puţin transparent, care a dus la multe controverse şi creţia autorităţii administrative şi, în concluzie, în voia arbitrarului.
interpretări. 66 [p.t.] Deplasare la stânga prin emfatizare, ca şi în următoarele
Ultimul paragraf al capitolului, prin urmărirea conectivilor sintac- întrebări retorice.
tico-logici, permite extrapolarea următoarei scheme teoretice: 67 Spiritul ştiinţific aplicat studiului problemelor legislative, mora­
1. situaţia de „libertate politică extremă" înregistrează „despotismul le şi politice este clar opus situaţiei reale; „ceaţa sofismelor" indică spe­
legilor" care face inutilă căutarea parerii-aprobatoare a celorlalţi, culaţiile de sorginte scolastică aplicate de legislatori materiei penale,
elimină arbitrarul. „elocvenţa seducătoare", dar găunoasă, indică corpul avocaţilor, iar „du­
biul şovăielnic" face referire la recursul la interpretarea spiritului legii
2. situaţia de „extremă dependenţă" înregistrează „despotismul oa­
în lipsa unei legislaţii precise. Cele trei elemente vor fi reluate în capi­
menilor" care anulează existenţa civilă a indivizilor, ducând la in­
tolele următoare, constituind cei trei pilaştri pe care se bazează aspra cri­
staurarea stării de natură în care nu este respectat contractul social.
tică a lui Beccaria îndreptată împotriva corpurilor intermediare.
Prima situaţie desemnează un stat ideal, cu puternică valoare sim­
68 Capitolul afirmă scopul exclusiv preventiv al pedepsei, dar în ace­
bolică, în timp ce a doua situaţie desemnează tirania, ce poate fi depă­
laşi timp anticipează deja atacul vehement împotriva torturii.
şită doar prin revoluţie. între cele două extreme, Beccaria situează
69 Este introdus principiul pedepsei minime necesare.
„monarhia cu despotism atenuat". Beccaria este singurul gânditor al epo­
70 începe o serie de capitole în care se abordează teme fundamen­
cii care acordă o valenţă pozitivă termenului despotism (putere centra­
tale ce garantează justa aplicare a legilor; seria va culmina cu capitolul
lă puternică, capabilă să înfrângă rezistenţa corpurilor intermediare şi
dedicat torturii. (Este o abordare deosebit de importantă pentru evolu­
să pună în practică reformele). Deja în capitolul IV, Beccaria indica so­
ţia ulterioară; în secolul al XIX-lea se va naşte o doctrină politică - ga-
luţia pentru a contracara arbitrarul: despotismul unui singur individ („ti­
rantism - care va susţine respectarea garanţiilor constituţionale ale
raniile mărunte ale celor mulţi [... sunt] mai funeste decât tirania
cetăţenilor faţă de exercitarea unui eventual arbitrar al puterii statale.)
exercitată de un singur individ, având în vedere că despotismul celor mulţi
Capitolul dedicat martorilor pune în discuţie criteriul subiectiv al exclu­
nu poate fi corectat decât prin despotismul unui singur individ"). Aşadar,
derii martorilor, în vigoare în vremea respectiva, şi care se baza pe cri­
acum completează raţionamentul: menirea „despotismului unui singur in­
terii personale sau de apartenenţă socială; este introdus şi un nou criteriu,
divid" este să înlăture „despotismul celor mulţi" şi să creeze condiţiile
cel obiectiv, bazat exclusiv pe credibilitatea martorilor sau a mărturiilor.
propice pentru instaurarea „despotismului legilor".
O altă critică - conţinută în adăugarea lui Beccaria la ediţia a V-a, pa­
63 Duelul se încadrează în a doua categorie conform clasificării pre­ ragraful din nota cu asterisc - se referă la „excepţiile" care subminea­
zentate în capitolul VIII. Practica duelului era deja răspândită în Evul ză dreapta aplicare a legilor; un accent polemic este rezervat excesivului
Mediu târziu, fiind expresia cea mai înaltă a cultului cavaleresc al onoa- formalism al procedurilor. Toate aceste elemente împiedică cercetarea
rei, având o maximă dezvoltare mai ales în timpul Războiului de Treizeci adevărului.
de Ani. Până în secolul al XH-lea reprezenta însă nu doar o practică pri­ 71 După Beccaria, plăcerea şi durerea, care la rândul lor depind sau
vată, ci avea chiar valoarea unei probe legale în controversele dintre par­ influenţează interesele individului, sunt motorul oricărei acţiuni umane;
ticulari, şi rezultatul său avea valoarea sentinţei unui judecător. nu există acţiuni care să nu aducă un beneficiu omului. Conform acestui
64 [p.t.] Având în vedere că în italiană există două sintagme dife­ principiu, Beccaria atacă poziţia contemporană: nu există „acţiuni de o
rite (ţranquillită pubblica, quiete dei cittadini) s-a preferat păstrarea di­ cruzime gratuită", întrucât respectivele acţiuni sigur au adus un beneficiu
ferenţei semantice, chiar dacă în limba română este consacrată doar o făptaşului. Acelaşi principiu al interesului (plăcere-durere), al beneficiu­
singură expresie: liniştea publică. Pacea publică implică liniştea înso­ lui care stă la baza oricărei acţiuni umane (concepţia utilitarista) exclude,
ţită de ordine (căreia i se opun cuvântările fanatice), pe când liniştea acoperindu-le de ridicol, locurile comune ale credibilităţii martorilor:

