DUMBRAVESCU Carmen

OLARIU Albert
Grupa : MS9
Specializare : SRE

PROIECT EGPC
NOUTĂŢI ÎN DOMENIUL ENERGIEI

GEOTERMALE

Energia geotermală este o formă de

energie verde, stocată la mare adâncime în
structura geologică a Pământului. Circa 20%
provine de la formarea iniţială a planetei şi
80% din descompunere alentă a substanţelor
radioactive – izotopi de uraniu U-238, U-235,
toriu Th-233 şi potasiu K-40 - existente în
toate tipurile de roci vulcanice şi sedimentare
consolidate. Datorită nucleului/miezului
fierbinte al Pământului (care are o grosime de aproximativ 3.400 km) în întreaga masă a solului din crusta
pământului(earth crust) există un flux termic care s epropagă din zona magmei (heat source) către suprafaţă
pe o lungime între 5.100 şi 6.371 km. Acest lucru determină existenţa unui gradient de temperatură
dependent de adâncime. Gradientul geotermal este diferenţa de temperatură dintre centrul planetar şi
suprafaţa Pământului. În permanenţă are loc o conducţie continuă de energie termică sub formă de căldură
de la nucleu la suprafaţă. Temperatura din miezul Pământului ajunge până la 6.000 de grade C, destul ca să
topească toate tipurile de roci. Chiar şi la mii de kilometric de miezul Pământului în mantia acestuia de
2.900 km temperatura rămâne destul de ridicată astfel încât energia generată poate fi folosită sub formă de
energie geotermală. Manifestările geotermale de suprafaţă de genul erupţiilor cu apă fierbinte (gheizere),
erupţii de vapori (fumarole), noroaie care fierb şi mai ales izvoarede apă termală se întâlnesc în multe
regiuni ale globului.

Confidential C
 Energia geotermală este o sursă deenergie regenerabilă care poate să contribuie semnificativ la
reducerea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze natu-rale), în condiţii competitive economic şi de
înaltă eficienţă energetică, contribuInd nu numai la reducerea importului decombustibili fosili ci şi la
reducerea concludentă a emisiilor poluante şi deşeurilor rezultate în urma arderii acestora. Energia
geotermală poate fi folosită la scară industrială pentru a genera energie electrică prin intermediul centralelor
geotermale sau pentru a produce agent termic necesar încălzirii locuinţelor (individuale sau chiar a unor
cartiere/oraşe întregi) şipentru diferite aplicaţii: uscarea recoltelor,creşterea plantelor în sere, încălzirea
apeLor în crescătoriile şi fermele de peşti şi creveţi, precum şi în procese industriale, cum sunt desalinizarea
geotermală, tratarea lemnului, pasteurizarea laptelui ş.a.

Energia geotermală este o energie curată, care nu depinde de ciclul noapte-zi sau de anotimp. Nu
influenţează semnificativ mediul deoarece emite cantităţi relativ mici de dioxid de carbon, dioxid de azotşi
dioxid de sulf (5%) faţă de centralele tra-diţionale cu combustibili fosili. Continuitatea în funcţionare,
aportul adus la proteja rea mediului înconjurător, costurile reduse de montaj şi exploatare, posibilitatea de
a fora până se ajunge la straturile de rocă fierbinte, sunt oportunităţi ca energia geotermală să fie una din
cele mai semnificative energii regenerabile ale viitorului. Energia geotermală produsă pe scară industrial
costă între 0,05-0,17 $/kWh. Investiţiile, în raport cu centralele solare şi parcurile eoliene, sunt de valori
mult mai reduse (între70-130 $/kWh) deoarece nu necesită spaţii mari pentru infrastructură. Excepţie fac
centralele care trebuie să extragă fluidul dela mari adâncimi (> 5 km) şi care necesită o infrastructură
geotermală complexă. Pentru aducerea fluidului termic la suprafaţă nu foloseşte tehnologia de extracţie prin
„fracturare hidraulică” aşa cum se întâmplă frecvent la extragerea gazului de şist, atât de contestată de
specialişti, ecologişti.

Scurt istoric

Încă din paleolitic, oamenii care populau Terra au început să folosească energia geotermală, în
special la spălat şi fierberea hranei. Observaţiile efectuate asupra fenomenelor geotermale au influenţat
concepţiile acestora privitoare la natură şi mai ales pe cele religioase. Utilizarea apei termale a fost extinsă
pentru scopuri terapeutice. De exemplu: vindecarea rănilor, hemostaze, tratamente pentru afecţiuni
digestive, respiratorii şi boli reumatismale, proceduri pentru îngrijirea pielii, aerohelioterapie s.a.

