Apostolatul mirenilor

-lucrare de seminar-

Profesor:
Pr. prof. Marius Sabou

Student:
Capolna Vasile

BAIA MARE
2019
Cuprins

1
1. Introducere.................................................................................................3
2. Mirenii în Biserică.....................................................................................4
3. Participarea mirenilor la slujirea profetică a lui Hristos………………...6
4. Participarea mirenilor la slujirea împărătească a lui Hristos……………7
5. Concluzii…………………………………………………………………8
6. Bibliografia................................................................................................9

Introducere

Credincioșii laici fac parte din acel popor al lui Dumnezeu reprezentat de
lucrătorii viei, despre care vorbește Evanghelia după Matei. Parabola evanghelică
deschide în fața noastră orizontul nesfârșit al viei Domnului și al mulțimii de
oameni care sunt chemați de el și trimiși să o lucreze. Via este lumea întreagă
2
 (Matei 13,38), care trebuie transformată după voința de mântuire a lui Dumnezeu.
În primele secole ale Bisericii, fiind un număr redus de episcopi, preoți și lăcașuri
de cult, fiecare creștin, devenea implicit, în virtutea botezului primit. Apostol și
misionar, iar aproape orice casă creștină, devenea o biserică, un locaș de cult. Cu
trecerea timpului, poate fi cauza fricii de erezii, autoritatea episcopilor revenea în
predicarea mesajului mântuirii. Nenumăratele opere de apostolat, misiuni, cateheză
milostenie sunt doar câteva din exemplele care pot fi enumerate aici în ceea ce
privește activitatea apostolică a laicilor1.

I. Mirenii în biserică
Omul de astăzi îl caută și îl dorește pe Dumnezeu: acesta este motoul întregii
sale existențe care, fie că îl situează pe om în spații economico-sociale mai fragile,
unde acesta se zbate în lipsuri și sărăcie , fie că face parte dintre bogații lumii, el nu

