Sunteți pe pagina 1din 130

Serie nouă, Anul XXX, Nr.

10–11–12 (344–345–346), octombrie–noiembrie–decembrie 2019


REDACTOR-ŞEF:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:
Mihaela GRĂDINARIU
Acest număr al revistei
Ioan MATEICIUC
este publicat cu sprijinul financiar
Isabel VINTILĂ
al Consiliului Judeţean Suceava,
prin Programul de finanţare
COLEGIUL REDACŢIONAL:
nerambursabilă în anul 2019.
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI: Revista este membră a Asociaţiei


Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) Revistelor şi Imprimeriilor Literare
Liviu ANTONESEI (Iaşi) din România (A.R.I.E.L.).
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi) Număr ilustrat
Paul EMOND (Bruxelles) cu reproduceri după lucrări
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu) ale artistei plastice Cătălina Codreanu.
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia: Colectivul de redacţie


Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava urează tuturor colaboratorilor
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com. şi cititorilor revistei
Sărbători fericite şi
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa: La mulţi ani!
Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
Autograf Nichita Danilov

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 1


Cadran

De râs

Paul EMOND
Capul meu în oglindă, doar eu și el, tare – Te rog, te implor, nu mai vorbi despre asta!
ne mai plictisim. În seara asta, liniștea e teribilă. Capul meu în oglindă se face alb la față. Și
Stăm față în față, el înăuntru, ne uităm unul la altul al meu, iar inima bate mai repede. Pentru că niș-
trist, chiar neurastenic aș zice. te pași grei, amenințători răsună pe coridor. Să fie,
– Oare ce să mai facem? oare, faimoșii „ăștia” care…? Nu, nu, un vecin, fără
– Măcar o idee de ți-ar veni! îndoială.
– Și ție! Numai că se aud bătăi de o violență bar-
– Numai că eu sunt țintuit în oglinda asta bară în ușă. Nu am curajul să deschid. Cineva bate
nenorocită! din nou, atât de tare că balamalele, destul de stoice
– Nu prea seamănă a scuză. întotdeauna, scot un strigăt de durere. Tăcere înde-
– Îndrăznești să spui așa ceva? lungată. Eu și capul meu în oglindă ne uităm unul
– În spatele tău e o întreagă lume plină de la altul, anxios. De-abia dacă îndrăznim să ne pri-
mistere, ai putea să-mi poveștești și mie câte ceva. vim. Inima îmi bate gata-gata să-mi spargă pieptul.
– E interzis, știi bine. Apoi, puțin câte puțin, foarte încet, o dată cu scur-
– Ar rămâne între noi, zău. gerea secundelor și a minutelor, totul intră în nor-
– Nu prea îi știi pe ăștia și, cu atât mai pu- mal. Și când, în cele din urmă, totul este ca înainte,
țin, sistemul lor de informații. capul meu în oglindă îndrăznește să se destindă și
– Care „ăștia”? să mă chestioneze.
– Nu ți-aș spune pentru tot aurul din – Ți-a plăcut?
lume. – Da, tare mult.
– Ești oglindirea mea, ești chiar eu, am – Vezi, nimic nu-i mai distractiv decât să
dreptul să știu! te lași cuprins de spaimă, în joacă.
– Nu, pentru că nu ești o oglindire. Are dreptate. Dar trebuie să mărturisesc că
– Nici nu-ți închipui cât de tare ard de cu- mă cam irită atunci când dreptatea e de partea lui.
riozitate, trebuie să știu.
– N-ai decât să arzi până te stingi. (Text din volumul Quarante-neuf têtes
– Spune-mi numai cine sunt „ăștia”, n-o dans le miroir, în curs de apariție. Traducere de
să te mai întreb nimic altceva, mă jur pe viața mea. Elena-Brândușa STEICIUC)

2 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Aforisme

„Prestigiul erorii”

Gheorghe GRIGURCU
A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tira- *
nia sensurilor. Cine n-are geniu, are datoria de-a avea ta-
* lent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o apti-
Ambiția e în sine o formă a revoltei. tudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea pre-
* stanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i
Prestigiul erorii constînd în capacitatea ei reveni nici o obligație.
de-a stimula amendarea, reîntoarcerea purificatoa- *
re, de-a întreține astfel fluxul vieții lăuntrice. „Toate originile sunt secrete” (Amiel).
* *
Patosul. A da foc cuvintelor fără o atentă
În ochii de sticlă sfărîmați ai păpușii, cerul
supraveghere, e tot atît de primejdios ca și a face foc
geme întocmai ca-n ochii adevărați.
în pădure.
* *
Imensa spaimă, la un moment dat, de pro- Scriptor. Murind, te vei legăna pe imensi-
priile tale speranțe. tatea de ocean a celor pe care nu le-ai scris încă.
* *
În casa modestiei nu există oglinzi. Neantul înființator, de unde se cuvine a
* pleca toate cele ce sunt, spre a-și putea stabili origi-
Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte nea în ele însele. Inclusiv Creatorul, întrucît „Dum-
vîrste, aidoma unor vise. nezeu însuși este Neant” (Meister Eckhart).
* *
Unii bețivi spun că nu izbutesc să se tre- Micile erori scutesc adevărul a degenera
zească pentru a începe o nouă beție. Cît de echilibrat într-o perfecțiune mortificatoare. Sunt factorii ne-
trebuie să fii pentru a-ți degusta dezechilibrul! omologați ai întreținerii lui.
* *
Oboseala conținută în oglindă ca-n orice „Logica este în afara vieții. În logică, în di-
recunoaștere. alectică, în sistematologie, sunt prezente toate me-
* canismele, toate nebuniile posibile. Sistematologiile
Complexul unui adevăr care se simte sără- pierd, se știe, contactul cu realitatea” (Nae Ionescu).
căcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de *
fantezie.
Scopul, orice scop se poate umple de aștep-
*
tare precum un balon de aer și chiar să se spargă sub
„Orice critică revine la a spune eu nu sunt
tu” (Valéry). presiunea acesteia.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 3


Jurnal comentat

Nicolae Labiș la 84 de ani

Liviu Ioan STOICIU


Vă puteți imagina? Nicolae Labiș, la 84 de car amețit n-am fost, a răspuns Labiș.
ani, atâția ar fi împlinit în decembrie 2019. Era mai – Cum ai putut să cazi sub tramvai treaz?
mic decât Ion Gheorghe, un mare Poet, care a îm- – Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit
plinit în august 84 de ani – și se ține bine (cum se din spate de cineva...
spune) și azi. Să mă refer numai la colegii lui Labiș – De cine, îl cunoști?
de la Școala de Literatură din București. Labiș era – Nu știu cine a fost. N-am avut timp să mă
mai mic cu aproape cinci ani decât Radu Cosașu, uit înapoi.
care la 88 de ani (împlinește 89 de ani în octombrie Înainte să vină la tramvai în noaptea fati-
2019) primește premii după premii în zilele noas- dică de 9 spre 10 decembrie 1956 de la restauran-
tre. Labiș era mai mare cu câteva luni decât Gheor- tul Capșa, Labiș, cu companioni bine dispuși... Să o
ghe Grigurcu (care va împlini anul viitor, în aprilie, ascultăm pe o prietenă a Mariei Polevoi (balerină
84 de ani), o personalitate poetică și critică extra- la Ansamblul „Ciocârlia” al MAI, al Miliției și al
ordinară azi, cu o vitalitate de invidiat (să subliniez Securității Statului bolșevice), care a dat de gol ce
că Gheorghe Grigurcu a fost cursant exmatriculat i-a mărturisit atunci, în chiar noaptea accidentu-
din Școala de Literatură, „în urma unei vizite făcute lui, frumoasa dansatoare: Ştiţi cum l-a cunoscut pe
lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților Nicolae Labiş? În prima parte a serii Poetul a şezut
vremii”). Tot din Școala de Literatură, Doina Sălă- pe un scaun în faţa Mariei, apoi ea l-a chemat şi a
jan e mai mică doar cu două luni și ceva decât Ni- mai stat lângă ea. Îi făcea impresia unui copil mare,
colae Labiș, împlinește 84 de ani în februarie 2020, ciudat, ironic. A recitat la insistenţele companionilor
o voi pomeni și mai jos. şi mai mult pentru a «scăpa de gura lor», dar apoi a
Nicolae Labiș a murit după ce a împlinit făcut-o cu căldură, bucuros că este ascultat cu înţele-
21 de ani (20 de zile mai târziu), în decembrie 1956, gere. S-a amuzat întrebând-o pe Meri dacă «mai vă-
la București (unde e și înmormântat). În noaptea zuse de aproape, în carne şi oase, un scriitor, un poet
de 9 spre 10 decembrie, la ora 2.30, în prima zi când şi dacă da... sigur era mult mai bătrân ca mine!».
la București se punea în aplicare mersul de noapte Meri l-a întrebat cum se face că este singur. Ei i se
al tramvaielor, a intervenit mâna destinului. Labiș a părea neobişnuit ca un tânăr atât de «fermecător»
fost împins de la spate să moară. Să ne amintim. În să fie, mai ales să bea, singur. «Nu sunt singur, sunt
2005, scriitorul Imre Portik, coleg cu Labiș la Școa- cu...» şi a arătat sticla sa. Mai departe, rezumând,
la de Literatură, a publicat memoriile sale, „Hora Maria Polevoi l-a invitat pe Poet la ea acasă. Pentru
morții. Consemnări despre prietenul meu Nicolae a nu mai da loc atâtor comentarii, urmau să plece
Labiș”, în care a subliniat și faptul că Labiș a fost fiecare separat şi să se întâlnească abia în staţia de
împins la tramvai în noaptea accidentului: tramvai. Peste ani, frumoasa dansatoare avea să se
– Cum a dat nenorocirea asta peste capul sinucidă în tăcere, în iulie 1978... Ce voiam să rețin
tău?... Ai fost beat? din această relatare era singurătatea poetului Nico-
– Nu, n-am fost beat. E adevărat că am lae Labiș...
băut în după-amiaza și în seara aceea, dar nici mă- Cum era Labiș? La 17 ani a fost admis la

4 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Jurnal comentat

Școala de Literatură, în 1952. De la început, din securiștii lui Gheorghiu-Dej? Nu se putea ca Labiș
1950, școala a fost condusă de Mihai Novicov. A fost să nu fi avut un securist pe urme, care să-și fi pier-
desființată în 1955. De fapt, în 1954 școala s-a trans- dut capul după ce l-a văzut intrat în grațiile unei
format în institut, iar în 1955 s-a dizolvat în cadrul rusoaice (probabil că era și un KGB-ist pe urmele
Facultății de Filologie din București. După desfiin- ei), ținând să fie el mâna destinului!
țarea Școlii de literatură, cei care aveau diplome și Labiș, minunatul poet intuitiv... Cum era
bacalaureat au fost primiți la facultate. Școala de el, mă întrebam, într-o fugă a vieții – îl dau de gol
literatură, cum i se spunea pe scurt, aflată în sub- și cele câteva scrisori adresate colegei de la Școala
ordinea Uniunii Scriitorilor, funcționa într-o clădire de Literatură (plecată la Cluj), căreia Labiș i-a scris
de pe șoseaua Kiseleff nr. 10, în apropiere de amba- drept autograf pe volumul „Primele iubiri”: Doinei
sada Uniunii Sovietice (denumită Casa Toma Steli- Sălăjan, cu dragoste. Voi cita din ele (sunt scrisori
an, care actualmente adăpostește sediul PSD). Elevii editate de Mircea Coloșenco), de curiozitate. În 30
locuiau toți într-un cămin special, cu un regim des- august 1954, îi scrie Labiș (avea 19 ani): Eu lucrez la
tul de auster, și duceau aproape o viață de cazarmă. „Gazeta literară”, unde mă prezint din an în paşti. În
Școala avea o bibliotecă vastă, organiza conferințe curând, voi pleca acasă, c’est à dire „în documenta-
cu invitați români și străini, asigura acces la teatre re”. Acolo, voi relua ocupaţia mea centrală din lunga
și oferea salarii cursan- vacanţă pe care mi-am
ților. La 19 ani, în 1954, făcut-o: călăria. Actual,
după absolvirea Școlii mă prezint ca un jokeu
de Literatură, Labiș a desăvârşit. Lucrez la
fost angajat la revis- un volum care, cred că
tele Contemporanul și va ieşi mult mai bun
apoi Gazeta literară. decât restul delirurilor
În 1956 participă la o mele semilirice de până
conferință pe țară a ti- acum. Între timp, sfidez
nerilor scriitori, publi- muzele şi dau periodi-
că două volume, „Pu- celor stanţe ridicole. Iar
iul de cerb” și „Primele în 13 septembrie 1954:
iubiri”, și pregătește Nu m-am dus acasă,
pentru tipar cel de-al după cum n-am mai
treilea volum, „Lup- trecut nici prin Cluj.
ta cu inerția”, care-i Treburi redacţionale
va fi publicat postum mă reţin în Bucureşti
în anul 1958. În anul până după Congresul
morții, 1956 (an al re- Partidului. Dacă vrei
voluției antibolșevice să-mi scrii, scrie-mi pe
din Ungaria, imposi- adresa „Gazetei litera-
bil de ignorat în Ro- re”. Deocamdată mai
mânia), la Capșa, în stau la Şcoală, însă,
timpul unei discuții anti-sovietice privind revoluția cred că, în curând, am să mă mut într-o chilioară
maghiară, Labiș s-a ridicat și a recitat cu voce tare pe care am găsit-o. Este foarte mică (4 mp), dar este
„Doina” lui Eminescu, poem patriotic interzis; la acceptabilă. Despre viaţa mea cotidiană n-am prea
nunta Ioanei Zamfir (colegă la Școala de Literatură) multe de spus. Am program de la ora 5 după masă
ceruse Basarabia, împreuna cu Paul Goma, pentru şi dimineţile sunt liber. Ora târzie la care isprăvesc
reîmplinirea României Mari și cântase Imnul Regal, serviciul mă împiedică să fac obişnuitele orgii. Le-
scandând „Trăiască Regele!”. De asemenea, el a par- am mai rărit. Singura pasiune zilnică: cafeaua. Mi-a
ticipat la reuniuni în cursul mișcării studențești în plăcut poezia ta din „Steaua”. Te rog foarte mult
București, din noiembrie 1956... Trageți o concluzie, să ne trimiţi o poezie pentru Congresul Partidului.
dacă doriți. Până la Revoluția din 1989 au fost in- Dacă accepţi, lucreaz-o cât mai mult şi vezi să fie
terzise de comuniști „Doina” lui Eminescu și orice pe linie, pentru că cenzura este foarte atentă cu noi.
discuție legată de Basarabia sau reîntregire! Interzis Sau de la Mălini, datată 30 iulie 1956: Dragă Doi-
era și Imnul Regal. În anii 1980 securiștii lui Ceau- na, Când ţi-am primit scrisoarea, credeam şi eu că
șescu îi urmăreau „la sânge” pe cei care incomodau mă poţi invidia. Eram liniştit în tovărăşia munţilor
regimul, e greu de înțeles în ce hal își făceau datoria şi cărţilor mele. Călătoream mult, luasem o maşină

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 5


Jurnal comentat

confortabilă a ziarului local, mă bucuram şi mă in- şi pe învăţătoarele tinere, care sunt geloase la rândul
dignam, pe rând, în condiţii vecine, totuşi, cu seni- lor în bloc pe fetele de ţăran etc. Majoritatea timpu-
nătatea. Dar sora mea cea mare a suferit un acci- lui mi-l consum lângă Diderot, René Descartes, până
dent grav – un beţiv a aruncat-o dintr-un camion, la Baudelaire şi Valery.
pe când se întorcea dintr-o excursie. Umărul stâng îi Nicolae Labiș, rămas la 21 de ani, cu o
este fracturat foarte rău şi am o sumedenie de griji. operă neterminată în anii 50 ai secolului trecut, e
Nu mă mai invidia deci. Vreo lună şi jumătate voi un poet canonic în 2019 (și pe lista cu o sută de po-
sta lângă suferind, ceea ce, pe lângă altele, mă irită. eți canonici apărută în România literară, anul ăsta).
Scriu, totuşi, destul de mult, citesc încă şi mai mult. Labiș are parte de zeci de cărți consacrate lui, de mii
Uneori petrec destul de bine. În sfârșit, o scrisoare de cronici-evocări, an de an fiind reînviat. Lasă că
mai lungă, datată 14 august 1956 (cu trei luni îna- are parte și de un festival perpetuat 51 de ani, care a
inte de moarte): Descumpănirea provocată de acci- dat literaturii române sute de debutanți (mulți con-
dentul surorii mele a trecut destul de repede; de altfel, firmând, fiind poeți de prim rang în epocile literare
este şi comod să vezi o soră, capabilă să-ţi cerceteze care s-au succedat). Auziți cum sună un poem al lui
căile inspirate de viciu, imobilizată acum în ghips, Labiș publicat acum mai bine de 60 de ani („Lupta
aducând la bust cu o statuie corpolentă. Cât despre cu inerția”, 1958), de parcă ar fi scris azi, un poem
cealaltă, cea mică, făptură adorabilă, ea se supără care-și înmulțește în timp valoarea (redescoperit și
pe mine numai atunci când rămânem singuri acasă, de folkiștii Nicu Alifantis și Ducu Bertzi):
când părinţii mei sunt plecaţi undeva şi, mai exact,
eu o las seara să aştepte prea mult în ceardacul casei Dans
încuiate. Într-un târziu, când apar, ea îmi arată cu
resemnare mâinele şi picioarele reci, tremură puţin Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
de frig şi mă mustră pe ocolite cu cele mai înduio- Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de
şătoare eufemisme. Atunci, veritabile mustrări de frunzare.
conştiinţă prind să lucreze în sufletul meu mizerabil. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,
Altfel, duc o existenţă ciudat de nouă, de care nu mă Tragică beție, moale legănare...
voi despărţi definitiv niciodată. Croaziere scurte, tur-
nee întâmplătoare, asta da, dar îmi prieşte prea mult Sîngeră vioara neagră-ntre oglinzi.
viaţa asta ca s-o mai las. N-am parte, aici, de linişte, Gîndurile-s moarte. Vrerile-s supuse.
ci de altceva mai de soi. Ştii principiul acceleraţiilor Fără nici o șoaptă. Numai să-mi întinzi
nucleare: împrejurul metalului radioactiv se aplică Brațele de aer ale clipei duse.
un strat net de grafit, care, ca o oglindă, întoarce ori-
ce particulă transfugă, fără milă, în masa violentă Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
şi înfuriată, pregătind astfel consumări explosive de Cîtă deznădejde pașii noștri mînă!
prim rang. Aici, cerul, munţii, oamenii, totul reflectă Ca un vînt ce smulge frunza din păduri,
ca sticla sau, mai bine, ca magica oglindă de grafit. Ca un vînt ce-nvîrte ușa din țîțînă...
Gândurile pe care le împrăştii firesc se întorc senten-
ţioase înapoi. Este în mine o vijelie încordată, care Mîine dimineață o să fim străini,
bucură şi făleşte sufletul meu. M-am reîmprietenit Vei privi tăcută mîine dimineață
cu toţi cunoscuţii din puştie şi, când mă văd – ies Cum prin descărnate tufe, în grădini,
destul de rar din bârlogul meu de urs – un roi de Se rotesc fuioare veștede de ceață...
cumsecădenie mă trage spre cârciumă. Discuţiile
sunt într-adevăr spirituale. Aceşti ţărani de mun- Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,
te, bine hrăniţi şi bine munciţi, au nu numai bun- Cînd mi-am plîns iubirea destrămată-n
simţ, ci mai ales intuiţie şi o fantezie extraordinară. toamnă,
Se discută mult şi slobod politică. Dacă o mână de Și-ai să-asculți cum cornul vîntului mereu
contabili şi referenţi m-au ales tacit arbitru al elegan- Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.
ţei, mă simt într-adevăr preţuit, fiind ales de ţărani
arbitru al interpretării evenimentelor. Dar aceasta Pe cînd eu voi trece sub castani roșcați,
este numai un condiment al ocupaţiilor mele, lângă Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,
celălalt, şi distribuit mai rar, al escapadelor erotice Și-or să mi se stingă pașii cadențați —
prin livezile care noaptea oferă culcuşuri rourate de în nisip, scrîșnită, lașă remușcare...
nepreţuit. Ştiu câteva fete de ţăran, care în bloc sunt
geloase pe servitoarele de la şcoală şi pe funcţionare (23 septembrie 2019. BV)

6 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Poesis

Poeme

Vasile BAGHIU
pe linia imaginară de sosire,
care este și de plecare,
LUCRURI INSUFICIENT LĂMURITE la semi-maratonul din Lyon,
unde am participat de pe margine
Viața dă un țipăt uneori, cu tot entuziasmul rămas
ca păsările acelea colorate în ultimele clipe ale excursiei,
din grădina botanică din Cadiz, experimentați pedeștri ai timpului pierdut.
niște papagali foarte probabil, Vezi cum se despart apele sufletești?
ascunși oricum în desișul palmierilor, Din locul tău se zărește mai bine
sus, în coroane, unde nicio vietate nu-i tulbură, ce va fi să mai fie,
cum nici pe noi nimeni și nimic plus intuiția feminină și tot restul,
nu ne-a distras de pe cale. însă de aici, din depărtare,
Ai văzut? Marea aduce un adaos puține șanse, înafara unui noroc chior,
de mirosuri acestui parfum de portocal, care nu vine niciodată fără picătura de disconfort,
floare și fruct împreună, abia distinsă de fapt,
într-un anotimp etern, printre detalii sâcâitoare.
ceva între primăvară și vară,
fără capăt,
toată viața, ALBIE COMUNĂ
și parcă un pic și dincolo de ea,
unde începe, cum se știe, toată povestea, Ofertele combinate din timpul zborului
oricum lucruri insuficient lămurite, vin să completeze imaginația,
secrete știute poate odată, care e mai mereu la pământ.
însă uitate, Suntem în aer la toate capitolele,
pe cale de a fi acum iar la amănunte excelăm,
descoperite din nou ceea ce compensează
chiar de noi. lipsa totală de aderență la un ideal.
Te simți și tu prinsă în tendințele conectării
la realitate care-i atrage pe toți?
PE MARGINE, LA MARATON La urma urmei, e mai simplu așa,
fără bătaie de cap pentru alegeri,
Trecerea prin stări și situații, și oricum totul curge în albia comună,
ascuns în propria carapace, în direcția bine stabilită dinainte,
e un test al puterii de a îndura indiferent de cât de agitați sau calculați
chiar și lucrurile în general suportate de toți, am fost pe parcurs.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 7


Poesis

în parte și pe seama scrisului,


care se trăiește mai întâi
NU MAI CONTEAZĂ și abia într-un târziu
se încadrează frumușel în pagină.
Trăitul și scrisul, da, poate, Te-ai lămurit cu rolul experienței
însă nu se pune problema așa, în înțelegerea lucrurilor?
ci într-un mod Eu sper că da,
un pic mai complicat, pentru că timp nu ar mai fi
din cauza vieții, și oricum
care nu se lasă prinsă cu una, cu două, nu mai contează.