Cea mai veche piscină cunoscută era alimentată de la un izvor fierbinte şi a fost construită în timpul
dinastiei Q in care acondus China între 221 i.Hr. şi 207 i.Hr. Cea mai intensă utilizare a resurselor
geotermale a avut loc în perioada de maximă înflorire a Imperiului Roman. Termele construitede romani în

Confidential C
apropierea surselor naturale erau locuri de igienă, agrement, odihnăşi terapie. Localităţile în care existau
terme naturale au devenit importante centre culturale, economice, politice şi militare, nunumai în peninsula
Italică, ci şi în regiunile cucerite. De exemplu,
renumitele băi termale romane de la Aqua Sulis
(în prezent Bath, Somerset - Anglia), Chaudes-
Aigues- Franţa, Aquae (Călan, Hunedoara),
Germisara (Geoagiu Băi-Hunedoara), Ad Aquas
Hercule Sacrus ad Median (Herculane) ş.a. Odată
cu decăderea Imperiului Roman, utilizarea apei
şi a subproduşilor geotermali au intrat în declin.
Exploatarea intensivă a resurselor geotermale a
început practic la sfârşitul secolului 19 şi a luat
amploare în a doua jumătate a secolului 20, odată ce a devenit accesibilă tehnologia necesară în acest scop.
În Italia, prinţul şi omul de afaceri Piero Ginori Conti a testat primul generator de energie geotermală la 4
iulie 1904 la Larderello, reuşind să alimenteze cu energie geotermală 5 becuri de la un dinam acţionat de
un motor cu piston. Apoi a urmat în 1911
construcţia primei centrale electrice geotermale
din lume în zona vulcanică Valle del Diavolo,
din apropiere de Larderello. Centrala folosea o
turbină pentru destinderea aburului supraîncălzit
furnizat de o sondă de extracţie şi a ajuns în 1942
la puterea instalată de 120 MW. Acest tip de
zăcământ geotermal este foarte rar întâlnit în
lume. Generatoare experimentale au mai fost
construite şi înalte ţări, dar Italia a fost singurul producător industrial de energie geotermală la scară
planetară până în 1958 . În acest an Noua Zeelandă şi-a construit o centrală geotermală proprie la Wairakei,
în zona vulcanică Taupo, alimentată cu abur saturat uscat.Centrala furniza energie electrică unei fabrici de
celuloză şi hârtie. În 1919 apar primele puţuri geotermale în Japonia, în 1920 în Noua Zeelandă – la
Wairakei şi în 1921 în SUA, în zona gheizerelor din Mayacamas Mountains, în California - la nord de San
Francisco. În prezent, înaceastă regiune funcţionează cel mai marecomplex geotermal de pe glob. Puterea
to-tală instalată a celor 22 centrale geoterma-le din zona Maycamas Mountains (1.517 MW ) era în 2010
aproximativ ½ din întreaga capacitate geotermală operaţională a ţării cu deviza “ E Pluribus Unum”.
Energia electrică este furnizată de 22 de centrale de profil, care funcţionează cu fluidul termal extras din
350 sonde de extracţie, distribuite pe un câmp geotermic de 30 kmp. SUA utilizează şi în prezent, la scară

Confidential C
redusă, încălzirea hidrotermală. Oraşele Boisedin statul Idaho şi Klamath Falls din statul Oregon sunt parţial
încălzite, încă din 1892 şi respectiv din 1900 de la izvoarele termale din împrejurimi. În 1943, la Reykjavik,
Islanda a fost iniţiat un program ambiţios de exploatare a apei calde naturale pentru încălzirea locuinţelor
şi pentru scopuri industriale. În prezent, datorită numărului mare de centrale geotermale construite în
ultimele 7 decenii, Islanda este considerată de către specialişti şi turişti „Disneyland-ul geotermal”. Printre
primele ţări care s-au ocupat de dezvoltarea unor proiecte geotermale pe baze ştiinţifice şi tehnologice
moderne se numără Italia, Islanda, SUA, Japonia şi Noua Zeelandă.

Zăcăminte, sonde şi pompe de căldură geotermale

Pentru evaluarea valorii energetice a resurselor geotermale este convenabil ca acestea să fie

clasificate în primul rând în funcţie temperatură, deoarece aceasta determină în general scopurile în care
poate fi utilizată energia geotermală. În continuare prezentăm o schemă simplificată de clasificare a
zăcămintelor geotermale propusă de Consiliul Mondial al Energiei (Schomberg M. G., 1992).

1. Resurse cu temperaturi înalte (>225grade C).

1.1. zăcăminte predominant li-chide.

1.2. zăcăminte predominat cu va-pori.
1.3. soluţii cu concentraţie mare desolide dizolvate (>100 g/kg).
1.4. zăcămin-te vulcanice (temperaturi şi concentraţiifoarte mari de gaze vulcanice).

2. Resurse cu temperaturi medii (125-225 grade C)

2.1. zăcăminte predominant lichide.

2.2. fluide efluente din zăcăminte cutemperatură medie.
2.3. fluid rezidual dela utilizarea fluidului de tip A.

3. Resursecu temperaturi joase (<125 grade C)

3.1.zăcăminte în întregime lichide.

3.2. flui-de efluente din zăcăminte cu temperatu-ră medie.

Confidential C
 3.3. fluid rezidual de la utilizare de tip

4. Resurse de roci uscate fierbinte.

Acestea sunt roci aflate la adâncimi accesibile prin foraj, dar conţinând apă în cantităţi insuficiente
sau chiar deloc. Apa este introdusă şi extrasă după ce se încălzeşte prin sonde de injecţie şi de producţie.