1
Pr.Prof. Dr. Constsntin Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei. Ed. Bizantină, Buc, 1995, p86
3
este autosuficient sieși, ci caută împlinirea de sine dincolo de ele trecătoare și imediate.
Chip al lui Dumnezeu, omul Îl caută pe Dumnezeu, strigă după ajutorul său.
Apostolatul laicilor, decurgând din însăși chemarea lor creștină, nu poate lipsi
nicicând în Biserică. S-a observat că Sfânta Scriptură nici nu cunoaște cuvântu laic,
creștinii fiind numiți credincioși, ucenici sau frați, unele traduceri ale Vechiului
Testament, aplicând adjectivul laikos – laic, nu oamenilor ci lucrurilor 2. Plecând de la
adevărul necontestat, că mirenii sunt alături de clerici un element constitutiv al
bisericii, este evident că rolul lor nu poate fi atât de lipsit de importanţă, încât să fie
reduşi la un simplu subiect pasiv al administraţiei bisericeşti. Din contră, într-o biserică
normal organizată, mirenii ca şi ierarhia sunt un factor viu, un element activ, care
participă intens la viaţa bisericească, având pe lângă îndatoriri încă şi drepturile lui în
biserică3. Încă în Vechiul Tesament, la darea Legii lui Moise, Dumnezeu îi numește pe
israeliți un regat de preoți și un popor sfânt (Exod 19,6) expresia fiind reluată în Noul
Testament de Sfântul Apostol Petru rin cuvintele: ,,Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele
(Ioan 15, 1-8), împreună lucratori cu Dumnezeu (I Corinteni 3,9), ,,Voi sunteți Trupul
lui Hristos și mădulare fiecare în parte (I Corinteni 12,27). Din majoritatea versetelor
Noului Testament , se vede că această activitate s-a manifestat spontan la începuturile
Bisericii și cât de rodnic a fost transmisă prin intermediul credincioșilor.
În Biserică slujiie sunt diferite, dar misiunea este unică. Hristos le-a încredințat
Apostolilor și urmașilor lor îndatorirea de a învăța, de a sfinți și de a conduce în
numele său și cu puterea sa. Laicii, însă, făcuți părtași la misiunea preoțească, profetică
și împărătească a lui Hristo, își împlinesc, în Biserică și în lume, partea lor proprie din
misiunea întregului Popor a lui Dumnezeu. Ei își desfășoară concret apostolatul
activând pentru sfințirea oamenilor, precum și străduindu-se să pătrundă și să
perfcționeze ordinea temporală în duhul Sfintei Evanghelii, astfel încât activitatea lor
în acest domeniu temporal să dea o mărturie limpede despre Hristos și să slujească la
mântuirea oamenilor. Fiind propriu stării laicilor de a-și duce viața în miljocul lumii și
a treburilor lumești, ei sunt chemați de Dumnezeu ca însuflețiți de suflet creștin, să-și
exercite apostolatul ca o plămadă în mijlocul lumii.
Sunt momente în care sufletele generoase, care sunt o vocație specială, se oferă să-l
preamărească pe Dumnezeu, fie prin însuși modul în care îșî trăiesc viața
2
Sergiu Bulgakov, Ortodoxia, Ed. Paideia, București,1993, p194
3
Dr. Ioan Mateiu, Organizarea Național Bisericească, Ed. Renașterea , Cluj, 1939, Nr. 22, p1
4
duhovnicească, fie prin binele pe care îl faci celorlalți: în școli, în spitale sau în
atelierele de creație, după învățătura Sfântuui Apostol Pavel, care spune: ,,Iar mai
presus de toate să aveți draoste, ea este legătura desăvârșirii. Și orice ați face, cu
cuvântul sau cu fapta, toate să le faceți în numele Domnului Iisus. Prin el să aduceți
mulțumire lui Dumnezeu Tatăl (Col. 3, 14-17).
Chemarea de a face bine, de a ne îndrepta spre aproapele este pentru toți oamenii,
pentru toți cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu, lerici și laici. Suntem cu toții
chemați să-L iubim pe Dumnezeu și să facem binle4.
Prin Sfintele Taine și prin Sfânta Euharistie, în special, le este împărtășită și hrănită
acea iubire față de Dumnezeu și față de oameni care este sufletul întregului apostolat.
Una din misiunile importante pe care le are Biserica este aceea de a pătrunde și
desăvârși prin duhul Evangheliei sfera temporală. Laicii, împlinind această misiune a
Bisericii, își exercită apostolatu în Biserică și în lume, atât în sfera spirituală cât și în
cea temporală.
Unul dintre scopurile cele mai onorabile și valoroase ale unui creștin este, fără
îndoială, milostenia. Astăzi, când trăim într-o lume plină de necazuri, griji și nevoi,
Biserica încearcă tot mai mult să conștientizeze rolul creștinului în cadru societății.
Biserica a fost fidelă mereu acestor principii încă de a începuturile ei. Desigur, orice
act, și operă de caritate își găsește temelia numai în acea iubire pe care Domnul Hristos
ne-a arătat-o prin cuvinte, dar mai ales prin faptele sale , aici pe pământ.
Practicarea milosteniei, generează în mod continuu și stabilește astfel unirea între
om și Dumnezeu, ducând desigur și la dezvoltarea relațiilor umane de colaborare,
relații caracterizate prin dăruirea de sine pentru ceilalți, apropiați și îndepărtați,
cunoscuți și necunoscuți, prieteni și dușmani.
Iubirea lui Dumnezeu este, în mod esențial, universală. El dăruiește tuturor iață și
existență, face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. Și vrea desigur ca toți
oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să ajungă (I Timotei 2,4). 5