8 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Poesis

Octombrie

Andrei ZANCA

într-adevăr, dacă vrei


să înțelegi, să ierți un om
Stau pe prag, și plouă. ascultă-i povestea copilăriei.
plouă înserat peste grădini  
și picuri de liniște se mistuie-n eu am încercat să folosesc cele scrise
adâncul meu, ca o neștiută durere spre a descoperi cele nescrise, atemporale
stinsă-n splendoare, însă cum să faci și concomitent, actuale
o disecție când lipsește leșul?  
  am băut cu toți
suferința coboară ori înalță spre a fi privit ca unul din ei.
dacă o traversezi fără jeluire am citit biblioteci întregi spre
și nu intri în mezalianță cu ea a mă convinge c-au mai fost
  și mai sunt și alții ca mine
însă prea mulți rabdă și rabdă  
cu o febrilă nerăbdare, să fie astfel și tot însingurat am rămas, în vreme ce
încât, dacă durerea și suferința nu cunosc mulți marșau și se adaptau, însă lumea
un răgaz, să ne obișnuim încet și cu ele  
cu această viață pe caste devine, se preschimbă, pe potriva
în care ura urcă, disprețul a ceea ce iubim, cui ne dedicăm în timp.
coboară?  
  mulți îndrăgesc însă lucrurile, făcăturile
de copil mi s-a tot spus profitul și puterea, mai mult decât aproapele
din toate părțile, cine sunt cum spunea și Bunicul: fără de dumnezeu
cine trebuie să fiu, însă eu în inimă, nici unire, nici vreo schimbare.
știam de pe atunci că-s altul iar, dacă nu intervine în lume e tocmai
funciarmente inadaptabil spre a ne trezi, spre a vedea ce am făcut
  din ea    –     și surâdea, privindu-mă
și aproape toată viața mi-am petrecut-o  
camuflând asta, altminteri lumea m-ar fi mintea justifică totul, inima, nimic
terminat de la o zi la alta, iar asumarea însă, deși solitudinea mea a sporit în vreme
m-ar fi frânt, m-ar fi băgat în groapă nu am fost, nu sunt niciodată singur.
vorba lui Kleist: „pentru mine nu există  
remediu în lumea asta“ de vreme ce haosul e tot ce încă nu se înțelege,
  tot pe-atât de lipsit de întâmplător e hazardul.
 

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 9


Poesis

fiecare-și poartă-n cârcă păcatele, unii le regretă  


alții le dosesc în adânc cu o mulțumită ură de sine ieri, un tânăr m-a întrebat, ce slujbă
  să-mi aleg, fără a-mi dăuna mie și altora
să te asculte cineva fără întrerupere, face bine într-o lume ca asta? 
însă cine te mai ascultă acum, când timpul a zâmbit stingher, dând fugă la companionii
e un lux? lui care râdeau privind la ceva pe
  ecranul celularului
și-apoi, vine o vreme când din toate cărțile
de pe rafturi, nu mai deschizi decât două-trei nopți întregi mă bântuie
pe care le ai la inimă gândul că trăim într-o lume
  de infuzori ce dau ocol
undeva, există însă un meleag în care ultimelor redute ale celor
acțiunea nu mai e urmată de o reacție consecvenți, smeriți
  și autentici, ale celor
aici însă ne lasă pădurile, se retrage cu inima învăluită-n pace.    
încet și îngerul apelor, totul pare a fi doamne, cât de sacru totul
ca atunci când prin gândirea fără de ce sacru totul, într-o lume
conștientizare se ajunge într-un punct în care domină superficialitatea.
dinspre care începe autodistrugerea nimic nu se termină aici:
și nu mai posibilă nici o reîntoarce. mai nimeni nu și-a cerut și
când bezna îngheață, demonul nu-și cere iertare.
apare în costum, vorbind cu altminteri de ce ar fi izbucnit
glas de serafim în plâns îmbrățișând gâtul calului
așa a fost, să fie. acolo, la marginea trotuarului, Friedrich?
și plouă, plouă firav  
iar eu sunt încă tot aici
pe prag, și-ncet mă pătrunde Octombrie. în fața unui talger cu nuci
mireasma pământului umed și-o ulcea cu vin, stăm împreună
coborând adânc peste o pace nestinsă prieteni și cunoscuți, depănând
  amintiri, iscând întrebări tot
  atât de vechi ca propria viață
În campaniile lor prin Orient  
romanii legau pruncii uciși însă, după atâția ani petrecuți împreună
de gâtul mamei lor până vezi deodată, că înțelegerea lor duce
când putrezeau -  și m-am întrebat doar până la convingeri, de care se agață
mereu, oare cum mai puteau ele ca înecatul de un ciot
să-și continue viața, în numele cui  
grație cărei puteri  reușeau totuși prinși în aura mefientă a meleagului
să trăiască mai departe  -    există vreun din care nimeni nu se poate desprinde
răspuns ori mai degrabă există mesaje așa de ușor, o aură țesută din detestări
fără cuvinte care se dovedesc resentimente, nemulțumiri și pizmă.
a fi și cele mai adevărate?  
  unii au scris câteva cărți.
nu ne mai ucid cei din afară. cărți gonflabile, cărți
ne termină mărginirea impermeabile, rari
dinlăuntru, prostia  
înșurubată-n vârf. cei cu adevărat însingurați
  din ale căror cărți se înalță
însă cum poți pedepsi un om o mână trezitoare  -  puțini gândindu-se
care nu resimte nici o vină? la faptul că într-o bună zi vom fi doar
              oale și ulcele
în basmele nordice, bestia o trecere printr-un spațiu al dezumbririi
somnolează un arc de timp, și-apoi               fără de menajamente.
se trezește din nou.  

10 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Poesis

strigătul unei bufnițe a sfâșiat să fie împăcată și să mă accepte, azi


tăcerea înserării, și mi-am adus aminte  
de o veche vorbă cretană, bufnițele duc cu ele se ascund ei în spatele
sufletele celor morți gândurilor și-a inimii mele
  și când mă întorc  –   pustiu   
în această penumbră zac  
și vorbele mele așteptând schimbarea se petrece însă chiar în momentul
să se înalțe în tăcerea când o contempli, căci dincolo de orizont
crepusculară, când deodată era și încă mai este totul bine, nu-i așa?
unul a murmurat abia auzit:  
      le cose belle sono lente. obișnuința, obiceiul par să învingă
  mai întotdeauna, și-apoi vine o zi
și-am luat-o singur pe străzile pustii când te întâmpină cineva ori
și-un trecător necunoscut a murmurat ceva, mai mult ori mai puțin
câteva vorbe așa, într-o doară. banal și-ntreaga viață
  se cutremură până-n
erau vorbele pe care le așteptam adânc de adânc.
cu înfrigurare, ca pe o confirmare  
lăuntrică. când m-am întors  -  nimeni. să ni se tragă oare totul
  de la pervertirea demonică
copil fiind, trebuia să ascund în vreme a cuvintelor
ce știam și ce credeam, ca lumea      dintâi, sacre?

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 11


Poesis

Asta e tot ce contează

Ciprian MĂCEȘARU
intimidat tata a încercat
*** totuși să se opună ieși
domn’e afară noi ne-am
un băiețel se juca pe trotuar dat seama... eu pentru că
cu o prună uriașă, o lovea ușor i-am văzut adidașii adidas
cu șpițul și se gândea la maică-sa, numai el avea așa ceva erau
încă un an și o să avem casa noastră, aduși din germania și erau
îi spusese ea de crăciun. băiețelul galbeni cu linii albastre mama
a luat pruna de jos, se cam storcise, pentru că… mama nu știu cum
a șters-o de bluză și a mâncat-o, a dar cu siguranță știa se uita la
simțit între dinți sâmburele tare și lupta celor doi cocoși și zâmbea
rău, l-a scuipat pe trotuarul cu smocuri tata întindea mâna vecinul poc
de iarbă izbucnind din asfaltul crăpat, îl ardea cu lingura peste degete
l-a lovit cu călcâiul, o dată și încă o ieși domn’e dracului afară
dată, dar sâmburele nu se spărgea. atunci am început să râdem
de crăciun, mama lui îi va aduce ne amuza să-l auzim pe tata
iarăși cadouri din franța și îi va cum îi spune domn’e unuia
spune: încă un an, dragul meu, care năvălise ca un gangster
lucrurile n-au mers cum mi-am în casă a râs și emil și-a dat
dorit, dar uite, are bunica grijă jos ciorapul era frumos părul
de tine. tălpile tenișilor erau moi, bogat îi curgea până pe umeri
durerea îl ardea din călcâi până mușchii îi jucau sub cămașă
în țeastă, sâmburele nu voia să ptiu a făcut ca o babă pompierul
se spargă. ar fi putut să-l păstreze, vecinul a scos din buzunar un
de crăciun să îi spună străinei: pumn de bomboane din alt
te-am mâncat, iar asta e inima ta buzunar iute ca un pistolar o
sticluță de uzo apoi din
buzunarul de la piept încet
*** o brățară din scoici minuscule
prinse pe o bandă îngustă de
emil vecinul nostru tirist piele cât a mai purtat mama
l-a speriat îngrozitor pe brățara aia ce fericire i-a luminat
tata-ntr-o seară și-a tras chipul când vecinul a întins mâna
pe cap un ciorap de damă sa viguroasă lăsându-i în palmă
și cu o lingură de lemn în brățara într-o altă viață mama
mână a dat buzna la noi mea… și priveam ochii ei umeziți
era un tip înalt musculos tata citea eticheta uzo ce naiba

12 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Poesis

e uzo o vedeam pe mama călătorind MARELE ELAN IRLANDEZ


cu tirul străbătând lumea întreagă
tirul ar fi fost împodobit cu beculețe rezemat de un stâlp,
colorate mama ar fi fost fericită fumam si scărmănam cu bombeul asfaltul,
vecinul musculos îmbrăcat în dând la iveală cartofi, mii de cartofi,
trening adidas și încălțat cu adidași ca într-o erupție de țiței
adidas ar fi ținut-o lipită de el
sărutând-o în timp ce numai cu-o cartofii tâșneau și mă gândeam la kavanagh
mână ar fi răsucit volanul pe străzile și la al său patrick maguire,
din milano viena atena paris sau madrid la faptul că n-am fost pe lângă inniskeen,
că n-am urcat colinele din shancoduff

*** m-aș fi întins pe iarbă,


să văd cum cerul mi se lasă-ncet pe față,
mergeam în tăcere pe trotuar, cum mă îmbracă-n norii lui paul henry
roţile căruţului erau silenţioase,
globuri mari de lumină galbenă vreo zece mii de ani aș fi rămas acolo,
atârnau din vârful stâlpilor de beton, ivindu-mă apoi uriaș, precum din turbă
strada era pustie, înaintam pe lângă elanul irlandez
gardul rafinăriei, imensele rezervoare
argintii luceau în bătaia lunii ca
nişte burţi grase de peşte, le priveam ***
prin ochiurile romboidale ale gardului.
„doar unul de ar sări în aer şi casa am plecat din romană cu
noastră ar fi rasă de pe faţa pământului”, ghiorăială în maţe pe sub
îmi spusese tata cândva. când am ajuns trotuar mişunau cârtiţe
în capătul străzii, am cotit-o la dreapta, iluminate m-am oprit la
prin spatele rafinăriei, pe o alee plină turcii mei am luat ca de
de gunoaie, am mers până ce aleea obicei sendviş şi-o apă
s-a-nfundat, tata a fluierat uşor şi 4 lei + 2,50 lei cu gura
atunci am văzut cum o bucată de pal plină am salutat o femeie
ce acoperea o spărtură din gard e dată care mi-a spus bună ziua
deoparte de cineva aflat în curtea domnule profesor nu sunt
rafinăriei, o mână a împins către noi profesor dar femeia avea
o canistră, apoi încă una, tata le-a luat deasupra cearcănelor
repede, le-a culcat în căruţ, le-a acoperit nişte ochi încă vii la o
cu o pătură, apoi mi-a spus în şoaptă: „hai!” adică nici nu părea mai
ne-am întors tot în tăcere, eu tremuram în vârstă ca mine aş
de frică, mă aşteptam să apară miliţienii, putea învăţa ceva de la
ea aş putea-o privi câteva
să ne bată cu bastoanele, să ne aresteze,
nopţi aş privi-o în ochi
dar nu s-a întâmplat nimic, am ajuns
până aş înţelege
acasă, tata a pitit canistrele în beci, a
lăsat căruţul în magazie, apoi a venit
la mine, stăteam în bucătărie, mă ***
holbam la un perete, m-a strâns în
braţe, m-a pupat, ochii îi străluceau m-am aşezat
de fericire. de ce a trebuit să mă ia în apropierea ta,
cu el nici până azi nu ştiu. încercase, potrivindu-mi grumazul
probabil, să mă pregătească pentru pe tăişul umbrei tale
viaţă, îmi dăduse o lecţie importantă
şi era mulţumit că totul ieșise cum când ai plecat,
trebuie. mă strângea în braţe şi mirosea am văzut că
ciudat, mă holbam la pereţii pe care sângele meu
erau pictaţi cu trafaletul nişte palmieri ţi-a colorat umbra
prăzulii, oribili, totul era atât de absurd,
tata râdea şi mă sălta ca pe un sac de cartofi (din volumul omonim în curs de publicare)

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 13


Poesis

viața e un teren minat

Florin CARAGIU
și atunci nu ai, doar, ceva,
ci pe toate cele ce sunt,
atracția legate de tine prin Voia
în care liber se mișcă.
în fața morții, neajutorați, duși de mână,
reînvățăm dependența de altul,
care ne duce spre o copilărie setea
mai fragedă și neînțeleasă.
spune-mi ce ai pe suflet,
topirea granițelor ferme ne invită la zbor. dragoste ce-mi inunzi țărmurile,
de nu mai știu
acum simțim stânjeniți unde-ncep și unde mă sfârșesc,
că-n toată vremea ne-am îmbrăcat pe dos:
am purtat pe sub corp, al cărei chip revarsă
mototolindu-l în fel și chip, sufletul. peste ape începutul de lume.

acesta n-are nevoie să spună ceva:  mă fac luntre și punte


se dăruiește și se primește întreg. peste nopțile tale,
până tresare pe buze roua,
haina de nuntă-i tocmai lăuntrul, la despărțitura dintre suflet și trup. 
ce tinde să iasă din ascuns,
ca o frumusețe ce-atrage dragostea.  punctul meu de sprijin,
am cucerit universul!

averea
vizita
ce-nseamnă al tău,
când orice avut se destramă? memoria și emoțiile
locuiesc împreună în creier,
toate cad la un semn, poți colora
lanțuri se rup ca nimica, filmul vieții prin iubire.
piatră pe piatră nu rămâne,
numai legătura dragostei ține! trecutul este salvat
când ființa-i o casă de oaspeți,
să ai ceva este, deci, să iubești. în care intră toate cele ce există,

14 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Poesis

fără să se îngrămădească închinare


sau să se-mpiedice
de contururi rezistente. tot ce-nchini, dăruind cu dragoste
lui Dumnezeu, nădăjduiești
rănile băltesc de lumină, să iei cu tine în fericirea veșnică:
nu mai simți nevoia părinții, frații, copiii, prietenii,
să faci gestul reflex de apărare. oamenii de aproape și de departe,
cunoscuți și necunoscuți,
trăiești să spui animalele, vegetația, pietrele
cât de bine-ți este să fii aici. apa, aerul, focul și pământul,
lumina ochilor și vrăjmașii.

intervenția
viața e un teren minat
ori de câte ori mă duc la spital
să fac o operație, oamenii poartă cu ei traumele,
explozii surde răsună-n urechi,
m-apucă așa o bucurie, așchii de amintiri au rămas în carne.
parcă m-ar invita Iisus
să-i țin de urât pe Cruce. creierul caută suprapuneri,
strigă după ajutor în limbaje criptate,
vin, Doamne, zic, nu le poți decoda.
și trec peste teama firească
ca peste un pârleaz, doar primești durerea în tine
cu-nfrigurarea unei nădejdi și încerci să te schimbi,
te rogi ca niciodată pentru asta.
de a suferi nu numai pentru mine,
ci pentru tot neamul meu (din volumul în curs de publicare Ca să visezi și
și pentru toți oamenii, să-nviezi, Platytera, 2019)
pentru toate ființele vii

și pentru tot cosmosul acesta


cuprins într-un Vers.

schimbarea
zadarnic te strădui
să desparți neghina de grâu,
vederea prea de aproape
a răului te orbește;
așa-ți pierzi liniștea,
vorbești fără șir.

oprește-te!

caută sămânța de bine din toate,


cheamă Duhul Sfânt s-o prefacă
așa cum numai Dumnezeu știe.
trist e când ai
privirea fixă a mortului,
pentru că nu mai crezi în schimbare.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 15


Poesis

Poesia se aruncă
în ea însăşi
– o călătorie în bias secund –

Doru-Mihai MATEICIUC
ars pe frunte cu lauri
1. abia respir sub un val
bea! soarbe! înghite!
lasă poesia să curgă ascuns în respirarea domoală
precum sângele a sutienului tău du-te-vino
în colțurile gurii beau bere o sting cu rom alb
te sărut dinăuntru înspre periferia ta
să rămână în barbă pe piept
șterge-o cu această e totul în regulă? mă întrebi
coală de hârtie ești foița de celofan
închide ochii!bea!soarbe! care mă înconjoară
letal
moartea precum viața
se poate înghiți în curgere
poesia pulsa! poesia zvâcnea!
femeia căuta alt copil 16.
bei cafea? mă întreabă îngerul
valuri căutau coralul stând picior peste picior
ucis pe nisip de un peste coama inimii mele
soare alb ca o trestie
beau încet cu paie rogvaiv
îmi place să țin
12. două bețișoare de urechi
domnule poet, la ce folosește într-un expreso fără zahăr
atâta piele pe frunte când bei închizi ochii
ca s-o întinzi îngerule încerci să vezi ceva
să omori ridurile să râzi treci în altă dimensiune?