5. Resurse geopresurizate.

Apar la adâncimi mari, unde energia termică a fluidului conţinut în roci poroase este mărită de
presiunea litostatică crescută datorită adâncimii. Resursele geotermale utilizate de tipurile 1, 2, 3, în care o
cantitate suficientă de fluid este conţinută în straturi de roci cu porozitate mare de unde poate fi extrasă prin
sonde de producţie.
Marea majoritate a zăcămintelor geotermice sunt în general localizate în apropierea zonelor de
contact dintre plăcile tectonice. Zăcămintele cu entalpie înaltă sunt asociate regiunilor tectonice şi vulcanice
active din spatele munţilor de încreţire formaţi în regiunile de ciocnire dintre plăcile tectonice (Marele
Bazin din Nevada, Perth Basin, Cotabato Basin, Taranaki Basin, Cooper Basin, Otway Basin). Zonele cu
entalpie joasă au cea mai mare arie de răspândire, în general, în bazinele sedimentare din teritoriile cu
grosimi relativ mici ale scoarţei (Marele bazin sedimentar din partea nord-estica şi centrală a Chinei,
Bazinul Panonic s.a.). Încălzirea spaţiilor de locuit se realizează prin pompe de căldură geotermale. O
pompă de căldură este un sistem de încălzire şi/sau climatizare care foloseşte căldura stocată în Pământ.
Pentru a încălzi/climatiza o locuinţă pompele de căldură geotermale se bazează pe faptul că temperatura în
sol, la câţiva metri adâncime, este destul de constantă pe toată perioada anului. Pompele de căldură transferă
căldura din pământ în locuinţe iarna, iar vara transferul are loc invers. Spre deosebire de un boiler, o pompă
de căldură transferă căldura, nu o produce. Avantajele folosirii unor asemenea pompe, cum ar fi coeficientul
anual de performanţă (COP) ridicat şi funcţionarea sistemului într-un mod silenţios, face ca sistemele de
sonde geotermale să se diversifice faţă de cele orizontale, cum ar fi colectoarele de suprafaţă sau de tip
spirală, o alternativă la sistemele colectoare verticale. Mai mult, pompele de căldură permit clădirilor să fie
răcite la costuri de operare foarte mici, prin aşa numita răcire pasivă. Sistemele de sonde colectoare
orizontale sunt diferenţiate de cele verticale prin adâncimea de montaj de până la 5 m şi pot fi: colectoare
de sol, registre de sol şi colectoare tip spirală. Sistemele verticale, cum ar fi pilonii de energie, sunt instalate
până la o adâncime de 10 m, iar sondele geotermale până la 250 m, în funcţie de necesarul de căldură.
Potenţialul geotermal direct al globului pentru încălzire prin pompe de căldură geotermale, în raport cu cel
preluat de la centralele GPP (Geothermal Power Plant) , este de aproape cinci ori mai redus. În 2010,

Confidential C
capacitatea directă instalată (installed capacity) la nivel planetar era 10.897 MW, iar în centralele
GPP (produced electricity) se ridică la 50.054 MW.

Schema electrica a statie Nasjavelir, 120 MW, Islanda

Confidential C
 Vedere statie Nasjavelir

Centrale geotermale

Centralele geotermale au ca scop unic captarea energiei geotermale emisă de Pământ. Centralele
geotermale folosesc aburul produs de izvoarele termale sau apa încălzită de rocile fierbinţi care se află la
câţiva kilometri sub Pământ. Aburul pune în mişcare o turbină, care antrenează un generator producator de
energie electrică. Pentru a putea extrage căldura din rocile fierbinţi se injectează prin crăpături apa
subpresiune la câţiva kilometri adâncime, în zo-nele calde ale scoarţei terestre, care apoiiese sub formă de
aburi. Aburii supraîncălziţi la cel puţin 150°C se folosesc, prin intermediul unei turbine, la antrenarea unui
generator electric al centralei geotermale. Apa rezultată este pompată din nou în adâncul Pământului
şi ciclul se reia. La nivel planetar se folosesc mai multe tipuri de centrale geotermale pentru transformarea
la scară industrială a puterii apei şi a burului din izvoarele geotermale în electricitate: dry steam, simple
flash, double flash, binary, binary/combined cycle/hybrid, kalina şi back pressure, funcţie de starea flu-
idului (vapori/lichid) sau după temperatura acestuia.
Centralele geotermale dry steam cuabur uscat (27%) utilizează abur supraîncălzit din izvorul
geotermal care provine de regulă de la gheizere – izvoare intermitente de apă fierbinte şi de vapori de origine
vulcanică care aruncă apa laintervale egale, sub formă de coloană.Centralele cu abur uscat folosesc fluide
hidrotermale şi cu prioritate aburul superîncălzit care merge direct la o turbină ce antrenează un generator
producator de energie electrică. Aburul uscat şi supraîncălzit elimină nevoia de a arde combustibili fosili