II. Participarea mirenilor la slujirea profetica a lui Hristos

4
Nicolae Mitropolitul Banatului, Rolul mirenior în Biserică, în rev.,,M.B., nr. 4-6/1971, p209.
5
Pr. Prof. Liviu Stan, Poezia laicilor în Biserica Ortodoxă. În rev. ,,Studii Teologice, nr. 3-4/1968, p.188
5
 Participarea mirenilor la slujirea profetica a lui Hristos se face prin
propovaduirea Evangheliei, pastrarea si transmiterea misionara a Traditiei apostolice si
marturia crestina in mijlocul lumii. Hristos Isi implineste misiunea profetica nu numai
prin Apostoli si urmasii acestora, episcopii şi preotii, ci si prin credinciosii laici pe
care-i cheama la marturisirea credintei daruindu-le si harul cuvantului. A invata pe
cineva pentru a-l aduce la credinta este sarcina nu numai a fiecarui predicator hirotonit
ci si a fiecarui credincios: „Fratii mei, daca vreunul din voi se va rataci de la adevar si
cineva il va intoarce sa stie el ca cel ce l-a intors pe pacatos din ratacirea caii lui isi va
mantui sufletul din moarte şi multime de pacate isi va acoperi” (Iac. 5,19-20).
Marturia cuvantului lui Dumnezeu constituie o exigenta interna a credintei: „Crezut-
am, pentru aceea am grait; si noi credem, si de aceea si graim” (2 Cor. 4,13). A-L
marturisi pe Dumnezeu inseamna a marturisi filiatia noastra divina. Inseamna a
marturisi ca suntem creati de Dumnezeu si ca traim si existam in aceasta ordine divina.
Inseamna a recunoaste ca nu suntem autonomi, ci dependenti de Dumnezeu, atat cu
privire la inceputul, cu privire la viata noastra intreaga cat si ca privire la sfarsitul
nostru. Prin marturisirea si transmiterea credintei ne aratam dependenta noastra de
Dumnezeu Tatal si de Fiul Sau Iisus Hristos pe care Il primim ca pe Mantuitorul care
ne desavarseste si sfinteste viata prin Duhul Sfant si ne conduce spre Imparatia lui
Dumnezeu6

III. Participarea mirenilor la slujirea împărătească a lui

Hristos
Mirenii sau credincioșii laici participă la slujirea împărătească a lui Hristos prin
biruința lor asupra ispitelor și a păcatelor, prin organizarea comuniunii creștine și prin

6
Antonie Plamadeala, Talcuiri noi la texte vechi, Ed. Arhiepisopiei Sibiului, Sibiu, 1989, p.197.
6
diaconia creștina în societatea seculara. Evanghelia lui Hristos cheamă oamenii din
robia păcatului și a morții ți prin nașterea la viata în Hristos (Rom. 6,3-6; Gal. 3,27) îi
așează pe calea dreptății, a libertății și comuniunii vieții veșnice. „Eu sunt Calea,
Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (In. 14,6). „Eu sunt lumina
lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții” (In.
8,12). Dar pentru ca aceasta cale a creștinului nu este încă ținta finala, ea trece prin
ispite, contestații și suferințe și cere de aceea lupta spirituala: „și orice luptător, de la
toate se-nfrânează. Ei însa, ca sa ia o cununa stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă”
(1 Cor. 9,25). Ținta drumului luminează numai pe parcursul lui. Mântuirea se
dobândește în lupta cu ispitele și contestațiile acestei lumi: biruința vieții în lupta
împotriva păcatului și a morții.