întregit sub aura mea tac răspunsul


mă întind într-o stea sug îndelung bețișoarele
care astăzi unul după altul
nu va cădea nu va cădea de parcă aș trage din țigară

respir încet sa nu mă audă deșteptarea amară


soarele acestei dimineți într-un ținut ostilvinil

16 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Poesis

cu la femme infame
cu what seams only beans 24.
beți și voi singuri
deșteptare amară avion ca o gară beți împreună singuri
eu zbor într-un tren marfar sau sunteți beți
liliac ascuns în umbra lui și singuri
printre cuvinte zvârlite-n viscol
știi care este diferența
hei! bei? între timp și eternitate
da!da!da!orice!
despre cafea era vorba mie imi ia puțin timp
cafeaua ta rogvaiv să-ți explic
ție îți ia o eternitate
în loc de zahăr presari piper mozaic să înțelegi
bețișoarele de urechi prea multe
închipuie o cunună de spini
în jurul coamei tale în aura ta 26.
burebista era rus
a ars
20. a nimicit
dansul mangustei viile
este viața mea
mangusta face copii noi nu mergem
cu femei diferite să prindem pește
noi mergem la pescuit
mangusta
aleargă înoată eu am jumătate de cort
mangusta iubește să privească în ochi îl pun cu spatele la soare
cobra regală a nopții trag un pui de somn

cobra fricilor cobra minciunilor hm. ești mai scump decât


cobra care se înalță o mașină de tuns iarba
ucigașă încet încet bunul tău simț are două sezoane
în fiecare femeie de casă de inflorescență

există femeia mercenar altădată e ca niciodată...


există femeia vampir alfabeți în loc de analfabeți
și nu uitați există femeia
care se preface proastă
34.
lungi gene au palmele
23. gura ta îmi înghite retina
poesia singură nu există sunt atât de vulnerabil
este libertatea sub valul care te înconjoară
bărbatului obligat să treacă
prin cel puțin o femeie trupul tău e valuri în spume
și spune-mi și spune
drumul spre poezie iubirea precum moartea
trece prin poet pot fi domnișoare de onoare
revelat sau relevat
drumul este sângerare ce oroare la propria nuntă
să fii închis într-o
iaca trece calul femeie oarecare tu
îmi ia valul bărbat mire cărare

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 17


Poesis

37.
am un prieten imaginar aluatul al lui altul
mă lasă să câștig mereu îl frământ încet cu mir
la jocul de dame-n zadar și-l închin în patru puncte
să usuc înc-un arin

38.
dacă trebuie 45.
nasc un copil de crăciun tata m-a moșit
ai dreptate cu mama
iei primul pahar
cu prietenii reni am văzut cuțitul
cu care bunicul
suni la tăia porcii
„mi s-a rupt apa” pus în jar
șters cu palincă
așa a vrut Dumnezeu
să ovulez mereu acum înțeleg de ce
sunt atât de român

41.
calcă-mă pe cap 47.
până mă îneci eu sunt o cruce
în sărutul tău otrăvit care-și face cruce
acum trăim acum iubim
ceva ce nu știm că există
44.
eu mi-aș face o icoană e dansul prafului extatic
din lemn verde de măceș vibrația de libelulă șoapta
ca să duc încet toți spinii suntem în axa unor piramide
ce nu mi-au făcut băieți ascunse-ntr-o pendulă a lumii

eu mi-aș face o casă mică doar noi doar dacii liberi


din fier care taie bradul noi râdem noi nu știm
și înalt cu tot ce am nu ne mai temem
te-aș iubi din an în an de moarte. în astă noapte

ca să știe-orice străin brazii vor începe a vorbi


că la mine patu-i neamul cuvintele
și frățânii i-am cules vor izbucni uriașe
și i-am adunat în altul din fiecare carte

18 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Cronica literară

Paul Georgescu
30 de ani de la moarte

Ioan HOLBAN
„Rostul literaturii nu e de a prezenta o ava- strucţie epică, personajul devine un mecanism com-
lanşă de fapte dramatice, din ce în ce mai spectacu- binatoriu, persoana sa putând fi oricând substituită
loase, până la cascada finală (despre asemenea fapte cu o alta, condiţia rămânând aceea de a nu se modi-
ne informează ziarele, memoriile oamenilor de acţi- fica suma de calităţi din „spatele“ numelui propriu:
une, cărţile de istorie), ci de a explica modul anume persoana poate să se schimbe, dar figura trebuie să
în care faptele spectaculoase, sau deloc, s-au întâm- rămână aceeaşi. Iată, de exemplu, cazul romanelor
plat, şi mai ales de ce cineva, dintre atâtea posibili- Revelionul şi Vara baroc; cuplul Tiberiu-Corina din
tăţi de acţiune, teoretic infinite, şi-a ales-o tocmai pe primul roman este înlocuit în cel de-al doilea cu pe-
aceea pe care şi-a ales-o, iar nu pe oricare alta dintre rechea Milan-Riky Riky, păstrând însă aceeaşi dina-
ele, de ce, în ultimă instanţă, cineva a evoluat într-un mică a relaţiilor conjugale: femeia, rob al fenome-
anume fel, dintre atâtea posibile“. Acest fragment nului, nu visează decât la momentul când va reuşi
din romanul Revelionul pune în evidenţă opţiunea să-şi smulgă bărbatul din empireul abstracţiunilor
prozatorului pentru un anume tip de povestire în pentru a-l implanta definitiv într-o carieră sigură
care interesează mai puţin ce se întâmplă şi mai mult din planul social, aducătoare de confort, „lux, calm
cum se produc evenimentele. Receptarea adecvată a şi voluptate“; „eminenţa cenuşie“ a Platoneştiului
acestor texte, pentru care epicul constituie planul din Vara baroc adună calităţile atoatecunoscătorului
secund al naraţiunii, presupune o lectură activă, tot- Gică şi ale vicleanului Monel din Revelionul; Gabriel
deauna atentă la acţiunea resorturilor ascunse care Dimancea schimbă cercul de prieteni pentru a re-
condiţionează opţiunile personajelor; acceptând găsi aceleaşi figuri sub nume noi: Radu, Emil, Vlad,
pactul propus de narator, presupunând renunţarea din primul roman pot fi redescoperiţi în Victor, Să-
la acel fir conducător al lanţului evenimenţial, citito- nducu, Dogaru, din cel de-al doilea; Iulia însumează
rul trebuie să-şi asume un anume registru al lecturii, toate calităţile personajului feminin din Vara baroc:
corespunzător schemei compoziţionale a textului. Dorinţa, nepoata lui Maltezi sau văduva pe care o
Romanele de acest tip nu pot fi povestite, „fabula“ vizitează Gabriel şi Milan pot reface figura absentă a
lor firavă va fi repede uitată; prim-planul lecturii soţiei lui Dimancea. Deplina continuitate între cele
este ocupat de personaj, al cărui nume va fi investit două romane se realizează, aşadar, nu numai prin
cu o sumă de calităţi, iar etapele evoluţiei sale repre- intermediul personajului focal, ci, mai ales, la nive-
zintă, în fapt, reperele care rămân după ce ultimul lul acestui transfer de calităţi, corespunzător unei
cuvânt va fi închis definitiv sau temporar uşile lumii structuri de adâncime a naraţiunii.
povestite. Locul în care se desfăşoară acţiunea celor
Elementul care realizează coeziunea de- două romane este Platoneşti; o noapte a anului 1924
plină a romanelor lui Paul Georgescu este numele în Revelionul şi luna august din vara anului 1926 în
propriu. Vorbind despre Gabriel Dimancea, Milan, Vara baroc precizează coordonatele timpului poves-
Iulia, Tiberiu sau Dogaru, povestitorul nu urmăreş- tit. Existenţa în spaţiul oraşului provincial este, apa-
te – cum observam mai înainte – persoana, ci figura rent, apatică, uniformă, amintind de dinamica vieţii
personajului. În virtutea acestui principiu de con- din sadovenianul loc unde nu se întâmplă nimic sau

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 19


Cronica literară

de „târgurile unde se moare“, pentru a relua sintag- şi noi, Tănase Scatiu, Enigma Otiliei); mai întâi, în
ma lui Cezar Petrescu; în spatele acestei cortine a Daniel Nistor, personajul central din Solstiţiu tulbu-
plictisului balcanic se ascunde însă agitaţia specifică rat, se pot recunoaşte protagoniştii din Doctorul Po-
marilor schimbări. Limitele acestui imperiu al ba- enaru şi Coborând, Gabriel Dimancea din Revelionul
nalităţii nu pot fi depăşite decât prin angajare pen- şi Vara baroc, iar acţiunea se consumă în „Castelul“
tru că dimensiunile fiinţei aspirând la completudine Şeitanilor din preajma Platoneştilor, din acest punct
sunt identice cu acelea ale dorinţelor şi obiectivelor de vedere romanul putând fi situat înaintea textelor
propuse. Aceasta presupune renunţarea la trecutul amintite până aici; comun întregii creaţii epice a lui
marcat de suferinţă şi opţiunea pentru viaţa prin şi Paul Georgescu este tipul belferului, privit de scrii-
în prezent; după criza erotică provocată de plecarea tor cu simpatie dar şi cu distanţă ironică: consecvent
Iuliei, Gabriel Dimancea descoperă eternitatea cli- cu sine şi cu personajul său, Paul Georgescu oferă
pei, voluptatea de „a trăi ceea ce trăieşti“. Această dreptul la existenţă literară unei categorii sociale,
foame de prezent traduce specifică perioadei interbe-
necesitatea certitudinilor lice, sporadic abordată însă
între ambiguităţile trecutu- de proza noastră. În Solsti-
lui şi virtuţile viitorului; în- ţiu tulburat, Daniel Nistor,
tre ficţiunea derizorie, hră- Dida şi Victoraş sunt re-
nită din amintiri sau vise şi prezentanţii tipului social
frenezia concretului, perso- amintit; nimic nou, până
najul alege a doua soluţie, aici, numai că pe Daniel îl
trăirea clipei care singură cheamă şi Felix, fata iubită
poate oferi sentimentul de de acesta se numeşte Otilia
„a fi în eternitate“. Şovăie- care, inevitabil, va pleca cu
lile, lipsa axului existenţial Leonida Pascalopol, gazda
sunt efectele acţiunii acelei sa este Dinu Şeitan a că-
perspective inversate prin rui fiică este Tincuţa, viza-
care fiinţa se raportează la tă, cum ştim, de intenţiile
valorile realităţii obiective; matrimoniale ale lui Tăna-
reperele care guvernează se Sotirescu, iar povestea
destinul uman îşi substi- „Castelului“ se leagă de
tuie reciproc calităţile în amintirea lui Andronache
funcţie de o anume con- care o iubeşte cu patimă
junctură: minciuna poate pe Kera Ana, Duduca; aşa-
deveni adevăr, virtutea – dar, personaje „vechi“ în
viciu, ceea ce este frumos devine urât. Experimen- cadre noi; şi în cadrele noi evoluţia firului epic se
tul existenţial pe care îl presupune trăirea clipei este păstrează întocmai, dar „modelul“ este transformat
urmat de comentarea lui. Traiectul care se stabileşte surprinzător: Tănase Scatiu Sotirescu este îndrăgos-
între momentul producerii experimentului şi cel al tit de Tincuţa, gospodină, cu simţul realităţii, atrasă
comentariului conturează unul dintre mecanisme- de agresivitatea masculină a pretendentului, făcând
le de elaborare a textului şi, totodată, o modalitate parte „din categoria nasoalelor plăcute“ care găsesc
de manifestare a personajului în naraţiune: „Expe- timp să „proustianizeze“ (la întâlnirea cu prietena
rimentez puţin şi comentez mult“, aceasta este „de- Oniţa „mâncăm madlene, bem ceai, ne mai aducem
viza“ lui Gabriel Dimancea: cel de-al doilea termen aminte… mai bârfim un pic…“, se destăinuie ea lui
al formulei prin care se autodefineşte personajul, Daniel), iar ciocoii vechi (Dinu Şeitan) şi ciocoii noi
comentariul, reprezintă premisa supravieţuirii sale (Tănase Sotirescu) se întâlnesc aici sub semnul ace-
după toate compromisurile care l-au condus la eşec leiaşi „concepţii“ despre cei care le asigură „huzur-
şi, în aceeaşi măsură, comentariul reprezintă nucleul lâcul“.
care naşte textul romanului. Trei personaje cunoscute sunt convocate
În multe privinţe, romanul Solstiţiu tul- pentru a ilustra trei categorii sociale: Dinu Şeitan
burat este un text de experiment pentru Paul Geor- („ciocoiul vechi“, omul secolului trecut), Tăna-
gescu, întrucât el constituie o sinteză a ceea ce a scris se Scatiu Sotirescu („ciocoiul nou“, omul secolului
prozatorul până în 1982, dar şi o reacţie a criticului douăzeci, „veacul mişcării, al întreprinzătorilor cu
care îşi strecoară subtil comentariul asupra unor umeri laţi şi cefe groase“) şi Leonida Pascalopol
cărţi consacrate ale literaturii noastre (Ciocoii vechi („burghezul gentilom“, un „om al capitalului“). Pe

20 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Cronica literară

ei şi, mai ales, concepţiile lor are a le cunoaşte stu- pentru Daniel, destinul are consistenţa ceţii, a spa-
dentul medicinist Felix Daniel Nistor în „unitatea de ţiului în perpetuă metamorfoză, încercând să „sem-
loc“ (Castelul lui Dinu Şeitan) şi mica „unitate de nifice chinuit şi halucinat“, în faţa ciocoilor vechi şi
timp“ (solstiţiul unuia din primii ani ai acestui secol) noi sau a oamenilor capitalului; „intelectualii“ Da-
pe care i le pune la dispoziţie naratorul; studentul, niel şi Dida nu au decât statutul unor parteneri de
venit aici pentru a-şi procura mijloacele necesare discuţii, „umiliţi şi obidiţi“ şi ei în planul social, ur-
continuării studiilor, învaţă în câteva zile tot ceea ce mând mişcările galbenilor, niciodată cunoscute lor;
a însemnat secolul abia apus şi află tot ceea ce anunţă acestei inadecvări la structurile unei realităţi agre-
zorii noului veac, conturând cu exactitate „situaţia“ sive, de tipul „care pe care“ sau „cine dă mai mult
sa care este însă şi „a mii de tineri încordaţi, repe- câştigă“, Daniel Nistor îi răspunde păstrând întreagă
ziţi înainte, ei neavând de ales între un înainte doar libertatea de a se forma pe sine ca om al acestui secol
mărginit de nimic, tensiune extremă a desperării. „din sinteza biruinţelor creatoare şi parţiale de până
Fără tragere îndărăt posibilă sau cotire (în hău?)“: acum“: libertatea de a visa la ceea ce va deveni cu do-
acel „înainte“ era reprezentat atunci şi acolo de „oa- rinţa de a păstra intactă condiţia intelectualului care
menii capitalului“ (negustorul Leonida Pascalopol, „trece prin toate, numai că el se întreabă la orice –
întreprinzătorul Tănase Sotirescu, bancherul Nicu DE CE? – şi face o teorie cu care, chiar de nu rezolvă
Iatan), faţă de care tânărul Daniel manifestă opozi- nimic, înnobilează viaţa“.
ţia definitivă a celui trăit în lipsuri, „îndărăt“ nu se Cu romanul din 1983, Siesta, Paul Geor-
poate întoarce pentru că are, în conu Dinu Şeitan, gescu se întoarce la un spaţiu epic al cărui contur
imaginea boierului falit dar cu „ifose“, supravieţui- fusese schiţat în nuvela O viziune a Paradisului din
tor derizoriu al unei lumi apuse, iar „cotirea“ nu l-ar volumul de debut şi trasat definitiv în Revelionul şi
putea îndrepta decât spre „tărâmul nesigur mişcă- Vara baroc: Sarica şi Platoneşti sunt numele fictive
tor al năzărelii“. Între aceste repere, Daniel asistă în ale unor locuri cât se poate de reale, desemnând
cele câteva zile la desfăşurarea unui adevărat basm, prin ele însele o arie geografică (Bărăganul de lân-
„adaptat“ la capitalism, într-o lume cu Cenuşăreasa, gă Dunăre) şi un hotar spre care spiritul se întoarce
Împăratul Verde, Făt-Frumos, Cosânzeana, Zmeul, mereu, obsesiv, pentru a-şi căuta aici vârsta scrisu-
Zgripţuroaica, guvernată însă de cu totul alte legi. lui, a tinereţii şi a raţiunii sale. Nu doar teritoriul
În Castelul lui Dinu Şeitan totul se vinde epic, ci şi modelul uman al personajului central
şi se cumpără; Leonida Pascalopol dă galbeni fali- aminteşte de cărţile anterioare pentru că, iată, An-
tului Dinu Şeitan „cumpărând-o“ astfel pe Otilia, drei Creţeanu este ultimul venit într-o serie tipolo-
Tănase se oferă să refacă starea materială a aceluiaşi gică deschisă de Matei Poenaru (Vârstele tinereţii)
în schimbul Tincuţei, iar de bunul mers al acestor şi definită de Gabriel Dimancea (Revelionul şi Vara
afaceri depind şi opţiunile politice ale personajelor baroc). Şi totuşi Andrei Creţeanu se deosebeşte mult
(dacă primeşte fata, Tănase se înscrie la conserva- de ceilalţi membri ai „familiei“ sale. Să ne amintim:
tori, dacă nu, la liberali): este aici, în rezumat, în- „mezinul“ şi „fratele mijlociu“ îşi dezvăluiau exis-
treaga viaţă socială şi politică a începutului de secol, tenţa sub semnul imposibilităţii de a-şi apăra hi-
supusă unei satire dintre cele mai percutante prin mera libertăţii absolute de otrava compromisului,
vocea „pamfletarei“ Lizica sau prin intermediul co- eşuând în Sarica sau în Platoneşti întrucât viziunea
mentariului lui Daniel şi al lui Dida. În dialogurile „paradisului“ lor era una a fluenţei continue, a trans-
acestora din urmă se adună, de altfel, problematica parenţei, a mişcării fără efort, a eliminării suferinţei
majoră a romanului lui Paul Georgescu; Daniel şi opţiunii, totdeauna căutând într-un „balans baroc“
Dida re-prezintă două moduri de a fi ale intelectua- imobilitatea zonei „pure“ a conceptelor; şi mereu
lului, cu principii deosebite; studentului medicinist verigile determinismului social le pulverizau visele
îi trebuie „voinţă, voinţă şi iar voinţă!“, în timp ce de libertate. Andrei Creţeanu are însă statura unui
pentru Dida, „vlăstar şubred dar rafinat al luxului luptător; a atacat în presă pe liberalii lui Brătianu,
în huzurlâc, cultivând măsura şi nuanţa şi armonia a refuzat înregimentarea în vreun partid politic din
ideilor delicate“, principiul de viaţă suprem este plă- convingerea că oricare dintre acestea este, de fapt, o
cerea; acelui „farmec al trăirii în sine“, de care se pă- cutie cu jucării mecanice acţionate de resortul ma-
trunde Dida, Daniel Nistor îi răspunde cu o faustică relui capital, a luptat în primul război mondial şi a
dorinţă de cunoaştere, la care se adaugă un anume venit în Sarica pentru a încerca aici o existenţă la
„complex al tatălui“ pentru că, iată, „chiar când nu limita compromisului: faptul că sfârşeşte sub lovitu-
imităm imaginea tatălui, vrem să-l egalăm, cel pu- rile de bâtă ale unor „haidamaci“ plătiţi de poliţie,
ţin…“, spune viitorul medic: dacă pentru Dida totul de primar, de partidul „Dreptăţii“ sau poate de şeful
pare a fi clar, iluminat de bucuria lui „a fi în sine“, „bătăuşilor“ care încep să-şi facă simţită prezenţa