302 303
NOTE NOTE

de exemplu depoziţia femeilor este puţin credibilă întrucât se ştie că ele tate şi chiar cruzime, toate culpe individuale, în acest moment al lucră­
sunt slabe de înger. rii introduce prezentarea cercului vicios în care se află realitatea judi­
72 „Moartea civilă" prevedea privarea unui cetăţean de orice drept ciară: pornind de la descrierea tuturor oamenilor trăind într-o societate
politic şi social; Beccaria va reveni asupra acestui subiect în capito­ care nu le poate asigura siguranţa vieţii, aplicarea unor principii certe,
lul XXXVIII. „ei rătăcesc dezorientaţi şi în voia valurilor pe marea nesfârşită a opi­
73 „Caracterizarea de infamie" făcea ca respectivul cetăţean să-şi niilor", Beccaria prin întrebări retorice („Din aceşti oameni vom face
piardă onorabilitatea; autorul va reveni asupra acestui subiect în capi­ oare curajoşi soldaţi apărători ai patriei şi ai tronului? între aceştia vom
tolul XXIII. găsi oare incoruptibilii magistraţi...") găseşte o atenuantă magistraţilor
74 Explicaţia principiului prezumţiei de nevinovăţie. descărcând toată răspunderea situaţiei deplorabile pe umerii politicului.
75 în momentul în care Beccaria scria cartea, magia constituia încă 80 Capitolul este dedicat atitudinii critice, polemice, a secretului, sim­
obiectul proceselor şi al Inchiziţiei. Trebuie deci considerată curajoasă bol al Vechiului Regim; ţinta atacurilor este spionajul şi delaţiunea foar­
luarea de poziţie a autorului, care nu-şi putea permite un atac frontal, te răspândite mai ales în Republica veneţiană. Se consideră că acest capitol
explicit, dar în mod indirect - punând în discuţie credibilitatea marto­ a fost cel ce a inspirat reacţia violentă a Notelor lui Facchinei. Paragra­
rilor - reuşeşte în mod prudent şi voalat să atragă atenţia asupra feno­ ful introdus în ediţia a treia constituie un răspuns la aceste Note.
menului condamnabil. Va reveni asupra acestui subiect încadrând magia 81 Termenul public este folosit în două perechi opozante de sintag­
în categoria „infracţiunilor imposibile" (capitolul XXVII), a unui „gen me asumând o ambivalenţă fundamentală pentru înţelegerea argumen­
deosebit de infracţiuni", cele de natură religioasă pedepsite prin arde­ tării. Prima ocurenţă se referă la acuzaţii: acuzaţii publice opus acuzaţiilor
rea pe rug (capitolul XXXIX). secrete. A doua ocurenţă se referă la organul de acuzare: comisari care
76 Săgeata polemică îndreptată împotriva „societăţilor private" poa­ să acuze public [în numele societăţii], în opoziţie cu magistratura acu-
te fi explicată prin concepţia lui Beccaria cum că tot ceea ce se interpu­ zatorială (sistemul practicat de tribunalele laice medievale, conform că­
ne între monarh şi cetăţeni este dăunător bunei funcţionări a societăţii. ruia judecătorul intervenea doar la cererea unei părţi, judecând exclusiv
Ideea va fi reluată în capitolul XXVI. Interesele secrete şi particulare pe baza probelor furnizate de părţi. De exemplu, în caz de omucidere,
ale unui grup de oameni organizaţi într-o asociaţie privată fac ca în com­ dacă rudele celui omorât îl iertau pe ucigaş, acesta era pus în libertate).
portamentul acestora să predomine aceste interese, fapt ce poate mina Vezi nota 102.
structura comunităţii unite prin contractul social. 82 Dreptul roman precum şi primele dispoziţii ale Bisericii invali­
77 Argumentarea este de o modernitate impresionantă: acţiunea poa­ dau mărturiile obţinute prin aplicarea torturii. La începutul secolului al
te avea valoarea unei probe materiale (şi în concluzie e de relevanţă pe­ XlII-lea (paternitatea este incertă, fiindu-i atribuită fie lui Frederic al II-lea,
nală), spre deosebire de infracţiunea de opinie. Opinia exprimată prin fie lui Alfons Cel înţelept, regele Aragonului) se introduce un sistem in­
cuvinte are nevoie de reconstruirea perfectă a contextului în care a fost genios cu scopul eludării acestei norme: acuzatul era supus torturii până
exprimată pentru a asigura o corectă înţelegere. mărturisea. Pentru a fi legală, această mărturie trebuia să fie confir­
78 Continuă atacul împotriva magistraturii început în capitolul IV. mată de acuzat la distanţă de cel puţin o zi după încetarea torturii. Bec­
„Cunoştinţele" unui judecător sunt înşelătoare, căci se bazează pe o „tra­ caria atacă cu virulenţă această normă rămasă încă valabilă în secolul
diţie de opinii"; vezi şi exclamaţia următoare plină de amărăciune şi iro­ al XVIII-lea.
nie la adresa „ştiinţei" judecătorilor vremii. în spiritul raţionalităţii şi al 83 Recurgerea la tortură este atacată pe baza a două principii fun­
respectării legilor precise, Beccaria susţine că sarcina unui judecător tre­ damentale ale civilizaţiei juridice moderne: prezumţia de nevinovăţie şi
buie să se reducă la simpla constatare-verificare a faptelor: în ele se gă­ facultatea imputatului de a nu răspunde judecătorului. Beccaria recur­
seşte adevărul, care odată descoperit, impune judecătorului aplicarea legii ge cu abilitate la un subterfugiu dialectic: tortura este definită ca pedeap­
clar formulate, anulând orice posibilitate de interpretare sau intervenţie să, anulând diferenţa dintre tortura ,judiciară" (quaestio la romani:
a arbitrarului. „veritatis indagatio per tormentum") şi tortura „punitivă" (question la
79 După ce până acum Beccaria a criticat corpul magistraţilor se­ francezi). în consecinţă, tortura în timpul instruirii procesului sau al cer­
parat, acuzându-i de incompetenţă, lipsă de imparţialitate, insensibili- cetărilor, apare ca ilegitimă; în capitolele XXIX şi X X X se declară că