Confidential C
pentru a învârti turbinele. De asemenea elimină necesitatea de a stoca şi transporta combustibili.Centralele
geotermale single flash (41%) şi double flash (20%) sunt cele mai răspândite la nivel planetar. Ele folosesc
apa la temperaturi de peste 182 grade C injectată la presiuni înalte în echipamentele de generare de la
suprafaţă. Fluidele hidrotermale la temperaturi de la 182 până la 250 grade C pot fi utilizate eficient în
instalaţiile centralelor single şi double flash prin introducerea fluidului geotermal în rezervoare sub presiune
pentrua genera energie electrică în turbinele cu abur, printr-o evaporare rapidă sau „flash”. Centralele
double flash funcţionează cu randamente termodinamice mai mari.Ele au fost concepute pentru a reduce
pierderile din schimbătoarele de căldură. Puterea suplimentară se obţine în cel deal doilea ciclu Rankine. În
ciclul Rankine agentul de lucru este
folosit în circuit închis. Apa în starea
1 este comprimată de pompă până în
starea 2 ,la presiunea înaltă a ciclului.
Apoi, preluând căldura introdusă în
ciclu, agentul de lucru este preîncălzit
şi vaporizat la presiune constantă în
cazan, obţinându-se abur saturat uscat
în starea 3. Acest abureste destins în
turbina cu abur până la presiunea
joasă a ciclului, în starea 4, producând lucru mecanic. Aburul, eventual umed, evacuat din turbina conţine
căldură ce trebuie evacuată din ciclu, deoarece nu poate fi transformată în lucru mecanic. Evacuarea căldurii
se face prin condensator până la starea de apă la satura-ţie, starea 1. Prin condensare se cedează căldura
latentă de condensare, care este preluată de apa de răcire a condensatorului răcită şi ea, la rândul ei, în turnul
de răcire. Acestea scad temperatura apei care vine de la condensator prin evaporarea unei parţi din ea, astfel
apar deasupra lor panase albe de abur, care sunt defapt alt abur decât cel evacuat de turbine. Centralele
geotermale cu ciclu binar (11%) diferă faţă de primele trei prin faptul că apa sau aburul din izvorul termal
nu vine în contact direct cu turbina cu abur şi generatorul electric. Un ciclu de vapori binar este o combinaţie
de două cicluri, unul dintr-un domeniu de temperatură ridicată şi altul dintr-un domeniu cu temperatură mai
redusă. Apa folosită poate atinge temperaturi între 120 şi 200°C. Majoritatea zonelor geotermaleale globului
au o temperatură mai redusă a fluidului termic, sub 200°C. Temperatura moderată a apei este pe departe
ceamai comună resursă geotermică. Energia calorică este extrasă din aceste fluide în centrale cu ciclu binar.

Procentajul în 2010 pe tipuri de centrale geotermale a capacităţilor instalate în MW (a), energiei

produse în GWh (b) și a numărul de unităţi petipuri de centrale (c)

Confidential C
 Fluidul primar cald şi un alt lichid secundar (prin urmare binar), cu punct de fierbere mult mai mic
decât primul, trece printr-un schimbător de căldură. Energia termică a fluidului geotermal determină lichidul
secundar să se transforme în vapori de apă care acţionează apoi turbina. Deoarece acesta este un sistem în
buclă închisă, practic nimic nu este emis în atmosferă. Majoritatea centralelor cu ciclu binar funcţionează
cu un randament termodinamic de 10-13%. Prima centrală industrială cu ciclu binar s-a construit în 1950
în Statele Unite la New Hampshire. Centrala funcţiona la un randament termodinamic superior faţă de
celelalte centrale existente.

Centralele cu ciclu binar

sunt folosite pentru a produce energie
electrică suplimentară din lichidul
din rezervor după utilizarea sa
primară în centralele flash
standard,atingând o mai bună
eficienţă energetică. În rezervoarele
cu abur uscat (Larderello -Italia,
Geizerele din California - SUA ş.a.) o
mare parte din energia aburului poate
fi utilizată pentru a produce energie electrică. În sistemele dominate de lichid, majoritatea energiei termice
provenită din lichidul extras este pierdută, fiind injectată la temperatură ridicată (la o valoare tipică de 100-
180°C) şi neutilizată. Centralele cu ciclu binar pe flux injectat ar putea fi în deceniile următoare un mod
foarte eficient de a obţine energie ieftină pentru ca nu vor mai fi costuri suplimentare de producere a fluidelor
asociate cu această generare suplimentară de energie electrică. Mai mult decât atât, utilizarea resurselor la
temperaturi scăzute se poate realiza numai în centrale cu ciclu binar, fapt care poate contribui la creşterea
potenţialului global exploatabil la nivel mondial. Centralele binare operaţionale de pe întreaga planetă (cu
puteri instalate de la 1MW la 20 MW/unitate) aveau în 2010 o capacitate totală de numai 1,1 GW, chiar
dacă 44% erau de tip „binar”, în timp ce capacitatea instalată în toate tipurile de centrale geotermale era de
10,9 GW.

Confidential C
Centralele geotermale binary/combined
cycle/hybrid (5% dintre unităţi-le instalate)
produc energie electrică de la centrale
geotermale binare combinate cu alte tipuri
de centrale (fotovoltaice, biomasă etc.). Un
exemplu de centrală hibridă este unitatea
Stillwater din Fallon -Nevada, cu o putere
totală instalată de 59MW. În 2007 o nouă
centrală solară de 26MW (cu 89.000
panouri fotovoltaice) s-a adăugat la centrala
geotermală cu ciclu binar de 33 MW
existentă. Noua centrală asigură energia
necesară pentru 50.000 locuinţe.