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 21


Cronica literară

atunci, în 1926, instalând şi în Sarica teroarea legio- Trubadurul (din romanele ciclului Hallipa al Hor-
nară, se datorează tocmai refuzului compromisului tensiei Papadat-Bengescu), devenind, în sfârşit, pri-
politic şi social. Profesorul Andrei Creţeanu nu vrea mar, dar rămânând pentru totdeauna ceea ce a fost:
să facă parte nici din partidul „Dreptăţii“, nici din Mitică. „Filiera“ literară este, în fapt, o filieră socială;
acel al „Justiţiei“, nu acceptă să vândă sau să cum- Mitică din Sarica anului 1926 este unul pe măsura
pere – legea acelor locuri şi acelui timp –, nu doreş- lumii în care trăieşte: el a ajuns să reprezinte „Au-
te nici „colaborarea“ cu angrosistul Topalian şi nici toritatea“, după ce fusese „băiat nostim“ (la Caragi-
aceea cu inspectorul de poliţie care caută „revoluţi- ale) şi „soţul unei prinţese“ (la Hortensia): omul s-a
onari“: Andrei Creţeanu este victima unei dispute a schimbat o dată cu textura socială în limitele căreia
cărei miză este omul însuşi. evoluează. El vorbeşte, pe alocuri, ca „strămoşul“ ca-
Dar să vedem mai de aproape ce este Sarica ragialian („Dacă eu decid, atunci hotărăsc: se amâ-
şi cine sunt cei care locuiesc aici. Fosta cetate roma- nă totul până în toamnă când se numără bobocii“),
nă Carsium din vecinătatea celor mai vechi munţi gândeşte, deseori, ca Lică, dar făptuieşte pe măsura
din Europa este un loc pustiu, toropit de vipie, cu liderului partidului „Dreptăţii“ şi a primarului ur-
oameni lingavi, mereu năduşiţi de căldură, mişcân- bei de pe Dunăre. Lângă Mitică se află, apoi, „ma-
du-se alene de la o cârciumă la alta, printre muşte, damele“ Popescu şi Piscupesco, cu nume schimbate
ghiozuri şi închinându-se zeiţei atotputernice care şi, desigur, cu ambiţii noi: Marioara şi Eugenia. Mai
este siesta: „la diuseor dă la vi“ – iată ceea ce cau- sunt domnul Eftimiu, Jantea (şeful opoziţiunii, al
tă şi, culmea!, găsesc cei din Sarica. Pustiirea vechii partidului „Justiţiei“) – persoane pentru alte perso-
cetăţi este o sugestie a vidului existenţelor pe care le naje; toţi aceştia reprezintă o realitate „postmiticis-
adăposteşte, a „vidului istoric“, dar şi un avertisment tă“, aceea a anilor ’20. Ca ei şi parcă în acelaşi timp
al lecturii: cititorul se întreabă ce se află dincolo de cu ei vorbesc câteva personaje „de azi“: o familie
arşiţă, ce ahturi şi patimi omeneşti se ascund sub vizionând un serial t.v. despre primul război mon-
nisipul acestui „deşert“, iar etapele cunoaşterii sale dial (dramatizare după romanul Siesta) prilejuieşte
sunt abil „regizate“ de naratorul textului care are în naratorului abordarea duratei istorice care topeşte
vedere o anume modalitate a devenirii relaţiei soci- toată realitatea de atunci, micşorând-o, aducând-o
ale: „mai întâi pare simplă, pe urmă se complică, la până la pragul ridicolului. Ceea ce dovedesc aceste
sfârşit ajunge de nu mai înţelegi nimic“. în calmul secvenţe ale cărţii este longevitatea unui stil de viaţă
dezolant al siestei se instalează repede coşmarul, iar aparţinând unei anume categorii intelectuale şi soci-
personajul este „înşelat“ (ca şi cititorul), nemaipu- ale: ceea ce rămâne este atitudinea faţă de faptele şi
tând deosebi „ce era primejdios cu adevărat de ce oamenii trecutului, chestie de judecată şi de gust, nu
era hilar, aparenţă şi sordid“. Sarica, locul unde se de silinţă – vorba lui Creangă.
poate ajunge la „disoluţia timpului“, reprezintă „ce- Alături de aceste fapte şi de aceşti oameni
tatea vie“ a vremii, adunând între casele şi străzile trăieşte Andrei Creţeanu, profesorul a cărui textură
sale derizorii o lume diversă, aflată în plină luptă interioară este un amestec de romantism şi pragma-
pentru putere şi bani – cele două „ţinte“ ale oame- tism, care trebuie să fie a intelectualului acelei epoci;
nilor trăind în societatea deceniului trei: în târgul existenţa sa pendulează între idee şi trăire; primul
amorţit de tihna siestei, se comit crime, se fac in- reper se conţine în „Caietele Doctorului“ (textul se-
trigi, trafic de stupefiante şi tranzacţii „en gros“, se cund, comentariul romanului), iar calitatea celui de-
discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc al doilea este dezvăluită de viaţa personajului. Ceea
anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănâncă ce caută Andrei Creţeanu este „sensul existenţei în
vârtos şi se vând (cumpără) fete de măritat: o lume vizibil“, iar povestea sa este aceea a experimentării
cu viaţa ascunsă dar atât de „exemplară“ pentru acel adevărului şi a refuzului de a accepta ceea ce îi oferă
timp. societatea. Râsul este semnul libertăţii sale, iar cu-
Siesta este, în primul rând, o satiră socia- noaşterea de sine este elementul ordonator al lumii
lă, fapt care individualizează acest roman al lui Paul confuze în care vieţuieşte; Andrei Creţeanu este cea-
Georgescu între celelalte cărţi ale sale; o satiră care laltă măsură a timpului, opusă aceleia reprezentată
aminteşte de virulenţa scrisului caragialian în a că- de Mitică, luciditatea şi dorinţa recunoaşterii exacte
rui „tradiţie“ se înscrie atât prin procedeele folosite, a ceea ce se vede, a vieţii, confruntându-se cu du-
cât şi prin tipurile umane luate ca exemple. Iată, de plicitatea, cu falsul politic, cu crima şi cu ridicolul.
pildă, pe Mitică al lui Paul Georgescu; „simpaticul“ Siesta este cartea care satirizează o lume de care ne
personaj caragialian păstrează câte ceva din struc- despart mai bine de cincizeci de ani, dar ale cărei
tura cunoscută (dezinteresul, calculat însă, pen- urme alcătuind nucleul societății românești, ieri, ca
tru avere), căpătând ambiţia şi „lustrul“ unui Lică și azi.

22 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Coordonate bucovinene

În căutarea autorului

Nicolae CÂRLAN
Sunt, în Lepturariul rumânesc al lui Aron le-a pus în circulație, fără nici o trimitere la vreun
Pumnul, șase texte poetice (Cerșitoriul, Trândavul, reper bibliografic:
Virtutea, Fluturul, Știința, Poetul /1/), incluse aici,
sub pseudonimul „De un sătean”, cu nici o urmă, fie Știința
și măcar aproximativă, de trimitere la vreo sursă de (De un sătean)
identificare a autorului real și nici a explicării acestei
opțiuni unicat la scara întregii lucrări pumnulene. O, sacră și frumoasă lumină a științei,
Nimeni nu s-a preocupat de dezlegarea acestei enig- Tu ce–ntărești în suflet puterile credinței!
me pumnulene până la Leca Morariu, cel care i-a Tu ce întinzi în lume vederile ascunse
atribuit aceste texte lui Iraclie Porumbescu, uzând În cele de vederea văzută nepătrunse!
de o argumentație în cel mai bun caz inconsisten- Prin tine omenirea, în cuget luminată,
tă /2/. Reluând chestiunea de mai multe ori, noi am Pășind peste hotarul în care stă legată,
ajuns la concluzia că paternitatea propusă de Leca Prin regiuni pătrunde de lume depărtate,
Morariu este nesustenabilă și am stabilit că poeziile Și-n cele mai ascunse cutează a străbate.
în discuție nu sunt lipsite, cel puțin două dintre ele Prin tine muritorul nu află mulțumire
(Știința și Poetul, asupra cărora stărui în continuare), În locul mărginirii ce i s-a dat de fire,
de un interes vizând axiologicul într-o panoramare Ci străbătând cu gândul prin sferele străine,
cronologică a liricii românești de pe la jumătatea se- A lor predomniciune o are toată-n sine.
colului al XIX-lea /3/. Liviu Papuc, după un demers Locuitor al lumii se află-n orice parte
doctoral, urmat de o antologie de texte poetice din Și globul tot îl știe deși este departe,
literatura bucovineană, este convins, dar, din păca- Căci tu, putere sacră, prin naltele-ți mistere,
te, fără nici un fel de justificări deontologice, că pa- Ca fulgerul de grabnic, îl porți prin emisfere,
ternitatea proclamată de istoricul literar cernăuțean Îl faci ca să cunoască orice necunoscute
rămâne de neclintit, lăsând suspendate opinia și de- Și legi, cum și moravuri din lucruri nevăzute.
monstrațiile noastre. Așa ar arăta, pe scurt, punerea Averea ta cea scumpă supune tot pământul,
în temă preliminară a chestiunii pe care o propu- A-i prețui ființa și-a-i asculta cuvântul,
nem dezbaterii și, eventual, soluționării, publice, cu Prin dânsa el înfruntă a lumii mărginire
atât mai mult cu cât unele anticipări poetico-idea- Și nașterea își crede mai veche-n omenire.
tice de proximitate eminesciană conținute în două Căci el trăind în lume, dar are facultatea
dintre textele menționate (anume, Știința și Poetul) A se nălța prin tine să știe vecitatea;
nu trebuie și nici nu pot să fie tratate cu indiferență. Orice idei înalte, rostite din vechime,
Dar, mai întâi, să vedem cele două texte, pe care le Aflându-le, le crede pentru sine.
reproducem (corijând anomaliile ortografice pum- Și, străpurtat cu gândul de vreo idee naltă,
nuliste, inerente la vremea lor) din unica sursă cu- Se crede că trăiește în timpul lor în faptă.
noscută de noi, Lepturariul lui Aron Pumnul, care Înflăcărat de zelul moravurilor simple,

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 23


Coordonate bucovinene

În orice faptă cearcă a da și-a lor esimple. Dar pieptul lui, când cântă, respiră dureros.
A lui spirit s-aprinde cu dulci întipăriri Și spiritu-i se nalță pe aripi înfocate,
Și-amăsurat în vorbă le dă el și rostiri. Cântând în poezie al binelui mister;
Și, luminat de focul ideilor înalte, Și-aprins de câte vede-n idealitate,
O sacră gelozie-l-ndeamnă să se-arate Aspiră s-o străpoarte și pe pământ din cer.
Imitător întocmai a celor din vechime
Și a purta aevea modelul lor în sine. Dar nime, o poete! nu face ascultare
Și nici va veni timpul de a te aproba,
O! naltă și frumoasă lumină a științei, Misterul fericirii nu e în ascultare;
Tu singură ești bunul deplin al esistinței!/5/ Stârpește vanitatea și-atunci vor întreba.

* Așa este în lume, a fost și o să fie,


Poetul În somnul vanității dorințe tot visând,
(De un sătean) Și numai în momentul cel plin de agonie,
În spaimă se deșteaptă și lasă un cuvânt.
Poetul e de soartă ursit ca să suspine;
El e al suferinţei copil mai favorit; Cuvânt de disperare și-amară suferință,
Să sufere-n tăcere, să simtă tot în sine Strărupt în tot de spasmuri și de mortal fior;
Şi tot dorind să cânte un ce mai fericit. Ideea veciniciei atunci dă pocăință
Vieții rătăcite, când sufletul e-n zbor./6/
El simte-n al său suflet restriștea omenirii
Și-aprins de condurere suspină câte-un vers.
El plânge și descrie misterul fericirii, Câteva observații de natură istorico-lite-
Ce nime nu-l cunoaște în marele-univers. rară contextualizantă sunt necesare în legătură cu
ultimele două poezii (Știința și Poetul) din ciclul
Dreptatea: îi inspiră amoare de-omenire, men­țio­nat mai sus, datând probabil cel mai târziu
Prieteșugul: flăcări de-un suflet îngeresc; de prin proximitatea anului 1863, adică din vre-
Când e de-amoare vorba – el simte înzeire; mea când se produce la noi tranziția spre junimism.
Când iar de-amoarea țării – un foc nestins ceresc. Anume, este vorba despre faptul că universul ideatic
al unor astfel de producții lirice cu statură de uni-
Așa fu a ta soartă, o, amator de muze! cat trebuie să fi părut dacă nu insolit, atunci măcar
Dar spune: cel ce are acest mister ceresc, inedit – cum și este, după părerea noastră – în pe-
Chiar el să cerce amorul și-a lui buze isajul poeziei românești prejunimiste, de după mij-
Nicicum să nu surâdă, ce gânduri îl muncesc? locul secolului al XIX-lea, atât de apăsat marcată de
agitatorism patruzecioptist și militantism nu numai
Când el cunoaște însuși misterul fericirii, social, și mai puțin sau deloc preocupată să reflec-
Ah, spune, ce durere despică pieptul lui? te coordonata meditativă, precum cea despre rostul
De ce e totdeauna supus nemulțumirii? producției spirituale a minții și sufletului omenesc –
De ce deplin ferice el niciodată nu-i? știința și poezia. Remarcăm, cu surprindere de altfel,
că în Știința se reflectă o poziție foarte apropiată de
El geme în tăcere, că sacra lui dorință cea din arghezienele Cel ce gândește singur și Năs-
E de-a vedea misterul ceresc înființat, cocitorul (din ciclul Cântare Omului, 1956) de după
Că sufletul lui plânge văzând tot suferință, circa un secol de travaliu literar pe teren românesc.
Când germul fericirii în om de zeu e dat. Totodată, sar în ochi (cum s-ar spune) formule ex-
presive pe care am fi tentați să le considerăm drept
El cântă tot în plângeri, mereu se lamentează mostre de atelier, un fel de antecedente de creație
Că nime nu-nțelege fericele mister. eminesciană, într-atât apar de apropiate de cele si-
El cântă în dulci versuri, dorind ca să le vază milare din forma definitivă a Scrisorii I (1881). Este
În fapte, și pe oameni ca îngerii din cer. suficient să alăturăm versurile cu alură expresivă
(aparent) paradoxală „Tu ce întinzi în lume vederile
El cântă și amoarea spre tot ce-i nalt în fire, ascunse / În cele de vederea văzută nepătrunse” din
Virtutea și dreptatea, și tot ce e frumos; Știința cu versurile („omoloage”) din Scrisoarea I:
El cântă și respiră un ce de fericire „Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... /

24 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Coordonate bucovinene

Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns”, cultare / Și nici nu va veni timpul de a te aproba” din
spre a fi edificați în această privință. O cvasiidentita- Poetul, următoarelor versuri eminesciene, „Căci ce-i
te de structură, numai retorică și prozodică de data poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? / La glasu-i sin-
aceasta, cu trimitere la poemul Împărat și proletar guratic s-asculte cine vra? / Necunoscut strecoară pe
(1874), constatăm, iarăși, dacă ne vom îndrepta o lume cu încetul / Și nimeni nu întreabă ce este sau
clipă atenția asupra versurilor „Dreptatea: îi inspi- era”, din postuma Pierdut în suferința..., nu obținem
ră amoarea de-omenire, / Prieteșugul: flăcări de-un oare o simetrie frapantă, nu numai în plan ideatic,
suflet îngeresc” din Poetul, puse, fiecare în parte, în ci (cumva) și expresiv, privitoare la inaderența lumii
relație cu versul „Religia – o frază de dânșii inventa- comune la idealurile omului de geniu? Mai trebuie
tă” din Împărat și proletar. oare să subliniem că o atare stare de spirit, că astfel
Că astfel de structuri expresive, retorice și de teme, motive tematice și structuri prozodico-ex-
prozodice, ținând de ceea ce G. Călinescu numea presive sunt proprii eminescianismului?
„tehnica exterioară” a poeziei, prezente în Știința și Să mai relevăm doar că ideația filosofică a
Poetul, vor fi atras atenția alumnului Eminovici Mi- acestui poem (Poetul) este susținută și prin „tradu-
hail de la Ober-Gymnaziumul cernăuțean, un soi cerea” în registru liric a concepției schopenhauriene
de staroste peste biblioteca învățăceilor orânduită conform căreia nefericirea derivă direct din voința
de profesorele Arune Pumnul este dincolo de orice (dorința) oarbă de a trăi, care impune lumii feno-
îndoială, mai cu seamă că și sintaxa ideatică a po- menale drept singură și supremă finalitate propria
emelor la care ne referim se detașează, cel puțin în existență și conservarea ei. Viața, în genere, și cu
contextul Lepturariului (dar nu numai), de produc- atât mai mult cea umană este posibilă numai prin-
ția vremii, atât de puțin (ca să nu spunem: deloc) tr-un neostoit efort de afirmare, căruia-i succede
aplecată spre reflexivitate și metafizică. Prin urma- cu regularitate deziluzia, de unde și permanenta,
re, nu poate surprinde pe nimeni faptul că ele vor inevitabila nefericire, necontenita suferință la care
fi sălășluit în cutele memoriei afective a poetului, lumea este, fatalmente, (auto)condamnată. Soluția
ieșind la iveală chemate de cine știe ce împrejura- întrevăzută de filosoful german al fatalismului rezi-
re afectiv-anamnezică. Aceasta, cu atât mai mult cu dă, cum se cunoaște, în reprimarea voinței oarbe de
cât suntem unanimi în a considera, pe bună dreptae, a trăi! Temporar, prin contemplație estetică, iar de-
Lepturariul rumânesc drept o „carte de căpătâi a ele- finitiv, prin recurgerea la nirvana (aceasta din urmă
vului Eminescu” la Cernăuți /7/. nefiindu-le accesibilă decât asceților și sfinților).
Dar nu este vorba numai de atât. Poezia Așadar, în „traducerea” săteanului din Lepturariu,
intitulată Poetul, o veritabilă artă poetică în spiri- soluția schopenhauereană echivalează cu convin-
tul unui romantism întârziat deja, contaminat de o gerea că „Misterul fericirii nu stă în căutare” ci în
clasicitate minoră (vezi imaginea bucolică împru- stârpirea vanității („Stârpește vanitatea și-atunci vor
mutată din recuzita micului nostru clasicism) și întreba”). Față de această alternativă, autorul nostru
sentimentul pesimist sintetizând universul tematic („săteanul”), ca și filosoful german, manifestă un
al lirismului românesc de pe la 1860, încorporează scepticism funciar, de vreme ce suferința este pen-
și motivul romantic, atât de propriu eminescianis- tru lumea comună o fatalitate perpetuă: „Așa este
mului, privitor la soarta poetului într-o lume căreia în lume, a fost și o să fie / În sânul vanității dorințe
îi este inaccesibilă orice posibilitate de a recepta, a tot visând”, omul întrevăzând prea târziu adevăra-
înțelege și a valorifica umanitarismul înalt și purita- tul rost al vieții, adică abia „în momentul cel plin
tea mesajului artei, o lume opacă la înseși șansele și de agonie”, „când sufletul e-n zbor”, când șansele de
sensurile propriei fericiri. O lume care, deși poartă revenire, de redresare au fost deja depășite, lumii ne-
în sine, ca pe un sigiliu inexorabil, „morbul fericirii”, rămânându-i decât perspectiva unei false și perpe-
nu poate totuși „înțelege fericele mister”, rămânând tue cantonări în perimetrul nefericirii, iar poetului
inertă la pledoaria și strădaniile poetului de a-i ori- – regretul de a nu o putea conduce pe traiectul ideal.
enta traiectul existenței „spre tot ce-i nalt în fire”, Să recunoaștem că recursul la un astfel de
spre virtute, dreptate și „tot ce e frumos”, altfel spus topos poetic de sorginte filosofică n-avea cum să se
spre repere etice și estetice în măsură să instituie în- găsească la îndemâna preotului Iraclie Porumbescu,
tre oameni o ordine ideală, dacă nu identică, atunci un autor modest de versuri patriotice și de legen-
măcar analogă celei divine (poetul i-ar vrea „pe oa- de versificate cu o anume îndemânare, și a-i atribui
meni ca îngerii din cer”, așa cum idealitatea „aspiră poezii ca cele de mai sus (în mod special Poetul, dar
s-o străpoarte și pe pământ din cer”). Și dacă vom și Știința) este o eroare care n-ar fi fost agreată, cu
alătura versurile „Dar nimeni, o, poete! Nu face as- siguranță, nici de prezumtul beneficiar pe care nu-l

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 25


Coordonate bucovinene

asaltau astfel de vanități. De altminteri, el însuși, în-


tr-o scriere memorialistică (Amintiri despre Vasile
Alecsandri) își conturează tabloul poeticalelor pro-
prii astfel: „Eu, încă student de teologie, deșteptat și
eu în câtva de spiritul cu sorgintea-i în Paris, străbă-
tut ca un fulger peste Berlin și Viena până și la noi în
Bucovina, scrisesem până atunci câteva mărunțimi,
ca de pildă Odă la ziua natală a Împăratului Ferdi-
nand, cu moto din Herder: «Du bist Gesalbter den
uns Gott versprach», adecă «tu, unsul ești pe care
ni l-a promis Dumnezeu»; apoi niște stihuri Către
Zimbrul, Aratrul sau plugul la anul nou, parafrază a
celui original, în sensul timpului de atunci; o fabulă,
Buchea și litera, o idilă, Stâna și Lui Iancu, regelui
munților Transilvaniei”. Ergo...
Rămâne ca poeziile respective din Leptu-
rariul lui Aron Pumnul să-și caute, în continuare,
autorul, noi nădăjduind să-l găsească și cu bunăvo-
ința vreunui cititor al acestor rânduri, căci oricum
paternitatea „stabilită” de Leca Morariu și susținută
de Liviu Papuc nu are cum să stea în picioare. Perpe-
tuarea ei obstinantă neechivalând decât cu crampo-
narea în arealul păgubos al unui fals literar ridicol.
Iar întrebarea firească decurgând de aici nu poate fi
alta decât: cui prodest? În nici un caz lui Iraclie Po-
rumbescu, după cum, nici chiar lui Leca Morariu; ca
să nu mai vorbim de prietenul nostru Liviu Papuc,
un tenace și remarcabil om de litere ieșean!