304 305
NOTE NOTE

numai două „pedepse" pot fi aplicate în mod legitim înainte de sentin­ Iul V, referindu-se la perioade istorice anterioare, deja s-a făcut aluzie
ţa de vinovăţie: închisoarea preventivă şi un termen de prescripţie. Con­ la această situaţie condamnabilă, cu tonuri stilistice foarte puternice: „slu­
cluzia argumentării este dublă: metoda torturii este pe de o parte inutilă jitorii adevărului evanghelic mânjindu-şi cu sânge mâinile ce zilnic îl
(forţa fizică a imputatului este singura care contează şi nu adevărul, fi­ atingeau pe Dumnezeul blândeţii". în prezentul paragraf explică între­
ind în acest fel imposibilă obţinerea unor probe demne de încredere), gul proces de contaminare a practicii judiciare laice; aceste influenţe dis-
iar pe de altă parte este şi nedreaptă. torsionează adevărurile religioase revelate, ducând la practici absurde.
84 [p.t] Sfera lexicală este foarte clară: macchia umana, opusă ca­ 89 în Evul Mediu se considera că proba focului şi a apei clocotite
lităţii immacolato care se referă la sfera divină. Purgazione dell'infa­ exprimau judecata lui Dumnezeu: în cazul în care un inculpat trecea ne­
mia a fost tradus cu spălarea de infamie (cu trimitere clară spre expresia vătămat fizic prin flăcările rugului sau prin vărsarea apei clocotite asu­
consacrată în română - spălarea de păcate) pentru a păstra aceeaşi pra unei părţi a corpului, era considerat nevinovat.
sferă lexicală. 90 în procesele intentate vrăjitoarelor exista indicaţia expresă ca ele
85 Petele/păcatele oamenilor pot fi „pedepsite de mânia veşnică a să fie interogate complet dezbrăcate, complet rase (pentru a evita ascun­
Marii Fiinţe" prin condamnarea la chinuri veşnice, condamnarea la Infern. derea diferitelor obiecte cu puteri necurate), cu spatele (căci şi prin pri­
86 Focid Purgatoriului - în religia catolică viaţa de după moarte vire sau atingere directă puteau transmite puteri necurate care le-ar fi
cunoaşte Infernul (condamnaţii pentru veşnicie), Purgatoriul (după o pe­ putut salva); se cerea maximă vigilenţă deoarece era notoriu că recur­
rioadă de căinţă şi purificare sufletele păcătoşilor pot trece în Paradis), geau la înşelăciunea de a-şi unge mâinile sau alte părţi ale corpului cu
Paradisul (sufletele celor aleşi şi neprihăniţi). Adjectivul incomprehen­ unguente sau poţiuni din ierburi ce le-ar fi făcut imune la foc sau apă
sibil trebuie înţeles ca referindu-se la acceptarea dogmei religioase fără clocotită.
explicaţii comprehensibile de către natura umană. 91 Demonstraţia se bazează pe principiile senzualiste îmbinate cu
Un exemplu este tocmai focul Purgatoriului (în italiană, pe filiera cele deterministe (vezi nota 19). Impresiile sensibile condiţionează voin­
etimologiei latine, purgare are sensul de a curăţa, a purifica), cum apa­ ţa; în cazuri extreme (senzaţiile provocate de tortură), răspunsul nu poa­
re în Divina Comedie a lui Dante, magistrală expresie artistică a teolo­ te fi considerat liber, fiind condiţionat în mod necesar, asemenea
giei catolice medievale. După urcarea muntelui Purgatoriului Dante este impresiilor generate de proba focului şi a apei.
întâmpinat de îngerul ultimei pedepse: „în foc să vă zvârliţi pe dată / 92 [p.t.] Invarianta enunţării caracteristice limbajului matematicii.
Căci drum pe culme fără nu-ncape; / Şi nu fiţi surzi la ruga-n vers cân­ Pentru aceeaşi abordare raţionalistă, ce implică respectarea invariantei
tată" (Purgatoriu, Cântul XXVII; trad. Eta Boeriu). După această ulti­ stilului caracteristic matematicii, vezi nota 39 [p.t.].
mă încercare, îngerul iertării îl va întâmpina cu cuvintele pe care Cristos 93 Common law nu a permis niciodată tortura, dar totuşi ea se prac­
le va pronunţa în ziua Judecăţii de Apoi „Venite, benedicti Patris mei!"; tica în unele tribunale speciale.
sufletul lui Dante eliberat şi purificat de păcat a recâştigat liberul arbi­ 94 Informaţia este parţial greşită. Tortura fusese abolită în 1734 pen­
tru care nu va mai ceda răului şi se poate dărui doar binelui; aşadar este tru infracţiunile de drept comun, continuând să se practice însă în cazul
pregătit pentru intrarea în Paradis. infracţiunilor de natură politică.
87 în religia catolică există şapte sacramente, semne ale graţiei di­ 95 Referire la Frederic al II-lea al Prusiei (rege între 1 7 4 0 şi 1786)
vine, instituite de Cristos. Două sacramente (battesimo şi penitenza, bo­ supranumit cel Mare. Despot luminat, a promovat libertatea presei şi pe
tezul şi căinţa după spovedanie) în legătură cu moartea, căci cine primeşte cea a religiei, a fost prieten personal cu Voltaire; în timpul domniei sale
aceste sacramente trece din viaţa marcată de păcat la viaţa întru Cristos. s-a întocmit un corp legislativ impresionant, codificarea dreptului civil
Celelalte cinci sunt ale celor în viaţă, contribuind la aprofundarea vie­ şi penal (Corpus juris Fridericianum) şi a abolit tortura în 1740, ime­
ţii spirituale (cresima, eucaristía, estrema unzione, ordine, matrimonio; diat ce s-a urcat pe tron.
miruire la botez, euharistie/împărtăşanie, maslu, hirotonie, căsătorie). Co­ 96 Argumentarea începuse din capitolul VII: raporturile dintre oa­
respund celor şapte sfinte taine ortodoxe. meni „sunt raporturi de egalitate". Acum se reafirmă legătura indisolubilă
88 Atac deosebit de virulent la adresa situaţiilor în care legislaţia şi dintre libertate şi lege (vezi nota 56), susţinând în mod explicit necesi­
practica judiciară laică se confundă cu principiile religioase. în capito- tatea egalităţii juridice a tuturor cetăţenilor. Va continua în capitolul XXI