Producţia mondială de energie geotermală

În prezent, energia geotermală este utilizată pe scară industrială în mai mult de 24 de ţări de pe
toate continentele. Criza petrolului din 1973 şi criza energetică din 1979 au determinat scăderea preţului
ţiţeiului şi a investiţiilor industriale. Cu toate acestea în anii ‘70-80 interesul pentru dezvoltarea exploatării
resurselor geotermale s-a menţinut, deoarece energia geotermală este o sursă indigenă mult mai ieftină şi
mai puţin poluantă decât cea obţinută prin arderea combustibililor fosili în centralele termice tradiţionale.
Preţul unui kWh de energie electrică provenită din energia geotermală la nivel global variază de la 0,05 $
la 0,17 $. În 1990, puterea totală pentru producerea de energie electrică din energie geotermală a fost de
6GW, cu un plus de 2GW planificaţi sau în curs de finalizare (Schomberg M.G., 1992). Pentru următoarele
două decenii a fost estimată o rată medie anuală de creştere a puterii instalate de
4%. În anul 1990 resursele noi şi refolosibile de energie, dintre care face parte şi energia geotermală, au
furnizat 2% din consumul mondial de energie. Consiliul Mondial al Energiei a elaborat o prognoză pe 30
de ani a consumului mondial de energie şi a distribuţiei acestuia pe surse de energie (Dickson & Fanelli,
1990), reactualizată odată la 5 ani la congresele mondiale de energie geotermală: În urma analizei
rapoartelor şi comunicărilor la ultimul congres mondial în domeniul energiei geotermale WGC 2010, care
a avut loc la Bali în Indonezia, au rezultat următoarele concluzii:

Confidential C
 » la nivel planetar a fost atinsă o creşterede aproximativ 2GW în perioada 2005-2010 (aproximativ
22%), urnind tendin-ţa lineară de aproximativ 400 MW/an ,cu o creştere evidentă a valorii medii de
aproximativ 200 MW/an, faţă de perioada 2000-2005;

» un total de 24 de ţări generau în 2010 energie electrică din resurse geotermale;

» capacitatea totală instalată la nivel mondial era de 10.898 MW, echivalen-tul a 67.246 GWh
energie electrică;

» Germania, Papua-Noua Guinee, Austra-lia, Turcia, Islanda, Portugalia, Noua Zeelandă,

Guatemala, Kenya şi Indonezia au crescut capacitatea instalaţiilor în centralele lor electrice cu mai mult
de 50% faţă de anul 2005;

» primele cinci ţări în producţia de electricitate din resurse geotermale sunt Statele Unite ale
Americii, Filipine, Indonezia, Mexic şi Italia;

» cinci ţări au realizat o creştere de peste100 MW faţă de 2005: Statele Unite aleAmericii,
Indonezia, Islanda, Noua Zeelandă şi Kenya.

Perspectiva de creştere în perioada 2010-2015 este optimistă, cu o posibilitate de a realiza o

mărire treptată a capacităţii instalate de până la 19 GW, în cazul în care toate proiectele identifica-te în
2010 se vor realiza la nivel global.
Air Cooled Binary Geothermal Power

Capacitatea totală instalată în centralele geotermale la nivel mondial este dată în tabelul 1 şi figura
1. Pentru a atinge prognoza de putere instalată în 2015,bazată pe o luare în considerare a tuturor proiectelor
în curs de dezvoltare, este necesară o schimbare a tendinţei actuale de creştere liniară. În tabelul 2 sunt
prezentate date de la toate ţările care generau în 2010 energie electrică geotermală, cu capacitatea electrică
şi energia produsă pe an în 2005, atât în termeni absoluţi cât şi procentual, precum şi prognoza pentru
capacitatea instalată pentru 2015.

Power

Confidential C
 Limitele folosirii energiei geotermale

Printre limitele legate de extragerea fluidului geotermal şi de utilizarea energiei geotermale la scară
industrială, prezentate în rapoartele experţilor domeniului, creşterea instabilităţii solului este considerată
cea mai importantă deoarece poate produce mişcări seismice şi scufundări ale reliefului.De exemplu, în
zona vulcanică Puhagan-Southern Negros Oriental, Filipine, s-au înregistrat începând cu 1983 şi câte 100
de cutremure/zi cu magnitudinea de până la 2,4 grade pe scara Richter. Orice specialist ştie că Pământul
mai ales în zonele vulcanice este viu: tot timpul se deplasează, tot timpul se mişcă. Zonele cu activitate
geotermală se răcesc după câteva decenii de utilizare, deci nu poate fi vorba de o resursă infinită de energie.
O explicaţie pentru răcirea zonelor cu activitate geotermală ar fi şi faptul că puterea instalată a centralelor
geotermale a fost prea mare pentru capacitatea de încălzire a zonelor respective.

Alte dezavantaje produse asupra mediului prin utilizarea pe scară pe industrială a energiei
geotermale sunt legate de efectele fizice negative datorită extragerii fluidului, emisiile de gaze nocive,
poluarea termică şi fonică, poluarea estetică a peisajului.

Extragerea fluidului geotermal poate cauza coborârea nivelului solului şi scăderea nivelului apei în
pânzele freatice. Coborârea nivelului solului poate să apară atunci când debitul extras este mai mare decât
alimentarea naturala a zăcămintelor. Efectul este, în general, mic. Coborâri ale nivelului solului de ordinul

Confidential C
centimetrilor s-au înregistrat la centralele de la Larderello – Italia, Svartsengi – Islanda şi la alte mari unităţi
geotermale în regiunea vulcanică de la Wairakei şi Ohaachi – Noua Zeelandă s-au înregistrat coborâri ale
nivelului apei de 14 m. Scăderea presiunii sau a nivelului apei în pânzele freatice poate provoca infiltrarea
unor fluide poluante din alte acvifere în zonele cu apă potabilă sau în cele destinate irigaţiilor şi staţiunilor
balneare. Infiltrările pot fi reduse sau chiar evitate prin reinjecţia lichidului geotermal rezidual sau a apei
din alte surse. Studii efectuate în câmpurile petroliere au arătat că injectarea apei reci în zone cu falii active
poate iniţia cutremure şi tasări de teren. Observaţii similare au fost făcute şi la zăcămintele The Geysers –
Nevada (SUA). Acest fenomen negativ poate fi evitat prin alegerea adecvată a zonei de rejecţie. Utilizarea
sistemelor deschise fără restituţia apelor uzate energetic în acvifere de provenienţă pot duce la
surparea/tasarea solului sau poluarea apelor de suprafaţă. Restituţia apei este de multe ori problematică
atunci când apa este expusă la aerul atmosferic sau dacă temperatura depăşeşte > 50°C.