NOTE
1. Reproduse toate, integral, de noi, în lucrarea Mi-
hai Eminescu în context bucovinean, (ed. I, Suceava, 2000, ed.
II, Suceava, 2009), tipărită cu sprijinul financiar al Fundației
Culturale a Bucovinei.
2. Vezi Leca Morariu, Iraclie Porumbescu și-n „Lep-
turarele” lui Pumnul, în idem, Iraclie Porumbescu, Cernăuți,
Tipografia „Glasul Bucovinei”, 1938, p. 8-13.
3. Vezi, în acest sens, Nicolae Cârlan, Iraclie Porum-
bescu – o prezentare monografică, I și II, în „Suceava, anuarul
Muzeului Județean”, IX, 1982, p. 313-328 și X, 1983, p. 147-
160, precum și idem, Ciprian și Iraclie Porumbescu, Suceava,
Editura Lidana, 2012, p. 159-167, sau / și Mihai Eminescu, La
Bucovina, antologie, studiu literart, anexe de Nicolae Cârlan,
Suceava, Editura Lidana, 2019, p. 164-181.
4. Liviu Papuc, Leca Morariu. Viața și opera. Studiu
monografic, 2000.
5. Lepturariu rumânesc, cules de-n scriptori rumâni,
Viena, C. R. Editură a Cărților Scolastice, tomul al II-lea, par-
tea a II-a, 1863, p. 14-15.
6. Ibidem, p. 23-25.
7. Leon Volovici, Iraclie Porumbescu, în Dicționaul
literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România, 1979, p. 716.

26 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Recitiri

Camil Petrescu,
un reformator învins

Adrian Dinu RACHIERU


Un dublu paradox, prelungit într-o poste- stânga şi imens prestigiu, lansa unele afirmaţii care
ritate somnoroasă, sigilează destinul febricitantului nu puteau conveni diriguitorilor; i se cer alte opere şi
Camil Petrescu, spirit proteic, problematizant, con- scriitorul „se învoieşte” (Popa 2001 : 682). Dovedeş-
trariant, unanim recunoscut ca reformator fanati- te supunere la exigenţele epocii (urmându-i direc-
zat al romanului autohton. Şi care, ciudat, la capăt tivele), „renunţă la sine” şi îmbrăţişează cu frenezie
de drum, prin trilogia (neterminată) închinată lui lumea nouă. Va reface Jocul ielelor, tipăreşte piesele
Bălcescu (Un om între oameni, I-III, 1953-1957), Bălcescu (1948) şi Caragiale în vremea lui (1957),
parafează, în epoca realismului socialist, o reîntoar- veritabile „reconstruiri” (nu reconstituiri, sesiza
cere la o fază revolută, repliere sancţionată dur de Marian Popa), porneşte romanul monumental Un
I. Negoiţescu ca „o tragică abdicare de personalita- om între oameni, falsificând Istoria. Proteicul și or-
te” (Negoițescu 1991 : 248). Categoric, nota acelaşi goliosul Camil, ținând de „generația Unirii”, miza
critic, după Camil Petrescu (1894-1957) „se scrie pe gigantism, titanism, ordinea noocrată („cea mai
altfel în proza românească”. El trebuie înţeles, însă, bună cu putință”), știind că scriitorul mare este „sin-
prin întregul personalităţii sale, de chinuitoare mis- teza sufletească a neamului său”. Într-o țară întregi-
tuire lăuntrică şi halucinanţă, cu voinţă de sistem, tă, epoca anunța o Renaștere; încât, prea încrezător
cu necurmată fermentaţie ideatică, atras irezistibil în sine, visându-se și strateg militar, mereu oscilant,
de „jocul ielelor” (ideilor). Ca vector al aclimatiză- probând – prin jurnal - „migrația sentimentelor și
rii „proustianismului”, acreditat, ca atare, în această a resentimentelor” (Ungureanu 2019 : 410), febrilul
ipostază, de numeroase voci critice, Camil Petrescu scriitor se va rescrie; biografia (tema originii umile,
pleda pentru centralitatea eului, fluxul de conştiin- a fiului natural), experiența războiului („umilința de
ţă („curgere de stări interioare”), concentrarea / în- la Turtucaia”), tezele sale cunosc variante rectifica-
corporarea temporalităţii narative doar în prezent, toare, purtând trena frustrărilor. Mai apoi, intrând
pierzând omniscienţa. Ulterior, teza a fost părăsită în „noua lume”, își pregătește – autocritic – „o grați-
de unii exegeţi în favoarea „stendhalismului”, sesi- oasă reabilitare” (Ungureanu 2019 : 416), executând
zat, primul, de Al. Paleologu. Ba chiar, după Ale- proze pe placul diriguitorilor culturali (Cei care plă-
xandru George, Camil, cu sensibilitatea-i ultragiată, tesc cu viața, Turnul de fildeș). Dar „n-a făcut exces
ca dramaturg dublat de un poet – ar fi neproustian, de zel” (Zamfir 2019 : 296). Își onorează obligațiile
„propunerile de realitate”, paginile de introspecţie academice (primit în 1948), văzând în Gorki „un
(acele investigaţii din interior, cum zicea autorul) geniu veșnic tânăr” și lăudând „izvoarele de inspi-
insistând, sub teroarea lucidităţii, pe dramatismul rație” ale scriitorilor sovietici. Culeasă în RFR (nr.
existenţei. Şi, finalmente, dezicându-se, cu incon- 1/1943) și reluată în volum (1951), Moartea pescă-
secvenţe rapid taxate, de „noua structură”, odată cu rușului respiră un aer sadovenian, cu un Ladima în
instalarea noului regim. Cel care era un „pasionat al vacanță (dobrogeană). În fine, în cartea finală (Un
zonelor eterate” (cum scria prin 1945), recunoscând om între oameni), avem surpriza de a descoperi în
chiar „zădărnicia scrisului” (1947), deşi cu vederi de citadinul Camil și un „scriitor rural”, „superior Mo-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 27


Recitiri

romeților”, crede M. Zamfir (Zamfir 2017 : 295), zând realismul naturalist („cea mai odioasă formă li-
scufundându-ne în arhaitatea de la Vadu Rău. Dori- terară”, zicea autorul Patului lui Procust), cultiva arta
tor de exactitate, omniscient, oferind – pe bază do- pentru adevăr. Adică un concret care posedă sem-
cumentară – un tablou integral, „științific” al epocii, nificaţie; or, singura realitate care poate fi povestită
va fi interesat, desigur, de viața culturală. Ipostaziat ar fi „conţinutul (meu) psihologic”. Iată meritul de
într-un „personaj fals”, în ochii lui M. Zamfir, un inovator, incontestabil (recunoştea G. Călinescu),
Bălcescu ispitit a înfăptui „peste măsură”, revoluțio- criticul notând că marile romane camilpetrescie-
nar și cărturar, deopotrivă (cărțile fiind „rădăcinile ne propun o vibrantă simfonie intelectuală. Deși în
vieții”), Camil Petrescu retrăiește febricitant ideile concurență, dramaturgia (Camil trăind, cu „vocație
care agitau acele vremuri și contemplă în paginile acută”, destinul omului de teatru) și proza, oferind,
erotice, sub povara propriei vârste, „tristețile trece- prin forța documentului fictiv, „garanții de auten-
rii”, înviorând textul. ticitate” (Zamfir 2017 : 292), apoi poezia și jurna-
Şi mai curios e că acest campion al litera- lismul împlinesc profilul unui literat total, purtând
turii confesive, vizând, se ştie, comportamentismul, „gena inovației” (Zamfir 2017 : 281).
nu trăirile abisale, refuză Jurnalul, taxat drept „fără Purtând bătălii pe cont propriu, cu elanuri
sens”. Promisele note zilnice, acoperind intervalul de „erou napoleonian”, Camil Petrescu vădeşte o te-
1927-1940 (v. ediţia îngrijită de Mircea Zaciu, 1975, ribilă sete de afirmare. Condiţia bastardului, expe-
inevitabil croşetată, la Cartea Românească; Florica rienţa frontului (rămas cu o infirmitate auditivă),
Ichim, în 2003, la editura Gramar) prezintă mari pa- crizele de orgoliu etc., îl îndreptăţeau pe Marian
uze, diaristul, vizitat de gândul sinuciderii, scrie „cu Popa să afirme că „biografia sa începe odată cu tine-
silă”, e interesat, cu deosebire, de „caietele filosofi- reţea” (Popa 1972 : 5). Acel scriitor nou, anunţat de
ce”. Dacă totuşi, episodic, se încredinţează paginii, Tudor Vianu, debuta, în iunie 1919, în Sburătorul,
el vrea să lămurească posteritatea; ei i se adresează. cu poezii (Ciclul morţii) şi va dovedi, fiind „omul
Se dezice de „titanismul adolescenţial” al generaţi- antitezelor”, urmărit de insuccese, dar „obligat să se
ei, e înconjurat, bineînţeles, de contemporani infer- realizeze”, că are fibră de polemist. El „lucrează” în
nali şi atunci, „desfigurat de neînţelegerea celor din opoziţie cu ceva sau cineva, inclusiv cu sine. Până
jur”, acest „ibovnic al ideilor” (cum l-a văzut Virgil şi comediile sale au tentă polemică (vezi tentativa
Ierunca) transformă jurnalul într-un album de ră- de reabilitare a lui Mitică sau „disputa” cu teatrul
fuieli. Firesc, colcăiala adversităţilor, sărăcia, insuc- pirandellian). Ca dovadă, şi avalanşa mărturisirilor
cesul, boala (surzenia, o moştenire a războiului), contradictorii, rod al ciudatului mixaj dintre naivita-
complexul tatălui etc., îl deprimă; dar, recunoaşte, te şi vanitate, dezvăluind un egotist în căutare, ecou
e „obligat să se realizeze”. Din păcate, acest „confe- (posibil) al unui Pietro Gralla, protagonist convins
siv profund sceptic”, încredinţat că scrisul falsifică că tinereţea „nu poate fi legată”, fixată, înfrântă. De
trăitul, ne propune un jurnal „fără mari revelaţii”, febrilitate adolescentină, ocolit de succes, acuzând
constata, îndreptăţit, Ion Simuţ (Simuț 2012 : 302). opresiuni, Camil poartă complexul orfanităţii; are
Totuşi, pe urmele lui Vladimir Streinu, să recunoaş- orgoliul hipertrofiat şi traversează descurajări peri-
tem că „tendinţa la autenticitate” este numitorul co- odice. Invocă lecţia camaraderiei, învăţată exemplar
mun al operei sale, unificând, în ipostazieri succe- în lunile de tranşee şi deplânge adversităţile coagu-
sive, multiplele-i preocupări, deseori contradictorii. late în juru-i, făcându-l să se simtă un „tren deraiat”.
Astfel de manifestări în conflict aparţineau unui agi- Tinereţea sa, marcată de eşecul politic în experienţa
tat, „înfrigurat”, exaltat, „răsfăţându-se în propria-i orăviţeană, demiterea din învăţământ, refuzul de a fi
personalitate” (scria acid, dar exact, E. Lovinescu, în jucat cu teatrul său „nonscenic”, oferta de teoretician
Memorii). Opera lui Camil Petrescu este spectacolul de o „candoare ridicolă” (cum însuşi recunoştea la
unei personalităţi, sedusă de voinţa autenticistă. Re- „întâmplarea Mioara”, în 1926, o premieră ratată) îl
fuzând demiurgia, superstiţia stilului, „ghetoul es- expun unor reacţii circumspecte, hilare, băşcălioa-
tet” în favoarea dramei cunoaşterii. Fiindcă, în fond, se. Un Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici, re-
romanele sale „substanţialiste”, prin discutabila „re- dactat în pripă, doctoratul din 1937 cu Modalitatea
voluţie proustiană”, pledau pentru lărgirea frontie- estetică a teatrului, Seminarul de regie experimentală
relor; concept elastic, redimensionat, autenticismul (1945) dovedesc, însă, tenacitatea unor preocupări,
se voia integrat în structurile culturii moderne, bla- susţinând, se înţelege, propria-i dramaturgie, întin-
mând literatura „anacronică” (printre „vinovaţi”, şi să, neglijabilă (exceptând piesa Danton, din 1931,
Dostoievski!) Dincolo de eşafodajul doctrinar, ex- cea mai rezistentă), nescutită de abundenţa indicaţi-
plicitat repetat, în varii împrejurări, Camil Petrescu ilor de regie. Camil, dorind a ţine totul sub control,
dorea „participare la concret”. Un concret care, refu- impune „tiranic” (observa Alex Ştefănescu) un anu-

28 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Recitiri

me tip de lectură, supraveghind sever relaţia cu citi- Vianu), un „solitar impulsiv” (G. Călinescu), un ro-
torul. Cronicar, regizor, teoretician, Camil Petrescu mantic incurabil, inflamat de patetism şi eroism (M.
e, totuşi, primul teatrolog serios. Ungheanu) sau toate la un loc? În fond, excluzând
Cum e foarte grijuliu cu timpul („timpul cu fermitate obiectivarea în roman, Camil Petrescu
meu unic”), lucrează cu program, respectând o este, sub multiple înfăţişări, personajul propriilor
etapizare precisă. Pe ruta poezie-dramaturgie-pro- romane (Tașcu 1982 : 177), reductibil la „absolu-
ză (ca trepte simbolice) va ajunge / se va întoarce tismul erotic” al protagoniştilor. Fiindcă, negreşit,
la filosofie, orgoliul său suprem, procurându-i „bu- în cele două mari romane interbelice, îndeosebi,
curii intime”. E de înţeles de ce Doctrina substanţei, „erosul ţine locul ideologiei”. Iar literatura, pentru
tratatul său filosofic, va fi depus la Biblioteca Vati- Camil, nu reprezenta decât „un fel de trecere spre fi-
canului. Astfel, egolatrul Camil Petrescu, un elitist losofie”, mărturisea categoric într-un interviu, cules
de rasă europeană, rămâne și „cel dintâi disident în Vremea (Netea 1972 : 90).
intelectual” (Zamfir 2017 : 296), iluzionându-se că „Aventura” sa scriptică derivă, aşadar,
va stârni, după moarte, un deosebit interes. N-a is- din substanţialism, o filosofie a totului, râvnind „o
cat decât „circul academic”, stins sub acuzații false concepţie întregitoare”. Fenomenologia husserliană
(„complotul imperialist, evident”). Romanele „sub- rămâne „muza” lui Camil Petrescu, deşi încercase
stanţialiste”, înţelegând fluxul de autenticitate diferit să împace două doctrine în conflict, altoind Filo-
de trăirismul eliadesc, încalcă graniţele consacrate sofiei substanţei intuiţionismul lui Bergson. Erosul,
ale genului. Arta, ca formă a cunoaşterii, se deschi- oricum, este, în viziunea sa, „integrat” în substan-
de transliterarului. Utopia lui Camil urmăreşte un ţă, se manifestă în viaţa de cuplu (decalajele iscând
destin de culturalizare pe axa devenirii. Ca noocrat, cumplite tensiuni) şi „funcţionează” ca stimulent
el e convins că stârpirea răului e posibilă prin „auto- al cunoaşterii. „Anulând cărţile cu happy-end ero-
ritatea istorică a noocraţiei”. Muncitorii intelectuali, tic”, conchidea Marian Popa, Camil face din relaţia
impunând ordinea noocrată, vor conduce lumea, erotică o dramă. Ars amandi, cavalerismul eroilor
consfinţind „cea din urmă revoluţie”, credea orgo- (mereu în eroare, victime ale autosugestiei, traver-
liosul scriitor, extinzând programul noocratic („o sând „desocializarea”, observase Valentin Taşcu)
noocraţie concretă şi politică”) la scară planetară. probează, dincolo de „dispreţul perfid”, cu adieri de
Vehemenţa programatică maschează, însă, misoginism (Manolescu 2008 : 672), o vanitate ră-
inconsecvenţele omului. Dezorientat, isteric, catas- nită, problematizantă. Demonul cunoaşterii (libido
trofic (cum îl încondeiază M. Sebastian în Jurnal), sciendi) se insinuează cotropitor, în sensul unui emi-
Camil a fost fluctuant şi în prieteniile sale, afirmă, nescian „cutremur al nervilor”, definind dragostea
cu probe fragile, M. Iovănel, într-o „monografie ide- ca fenomen intelectual (Petraş 1994 : 111). Esenţial-
ologică”, consacrată „evreului improbabil”. Cel mai mente, însă, conform unor opinii consacrate, erotica
bun prieten al lui M. Sebastian (acesta, deloc „ovrei” camilpetresciană exprimă, exploziv-suferitor, prin
în spirit, de care se simţea „cel mai aproape literar”) hiperlucizii ei protagonişti, dilematici, neadaptabili,
e denunţat de tânărul critic ca un „antisemit auten- un potenţial vanitos (l’amour vanité), conducând
tic” (Iovănel 2012 : 204), ceea ce pune, nejustificat, implacabil spre un deznodământ tragic. Eroii, fie şi
sub semnul întrebării, o „prietenie reală, recunos- naratori auxiliari, „se supraveghează neîncetat”, con-
cută” (v. Note zilnice). Paradoxal, etichetat ca filose- trapunând raţiunea şi pasiunea. Constructor de an-
mit, „vândut” evreimii, de către cei de la Universul, el titeze, fin dialectician, vehiculând idei „preexistente”
devine, astfel, victima de lux a jargonului antisemit, experienţelor (cf. Tibor Hergyán), Camil Petrescu
doar pe baza unor observaţii privind „esenţialismul ştie prea bine că „viaţa este contrazicere şi luptă cu
rasial”, deşi, se ştie, nu s-a putut „desface” din pri- moartea”. Încât, confruntarea „a două esenţe bio-
eteniile evreieşti. Dacă ipostaza antisemitismului, logice” (zicea Pompiliu Constantinescu, în sensul
discutabilă, poate fi susţinută sau contestată cu egală unui nedeclarat război al sexelor) se desfăşoară prin
fervoare, o altă prejudecată pare mai greu de dislo- personaje tipizate, evidenţiind prăpastia dintre ide-
cat. Ar fi vorba despre omul Camil, ezitant, răvăşit, al şi real, chiar dacă asistăm la o multiplicare a per-
neîncrezător, în pofida aparenţei infaibilităţii, com- spectivelor. Rezultă, constata G. Călinescu, un lung
plexat (purtând cicatricile unei copilării „ascunse”), „monolog nervos”, autorul dovedindu-se un analist
izolat, răbufnind orgolios, oscilant în dispoziţiuni expert („ştiinţific”) al marilor pasiuni, developând,
sufleteşti (inclusiv sentimentale), configurând un în Patul lui Procust, „o poetică explicită”. Ceea ce
portret pe care Marian Popa îl aşează sub pavăza vrea să prindă Camil ar fi tocmai „autenticitatea
„contradicţiei armonioase”. Să fie Camil „un lucid” halucinantă a subiectivităţii”, devenirea sufletească,
(Pompiliu Constantinescu), un „intelectualist” (T. fluidul. Adică morfologia organică, „dizolvarea no-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 29