306 307
NOTE
NOTE

devine chiar o parte în cauză (interesat să contribuie la sporirea venitu­


unde cere pedepse egale „pentru primul şi pentm ultimul cetăţean", ceea
rilor fiscului), deci devine chiar „duşman al inculpatului". în această lu­
ce constituie un atac împotriva impunităţii/privilegiilor nobilimii.
mină putem reciti seria celor trei intervenţii, imaginate ca aparţinând unui
97 Petitio principii - sofism care consideră ca supoziţie implicită
judecător, din capitolul anterior (paragrafele în italice), dovedindu-se iro­
chiar teza ce se demonstrează.
nia corozivă a lui Beccaria. Acestui tip de judecător („duşman al incul­
Beccaria foloseşte în trei capitole (ulterior în XXXI şi XXXVIII)
patului") i se opune tipul imaginat de Beccaria: este vorba de o nouă
termenul de savant (în italiană dottore). în epocă, dottore desemna ma­
concepţie juridică ce afirmă principiul terţialităţii judecătorului („impar­
xima autoritate academică a Universităţilor încă din perioada medieva­
ţial cercetător al adevărului"), precum şi principiul unui proces „infor­
lă; era titlul care dădea drepturi depline pentru predarea la nivel universitar
mativ" (cercetarea imparţială a faptelor) ce va fi expus în continuare.
a teologiei, dreptului civil şi a dreptului canonic, al exercitării profesi­
ilor liberale şi medicinei; de asemenea este titlul acordat de papă (dot­ 102 Preferinţa lui Beccaria pentru procesul informativ are la bază
tore della Chiesa) unor personalităţi ale Bisericii catolice ce s-au remarcat principiul prezumţiei de nevinovăţie în cadrul unui proces în care pro­
prin respectarea principiilor tradiţionale ale credinţei, viaţă sfântă sau bele sunt prezentate de acuzare, deci de o altă persoană decât judecăto­
cunoştinţe deosebite în domeniul doctrinei catolice. Beccaria foloseşte rul. Opoziţia dintre procesul ofensiv (judecata este bazată pe arbitrarul
termenul în contexte în care acuzaţia virulentă este îndreptată împotri­ judecătorului) şi cel informativ (bazat pe o schemă raţională ce exclu­
va legislaţiei intermediare, în situaţii în care în realitatea judiciară se re­ de judecăţile prin evaluare în favoarea unor enunţuri afirmative sau ne­
curge la tortură, abuzuri, se ignoră drepturile inculpatului, se recurge la gative) s-a transformat în timpurile moderne în opoziţia dintre procedura
arbitrar; este modalitatea prin care Beccaria, tocmai în aceste situaţii stri­ inchizitorială şi cea acuzatorială.
gătoare la cer, cheamă în cauză, desemnând clar responsabilităţile, ma­ 103 Jurământul de veritate dicenda preceda interogatoriul; el a fost
xima autoritate ecleziastică, juridică, academică (savanţii). abolit prin reformele penale ale secolului al XlX-lea.
104 [p.t] dovero sau daddovero forme arhaice şi dialectale pentru
98 Atât capitolul dedicat pedepsei cu moartea (XXVIII) cât şi cel
davvero.
despre tortură au generat în secolul al XVIII-lea o dezbatere foarte vie,
105 în spiritul senzualismului, religia - tocmai datorită faptului că
cu urmări concrete asupra legislaţiilor. Chiar dacă tortura a rămas în vi­
apelează la „motive prea îndepărtate de simţuri" - nu este capabilă să
goare în Lombardia, ea a fost abolită prin Nakaz al Ecaterinei a Il-a a
stăvilească impetuoasa năvală a „spaimei răscolitoare şi [a] iubirii de
Rusiei (art. 192-197), reforma penală toscană (art. 33), scrisorile regale
viaţă".
ale lui Gustav al III-lea al Suediei şi prin cele ale lui Carol al IlI-lea al
Spaniei, înainte de Allgemeines Gesetz al lui Iosif al II-lea, prin decre­ 106 Argumentarea se bazează pe principiul utilitarist: jurământul

tul reginei Măria Tereza din ianuarie 1776. (Alberto Burgio) este ineficace, şi nu poate fi altfel din moment ce constituie o obligaţie
ce contravine sentimentelor fireşti ale omului. Afirmaţia foarte clară a
99 Pedeapsa cu închisoarea a fost introdusă foarte târziu, iniţial exis­
deosebirii dintre legile religiei şi cele ale oamenilor îi permite să con­
tând pedepse corporale sau pecuniare, fapt ce crea o discriminare: nu­
chidă pe un ton peremptoriu, acuzând această normă ce nu acordă nici
mai cei avuţi ar fi putut achita pedeapsa pecuniară.
o garanţie juridică inculpatului.
100 Se creează o situaţie paradoxală: principele, de competenţa că­
107 Necesitatea este în cazul detenţiei preventive. După ce a men­
ruia era securitatea publică, avea interes ca ea să fie încălcată, în sco­
ţionat excepţia, în continuare Beccaria se va ocupa de privaţiunea de li­
pul de a încasa pedepsele pecuniare prevăzute.
bertate considerată ca măsură preventivă şi nu ca pedeapsă (vezi nota 83),
101 într-un stat conceput ca Stat patrimonial se afirmă caracterul
demonstrând necesitatea unui proces care să dureze cât mai puţin şi care
privat al instituţiilor Vechiului Regim: orice infracţiune este concepută ca
să ajungă în mod rapid la sentinţă.
o „lezare a suveranului" (vezi capitolul XXXIII); orice pedeapsă pecu­
niară are ca scop sporirea finanţelor ce nu sunt altceva decât „patrimo­ 108 Se conturează tot mai clar garanţiile de care trebuie să se bu­
niul principelui" (vezi capitolul XXV dedicat confiscărilor). Demonstraţia cure inculpatul, în cadrul mai amplu al concepţiei utilitariste a contrac­
este stringentă: într-un stat organizat pe aceste baze, interesul nu poate tului social a lui Beccaria: „oamenii vor să se supună celor mai mici
fi decât acela al creşterii numărului infracţiunilor (şi implicit al venitu­ rele cu putinţă", trebuind să aibă garanţia securităţii individuale în
rilor fiscului, alias ale principelui); judecătorul nu poate fi imparţial, el schimbul porţiunii de libertate individuală pe care au cedat-o statului