Substanţele chimice poluante conţinute de fluidele geotermale (arsenic, bor, mercur, hidrogen
sulfurat, dioxid decarbon etc.) chiar dacă sunt în procentaje mici ajung în atmosferă odată cu aburul şi în
sistemul apelor de suprafaţă şi subterane împreuna cu fracţiunea lichidă. Hidrogenul sulfurat (H2S) este
principalul gaz poluant, datorită nu numai mirosului său neplăcut, ci mai ales toxicităţii sale în concentraţii
relativ mici. În Statele Unite ale Americii şi în alte ţărieste absolut obligatorie îndepărtarea hidrogenului
sulfurat din gazele emanate în atmosferă. Dioxidul de carbon (CO2) este conţinut în cantităţi de până la
5% în fluidele geotermale. Împreună cu gazul metan (CH4) şi amoniacul (NH3) sunt considerate poluante
datorită aportului lor la creşterea efectului de seră. Emisia de CO2 este de circa 400 kg/MWh, iar procentul
de dioxid de carbon din fluidul geotermal este de circa 50 de ori mai mic decât în cazul arderii
combustibililor fosili. Acesta este principalul argument pentru care înlocuirea ultimei surse cu prima este
de dorit. Cu toate progresele tehnologice de vârf, separatoarele de condens la presiune atmosferică şi
amortizoarele de zgomot deschise nu au ajuns să fie deosebit de eficace. Cantităţi mari de picături fine de
lichid sunt evacuate în atmosferă care ulterior se depun în sol pe arii extinse.

Excesul de căldură rezultat din utilizarea industrială a energiei geotermale ajunge în atmosferă
odată cu aburul geotermal. El poate afecta nebulozitatea şi chiar provoca modificări locale ale climei.Acolo
unde apa termală este deversată în râuri, lacuri sau chiar în pânzele freatice de mică adâncime, poate afecta
mediul biologic local şi în final întregul ecosistem. Un asemenea fenomen s-a produs in zona Wairakei de-
a lungul râului Waikaro River din Noua Zeelandă. O mare parte din energia termică reziduală poate fi
recuperată prin utilizarea în cascadă a fluidului geotermal în domenii care necesită temperaturi din ce în ce
mai mici ale agentului termic, sau chiar prin reinjectarea fluidului rezidual cu temperature relativ ridicată.
Cel mai simplu şi mai ieftin mod a disipării căldurii în mediul ambiant este evaporarea în bazine de răcire.

Confidential C
 Poluarea fonică specifică utilizăriienergiei geotermale este zgomotul dintimpul săpării sondelor,
care de obicei nu depăşeşte 90 dB, precum şi zgomotul sondelor deschise de înaltă entalpie care pot depăşi
120 dB. Acesta din urmă poate fi redus prin amortizoare de zgomot cu pat de pietriş până la nivelul de 80
dB, valoare accesibilă pentru lucru la distanţe mai mari de 10 m. În zgomotul produs la descărcarea liberă
a sondelor predomină însă sunetele de frecvenţe joase care provoacă senzaţii de oboseală şi somn, motiv
pentru care se recomandă folosirea antifoanelor atât în timpul forajului, cât şi în timpul testelor de finalizare
şi producţie. Restricţia impusă de U.S. Geological Survey este sub limitata de 65 dB.
Poluarea estetică a peisajului. Sondele, conductele şi mai ales centralele geotermale sunt cele mai
caracteristice semne de exploatare a energiei termale. Zona de activitate a unei sonde ocupă o suprafaţă de
200-2.500 mp. În unele cazuri a fost considerat compatibil să se sape mai multe sonde direcţionale de pe
aceeaşi platformă de foraj, reducând astfel suprafaţa necesară totală.Energia geotermală este de obicei
utilizată în apropierea sondelor, astfel încât conductele sunt scurte, excepţie făcând unele centrale
industriale sau de încălzire centrală. Pe durata săpării sondelor, instalaţiile de foraj şi bazinele pentru noroi
pot avea un aspect neplăcut,dar acestea dispar la terminarea activi-tăţii de foraj. Pericolul alunecărilor de
teren poate impune restricţii asupra plasării sondelor şi a construcţiilor auxiliare. O deosebită atenţie trebuie
acordată peisajului, deoarece de multe ori zăcămintele geotermale sunt situate în zone deosebit de frumoase,
de interes istoric, fiind atracţii turistice.Aceste aspecte trebuie luate în consideraţie în avizele de mediu şi
în rapoartele de impact ecologic, înainte de exploatare sau de dare în funcţiune a unei centrale geotermale.
(Roşca M., 1999).