Recitiri

ţiunilor solide”, nu cauzalitatea exprimată matema- promovarea fluidului, organicitate psihică; adică o
tic. Altfel spus, prin program, poate fi apropiat, fără nouă modalitate epică forând dimensiunea adâncă a
false ezitări, de vremurile postmoderne, autorul re- substanţei, reconstruind romanescul prin cunoaşte-
cunoscând franc: „din mine însumi, eu nu pot ieşi”. re. Pentru Camil Petrescu, aflat în avangarda noului
Pe bună dreptate, Marian Popa va trage concluzia că val, conflictul e o „ciocnire de locomotive”; scena-
scrierile sale sunt „indirect autobiografice”, propria-i riul romanesc ţese, prin jocul capricios al memoriei
onestitate somându-l să nareze la persoana întâi; şi, involuntare, antinomii ireductibile. Prozatorul nu
chiar dacă, prin polifonia vocilor, diferă persoana pare interesat de compoziţie; el refuză succesiunea
narativă, viziunea nu se schimbă. Posibil, acolo s-au logică şi cronologică, relatarea lineară, realismul
cuibărit şi nefericirile din viaţa privată, alimentând univoc. Camil Petrescu transferă în pagină experi-
neîmblânzitul frison interogativ. enţa directă, fluxul amintirilor. Scrie nervos, ghidat
de „memoria care scapă oricărui itinerar al raţiunii”,
* captând timpul capricios, încrustat în evenimentele
Camil Petrescu, un adevărat chef de file al vieţii interioare.
generaţiei, a fost, după expertiza grafologică a lui Evident, s-a vrut şi a fost un reformator al
H.H. Stahl, „un pachet de nervi”; suspicios, conta- romanului nostru. Sub imperativul autenticităţii, el
minat de frenezia preeminenţei şi sindromul perse- recomanda revărsarea spontană, prolixitatea (Fred
cuţiei, Camil Petrescu a acuzat un cumul de com- Vasilescu, în Patul lui Procust, era somat, întocmind
plexe, deturnate în megalomanie. Această „criză a „dosarul existenţei”, în acest sens), centra naraţiunea
personalităţii”, mereu ameninţată de pretinsa conju- pe Eu, asigurând coerenţa şi structura unei viziuni.
raţie universală, a fost copios alimentată de fanatis- În pofida declaraţiilor, n-a închis între paranteze
mul intelectualităţii. Scriitorul a aspirat spre comple- clocotul vieţii de afară, n-a dat, însă, o cronică, pe
titudine, şi-a impus un program ferm, respectat cu linia sociologiei romanţate a unui Cezar Petrescu,
mici abateri, s-a manifestat (evitând concomitenţa) de multe ori obturată de orizontul cafenelei. Camil
în poezie, teatru, roman şi filosofie şi, desigur, s-a Petrescu nici n-a fost un proustian zelos, cum se
vrut egal în toate. Ca genialitate contestată, ridicu- mai crede; el s-a emancipat, „corectând” hazardul
lizată, Camil Petrescu s-a pasionat de „mistica re- şi halucinaţia proustiană prin reglaj logic, supunân-
naşterii periodice”. El a văzut idei, trăind în epoca du-se unui sever raţionalism.
bergsonianului Video, a trecut brusc la roman, fiind De fapt, în segmentul interbelic exista un
un reformator recunoscut, după ce a început cu tea- interes special pentru tehnica şi secretele construc-
tru şi a debutat, în 1923, cu Versuri. În plus, scrisul ţiei epice. Dar trebuie să distingem între declaraţiile
gazetăresc, aproape zilnic, înţeles nu ca „izmeneală teoretice ale unor scriitori interesaţi de soarta ro-
intelectuală”, trăind ardent, cu intensitate, proble- manului şi consecinţele artistice ale acestor poziţii
mele vremii sale, l-a consumat; radiat, în 1942, din teoretice, întreţinând gâlceava. Totul este funda-
„registrul membrilor”, gazetarul Camil Petrescu ştia mental la Balzac, va anunţa Călinescu, convins că
că „neutralitatea este o iluzie” şi că orice gând, „mul- „tipul firesc de roman românesc este deocamdată
tiplicat în scris”, incumbă o uriaşă responsabilitate. cel obiectiv”. În replică, autorul Patului lui Procust
Ultima lui „renaştere” ar fi trilogia (neterminată, (I-II, 1933) va denunţa anacronismul acestor opinii,
amintită concesiv de critică) Un om între oameni, considerând că „literatura epică de până la Proust
fişând un imens material documentar, revenind nu se mai integra structurii moderne”. Dar Camil
incredibil, sub presiuni conjuncturale, de înţeles în Petrescu, atrăgea atenţia tot Călinescu, nu are nimic
context, la realismul tradiţional. comun cu Proust; proustianismul rămâne doar o
Dacă romanul-problemă, interesat de etichetă prestigioasă.
complexitatea morală şi zbuciumul interior e o cul- Încrucişarea polemică a monştrilor sacri
me a romanului analitic (cum credea G. Ibrăileanu), ai romanului autohton reaminteşte că proustianis-
Camil Petrescu se desparte hotărât de tehnica roma- mul lui Camil Petrescu este superficial. Credinţa lui
nului clasic, auctorial. El decupează un spaţiu pro- Camil Petrescu că „nu va dăinui decât Proust” era
blematic semnificativ, fixând, în lanţul amintirilor stimulată în epocă de radiaţia psihologismului, pro-
involuntare, reacţiile interioare şi interesându-se de movând fluidul şi dizolvând „noţiunile solide”. Tri-
„viaţa ascunsă”. Camil Petrescu se sincronizează fi- umfa subiectivitatea şi, în acest context, fenomenul
losofiei intuiţioniste, vrea un roman substanţial, tră- proustian devenise contagios. Dar proustianismul
ieşte sub iradiaţie proustiană şi scrie pe tipar gidian. lui Camil Petrescu, s-a spus nu o dată, e o manieră
Orgolios, se distanţează de literatura parasemănăto- „explicabilă suficient prin temperamentul scriitoru-
ristă, îşi propune instaurarea concretului autentic, lui”.

30 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Recitiri

Destinul tuturor eroilor lui Camil Petrescu scriitorul, este act de conştiinţă (adică luciditate);
stă sub semnul unei afirmaţii a lui Gelu Ruscanu sau, împingând raţionamentul mai departe, cunoaş-
(Jocul ielelor): „câtă luciditate, atâta exigenţă şi deci tere. Prima „ieşire” a scriitorului în timpul postbelic
atâta dramă”. Fiindcă, în lumea lui Camil Petrescu era piesa Bălcescu (1948). Cel ce scria cândva infer-
„nimic nu se poate face fără pasiune”; luciditatea nu nal publică acum puţin, cochetând cu ideea aban-
omoară voluptatea, dar, „în afară de conştiinţă, totul donului; oricum, suportând chingile teatralităţii şi
e bestialitate”. Proba decisivă pentru eroii lui Camil exigenţele aspre, virusate ideologic, ale momentului.
Petrescu rămâne cea a erosului. Prin eros, eroii îşi Uriaşa documentare va sluji şi trilogiei Un om între
dezvăluie natura adâncă. Ultralucidul Ştefan Gheor- oameni, cu o prelungită geneză, nefinalizată, Camil
ghidiu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de Petrescu aflând în excepţionalitatea şi incandescenţa
război, I-II, 1930) are „baza pasiunii” în frivola Ela, eroului („omul epocii”) un afin. Prin Bălcescu, efor-
o mondenă inaderentă la spirit. Dar această imposi- tul de autocunoaştere continuă. Reciclarea lui Camil
bilă iubire intelectuală nu cade – avertiza Al. Proto- Petrescu se opreşte, însă, aici, ultima lui carte pri-
popescu – în dezacordul standardizat dintre femeia vind lumea prin vizorul vitalismului noii societăţi.
de serie şi bărbatul superior. Frivolă şi capricioasă, Camil Petrescu cunoaşte o lume tânără, trăieşte ex-
Ela întreţine pentru scurtă vreme idealul iubirii per- plozia unei revoluţii, nu amurgul unei epoci; se ală-
fecte: seducţia ei, „suportând” prelegeri filosofice turi ei cu vechea-i puritate, desluşind tâlcul şi sensul
în alcov, este reală. Gheorghidiu e interesat nu atât evenimentelor sub jocul aparenţelor; aspirând adică
de fidelitatea Elei, cât de posibilitatea iubirii, supu- la „o altă vedere a realităţii”. În fond, respectă tra-
să analizelor infinitesimale; concretul situaţiei (po- iectoriile eroilor săi. Impulsul (excesul) analitic nu
sibilul adulter) îi proiectează meditaţia în absolut. ghilotinează voinţa de acţiune; pasionalitatea (lu-
Bărbat egoist, mefient şi orgolios, masochist chiar, crând, e drept, deformator, transformând micile
el jonglează cu o suită de conjecturi, adâncindu-se incidente în catastrofe) şi cerebralitatea merg mână
într-o suferinţă care se auto-întreţine. în mână. Eroul intelectualizat poate vieţui sub coaja
Spirit raţional, căutând un înţeles ordona- tipului pasional. Personajele lui Camil Petrescu trec
tor şi în haosul frontului, Gheorghidiu vrea o verifi- prin experienţe verificatoare, intră în confruntări
care după înfrângerea în plan intim, depăşind eşecul decisive în ordine morală. Bunătatea, după Ştefan
erotic; dar va sfârşi, aflăm în Patul lui Procust, „în Gheorghidiu, cere inteligenţă şi imaginaţie; zbuciu-
fundul ocnei”. Sufletul unei femei, citim în jurnalul mul analitic este însetat de adevăr. Când scepticul
de călătorie Rapid Constantinopol-Bioram (1933), Gheorghidiu, mereu bănuielnic, o va descoperi pe
este un drum plin de neprevăzut. Eroii lui Camil adevărata Ela, devine indiferent, deoarece suferinţa
Petrescu, preluând neodihna firii sale, îşi descoperă lui se hrănea „din propria ei substanţă”, confundând
arta de a privi şi voinţa de a fi iubiţi, devenită, din aparenţa cu realitatea. Or, tribulaţiile dezamăgiţilor
necesitate, orgoliu. Ştefan Gheorghidiu are o iubire în iubire, numeroşi în lumea camilpetresciană, ţâş-
vanitoasă, de stăpân unic, caută supremaţia, nicide- nesc tocmai din această neconcordanţă. Îndrăgosti-
cum egalizarea, adoră pasivismul femeii-bibelou şi e ţii săi sunt intelectuali flămânzi de certitudini. Când
contrariat de izbucnirile energice ale Elei; el îşi des- îndoiala se risipeşte (Ştefan Gheorghidiu nu mai are
coperă nevasta cu „o uimire dureroasă”. Va suferi nu doar bănuieli, ci intră în posesia certitudinilor), pro-
din dragoste, ci din orgoliu; iubit sau înşelat, el va fi cesul intelectual (cognitiv) e încheiat; el va renunţa
vizitat de îndoieli, dar acestea nu-l privesc (nu sunt la „tot trecutul”. Egoistul Ştefan Gheorghidiu înţele-
despre sine). Pentru Ştefan Gheorghidiu iubirea, gea feminitatea ca docilitate; el era, sesiza subtil Iri-
devenită o problemă de cunoaştere, satisface ideea na Petraş, un demiurg orgolios, încât gelozia sa este
orgolioasă de iubire. supapa orgoliului rănit, neacceptând posibilitatea
Dacă eroii lui Camil Petrescu sunt, cu toţii, înlocuirii. Căutarea certitudinii a fost filtrată prin-
naturi problematice, pătrunşi de neastâmpărul ideii, tr-o monografie a îndoielii (cum a fost considerat
se poate spune că proza sa propune un erou unic; un romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
tip cu identitate multiplă, în spatele căruia stă Camil război), împreunând iubirea asaltată de interogaţii şi
Petrescu însuşi. Acel singur erou (indicat încă de Vl. războiul ca experienţă-limită.
Streinu) locuieşte un spaţiu conflictual. Şi Gelu Rus- Teoretician febril şi romancier de avangar-
canu sau Mihai Stănculescu sunt însetaţi de absolut. dă, Camil Petrescu a fost un sensitiv şi un nervos.
Ei râvnesc independenţa, dar cuceresc singurătatea; Fireşte că impulsivitatea omului răzbate în patetis-
ei se exprimă fără a putea comunica. Camil Petrescu mul operei, iar contradicţiile ei, nu puţine, de aici
însuşi, după baia înviorătoare în arhivele prăfoase, se vin: dificultatea disciplinării unui temperament
ridică prin livresc la autentic. Autenticitatea, spunea tumultuos, reprimându-şi fondul primar. Adică,

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 31


Recitiri

creându-şi o altă personalitate. Repetând, poate, în- „realfabetizării intelectualilor”, se alătură pletorei
tr-un alt timp şi la altă scară, „formula maiorescia- de „adezionişti” la stânga, cum sesiza Miron Radu
nă”. Cel care declara: „Eu sunt dintre acei / Cu ochi Paraschivescu. Un Al. Rosetti întrevedea, şi el, „o
halucinaţi şi mistuiţi lăuntric / Cu sufletul mărit / splendidă dezvoltare” după lovitura de stat de la
Căci am văzut idei” rămâne un scriitor de spectacu- 23 August 1944, marcând „triumful democraţiei”
loasă febrilitate şi profunditate, un „duh neastâmpă- (RFR, nr. 9-10/1947). Şi Camil va reacţiona, atacând
rat”, chinuit de conflictul dintre asperităţile realităţii pe „bogătaşul Mihai”, un rege izolat, fără „intuiţia
şi puritatea ideilor. oamenilor de cultură adevărată”, care să păstorească
Pentru bărbatul camilpetrescian, cu su- Fundaţia, testatorul acceptând „năclăiala veleitară”.
fletul „trudit de îndoială”, devastat de zbuciumarea Radiografiind acel peisaj confuz, de un totalitarism
stearpă, relaţia erotică nu putea fi decât dramatică. disimulat, M. Niţescu descoperea „o luptă surdă,
Totuşi, asprit în bătăliile vieţii, chinuit de tumultul disperată şi inegală” (Nițescu 1995 : 21), iluzionân-
metafizic, muncit de incertitudini, el poposeşte în du-se că forţele de stânga ar fi fost minoritare, perife-
orizontul casnic, condus de o concepţie medievală rice, cu impact neglijabil. Preluat, „valorificat”, ulti-
şi află aici o oază de relaxare: caută plăpândeţea şi mul Camil va fi prompt răsplătit; intra, în noiembrie
naturaleţea, sensualitatea netrucată, hârjoana eroti- 1948, într-o Academie purificată, va primi, în 1949,
că, nu preocupările studioase; vrea devoţiune cas- Premiul de Stat pentru piesa Bălcescu, confecţionată
nică, nicidecum intelectualism anxios. Inferioritatea la comandă, amendată ideologic, salutând primul
intelectuală a femeii, văzută ca obiect erotic, e certă an republican, acel „început de călindare” şi „maşi-
şi acceptată, căutată chiar. Iubite de eroi intelectuali, na revoluţiei”. Şi prima sa piesă, Jocul ielelor, cosme-
femeilor lui Camil Petrescu li se rezervă (dar asuma- tizată, devenea, brusc, actuală, în contextul anilor
rea rolului e parţială) aşteptarea Penelopei. Ele tră- ’50, discursul lui Praida, neîncrezător în intelectualii
iesc în aşteptare şi provoacă dezordine, sunt jucăuşe rătăciţi „în iţele ideilor”, pledând pentru „gândirea
şi liniştitoare, apar ca un „zâmbitor luminiş”. Femeia laolaltă”. „Cooperarea ideologică” (Manolescu 2008
e „albă şi fragedă”, „micuţă, frumoasă, / Şi neastâm- : 674) dă roade. Sub presiunea revoluţiei „monocul-
părată”, „luminoasă şi ştrengară ca o glumă” (v. Un turale”, noul Camil aduce în scenă, în câteva nuve-
luminiş pentru Kicsikém). Această atmosferă domes- le „executate” pe canavaua tradiţionalismului epic,
tică, baia calmului casnic nu înlătură ambiguităţile personaje vechi, reabilitate, asortate reţetarului. Cei
şi nesiguranţa eroilor camilpetrescieni, inevitabile, care plătesc cu viaţa (1949) rescrie, din perspectiva
dealtminteri, pentru literatura de formulă subiec- unui gazetar înfometat (fireşte, Ladima), episodul
tivă. Sunt pauze intervenite în destinul unor luptă- sângeros din 13 Decembrie 1918; Turnul de fildeş,
tori, pentru care proba erosului înseamnă coborârea Mănuşile, Moartea pescăruşului, Un episod (în care
dramatică de la idealitate la realitate. Ei pleacă în reconstituie falsificator atmosfera primelor zile
cruciada Adevărului, dezvoltă o perspectivă unică după actul insurecţional de la 23 August), apoi Ca-
(cea a bărbatului), aruncaţi mereu în contrarietate ragiale în vremea lui (1952), cu un Titu Maiorescu
şi „uimire dureroasă”. Fără a se stinge, tensiunea in- caricaturizat, se înscriu liniei impuse de ideologii de
telectuală are nevoie de pauza domestică. Frisonul serviciu. Tolerat, docil, neputincios, acuzând surdi-
interogativ nu se potoleşte însă; bărbaţii lui Camil nizat – potrivit altor mărturii – „condiţiile bestiale”,
Petrescu sunt provocaţi de soluţia iubirii eterne, mai Camil Petrescu abdică, „taie”, conform indicaţiilor
puţin a compensaţiei postume, ca în cazul operei monitorilor politici, pozând în „protectori” (Aurel
rebreniene. Întoarcerea la „adevărul trupului” este Baranga, N. Novicov, Ion Vitner etc., obligându-l
doar un scurt răgaz. Proba erosului, terorizată de să-şi recunoască „vinovăţia”). Reluat în roman, su-
absolut, se consumă la altitudinea idealismului pla- biectul Bălcescu îl obligă la o trudnică documentare;
tonizat. continuă piesa, trasă într-un scenariu de film, cerut
de N. Bellu, înţesat de sugestiile referenţilor. Exce-
* dat, se pare, de cele zece variante, compune cronica
Evident, opera postbelică a lui Camil Pe- stufoasă a unei epoci, sufocat de fişe, vizând, pe baza
trescu intră în conflict cu propriile teze. Cel care, în „deducţiei concrete”, o „reconstituire ştiinţifică” (cf.
1931, se considera „fără perspective”, aderă acum D. Micu). Miza ar fi fost, însă, alta. Reabilitat, proza-
definitiv (Popa 1972 : 16), într-un context sumbru, torul ar fi vrut să-şi salveze sistemul filosofic, evident
acuzând imixtiunea crescândă a politicului, pola- indezirabil. Romanul istoric Un om între oameni,
rizând câmpul literar. Ca redactor şi redactor-şef la neterminat, cu un Bălcescu abandonat la Paris, nu
Revista Fundaţiilor Regale, în două rânduri (1934- şarjează, din fericire, epoca. Scris „din birou”, cum îl
1941; 1944-1947), răspunde, în ultimii ani, cerinţei acuza I. Vitner la Conferinţa Uniunii Scriitorilor din

32 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Recitiri

iulie 1955, fabulos plătit, romanul a fost, zicea Horia rii scontaţi” (Piru 1981 : 333). Scriitorul se înflăcăra
Stamatu, o „operă de trădare”. Dacă Alex Ştefănescu lesne, avea o gravitate volubilă, „tutuia ideile gene-
vorbea despre un „uriaş morman de moloz literar”, rale”, îşi amintea Paul Georgescu (Georgescu 1982 :
Mihai Zamfir îl plasa, din perspectiva „dublei foca- 158). Spitalizat, sub perfuzii, potrivit unor martori,
lizări”, în vecinătatea capodoperei, remarcând jocul ultimul Camil, stins, golit de iluzii, prin acel „nu mai
regresiv, respectiv actualizant, încorporând în textu- am nimic de spus”, recunoştea că, nemaiscriind, via-
ra epică date posterioare evenimentului. ţa devine inutilă. Contemporanii (ignari, bineînţe-
Într-o carte obeză, consacrată unei Revo- les) nu şi-au dat seama, sublinia „balcanicul” Paul
luţii, respectând pozitivismul documentar, apter, Georgescu, pe lângă ce mare scriitor au trecut. Camil
Camil Petrescu face din Bălcescu „cauza sa”, observa Petrescu ar fi, opina Cornel Ungureanu, „cel mai
Cornel Ungureanu, proiectându-se în figura revolu- important sacrificat” al deceniului unu al literaturii
ţionarului. Un „suflet tare”, cu o viaţă „hotărâtă”, sa- „noi”. Dar el, esențial, s-a vrut, preluând vorba lui
crificială, trăită intens, arzând în numele unei misi- Gib Mihăescu, un „scafandru al sufletului”.
uni; iubind febril Patria (ca unică iubită, temă exer-
sată şi de G. Călinescu), „lacom de timp”, dorind „să NOTE:
înfăptuiască peste măsură”. Interesat de cărturărie Holban (1989): Ioan Holban, Literatura subiectivă,
(cărţile fiind „rădăcinile vieţii”), dar anagajându-se, I. Jurnalul intim. Autobiografia literară, Editura Minerva, Bu-
cu ardoare, pentru triumful cauzei, înţelegând că cureşti.
victoria e posibilă prin solidarizare (vezi discursul Iovănel (2012): Mihai Iovănel, Evreul improbabil.
lui Bălcescu în tăbăcăria lui Dobrovici, cerând mun- Mihail Sebastian: o monografie ideologică, Editura Cartea Ro-
mânească, Bucureşti.
citorilor „să ne legăm”). Ultimul roman al lui Camil Manolescu (2008): Nicolae Manolescu, Istoria cri-
Petrescu se vrea un tablou total al epocii, evocând, tică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela
deopotrivă, viaţa mizeră a ţăranilor, traiul orăşenilor 45, Piteşti.
şi atmosfera saloanelor literare. Printre atâtea roma- Mugur (1982): Florin Mugur, Vârstele raţiunii. Con-
ne plate şi versuri agitatorice, aşezate exemplar-tri- vorbiri cu Paul Georgescu, Editura Cartea Românească, Bucu-
reşti.
umfalist sub reflectoarele primului deceniu republi- Negoițescu (1991): I. Negoiţescu, Istoria literaturii
can, Camil Petrescu trece, evident nemulţumit, în române, vol. I (1800-1945), Editura Minerva, Bucureşti.
paginile trilogiei, în creştere arborescentă, supor- Netea (1972): Vasile Netea, Interviuri literare, Edi-
tând prefaceri, corecturi şi variante. Contradicţia, tura Minerva, Bucureşti.
nu neapărat oportunismul, îl defineşte; dar şi o în- Nițescu (1995): M. Niţescu, Sub zodia proletcultis-
mului. Dialectica puterii, Editura Humanitas, Bucureşti.
credere fanatizată, iubindu-şi cu patimă, deznădejde Petraș (1994): Irina Petraş, Camil Petrescu. Schiţe
şi furie, neamul, dorind a-i asigura, prin genialoida pentru un portret, Editura Demiurg, Iași.
sa personalitate, gloria culturală. Capabil de „enor- Piru (1981): Al. Piru, Istoria literaturii române de la
mităţi”, „văzând” idei, Camil Petrescu a fost – nota început până azi, Editura Univers, Bucureşti.
G. Călinescu într-un articol-necrolog (v. A murit Popa (1972): Marian Popa, Camil Petrescu, Editura
Albatros, Bucureşti.
Camil Petrescu?, în Contemporanul, 17 mai 1957) – Popa (2001): Marian Popa, Istoria literaturii române
„un mare cerebral”. de azi pe mâine, vol. I, Fundaţia Luceafărul, Bucureşti.
Repliat în notele (sale) promis-zilnice, în Simuț (2012) : Ion Simuţ, Camil Petrescu, un confe-
fond un dosar de mărturii sincopate, pentru uzul siv paradoxal, în Vămile posterităţii: secvenţe de istorie literară,
posterităţii, Camil spera să-şi construiască o ima- Editura Academiei Române, Bucureşti.
Ștefănescu (2005): Alex Ştefănescu, Istoria literatu-
gine „loială”, convingătoare prin veracitate (Holban rii române contemporane (1941-2000), Editura Maşina de scris,
1989 : 129). Diaristul identifica două moduri de „a Bucureşti.
trece satisfăcător prin viaţă”: având ca aliat noro- Tașcu (1982): Valentin Taşcu, Procesul de desocia-
cul sau / şi dovedindu-te lucid şi loial. În rest, nota lizare a personajului camilpetrescian, în De la N. Filimon la G.
Camil, „mizerie didactică”. Surprinde, însă, în pofi- Călinescu (Studii de sociologie a romanului românesc). Cu un
studiu introductiv de Paul Cornea. Editura Minerva, Bucureşti.
da eclipselor de luciditate, acuitatea unor observaţii Ungureanu (1985): Cornel Ungureanu, Proza ro-
sociologice, denunţând resorturile tenebrosului me- mânească de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti.
canism succesual. Ins conflictual, în război cu lumea Ungureanu (2019): Cornel Ungureanu, O istorie se-
(culpabilizată otova), Camil denunţă „regia faimei”, cretă a literaturii române, Editura Tracus Arte, București.
grija obsesivă a unora de a-şi administra gloria. El, D. Ungureanu (2012): Delia Ungureanu, Poetica
Apocalipsei. Războiul cultural în revistele literare româneşti
un biruitor, de fapt, copleşit de spaimele singură- (1944-1947), Editura Universităţii din Bucureşti.
tăţii, cel care autorizase (vorba lui Sebastian), prin Zamfir (2017): Mihai Zamfir, Scurtă istorie: Pano-
romanele sale, o altfel de scriitură; romane capitale, rama alternativă a literaturii române, vol. II, Editura Polirom,
negreşit, care, constata Al. Piru, „nu i-au adus lau- Iași.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 33