308 309
NOTE NOTE

prin contractul social. Se completează portretul judecătorului „duşman al soţii Luisa Maria d'Orléans; fastuoasa ceremonie a fost reprezentată în
inculpatului": indolent, insensibil, pentru ca ulterior, în capitolul XXVIII, tabloul lui Francesco Rizi (sau Ricci; Muzeul Prado). Pentru a comple­
să apară „rece şi insensibil - ba poate chiar complăcându-se în adâncul ta cadrul, menţionăm că în 1 7 1 3 , în Spania, prima lovitură morală adu­
său de propria-i autoritate". să Inchiziţiei este refuzul regelui Filip al V-lea de Bourbon (coerent cu
109 Opoziţia dintre pedeapsa legitimă şi transformarea ei în spec­ principiile educaţiei franceze pe care o primise) de a participa la auto-
tacol. Asupra acestei practici deplorabile va reveni şi în cursul critici­ dafeul organizat, conform tradiţiei, în cinstea urcării sale pe tron.
lor aduse torturii („spectacol îmbucurător pentru fanatica mulţime" 1 1 0 Principiul proporţionalităţii pedepsei faţă de infracţiune (deja
capitolul XXVII) sau pedepsei cu moartea („cumplitul dar trecătorul spec­ fonnulat în capitolul VI) întăreşte principiul eficienţei sale, al caracte­
tacol" care mai degrabă „înrăieşte" sufletele decât să le corecteze, ca­ rului ei preventiv şi exemplar.
pitolul XXVIII; „spectacol îmbucurător [...] pentru mulţimea oarbă" 111 Este vorba de categoria infracţiunilor ce lezează siguranţa ce­
capitolul XXXIX). Această opoziţie este şi mai relevantă dacă ţinem cont tăţenilor, a doua categorie din clasificarea introdusă de Beccaria în ca­
de funcţia exemplară pe care Beccaria o acordă pedepsei. Pedepsirea tre­ pitolul VIII: lezarea vieţii, a bunurilor şi a onoarei, prin asasinate, furturi
buie să fie publică şi vizibilă, căci tocmai prin vizibilitatea ei se asigu­ şi injurii (expuse în acest capitol precum şi în XXII, XXIII).
ră valoarea ei preventivă, dar acest lucru nu trebuie să o transforme într-un 1 1 2 Este reluat principiul egalităţii juridice a tuturor cetăţenilor,
spectacol cu „public", într-o distracţie, în comentarii cinice şi pline de într-o formă foarte radicală. Jurisprudenţa stufoasă („nenumărate situa­
cruzime. ţii civile") este aliatul celor puternici: nimeni nu mai trebuie să aibă po­
Să încercăm să evocăm - cu ajutorul reconstrucţiei istorice a lui sibilitatea de a transforma o pedeapsă într-o amendă (privilegiu
Cecil Roth (Storia dei marrani, Genova, Marietti, 2003) - un asemenea existent), căci infracţiunea a fost comisă împotriva demnităţii unui om
„spectacol". Sentinţele Inchiziţiei erau anunţate în aşa-numitul Auto-da-fe şi aceasta nu are preţ. Procedând în acest fel se aplică o „ecuaţie absur­
(Act de credinţă, termen portughez), o ceremonie publică care se des­ dă", cum o va numi în capitolul XXII, dând aceeaşi valoare pentru două
făşura de obicei în piaţa principală a oraşului, într-o zi de sărbătoare. „cantităţi eterogene" despărţite de „infinit"; o ecuaţie exemplificată în
Era anunţată din timp, în aşa fel încât locuitorii din satele învecinate să capitolul XXXIII: e ca şi cum s-ar vedea „cum este pedepsită cu moar­
poată lua parte. în piaţă se construiau două tribune: una pentru acuzaţi tea atât omorârea unui fazan, cât şi omorârea unui om". Foarte intere­
şi cei ce trebuiau să le aducă alinare spirituală, şi cealaltă pentru inchi­ santă şi de maximă luciditate politică este legătura pusă în evidenţă dintre
zitori, autorităţile civile şi ecleziastice, ambasadori, familiile nobililor, violenţa socială şi reificarea persoanei. Denunţarea transformării omu­
între cele două tribune se plasa un altar drapat în negru. Dimineaţa în lui în lucru foloseşte expresia „animale de muncă", expresie consacra­
zori începea o procesiune la care lua parte întregul cler al oraşului (pur­ tă în secolul al XVIII-lea pentru sclavi.
tând însemnele Inchiziţiei, lumânări, torţe), urmat de inculpaţii care tre­ 113 Beccaria introduce în discuţie, la nivel teoretic, problema pu­
ceau prin coridorul viu al mulţimii dezlănţuite, supuşi imprecaţiilor şi terii intermediare, a corpurilor intermediare. Aluzia la Montesquieu este
bătăii de joc a mulţimii. Numai în momentul în care cortegiul ajungea transparentă; acesta susţinea necesitatea privilegiilor nobililor precum
în piaţă avea loc lectura sentinţelor, care în anumite cazuri, când gru­ şi rolul pozitiv pe care îl jucau corpurile intermediare într-o monarhie
purile de inculpaţi erau numeroase, putea dura chiar două sau trei zile. moderată, cum fusese tradiţional cea franceză înainte de absolutism, şi
Condamnaţii la moarte, preluaţi şi escortaţi de soldaţi, erau conduşi în cum îşi dorea să redevină, întărită tocmai prin restituirea prerogativelor
alt loc, unde era deja pregătit rugul. Aprinderea rugului era considera­ tradiţionale ale corpurilor intermediare.
tă o mare onoare şi de obicei o făcea un oaspete important. Ferestrele Abordarea lui Beccaria - pentru a ajunge la concluzii diametral opu­
caselor învecinate, de unde se putea urmări spectacolul, se închiriau sau se - este efectuată în „spirit ştiinţific". Se pune în discuţie problema din
erau rezervate oaspeţilor importanţi. Autodafeurile se organizau la date punct de vedere legislativ: legislaţia propriu-zisă, dar şi instituţiile, pre­
care aveau o semnificaţie specială: pe 4 iulie 1632 la Madrid s-a cele­ cum şi magistraţii, judecătorii, legislatorii, avocaţii; în mod sintetic eva­
brat un autodafe pentru a sărbători naşterea reginei; pe 30 iunie 1680, luarea este fonnulată în capitolul XXIX („.. .se pare că în actualul sistem
tot la Madrid, în Piaza Mayor, în prezenţa regelui Carlos al II-Iea s-a penal, conform opiniei oamenilor, predomină ideea forţei şi a abuzului
celebrat un autodafe pentru a sărbători sosirea din Franţa a tinerei sale de forţă şi nu cea de justiţie"). Se pune în discuţie problema din punct

310 311
NOTE NOTE

de vedere moral: implicaţiile morale se deduc din continua prezentare plata iscusinţei într-o societate în care este garantată respectarea legi­
a situaţiei celor mai vulnerabili, a celor reduşi la mizerie economică şi lor, alimentează tirania"), prezentul capitol introduce un unghi de abor­
total lipsiţi de drepturi, la cheremul arbitrarului. Se pune în discuţie pro­ dare foarte interesant: a fi „mai fericit sau mai respectat" nu numai că
blema din punct de vedere politic: corolarul concepţiei sale politice este nu-i dispensează pe cei bogaţi de respectarea legii, dar impune chiar o
monarhia luminată, în care monarhul va realiza fericirea supuşilor săi responsabilitate majoră. Dacă adevărata măsură a pedepselor este „atin­
eliminând „acel despotism intermediar (mai capabil de cruzime, fiind gerea publică adusă, [... ea] este cu atât mai mare cu cât cel care a co­
mai puţin sigur) care sufoca dorinţele întotdeauna sincere ale poporu­ mis-o e mai favorizat". Această afirmaţie pare foarte apropiată de soluţia
lui ce sunt întotdeauna de bun augur atunci când pot să-şi croiască drum cea mai radicală în discuţie în cadrul Consiliului pentru dreptul penal,
până la tron!" (capitolul XXVIII). instituit de Leopold al II-lea, care pregătea noul Cod penal în Lombar-
1 1 4 Este un atac clar îndreptat împotriva lui Montesquieu (Esprit dia; este un curent de opinie susţinut de fraţii Verri care propuneau pe­
des lois susţinea necesitatea existenţei privilegiilor nobilimii, o stare depse cu atât mai aspre cu cât era mai elevată condiţia socială a celui
benefică monarhiei) ce culminează cu revendicarea unui drept penal vinovat. Beccaria ia în discuţie cele două aspecte care deosebesc cele
unic. Despre valenţa politică a egalităţii juridice a cetăţenilor s-a vorbit două categorii sociale (nobilul şi omul de rând) în numele cărora ar pu­
deja în capitolul VII. în formularea acestui atac Beccaria disimulează tea fi demonstrată necesitatea pedepselor diferite: educaţia şi infamia.
prin construcţia retorică forţa acuzaţiilor; un exemplu strălucit este de­ Argumentaţia lui demonstrează ca irelevantă educaţia, precum şi infa­
scrierea nobilimii ca „sclavă a ei înseşi şi a altcuiva" ce „îngrădeşte în mia care poate fi îndepărtată de către suveran şi, pe cale logică, desfi­
folosul unui cerc foarte restrâns [monopolizează] orice fel de circulaţie inţează acest argument.
a creditului şi a speranţei". în cadrul revistei // Caffe exista un curent
1 1 6 0 pasionantă apărare a familiilor celor săraci, rămaşi fără mij­
de idei (Alfonso Longo, fraţii Verri) care susţinea că decadenţa econo­
loace de subzistenţă în cazul condamnării; cei care suferă de pe urma
mică (metafora insulei înfloritoare a nobililor în deşertul societăţii) se
rigorilor sunt mai mulţi decât cei care comit infracţiunile.
poate explica prin faptul că bogăţiile nobililor (complet neinteresaţi de
afaceri), necirculând liber, generează stagnarea economică. Principiul ata­ 1 1 7 Definiţia furtului ca „infracţiunea dictată de mizerie şi dispe­