Marii giganţi strategici şi tehnologici de echipamente şi tehnologii performante destinate

gestionarii resurselor de energie geotermală

Pe mapamond sunt sute de firme care produc o gamă largă de echipamente şi sisteme performante
pentru industria geotermală (sonde,turbine, generatoare electrice,schimbătoare de căldura, generatoare de
abur, cazane de putere, vase colectoare de condens, separatoare de condens, turnuri de răcire, pompe,valve
termostatice, ventile, robineţi de închidere etc.).
Sunt firme specializate în proiectarea şi montarea la cheie de centrale geotermale sau care fac teste
de rezistenţă periodice la cutremure,scufundări şi alunecări de teren, prin tehnologii inteligente de ultimă
generaţie. Vom menţiona numai o parte din liderii strategici şi tehnologici de echipamente geotermale de
vârf apreciate de experţii ştiinţifici de top din întreaga lume prezenţi la congresele mondiale din domeniul
energiei geotermale [Firenze – Italia, Beppu-Morioka – Japonia, Antalya – Turcia, Bali – Indonezia)]
şi la recentele târguri, expoziţii, conferinţe şi summituri internaţionale pentru energia geotermală.
Cele mai puternice centrale geotermale din lume: Hellisheidi Power Plant - Hengil, Islanda (303
MW); grupul de 22 centrale The Geysers Power Plant – Mayacamas Mountains, North California

Confidential C
SUA (1.517 MW); Cerro Pietro Geothermal Power Station I,II< III, IV, V – South Mexicali, Mexic (560
MW/4.843 MWh) s.a.

Hellisheidi Power Plant

România pe ultimele locuri în Europa la potenţialul geotermal nevalorificat

România face parte din grupul ţărilor europene cu tradiţie în prospectarea şi valorificarea
potenţialului geotermal, alături de Islanda, Franţa, Italia, Belgia sau Grecia, deşi temperatura apelor şi
condiţiile de zăcământ nu fac posibilă instalarea unor centrale de mari proporţii (>50 MW). România avea
în anul 2000 un potenţial geothermal de circa 152,4 MW şi 2871 TJ/an (Mary H.Dickson, Mario Fanelli,
Istituto di Geoscienze e Georisorse, CNR, Italy, Pisa, 2004) . Cele mai cunoscute resurse de energie
geotermală din România sunt acviferele geotermale din Depresiunea Panonică , unde media temperaturilor
la adâncimea de 2.000 m este în jur de 127°C, ajungând şi până la 150°C la 3.000 m, reprezentând cea mai
ridicată temperatură a apelor termale găsite în ţara noastră. Resursele geotermale în această zonă se întind
pe o suprafaţă de 2.500 km2 de-a lungul graniţei de vest a României de la Satu-Mare în nord şi până la
Timişoara şi Jimbolia în sud. Gradientul geotermal natural în această zonă este de 45-55°C/km.
Temperatura fluidului la suprafaţă variază între 50 şi 80°C. Din zecile de sonde existente în zăcămintele
geotermale de la Băile Felix, Borş şi Ciumeghiu numai o mică parte sunt operaţionale. O altă zonă de
resurse de ape termale este Câmpia Română, între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului, unde temperaturile
ajung la 100-120°C, la 3.000 m adâncime.Este prea puţin exploatat importantul zăcământ geotermal Cozia-
Călimăneşti-Căciulata din defileul Oltului.A treia zonă este Dobrogea centrală, la sud de aliniamentul

Confidential C
Hârşova-Medgidia-Constanţa, cu temperaturi asemănătoare celor din Câmpia Română. În afară de aceste
trei zone în care energia geotermală este transportată la suprafaţă prin intermediul apei, există şi zone cu
roci-fierbinţi şi uscate, netraversate de apele de circulaţie subterană, situate la adâncimi convenabile pentru
exploatare şi care se caracterizează prin anomalii geotermice (temperaturi de 150°C la 3.000 m şi valori ale
fluxului geotermic ce ajung la 100mW/mp). Se cunosc astfel de zone în România, ambele în Carpaţii
Orientali, una în zona munţilor Gutâi-Ţibleş, iar cea de adoua în Depresiunea Ciucului.Judeţele Beiuş,
Timiş şi Arad ar putea fi primele beneficiare. În Timişoara, de exemplu, există apă termală de până la 80°C.
Conform unor calcule estimative făcute de ADETIM, un foraj ar costa între 2şi 3 milioane de euro, însă
forajele efective şi studiile de fezabilitate sunt mult mai costisitoare. Numai echipamentele pentru o viitoare
centrală geotermală pentru un oraş precum Jimbolia, unde specialiştii islandezi au făcut o vizită, ar costa
peste 6 milioane de euro. Din păcate până în prezent n-au fost folosite pentru exploatareare surselor
geotermale nici 40 de milioane de euro din fonduri europene! Singura şansă de a valorifica potenţialul
geothermal din România este atragerea de fonduri pe măsură din cele 43 de miliarde de euro alocate ţării
noastre în perioada 2014-2020 prin programe europene.