Prin dăruirea Sa lui Dumnezeu care a culminat cu biruirea păcatului și a morții

prin Cruce și Înviere, Iisus Hristos a împărtășit ucenicilor Sai darul libertatii si puterea
ca prin lepădarea de sine si printr-o viata sfântă să poată birui ei înșiși ispitele si
stăpânirea păcatului „pentru ca Cel Care este in noi e mai mare decaât cel care este
lume” (1 In. 4,4). Sfântul Apostol Pavel exprima aceasta putere a creștinului, ce vine
din puterea lui Hristos, de a birui ispitele si pacatele prin indemnurile de a „umbla intru
înnoirea vieții”. „Asa și voi, socotiti-vă ca morți ii sunteți păcatului, dar vii lui
Dumnezeu intru Hristos Iisus, Domnul nostru. Așadar, sa nu domneasca păcatul în
trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneți poftelor lui: nici mădularele voastre sa nu le
puneți in slujba păcatului ca arme ale nedreptății, ci înfățișați-vă lui Dumnezeu ca viii
dintre morți, si mădularele voastre ca arme ale dreptății in slujba lui Dumnezeu.
Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, de vreme ce nu sunteți sub Lege,
ci sub har” (Rom. 6,11-14).

Pentru ca „lupta noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva duhurilor

răutății” (Ef. 6,12), biruința asupra păcatului trebuie sa se manifeste și în sfera socială7.

7
Pr. Prof. Dr. Valer Bel, Misiunea sociala a Bisericii in contextul globalizarii, in vol. Biserica si
multiculturalitate in Europa sfarsitului de mileniu, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001,
pp. 43 - 77.
7
8
 Concluzii
Misiunea Bisericii în lume se realizează prin efortul misionar al întregii biserici,
datoria de a-L mărturisii pe Hristos lumii o are Biserica în întregul ei, căci: este o
trimitere a întregii comunități în lume, să mărturisească prin ceea ce sunt ei, că
Împărăția lui Dumnezeu este aproape. La întrebarea ,,care este rolul misiunii?, noi
răspundem cu credința și experiența Bisericii, pentru că ea aduce în inima omului, raiul
posibilităților ce constă în deschiderea față de opera de mântuire a lui Hristos , toate
misiunile trimișilor lui Dumnezeu se refera la planul de mântuire , cea mai mare din ele
privind în Vechiul Testament în mod direct, poporul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gura
de Aur, tâlcuind îndemnul Apostolului Pavel către Timotei: ,,Să ții aprins harul lui
Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinior mele (II Timotei 1,6), precizează:
Dumnezeu te-a ales pe tine , El ți-a încredințat acest har și nu ai fost ales cu vot
obștesc. Deci să nu batjocorești și să nu necinstești votu lui Dumnezeu8

8
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia V la Timotei, trad. De T. Athanasiu, Ed .Institutului Biblic și de
Misiune a B.O.R, Buc., 1911, p 45
9
 Bibliografia

1. ,,BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după

Septuagintă, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania,
E.I.B.M.B.O.R, Buc., 2001;
2. Bel Valer Pr. Prof. Dr. ,,Misiunea sociala a Bisericii in contextul
globalizarii, in vol. Biserica si multiculturalitate in Europa sfarsitului de
mileniu, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001 ;
3. Bulgakov Sergiu , Ortodoxia, Ed. Paideia, București,1993;
4. Coman Constsntin, Pr.Prof. Dr. Ortodoxia sub presiunea istoriei. Ed.
Bizantină, Buc, 1995;
5. Ioan Gură de Aur, Sfântul, ,,Omilia V la Timotei”, trad. de T. Athanasiu,
Ed .Institutului Biblic și de Misiune a B.O.R, Buc., 1911;
6. Mateiu, Ioan Dr. ,,Organizarea Național Bisericească” Ed. Renașterea ,
Cluj, 1939;
7. Nicolae, Mitropolitul Banatului, ,,Rolul mirenior în Biserică”, în
rev.,,M.B., nr. 4-6/1971;
8. Plămădeală Antonie Tâlcuiri noi la texte vechi, Ed. Arhiepisopiei
Sibiului, Sibiu, 1989;
9. Stan Liviu , Pr. Prof. ,,Poezia laicilor în Biserica Ortodoxă” în rev.
,,Studii Teologice, nr. 3-4/1968;

10