cat este cel de fideicomis (it. fedecommesso), dispoziţia testamentară care rare" duce la afirmarea legăturii cauzale dintre condiţiile sociale şi cri­
impunea moştenitorului nobil să păstreze şi să transmită la rândul său minalitate (se va reveni în mod şi mai accentuat în capitolul X X V unde
urmaşilor averea dobândită, scoţând practic din circuitul liber al vânză- consecinţa sărăciei va fi indicată ca „starea de necesitate disperată de a
rilor-cumpărărilor patrimoniul nobiliar. în cadrul dezbaterilor revistei// comite infracţiuni"). Nu întâmplător, Beccaria tocmai în acest context
Caffe se pusese în discuţie inclusiv posibilitatea ieşirii din impas prin se referă la dreptul de proprietate denumindu-1 „cumplit şi poate nu atât
interzicerea aplicării principiului fideicomis, fapt ce ar fi îngrădit însă de necesar": „cumplit" căci acest drept este răspunzător de nedreptatea
libertatea de a face testament. Beccaria susţine că şi în condiţiile în care socială, de violenţa şi actele extreme la care recurg cei săraci; „poate
inegalitatea, atât economică cât şi juridică, ar fi „inevitabilă sau utilă so­ nu atât de necesar" (să nu uităm că unul din principiile fundamentale
cietăţilor", trebuie să se evite ca inegalitatea economică „să se perpetu­ ale cărţii este legătura dintre necesitate şi justiţie) şi aşadar capabil, even­
eze mai degrabă decât să se nască şi să dispară necontenit". Ulterior, în tual, să impună imperative legale, dar nu autorizat să introducă inter­
capitolul XXIV, se va referi la o mai justă distribuţie a bogăţiei socia­ venţii represive. Această ultimă afirmaţie a stârnit o mare stupoare în
le, culminând cu revendicarea egalităţii juridice şi afirmarea principii­ epocă, precum şi comentarii ulterioare nesfârşite; Cesare Cantu, în 1 8 7 1 ,
lor meritocratice. în prefaţa ediţiei Despre infracţiuni..., susţine chiar că fragmentul res­
pectiv ar fi o intervenţie apocrifă. Problema nu a fost elucidată, dar mai
1 1 5 Principiul egalităţii juridice, enunţat deja în capitolul XVI, este
importantă, susţine Alberto Burgio, este altă problemă ridicată de acest
reafirmat („pedepsele trebuie să fie aceleaşi pentru primul şi pentru ul­
timul cetăţean"). După ce în capitolul XX se afirmă că principiul ega­ capitol: delegitimarea oricărei forme de „sclavie" şi servitute, unica

lităţii juridice nu trebuie să fie influenţat de bogăţie („nici cel mare, nici acceptată fiind munca prestată în timpul detenţiei în folosul societă­
cel bogat nu trebuie să-şi poată răscumpăra prin bani atentatele săvâr­ ţii. Dar inevitabil se pune şi altă întrebare: cum poate fi justificată pe
şite împotriva celui slab şi a celui sărac; altfel bogăţiile, care sunt răs- de o parte detenţia în cazul unui furt fără violenţă comis de cel sărac,

312 313
NOTE NOTE

deci insolvabil, când pentru bogaţi există posibilitatea transformării de­ a strămoşilor; cea de-a doua este reprobabilă, căci reprezintă un consum
tenţiei în pedeapsă pecuniară? neproductiv. Trimiterile sociale sunt transparente: pe de o parte, o cate­
118 Viaţa unui om şi bogăţia materială sunt două categorii diferite gorie dinamică, „iscusită", stimulată de dorinţa de a-şi păstra propriile
(despărţite de „infinit"); aşadar este „absurdă" pretenţia de a răscumpă­ bunuri sau de a le spori (burghezia mijlocie care dorea consolidarea şi
ra prin pedepse pecuniare violenţele corporale comise.
expansiunea propriilor resurse); pe de altă parte, o categorie neproduc­
119 Regula proporţionalităţii şi a analogiei pedepsei faţă de infrac­ tivă (sau eventual activă doar într-un război „incert şi sângeros al for­
ţiunea comisă fusese enunţată în capitolul XIX: „Un alt principiu care
ţei"), pură consumatoare. Şi încă o dată se afirmă necesitatea ca legile
serveşte foarte bine la strângerea relaţiei dintre fapta criminală şi pedeap­
să schimbe situaţia şi nu arbitrarul celor ce pretind să guverneze în baza
să este ca cea din urmă să fie cât mai conformă cu natura infracţiunii."
propriului cod moral („virtutea austeră şi limitată a unor cenzori"); cu
Exemplele sunt numeroase: pedepse corporale pentru „atentate împo­
alte cuvinte, legile trebuie să deosebească inactivitatea sănătoasă a „bo­
triva persoanei" (capitolul XX); pedepse pecuniare pentru furturile lip­
găţiilor" de cea „politică", atât de reprobabilă încât indivizii inactivi din
site de violenţă (capitolul XXII); pedeapsa cu infamia pentru ofense
punct de vedere politic/social merită a fi exilaţi. Deci nobilimea, şi mai
(prezentul capitol); confiscarea bunurilor pentru contrabandă (capito­
ales acea parte a ei care, fiind improductivă, apăsa asupra restului so­
lul XXXIII).
cietăţii prin vanitatea ei neţărmurită, este obiectivul polemicii lui Bec-
120 Conform criticii italiene pasajul trebuie interpretat astfel: tre­
caria şi nu alte categorii (vagabonzii, cerşetorii, călugării) cum a fost în
buie să se pedepsească prin acoperirea cu ridicol acea vină ce se naşte
mod eronat interpretat.
din orgoliu, căci pedeapsa corporală şi dureroasă ar putea să obţină efec­
tul contrar, emulând orgoliul vinovatului. Numai prin aplicarea tenace Ca exemplificare a situaţiei descrise de Beccaria ni se pare edifica­