Reflux

Ștefan Stroe,
De-a bușilea,
în pas de defilare.
Avanpremieră editorială

Alexandru Ovidiu VINTILĂ


În noul roman pe care îl semnează suce- de cu un epic articulat și dens. Citind volumul,
veanul prin adopție Ștefan Stroe, De-a bușilea, în nu cred că greșesc în momentul în care afirm că
pas de defilare, care urmează să apară, din păcate, autorul nu este doar un povestaș pur și simplu, ci
postum, autorul face figură de cartograf al vieții în un scriitor matur, deplin format care transmite în
distopia noastră cea de toate zilele, o lume eternă mod simultan imagini și stări sufletești, situații de
și fascinantă. Și nu oricum, ci prin instrumente de o gravitate existențială substanțială și nu numai.
mare forță precum ironia și umorul, de care se fo- Deși satirizează și creează scenarii de un amuza-
losește cu abilitate și măiestrie. Încă din preambu- ment cert, Ștefan Stroe nu lasă nimic în urmă la
lul cărții, își informează cititorii că, dacă nu admit voia întâmplării, ci încearcă să ne facă să fim recep-
că și absurdul își are logica lui intrinsecă, atunci tivi la situații din viață aparent banale, dar care pot
romanul de față nu merită osteneala unor astfel de avea conotații cât se poate de diverse. De fapt, pro-
cititori pentru care certitudinea e totul. za sa se întrupează, prinde formă, dar și fond din
Este clar, odată deschisă cartea, aceasta te cotidian, din zbaturile istoriei mici, personale. Așa
seduce și, în același timp, te încântă. Frazele au sa- descoperă, aș spune, o geometrie privată în func-
voare și căldură umană, ludicele sale sunt izbutite, ție de care își deapănă amintirile cu o nedisimulată
retorica volumului având spirit, un veritabil duh, plăcere a mărturisirii care se vede înaintând prin
recognoscibil pentru cei care l-au cunoscut pe au- labirintul romanului, urzit cu știința frazării.
tor, el însuși un personaj al urbei, un intelectual de Citind și precedentul său roman, Oasele
o candoare aparte, onest și mereu pe buze cu un pietrei, ne dăm seama că Ștefan Stroe nu este doar
umor de calitate. Nu poți să faci un portret al au- spectator în acest eșafodaj complex al vieții pe care
torului fără să amintești de ochii săi de un albastru ne-o înfățișează, ci este un participant activ; el se
intens, cu care vorbea și pe care îi rotea într-un fel implică emoțional și ia parte la lumea aceasta ab-
extrem de expresiv. surdă pe care o zugrăvește. Cu o memorie infaili-
În sfârșit, romanul este unul alegoric, di- bilă, autorul cărții de față își construiește scriitura
namic, înțesat cu protagoniști de un pitoresc fabu- cu meticulozitatea unui alergător de cursă lungă,
los care nu ezită cu nimic în a se da în stambă. De ca un supraviețuitor care vrea să ne facă să înțele-
asemenea, personajele sunt foarte bine orchestrate gem și, în același timp, vrea să se distreze, să râdă
de naratorul acțiunii, acesta încadrându-le cu ta- împreună cu noi, relatându-ne istorii care în chip
lent indiscutabil în corpusul textului care te prin- obișnuit se află la îndemâna oricui și, totuși, pot

34 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Reflux

trece neobservate. narațiunea lui Ștefan Stroe merită pe deplin să fie


De asemenea, biografemul este materia supusă atenției. Este o carte la granița dintre ficțiu-
din care își extrage forța și puterea de a merge mai ne și nonficțiune, o panoramă a deșertăciunii lumii
departe proza lui Ștefan Stroe, una care fascinează în care viețuim, o satiră scrisă cu un zâmbet amar
și în urma lecturii căreia nu poți rămâne indiferent. pe colțul gurii, un semn al trecerii prin această via-
Cum autorul relatărilor respective a ieșit schim- ță a unui autor discret, dar înzestrat, fără doar și
bat din tumultul vieții, așa cititorii romanelor lui poate, cu „simț enorm și văz monstruos”.
Ștefan Stroe vor rămâne marcați de o mulțime de Una peste alta, se vede cu ochiul liber că
amănunte grăitoare pentru ceea ce suntem noi ca Ștefan Stroe a trăit atent și inconfundabil, intere-
oameni și cetățeni ai unei anumite țări europene, sat parcă doar de viață în ansamblu și în detaliu,
dar care, totuși, se află la porțile orientului. exprimându-și percepția existențială cu asupră de
Nu se poate să nu remarcăm la autorul ro- măsură și încercând întotdeauna să purifice prin-
manului De-a bușilea, în pas de defilare pasiunea tr-un zâmbet lucrurile reprobabile care s-au ivit. O
pentru poveste, pentru detaliu, acuitatea cu care stare de amuzament care irumpe în realitatea ime-
sondează ființa umană și exactitatea introspecției diată, oricât de neagră ar fi aceasta, este cheia pe
psihologice, felul în care trasează coordonatele is- care ne-o oferă Ștefan Stroe, autorul romanului de
torice ale unor timpuri în proximitatea cărora am față, intitulat cât se poate de sugestiv, De-a bușilea,
trăit sau chiar trăim. în pas de defilare. Așadar, trebuie subliniat că, ală-
Fără să intrăm în detalii despre acțiunea turi de absurd, filosofia comicului și a jocului, toate
propriu-zisă a romanului, fără să dezvăluim vreun țin de programul estetic al acestui roman pe care îl
personaj al cărții, asigurăm potențialii cititori că recomand și care merită, fără îndoială, citit.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 35


Rememorări

Vara

Beni BUDIC
La noi, la Suceava, se făcea vară pe nesim- zația de ceva nou, de libertate, de speranță, mi-o
țite. Către sfârșit de mai, mirosurile liliacului se dădea și faptul că, începând cu primele zile la Su-
amestecau deja cu cele ale salcâmilor, teii începeau ceava am fost eliberat de povara de ghips pe care o
să-și manifeste prezența, mama aducea de la piață, dusesem pe piciorul meu drept timp de vreo cinci
pe lângă mănunchiurile de ceapă verde și ridichi, săptămâni. Piciorul l-am fracturat în ajun de 1 Mai,
buchete de lăcrămioare sau de narcise, le aranja iar povestea am spus-o în La Burdujeni, unul din
în vază de sticlă, pusă apoi pe fețișoara de masă ce textele mele. Când la spital mi-au tăiat cu bistu-
acoperea plita de mult rece, cum avea să rămână riul și foarfecile crusta de bandaje de tifon îmbi-
până-n toamnă. Iar când șanțurile nu prea adânci bate în ghipsul uscat, ca un fel de carapace, care
de pe strada Cetății se umpleau cu flori de mușețel, acum se fărâmița sub tăișul metalului și mi-au scos
sau cum le spuneam noi, romaniță, știam că, gata, piciorul la lumina zilei eram ca beat de fericire.
a început vara. Alte semne clare erau că treceam Dar a trecut puțin până am înțeles că încă nu pot
definitiv la pantalonași scurți și chiar la șpilhozen, s-o iau la fugă, nici măcar să încalț sandaua pe pi-
iar ghetuțele sau pantofii „jumătate” erau înlocuiți ciorul umflat și că libertatea se dobândește treptat.
cu sandale. Deschise-deschise dar tot cu ciorapi... A fost nevoie de câteva zile de convalescență, când
La Burdujeni era clar că a venit vara când încă mergeam șontâc – șontâc și mama îmi făcea la
în curtea lui Tina și Mehel găseam deja câțiva po- picior băi calde de tărâțe, „ca să se întărească osul”.
rumbi mai copți, numai buni să fie fripți pe flacăra Dar vara acelui an – era în 1954 – prima mea va-
aragazului din bucătărioara lui Baba și tot acolo canță de școlar, era doar pe începute și abia aveau
alegeam vreun bostan mai măricel pe care îl go- să urmeze zile minunate.
leam de conținut, tăiam cu dibăcie ochi, nas și o Verile copilăriei începeau deci de pe
gură plină de dinți ca de ferăstrău, în creștet tre- atunci cu un amestec de simțăminte de bucurie, de
ceam o sfoară și tot ansamblul devenea „felinar” eliberare, de speranțe. Apoi veneau, în sfârșit, va-
luminat din interior cu un muc de lumânare cer- canțele mult visate, apropierea de ceva nedeslușit
șit de la Zeida. Seara ieșeam cu el la plimbare prin dar așteptat ca aducător de promisiuni, de fericire.
târg, cu alte cete de băieți, care cu felinare, care vâ- Pe când eram încă la grădiniță, părinții, în tovără-
nători de cărăbuși adunați, ca proștii, cu sutele pe șie cu familia Hubner, tocmeau la început de vară,
sub felinarele străzii. un căruțaș care aducea și descărca într-un colț al
Poate vara la care mă readuc cele mai curții, aproape de gardul înalt al bisericii Învierea
dragi amintiri a fost aceea când, după operația și Domnului, o căruță cu nisip. În zile însorite, pe
convalescența mamei și un „exil” de o iarnă la Bur- lângă lada cu nisip era pusă o balie cu apă ce se
dujeni, de-a lungul (aproape) întregii clase întâa, încălzea la soare și colțul de curte devenea o simu-
ne-am întors cu toții acasă. După cele câteva luni lație a ștrandului, iar eu și Meiyr, băiețelul ceva mai
când ne-am înghesuit la bunici, locuința noastră mic decât mine, al lui Piri și Izu Hubner, în chiloți
de pe strada Cetății îmi părea mare, spațioasă, pli- (de baie ?) și echipați cu lopățele și căldărușe, ne
nă de aer și de lumina începutului de vară. Sen- bălăceam și ne jucam în diminețile de iulie. Între

36 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Rememorări

lada cu nisip și pompa de apă fuseseră săpate cu lo- Când eram prin clasele mai mici, cu toții
pata și semănate (în tovărășie cu vecinii) 3-4 stra- pionieri cu cravate roșii, funcționa în orele dimi-
turi de roșii, ridichioare sau ceapă verde care prin neților de vacanță „Tabăra de curte”. În curtea cea
iulie începeau deja să dea roade. mare dinspre Strada Domnească a vechii clădiri a
Câțiva ani mai târziu aveam să mergem, școlii noastre – Medie Nr.2 – (azi Colegiul de artă
în grup, câțiva băieți și câteva fete, la ștrand, la apa „Ciprian Porumbescu”) se organiza zilnic un ca-
Sucevei, coborând voioși pe drumul către Burdu- reu, în jurul catargului pe care era ridicat cu mare
jeni încărcați cu pături de întins peste prundiș și ceremonie și răpăit de tobă, drapelul unității. Ce
eventual pachețele cu sandvișuri și fructe. Înainte făceam în orele următoare nu prea țin eu minte.
de a ajunge la pod o luam la stânga pe o potecă ce Probabil băieții băteau mingea și fetele erau ocupa-
se lărgea uneori devenind drum de căruțe și după te cu alte jocuri. Timpul trecea repede. Către prânz
două-trei sute de metri ajungeam într-o parte mai activitatea se încheia, avea loc ceremonia coborârii
largă a luncii, pe unde apa venea mai domoală dar drapelului și cu toții ne întorceam acasă.
și mai adâncă. Au fost doi sau trei ani când primă- Deja mai mari, la liceu, se pare că dis-
ria chiar amenajase acolo un fel de ștrand, adică tracția ultimativă a zilelor de vară se petrecea că-
un șir de cabine de scândură ce serveau de vestiare tre seară și ținea câteva ore bune, chiar după ce se
și un podeț îngust – tot din scânduri – ce ducea întuneca de tot. Era poate semnul cel mai explicit
peste prundiș, până la partea mai adâncă a apei. că vara e în toi. Cum se întâmpla în zeci și zeci de
Dar n-a trecut mult până ștrandul de scânduri a orașe mai mari sau mai mici decât Suceava, în orele
fost delăsat și s-a distrus. Oricum, noi ne bucuram dinaintea apusului centrul orașului se transforma
din plin de orele de libertate și aventuri din luncă. în promenadă. Îndeosebi grupuri de tineri, ca noi
În loc de vestiare , ne descurcam perfect printre sau mai în vârstă, dar și perechi tinere, mame cu
tufișuri. Fetele expuneau costume de baie ce deve- câte un copil sau chiar mici familii, înțesau centrul,
neau, din an în an, mai interesante. Pentru băieți, de la începutul străzii Ștefan cel Mare și până pe
moda acelor ani era un slip super simplu, dintr-o la tribunal, sau chiar mai sus, la policlinica nouă.
pânză albă, cam grosolană, pe care îl legam cu 2-3 Plimbăreții ocupau ambele trotuare și chiar bună
șnurulețe peste coapsa stângă. Aproape inevitabil, parte din lățimea străzii. Oricum, la acele ore, rar
primele zile de plajă ale fiecărei veri se terminau trecea pe acolo vreo mașină. Noi cinci – Mara,
pentru aproape toți cu insolație și usturături. Dar Mira, Betti, Mihai și eu – ne începeam promenada
astea treceau repede. Uneori, cei mai îndrăzneți se uneori de acasă de la Mara ori poate după vreun
aventurau explorând lunca până spre podul de fier film de după amiază la „Tineretului”, uneori eram
de la Ițcani, dar de obicei ne bălăceam prin valurile în formație completă iar alteori doar doi-trei din-
încete și nu prea adânci de pe lângă mal. Mai în larg tre noi. În orice caz, îmbrăcați civil, în haine pe
apa chiar se adâncea dar făcea și vârtejuri destul de cât posibil moderne, spre deosebire de uniformele
periculoase. Pe lângă mal am învățat eu atunci, de școlare cam grosolane (fuste in culori pastel, foarte
unul singur, să înot, mai întâi cu palmele pe fun- înfoiate, cu jupon; pantaloni lungi și cât se putea
dul nămolos și apoi, cu încetul, înot adevărat, care de strâmți), băteam centrul în sus și în jos de cine
m-a eliberat de simțământul de inferioritate față de știe câte ori, de la Alimentara la tribunal și înapoi.
Pia, singura dintre fete ce știa să înoate. Tot așa, îmi Rar ne refugiam pe vreo bancă din fața parcului,
permiteam de pe atunci să traversez înot Suceava, iar subiectele de discuție nu se terminau niciodată.
împreună cu alți băieți, și să ancorăm pe malul De obicei fetele plecau primele iar Mihai și cu mine
opus, spre Burdujeni. Când se apropia toamna și mai găseam câte ceva de discutat.
se întețeau ploile , dar mai ales după ce-a început Cam la capătul traseului de promenadă,
construcția combinatului industrial din luncă iar ceva mai sus de cinematograf, fusese construită în
albia Sucevei s-a umplut de gropi și vârtejuri, au acei ani o altă atracție a verilor sucevene – Grădi-
fost cazuri de băieți prea curajoși (nu, nu din cercul na de Vară. Era o incintă destul de mare, aranjată
nostru) care au plătit îndrăzneala cu viața. în formă de amfiteatru, ce servea în serile calde și
Dar nu coboram la scăldat chiar zilnic. senine drept cinematograf în aer liber. Exista și o
Când nu aveam altele de făcut, întindeam pe iarba adevărată scenă, așa că în Grădina de Vară aveau
din curte, la umbra salcâmului de lângă gardul bi- loc din când în când diverse concerte și spectaco-
sericii, vreo pătură moale si ore în șir citeam tolănit le muzicale. Tot spațiul era înconjurat de un zid
acolo cărți de aventuri, iar când oboseam citind, destul de estetic construit, iar clădirea de intrare
cu fața spre cer, număram norii ce treceau printre fusese proiectată în stil pur stalinist: silueta intră-
crengile și frunzișul salcâmului... rii parcă era o copie la scară redusă a Casei Scân-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 37


Rememorări

teii. Amfiteatrul putea cuprinde, cred, multe sute noi, publicul, am luat-o la fugă, care unde o găsi un
de spectatori si deci puteau fi susținute acolo chiar colțișor uscat... N-am mai găsit autobuz. La Burdu-
concerte cu audiență mare. La un astfel de concert jeni am ajuns cu un camion deschis și uzi până la
îmi amintesc că am fost de față într-o seară de iu- piele, după miezul nopții.
lie sau august 1962. În acele zile am dormit câteva Au fost câteva vacanțe încununate de că-
nopți la Burdujeni, cu vărul meu Iani. Părinții lui lătorii mai lungi sau mai scurte. De două ori au
erau plecați la băi și lăsaseră casa în paza noastră. fost excursii prin țară, organizate de Casa pioneri-
Tocmai în acele zile a ajuns în turneu, la noi, la Su- lor sau de școală, împreună cu mulți colegi, colege
ceava, mitica formație muzicală „Los Paraguayos”. și profesori binecunoscuți, excursii făcute într-un
Da, la noi, dintre toate orașele lumii mari! Bineîn- vagon de tren transformat în dormitor pe roate. De
țeles că a fost moarte de om la cozile de bilete. O vreo două ori am fost în tabere de vară, cu profil
astfel de ocazie se ivește pe meleagurile noastre o de convalescență, la Cluj și la Dorna Cândreni. De
dată în viață. Nu mai știu cum am obținut și noi bi- câteva ori am petrecut vacanțe de vară de vis la Ga-
lete. În seara reprezentației am ajuns din Burdujeni lați, la tanti Anuța și nenea Zissu. Toate astea, deși
într-un autobuz ticsit cu zeci de tineri, că era de nu legate direct de Suceava, merită a fi descrise în
mirare cum nu ne-am sufocat în așa înghesuială. mod deosebit.
Din cauza îmbulzelii și aglomerației spectacolul a Dar slăbiciunea mea pentru gări și pen-
început cu întârziere mare. Dar le-am uitat pe toate tru trenuri, la Suceava am primit-o, sau mai bine
când băieții cu poncho-uri și ghitare s-au pus pe zis la Burdujeni. Aproape în fiecare an veneau din
cântat. A fost minunat, dar s-a terminat repede. De București, pentru o vizită la rude dar și o escală la
mare entuziasm cred că nimeni din public n-a luat Burdujeni, Dița și Leonaș. Botoșăneni de baștină,
în seamă norii ce se adunaseră, ascunzând stelele. veri ai mamei și ai lui tanti Freida, Dița era me-
dic pediatru, iar soțul
ei, arhitect. An de an
ajungeau pe la noi în
cadrul unei excursii
de concediu, făcută
cu trenul, pe rute cir-
cuit. Veșnic aveau cu
ei „Mersul trenurilor”
sau – cum îl botezase
Dița – Biblia turistu-
lui. De atunci am visat
și eu să fiu turist C.F.R,
așadar cumpăram
anual „Mersul Trenu-
rilor” ( 5 lei la Agenția
C.F.R. din centru !) și
mă pricepeam de mi-
nune să mă descurc
prin nenumăratele
orare a nenumăratelor
trenuri, cu legături și
conexiuni, toate tipă-
rite de-a latul, pe sute-
Doar când au început să cadă pe noi picături grele le de pagini ale cărții.
de ploaie, am înțeles ce se întâmplă. Spectacolul a Una din primele mele călătorii cu trenul
mai continuat câteva minute – artiștii erau cumva am făcut-o în acea vacanță fericită, de care am mai
apărați de ploaie sub acoperișul scenei. Dar pică- pomenit, când ne-am întors acasă după operația ma-
turile enorme au ajuns la becurile înfierbântate ale mei. Încă nu aveam „Mersul trenurilor” și încă nu
reflectoarelor care au început să plesnească cu zgo- visam la călătorii circuit, dar numai gândul la gări,
mot mare unul după altul. Din acel moment a în- trenuri și locomotive îmi dădea deja emoții atât de
ceput adevărată debandadă. Ploaia se întețise de-a intense încât mă luau de-a dreptul dureri de burtă...
binelea! „Los Paraguayos” au dispărut în culise iar În urma operației, mama rămăsese cu un șchiopătat