Beiuş - singurul oraş aproape geotermal din România

Practic pana in 2013 singurul oras din tara, Beius a reușit

să obțină 20 de milioane de euro din fonduri europene
nerambursabile pentru proiecte implementate sau in curs de
realizare. Investiția se bazează în totalitate pe acest tip de energie
și a vizat încălzirea cartierelor de locuit, administrarea unui parc
balneoclimateric, a unui ștrand ș.a. Prin implementarea acestor
proiecte cek mai mare oras strabatut de Crișul Negru a devenit un
adevărat centru ecologic geotermal..Investiţia a debutat cu un foraj
geotermal, realizat la Beiuş între 1995-1996 la dâncimea de 2.576
m şi a confirmat existenţa unui bogat zăcământ de apă geotermală.
Sonda F-3001 localizată în partea de sud-est a oraşului s-a
intersectat cu un rezervor geotermal productiv între adâncimea de
1.850 m şi 2.460 m. Rezervorul se află în fracţiuni triasice de calcar şi magnezit, cu temperaturi de rezervor
între 75-88°C şi o grosime de 500-600 m. Rocile din rezervor care se găsesc sub 2.000 m adâncime în puţul
F-3001 ajung la suprafaţă în munţii Codru-Moma, la 8-10 km de Beiuş.Cercetarea şi evaluarea rezervorului

Confidential C
geo-termal s-a făcut în cadrul unui proiect UE, realizat de firmele VAG Ltd. Islanda, GTN Germania, SC
Edilul Beiuş şi SC Transgex Oradea. Proiectul s-a finalizat cu un studio de fezabilitate întocmit de partenerii
islandezi şi germani. Puţul F-3001 a fost testat în regim intens prin intermediul unor pompe submersibile,
pomparea realizându-se la o valoare medie între 36 şi 42 l/s. În timpul testării temperatura apei s-a ridicat
încet, dar continuu, de la 78 la 85°C. În prima fază de exploatare au fost conectate la reţeaua de apă termală
cartierele de locuit şi principalele instituţii ale oraşului. Dat fiind nevoia crescută de agent termic, între anii
2002-2003 s-a forat un al doilea puţ, F-3003, care asigură o temperature de aproximativ 75°C. Proiectul
„Beiuş-Oraş geotermal” lansat în 2002 a urmărit eficientizarea folosirii resurselor de apă termală şi
realizarea unei platforme de dezvoltare prin turismul de agrement balnear local. Anual în oraşul Beiuş se
consumă mai mult de 200.000 Gcal, care sunt pro-duse numai din sursele locale de energie geotermală.
Proiectul a prevăzut coborârea sondei la 2.750 m adâncime care asigura reinjecţia apei geotermale de
retur,pentru a recircula apa şi a asigura debitul optim la sondele de producţie. Între altele, s-a asigurat
necesarul de căldură pentru un parc balnearo climateric care deserveşte 3 hoteluri şi pentru un ştrand cu 4
bazine (olimpic, polo, copii şi agrement) la un preţ de cinci ori mai mic decât în oraşul Constanţa şi care au
transformat Beiuşul într-un veritabil oraş verde. În ultimii ani s-au mai implementat şi alte proiecte cu profil
geotermal, de valori modeste. De exemplu, la Jimbolia s-au investit din fonduri europene de 0,27 milioane
euro (1,2 milioane lei), pentru construcţia unei sere de 1.800 mp, a unei grădini de legume pentru spitalul
din localitate şi pentru încălzirea unor centre sociale ale oraşului. Temperatura de numai 76°C nu este
potrivită pentru alte tipuri de proiecte, cum ar fi producerea de energie electrică prin centrale geotermice.
La Sâncraiu de Mureş în 2009 a fost inaugurat primul bloc de locuinţe cu 20 de apartamente, construit după
o tehnologie nouă- pe structură metalică şi încălzirea cu instalaţii de pompe geotermale. La Oradeas au
investit 60 milioane de lei pentru valorificarea resurselor geotermale locale pentru încălzirea a 85% din
locuinţele cartierului Nufărul I, un punct termic geotermal, module termice automatizate, două foraje, reţele
pentru transportul energiei calorice şi staţii de rejecţie. La Bucureşti, în zona Otopeni apele termale cu
temperaturi de 70°C, aflate la adâncimea de 100m, se folosesc la încălzirea spaţiilor reprezentate lor unor
firme producătoare de autoturisme, prin sistemele cu schimbătoarede căldură etc.

Confidential C
ENERGIE
Bibliografie
GEOTERMALĂ

Marry H. Dickson and Mario Fanelli, GeothermalEnergy: Utilization and Technology, 244 pp, 2003

Bertani R, Geothermal power generation in theworld 2005-2012, Geothermics, 41, 1-29, 2012

Schomberg M.G. (editor), Survey of Energy Resour-ces, World Energy Council, 1992

Rosca M, Geotermalism si centrale geotermale, Oradea, 1999.

Rosca M, Contributii la modelarea transferului decaldura din zonele geotermale, Oradea, 1999.

Cataldi R, Utilizarea energiei geotermale in antichitate, din vremea etruscilor pina la finele evului me-
diu timpuriu, Oradea, 1993.

Einar Tjorvi Eliasson, Sverrir Thorhallson and Bene-dikt Stiengrimsson, Geothermal Power Plants, Kre-
te Consulting ehf.,Iceland, 2012

Zeghici R, Contributii privind implementarea sur-selor neconventionale in sistemul de alimentarecu

energie a cladirilor si evaluarea performantelorenergetice, Bucuresti, 2013

http://geothermal.marin.org/geopresentation/ sld095.htm

http://www.iea.org/topics/renewable

http://www.worldenergy.org

Confidential C