a pedepselor acoperirii cu ridicol şi a infamiei - din contrapunerea opi­ toare descrierea Republicii Genova în pragul războiului şi a revoltei po­
niilor [corecte] şi a opiniilor [false] - cu greu şi încet adevărul [în acest pulare din 1745, făcută de Franco Venturi, pe baza unor date statistice.
caz consistenţa scăzută şi valoarea mică a celor vinovaţi] se impune şi Familiile aristocratice erau 733 cu un patrimoniu impozabil de 116,5 mi­
în ochii poporului mereu dispus să se lase orbit de aparenţe: de aseme­ lioane de lire (12 familii cu mai mult de un milion fiecare, 41 de fami­
nea numai deducând în mod corect consecinţele falselor principii pu­ lii cu mai mult de jumătate de milion şi 6 8 0 de familii cu patrimonii
tem determina, prin desfiinţarea acestora, conştientizarea absurdităţii lor inferioare). Categoria burghezilor cuprindea 882 de familii cu un patri­
originare. moniu impozabil de 17,5 milioane de lire. O structură piramidală ce-şi
121 Natura imuabilă a lucrurilor impune un obstacol arbitrarului avea baza pe plebe. Proporţia exactă ne-ar putea-o da datele disponibi­
uman: ordinea eternă distruge orice fel de prevedere creată artificial, in­ le pentru oraşul Genova: o populaţie de circa 50 0 0 0 de suflete din care
compatibilă cu caracterul imuabil al raportului dintre lucruri. Raportul circa 10 0 0 0 erau străinii, feţele bisericeşti, nobilii, burghezia şi 40 0 0 0
artă-natură (în care arta imită mimetic natura), la rândul său un raport aparţineau plebei. în pragul războiului, cu miza menţinerii echilibrului
imuabil, se regăseşte şi în politica „adevărată şi durabilă". Legăturile na­ dintre Imperiu şi familia Bourbon, vechile familii aristocratice „doreau
turale ce se impun politicii sunt amintite în repetate rânduri: sentimen­ menţinerea stătu quo-ului, doreau imobilitatea. Simţeau că sunt slabi.
tele imuabile ale oamenilor şi nevoile lor, înclinaţia lor spre plăcere şi Familiile lor erau istovite, bogăţiile lor fabuloase erau plasate în întrea­
fericire, fuga de durere şi de suferinţă. ga lume, dar nu se mai reînnoiau. Nu aveau nici un interes pentru răz­
122 Aluzie clară la nobilii ce-şi primeau, datorită dispoziţiei testa­ boaie şi conflicte armate. Tocmai în acei ani se accentuează conştiinţa
mentare fideicomis, întreaga avere de la înaintaşi; distincţia lui Becca- decadenţei vechii nobilimi. [...] Decadenţă însoţită de o detaşare tot mai
ria este însă tranşantă: este legitimă doar acea moştenire ereditară ce accentuată a vechilor familii de sarcinile şi îndatoririle guvernării, de o
reprezintă rezultatul meritului individual. tot mai gravă indiferenţă faţă de viaţa politică. Aceştia sunt nobilii pe
123 Deosebirea dintre „inactivitatea bogăţiilor" şi „inactivitatea po­ care îi zugrăveşte, tocmai în acea perioadă, Alessandro Magnasco în
litică" (socială) aminteşte de atacul împotriva proastei folosiri a puterii splendidul tablou păstrat la Palazzo Bianco: meschini şi mici de stat, în­
economice (a bogăţiilor) din capitolele XX-XXII. Cea dintâi este accep­ chişi în mărunta lor viaţă făcută din jocuri, conversaţie, odihnă, însoţiţi
tabilă, căci reprezintă consumul roadelor iscusinţei muncii proprii sau de abaţii lor şi de căţeluşii lor, dominaţi, ba chiar striviţi, de vilele lor

314 315
NOTE
NOTE

splendide, de parcuri [,..] O decadenţă seacă şi aridă a oamenilor, îm­


principiului armoniei dintre interesul personal şi cel general, ceea ce con­
podobită cu lucruri preţioase" (pp. 2 0 1 - 2 0 2 ) .
stituie întâiul obiectiv al legislatorului.
124 Luigi Ferrajoli i-a reproşat lui Beccaria că exilul celor presu­
128 [p.t.]fanatismo nu are conotaţie peiorativă, fiind mai degrabă
puşi vinovaţi ar constitui o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie. Cri­
sinonim cu dedicare totală unei cauze.
tica italiană rezolvă aparentul paradox al unei sporite severităţi pentru
129 Versiunea Morellet dă următoarea explicitare a textului: „Se pare
cel ce este acuzat pentru întâia oară faţă de cel acuzat de mai multe ori
că mărimea unui stat trebuie să fie invers proporţională cu sensibilita­
prin interpretarea următoare: cel ce a fost acuzat de mai multe ori a pu­
tea şi activităţile membrilor săi, căci altfel, dacă atât sentimentul cât şi
tut să fie considerat de tot atâtea ori nevinovat, datorită imputaţiilor ne­
activităţile ar creşte direct proporţional cu numărul populaţiei, însuşi bi­
drepte. Aparentul paradox al unei atitudini permisive în cazul străinilor nele produs prin aplicarea legilor celor bune ar împiedica acţiunea de
faţă de o severitate sporită pentru cetăţenii respectivului stat se eluci­ prevenire a infracţiunilor, căci oamenii ar fi prea greu de condus şi de
dează în capitolul XXIX Despre arestare („Un nemernic, care însă nu încadrat în nişte limite determinate."
a încălcat pactele unei societăţi nefiind membru al acesteia, poate fi te­
130 Lucius Cornelius Sylla (Sulla; 138-78 Î.C.), om politic roman,
mut şi, prin urmare, exilat sau exclus de forţa superioară a societăţii, dar
obţine funcţia de dictator (magistrat extraordinar roman, cu puteri civi­
nu poate fi pedepsit conform formalităţilor legilor, care pedepsesc în­
le şi militare care era ales în condiţii de urgenţă, ale cărui hotărâri erau
călcarea pactelor şi nu răutatea intrinsecă a acţiunilor."), precum şi în ca­ inapelabile) în timpul luptelor intestine dintre facţiunea favorabilă ple­
pitolul X X X V Azil, unde îşi exprimă punctul de vedere faţă de extrădare. bei şi cea favorabilă aristocraţiei, dictatura lui Sylla (82-79 î.C.) confe­
125 Enunţarea explicită a principiului pedepsei minime necesare. ră statului o organizare aristocratică.
Pe de altă parte acest paragraf susţine insuficienţa criteriului utilităţii: Ipoteza formării unei federaţii de republici poate fi interpretată ca
în baza caracterului economic raţional al contractului social (sacrificiul o sugestie pentru rezolvarea raporturilor dintre Lombardia şi Imperiu.
minim inevitabil al propriei libertăţi naturale) este justă numai acea pedeap­ 131 Beccaria susţine inutilitatea pedepselor excesiv de aspre (expu­
să care se menţine în limita minimei severităţi suficiente pentru a rea­ nerea continuă şi în capitolul următor şi în capitolul XXXI): sunt inu­
liza o prevenţie eficientă. Critica lui Beccaria împotriva confiscărilor a tile căci în primul rând fac să crească curajul infractorului, iar în al doilea
avut rezultate concrete: în 1786, urmărind îndeaproape argumentarea lui rând nu au valoare disuasivă pentru restul cetăţenilor, întrucât impresi­
Beccaria, noua lege penală din Toscana abolea confiscările. ile intense provocate au o durată foarte scurtă. Sunt de preferat pedep­
126 Beccaria stabileşte o legătură logică între ultimul exemplu al sele moderate (blândeţea legilor), dar aplicate în mod cert şi infailibil;
capitolului anterior (efectele dezastruoase ale condamnării unui cap de este concluzia ultimă a principiului pedepsei minime necesare şi a con­
familie, răsfrânte asupra întregii familii) şi noua problemă luată în dis­ stituit o revendicare a mişcării iluministe, în mod special a curentului
cuţie: denunţarea efectelor pernicioase ale exercitării autorităţii suvera­ utilitarist.
ne asupra familiilor, în detrimentul indivizilor. Beccaria este clar împotriva 132 Raţionamentul, aparent complicat, este logic. Premisa: oame­
oricărui tip de obstacol care ar putea împiedica raportul direct al suve­ nii au tendinţa de a se obişnui cu orice fel de obicei (comparaţia sufle­
ranului (despotism luminat) cu membrii societăţii; întregul text este o telor cu fluidele). Aşadar nu asprimea pedepsei va duce la o acţiune
pledoarie pentru individualism şi implicit o polemică împotriva a tot ceea preventivă eficace. Având în vedere că cruzimea este nesfârşită, numai
ce s-ar putea interpune, mijlocind raportul dintre suveran şi individ (vezi conceperea unui raport costuri-beneficii pe baza principiului pedepsei
critica „societăţilor private" din capitolul XIII: „în acelaşi fel, credibi­ minime necesare poate asigura o calibrare justă a pedepselor. Chiar exem­
litatea unui martor poate câteodată să fie diminuată, în cazul în care el plele realităţii istorice imediate îi dau dreptate lui Beccaria: în 1745, Se­

este membru al unei societăţi private ale cărei proceduri şi reguli fie nu natul din Milano încearcă să combată valul de infracţiuni atroce ce se
răspândise în Lombardia în urma războiului, motivând schimbarea pe­
sunt bine cunoscute, fie sunt diferite de cele publice. Un asemenea om
depsei prin noutatea ei. Pedeapsa prin spânzurare - devenită prea puţin
e purtătorul nu numai al propriilor pasiuni, dar şi al pasiunilor celorlalţi").
eficace întrucât era prea des repetată - este înlocuită cu amputarea am­
127 Morala publică - caracteristică republicii - învaţă că propriile
belor mâini (relicta pro supplicio vita); un exces al cruzimii, o adevă­
interese se realizează fără a încălca legea; este o formulare sintetică a
rată escaladare a ei.

316
317
NOTE NOTE

133 Infracţiuni imposibile este acceptat ca fiind o aluzie la magie, 137 A doua abordare a liceităţii pedepsei cu moartea în baza teo­
în special la vrăjitoare. Un fragment imediat unnător care explicita aceas­ riei utilitariste.
tă idee a fost eliminat din text de Pietro Verri. 138 A doua argumentare: singurul caz în care pedeapsa cu moartea
în legătură cu strânsul raport de prietenie şi intensă comunicare in­ este necesară este cel în care s-ar aduce atingere securităţii naţiunii; ex­
telectuală dintre Beccaria şi Pietro Verri s-a scris enorm, făcându-se chiar cluzând această unică excepţie, este infirmată necesitatea pedepsei cu
supoziţii hazardate în legătură cu intervenţiile celui din urmă. De fapt, moartea în condiţii normale. Concluzia celei de-a doua argumentări: pe­
lucru demonstrat în urma analizelor filologice aprofundate, modificări­ deapsa cu moartea este admisibilă într-un singur caz, cu scopuri preven­
le au fost făcute de comun acord, în spiritul dezbaterilor intelectuale atât tive. Alberto Burgio susţine că această aparentă contradicţie dintre prima
de aprinse care caracterizau grupul tinerilor prieteni. Un fragment din- şi a doua argumentare (susţinerea eventualei utilităţi a pedepsei cu moar­
tr-o scrisoare a lui Alessandro Verri către Isidoro Bianchi ne lămureşte
tea, după ce s-a demonstrat că nu este necesară) este o argumentare ce
acest proces. în martie 1763 Beccaria începe lucrul la carte. Petreceau
foloseşte criteriul justiţiei mai puţin exigente faţă de criteriul adoptat în
mult timp împreună, în casa din oraş sau de la ţară. Scrie Alessandro:
întreaga operă, artificiu care măreşte impactul discursului.
„Contele Pietro pleca la treburile sale în timp ce eu şi marchizul Bec­
139 Abolirea pedepsei cu moartea în Rusia este decretată în timpul
caria petreceam seara studiind. Mi-amintesc că el se gândea mult îna­