38 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Rememorări

destul de evident la piciorul stâng și se ajuta la mers desfășoare în următoarele două săptămâni zilnic,
cu un baston. Era și foarte slăbită și ca ușurare a tu- timp de două-trei ceasuri. În acest timp eu cutre-
turor acestor necazuri i s-a recomandat să facă băi ieram coridoarele luminoase și lungi ale pavilio-
de nămol și de „acid”, masaje etc. – tratamente care nului, intram uneori și în vreo sală de tratament,
se făceau cel mai bine la Vatra Dornei. Deci tata a dar îndeosebi imi plăcea să ies la pod și să privesc,
obținut de la sindicat bilete și prin august am plecat lipit de parapet, spre plutele ce mai treceau în acei
toți trei către marea aventură, la munte. Călătoria ani în jos, pe apele repezi ale Bistriței. Într-una din
s-a făcut – bineînțeles – cu trenul. Nu știu de ce am zile tata m-a luat să asist la tratamentul său și l-am
plecat cu un tren de seară, care a părăsit gara deja văzut cufundat în cada cu nămol și apoi învelit în
pe întuneric. Eu eram încă de dimineața cu crampe cearceafuri, după care s-a spălat la duș s-a odihnit
și nu-mi găseam locul. Printre micile mele pregă- și a continuat la cada cu „acid”. Cu mama am fost
tiri personale, o intuiție inexplicabilă m-a făcut să la o ședință de masaj: mama era instalată pe o masa
înfund într-un buzunar o cutiuță cu câteva bețe de de tratament și un maseur orb, cu ochelari negri și
chibrit, un cap de lumânare și, Dumnezeu știe de vorbă domoală îi explica exact ce face.
ce, un capăt de sfoară adunat ca un mosorel. Urca- După tratament și până la ora prânzului
tul mamei și al bagajelor în vagon a fost o operație ne plimbam prin minunatul parc natural ce se în-
destul de complicată și numai bine ne-am văzut cu tindea din spatele cazinoului și până sus la „tram-
toate aranjate pe platformă, că trenul s-a și pus în bulina” de ski. O dată sau de două ori am ajuns
mișcare. Atunci am realizat toți trei că vagonul era chiar sus-sus, la trambulină iar mama a rămas pe o
cufundat în întuneric. Am ajuns orbecăind la un bancă lângă izvor. Pe brazi se vedeau cățărându-se
compartiment unde erau locuri libere, tata a vrut veverițe. Împreună cu noi se aflau în stațiune, ca-
să verifice dacă sunt locurile noastre, dar lumina a zați chiar în clădirea de lângă noi, Monel, vărul
refuzat să se aprindă: pur și simplu vagonul nu era mamei, medic la Iași, cu soția și băiețelul lor Li-
conexat la curent electric. Și în acel moment am avut viu, ceva mai mic decât mine. Nu cred că ei făceau
eu picătura mea de glorie: am scos cutiuța din fun- vreun tratament, veniseră la munte la odihnă așa
dul buzunarului, am aprins mica lumânare și com- că după băile părinților eram mai tot timpul îm-
partimentul ni s-a înfățișat în toată splendoarea sa. preună. Prânzul și cina erau servite vilegiaturiștilor
Era cel cu locurile noastre rezervate și era complet în sălile și pe terasa frumoasei clădiri a cazinou-
gol. Tata a adus valizele de pe coridor, le-a urcat în lui, transformată în restaurant-cantină. Bineînțeles
plase și toți trei ne-am instalat pe banchete. Probabil eram împreună cu verii din Iași. Eu și Liviu eram
am adormit repede în țăcănitul ritmic al roților, în trimiși să umplem carafe cu apă minerală de la iz-
întunericul ce învăluia tot vagonul. vorul din turnulețul cu foișor, aflat în parc, chiar
La Vatra Dornei am ajuns, cred, spre mie- jos lângă scările ce urcau spre cazinou. Apa izvoru-
zul nopții și o trăsură ne-a dus, preț de vreo zece lui era rece, puțin acidulată și bună la gust. Astfel
minute, la pavilionul unde am fost cazați. De dimi- treceau pe nesimțite zilele lui august. Într-una din
neață m-am trezit într-o altă lume. Camera noastră seri, Tuța și Monel au serbat aniversarea căsătoriei
făcea parte dintr-un fel de anexă a clădirii pavilio- și toți șase am făcut în camera lor spațioasă ditamai
nului și era cam mică. Cele două paturi, un șifoni- cheful, cu șampanie „Zarea”, iar în ultima dumi-
er și masa o umpleau aproape în întregime. Totul nică au venit în vizită Baba, care nu cred să fi ieșit
era liniștit și cufundat într-o răcoare pe care n-am în viața ei din Burdujeni mai mult de patru-cinci
cunoscut-o niciodată la Suceava. Mama a fiert lap- ori, și unchiul Gustav, fratele tatei, venit tocmai
te (nu știu de unde l-a obținut !) pe o spirtieră și de la Fălticeni. Din acea zi ne-a rămas amintire o
pentru micul dejun a făcut cafea cu lapte și pâine fotografie făcută pe o alee a parcului iar în fundal
cu unt. Apoi am ieșit spre centrul verde al orășelu- emblema stațiunii: clădirea cu turnuleț a izvorului.
lui. Era încă răcoare dar vânzătorii de suveniruri Când l-am reîntâlnit, după vreo 50 de ani, la New
expuneau deja fluierașe, bastoane de munte, pălă- York, Liviu avea întreg tabloul înregistrat de me-
riuțe și poșete mici de plută, ocarine smălțuite și moria unui copil de trei-patru...
câte și mai câte. Apăruseră și sătencele cu coșulețe Câteva zile mai târziu ne-am întors la
de zmeură sau afine, fragi și mure, toate sclipind Suceava. Plouase și pe la Dorna, dar la Suceava a
sub picăturile de rouă. Noi am trecut pe lângă pod fost adevărat potop. Apa Sucevei ieșise din albie și
și am continuat spre pavilionul de băi aflat cam la inundase bătrânul pod de lemn. Trăsura a traversat
200 metri de acolo, chiar vizavi de gară, de cealal- încet-încet, cu roțile scufundate până la osie.
tă parte a Bistriței. Acolo, atât mama cât și tata și- Orașul ne-a primit mohorât, umed și friguros. Am
au început programul de tratament ce avea să se înțeles că vara s-a terminat.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 39


Pe contrasens

Un roman palimpsest:
Apocalipsis
de Adrian G. Romila

Adrian ALUI GHEORGHE


După romanul „Zeppelin. Stampe și isto- prin ochii unor Iacov și Iosif David, precursori ai lui
rii apocrife”, apărut în anul 2017, Adrian G. Romila Cristian David, personajul central, care la anul 1838
revine cu un nou roman, de aceeași factură recupe- ciopleau „popi” din lemn pentru galeriile de mină
ratorie, tot a „istoriilor apocrife”, e vorba de „Apo- din preajma Rîului Roșu: „În ianuarie 1838, harta
calipsis” (Editura Polirom, 2019). Narațiunea se în- locului avea să se schimbe deodată, numai bine pen-
tinde în timp, vreme de cîteva secole, „contrapunc- tru ca în sfîrșit cineva să se hotărască să o deseneze,
tînd” evenimente majore din istoria noastră, dînd pentru totdeauna. Raiul neștiut dintre munții Hăș-
un firesc aparte unor momente care și-au căpătat în mașului s-a prăbușit peste noapte fără ca, înainte, ci-
timp aura de sacralitate. Re-imaginarea istoriei se neva să fi simțit ceva. După mii de ani de pace și ne-
petrece la Adrian G. Romila ca la Jean Paul Sartre mișcare, muntele s-a zgîlțîit dintr-odată ca un uriaș
care vedea actul de a imagina precum o „incantaţie amețit de vin, a pîrîit, a luat-o la vale, cu trosnete în-
menită să facă să apară obiectul la care ne gândim, fiorătoare, într-un val gigantic de praf, moloz, stînci,
lucrul pe care îl dorim” (Imaginaţia, Editura Aion, pietriș, pămînt, bîrne și copaci adunați laolaltă”. Iosif
1997). Nu întîmplător folosesc termenul de incan- David este, de altfel, singurul din sat care se salvează
tație, pentru că, la o primă apreciere, „Apocalipsis” deoarece în noaptea cu pricina rămăsese la Piatra,
este un poem dramatic complex, cu un fir narativ „mai jos de Tarcău”, unde mergea periodic să facă
care stîrnește deopotrivă afectul și imaginativul. pregătire la un învățător. Această postură îi conferă
Tehnica narativă este cea a palimpsestului, statutul de povestitor al unei drame „întemeietoare”.
adică straturi succesive de istorie apar fragmentar, Fiecare om întîlnește în viață situații ex-
într-un dialog al epocilor, așa cum în pictura mu- cepționale, trăiește povești excepționale, totul e să
rală din biserici apar chipuri și fragmente din stra- le înțeleagă rostul, sensul. Iosif David, de exemplu,
turi succesive de imagini, scene biblice. Amestecul este „tocmit” să lucreze în lemn porțile de la spitalul
de chipuri și scene, într-o incoerență bine controlată de boli nervoase de la „Mărcuța”, exact în momentul
în text, dă savoare romanului. Avem, de exemplu, în care acolo era internat Mihai Eminescu. Tînărul
povestea execuției celor trei răsculați, Horia, Cloș- Cristian David, care îl însoțește pe Iosif, tatăl său,
ca și Crișan, într-o reconstituire extrem de veridi- la treabă, este marcat de întîlnirea cu poetul a cărei
că „jurnalistic”, dar și povestea lui Eliad David, care genialitate se întrezărea dar care îl și intimidează.
realizează o statuie din lemn, a unui copil, expusă Are loc un dialog, replică la ceea ce se cunoaște des-
pe fruntariile Bisericii Negre din Brașov și care învie pre ultimile zile din viața lui Mihai Eminescu: „- Eu
stîrnind reacția comunității, care îl pune pe fugă pe sunt poet! Sunt un mare poet! Ați auzit de mine? Eu
artist, asta după ce și biserica ia foc în mod inexpli- sunt Mihai Eminescu, poet de limbă dacă și de lim-
cabil. Un amestec de real și magic fac din text o ade- bă română! – Nu, domnule, mă iertați, nu am auzit!
vărată saga a unui spațiu în care realitatea glisează - Și sunt bogat, vă pot împrumuta, dacă sunteți în
pe un consistent strat de legendă. nevoie! Poate n-aveți... Din buzunarele pantalonilor
Povestea „Lacului Roșu” este „imaginată” largi scoase cîteva hîrtii rupte și mototolite, ameste-

40 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Pe contrasens

cate cu scame, pietricele, frunze, nisip... – Vedeți cîte mă de organizare mentală” (”Cunoașterea inutilă”,
am? Vi le dau pe toate. Luați-le! Sunt un om bogat, „Humanitas”, 2007, p. 229). Reflecțiile părintelui
tinere domn, am sus, în salon, ascunse sub saltea, Ivan, voce a unei „conștiințe colective”, sunt un fel
o grămadă de bijuterii, am bani austrieci, nemțești, de sumă care spune ceva despre răul istoriei: „Eu
românești, am lucruri de valoare, nimeni nu știe cîte cred că răul a fost slobozit mai tare ca-n alte dăți.
am. Ei mă cred bolnav, nebun, alienat mintal scrie Parcă n-a fost atîta suferință ca acuma, niciodată
pe fișa mea ... M-au adus aici, m-au adus prietenii n-a fost, pentru că niciodată păcatele oamenilor
mei, domnul Maiorescu, domnul Chibici, dar eu n-au fost așa de mari”.
sunt poet și am nenunărate moșteniri...” Etc. Mai Romanul debutează cu pagini memorabile
mult, Iosif David îl cunoaște chiar pe Emil Racoviță care descriu cu minuție de stampă Căderea Constan-
și îl propune pe fiul său Cristian, în calitate de asis- tinopolului și se termină cu apariția pe scena istori-
tent personal al biologului român, cînd se constitu- ei a bolșevismului. Istoria Europei s-a cernut între
ia echipajul pentru vasul „Belgica” care se pregătea aceste două repere majore, ambele extrem de agresi-
pentru incursiunea cunoscută, pînă în Antarctica. ve. Iată cîteva imagini din debutul romanului: „Prin
Relatarea vieții printre banchize și lumea Sudului cupolele și acoperișurile lui strălucitoare, flămînd,
are savoarea pe care o regăsim și în alte pagini des- însetat, stors, Constantinopolul gîfîia de peste două
pre viața pe mare, semnate de Adrian G. Romila în luni în ruine, înconjurat de păgîni, pe apă și pe uscat.
romanul de aventuri „În drum spre Sud”, apărut în După provesiuni și îndelungate rugăciuni, închi-
anul 2012. nătorii lui Hristos așteptau cu mîinile împreunate
Răul istoriei dă buzna, însă, etapă cu etapă, lama ascuțită a aceasului din urmă. Cînd s-a ridicat
epocă după epocă. Acest rău culminează cu veni- ceața ca un giulgiu și întunericul uleios al nopții s-a
rea rușilor, în perioada de sfîrșit a Primului Război scufundat în mare, s-au putut vedea limbile de foc
Mondial, cînd trupele bolșevizate se retrag de pe ale Duhului Sfînt ridicîndu-se deasupra Catedralei
front. Satul Prisăcani, acolo unde Cristian David Sfînta Sofia...”. Și iată cîteva secvențe din partea fina-
își desăvîrșește opera de sculptor și viața, filosofînd lă, cu noua teroare care apăruse la porțile Europei:
pe marginea clipei ce trece și a istoriei care rămîne, „Scoase din dulapul ferecat cele două sfinte vase în-
ajunge și el să iasă în cale bolșevicilor. Rușii care se crustate, pe care i le arătase odinioară și lui Cristian
retrag în devălmășie, chemați în patrie de Lenin, David. Le răsuci în lumina moartă a candelelor și a
care decisese scoaterea Rusiei din război, trec locu- lămpii afumate din altar, Căderea Constantinopolu-
rile din Moldova pe care le străbat prin jaful arhi- lui și Judecata de Apoi sclipiră indiferente în întune-
cunoscut în istorie. Pentru că unul dintre ruși este ric, abia dezvăluindu-și contururile de fum. Vedeți,
omorît în timpul jafului și a unei tentative de viol, domnule Cristian? Numai de nu le-ar găsi rușii! O
satul este suspus terorii. Sculptorul Cristian David să le dosesc mai bine noaptea asta, am locurile mele.
este crucificat chiar pe una dintre lucrările sale din Astea pot asigura tot viitorul pentru satul ăsta, după
biserică, în semn de represalii din partea invadato- ce-o trece urgia! Ciocăni ușor suprafețele obiecte-
rilor. lor de argint, pe rând, mai întâi potirul, apoi discul,
Romanul „Apocalipsis” este un roman al rotindu-le în palme și trecând cu buricele degetelor
memoriei, reflexiv și nu vindicativ, un ochi imens peste desenele gravate fin în metal. Parcă-ncep să se
veghează „de acolo, de sus” asupra a tot ce se vede și adeverească scenele astea, mi se par așa de aproape!
asupra a tot ce nu se vede. Chiar dacă istoria jude- Mi-e frică, să știți, mi-e tare frică de ce va fi-n zilele
că după memorie și ideologie, după afect și emoție, următoare! Am presimțiri rele! Voi face liturghia în
religia își adjudecă partea trăită, așa cum spunea ele, negreșit, în ele voi sluji poimâine, să fie un mo-
inspirat și Jean- François Revel: „Religia îşi extrage ment deosebit! Să ne vadă Cel De Sus!”
semnificaţia din credinţa în transcendenţă, în vre- Nota finală a cărții, care trimite, practic, în
me ce ideologia pretinde să desăvârşească lumea viitor, acolo unde istoria se transformă într-un joc
aceasta. Ştiinţa acceptă, aş spune chiar că provoa- care virtualizează orice preocupare umană, schimbă
că, verdictele experienţei, în vreme ce ideologia sensul întregului demers epic. Răul istoriei se trans-
le-a refuzat întotdeauna. Morala se întemeiază pe formă în „stare de fapt” iar permanentizarea acestu-
respectul persoanei umane, în vreme ce ideologia ia constituie o normă care se confundă cu un bine
n-a domnit niciodată decât pentru a o strivi. Aceas- relativ.
tă invenţie a laturii întunecate a spiritului nostru, Povestaș adevărat, care știe să provoace un
care a fost atât de scump plătită de către omenire, subiect, cu stil și scriitură bine articulate, Adrian G.
dă naştere în plus, în rândul adepţilor săi, ciudatei Romila intră decisiv, cu această carte, în rîndul pro-
distorsiuni ce constă în a atribui altuia propria for- zatorilor care marchează literatura momentului.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 41


La ceas aniversar

Adrian Dinu Rachieru – 70

Către o istorie „politică”


a literaturii

Theodor CODREANU
Adrian Dinu Rachieru (n. 15 septembrie idol fals?, Iaşi, 2006, Poeţi din Basarabia, Bucureşti,
1949, Soloneţ, jud. Suceava) este o personalitate 2006, 2010, Ion Creangă. Spectacolul disimulării,
proeminentă a vieţii literare contemporane, cu o Timişoara, 2013, Convieţuirea cu Eminescu, Iaşi,
operă complexă de istoric şi critic literar, dar şi pro- 2013, Polemici de tranziţie, Uzdin, Serbia, 2016, 13
zator şi publicist, cu pasiuni pe care nu i le-ai fi putut prozatori de ieri, 2013; Generaţia orfelină. Mitografii
bănui, ca aceea de cronicar sportiv, urmând o tradi- lirice, 2014 (Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei
ţie marcantă în materie, printre scriitori. Sociolog ca Române); Romanul politic şi pactul ficţional, I, 2015;
pregătire universitară, cu o erudiţie organic asimila- II, Iaşi, 2018 ş.a.). Mă voi opri, aici, asupra celui de
tă, cunoscător, ca puţini alţii, al fenomenului literar al doilea volum al Romanului politic şi pactul ficţio-
românesc şi european, având ca nucleu receptiv cri- nal, care, împreună cu primul, constituie, după câte
teriul estetic, Adrian Dinu Rachieru, spirit echilibrat cred, doar o secţiune a marelui său proiect de ela-
şi obiectiv, cu un discurs public de o rară urbanitate, borare a unei „istorii politice” a literaturii române
nu s-a lăsat niciodată sedus de extremismele diver- contemporane.
selor mode şi ideologii, încât acela care doreşte să se Am pus între ghilimele cuvântul politică
iniţieze în ale culturii contemporane poate merge, utilizat de Adrian Dinu Rachieru, autorul proiec-
fără risc, pe mâna autorului timişorean. Ca istoric şi tului incomod fiind conştient de riscurile asumate,
critic literar, dincolo de numeroasele studii şi cărţi după cum el însuşi ne atrage atenţia în Argumentul
despre scriitori din toate perioadele istorice, el ne-a la volumul al II-lea al cărţii sale Romanul politic şi
dat o riguroasă panoramă (cu texte antologice) a po- pactul ficţional (Iaşi, Editura Junimea, 2018): „Îm-
eziei româneşti din Basarabia1 (după ce publicase şi brăţişat cu entuziasm (declarativ, deocamdată), pro-
o antologie a poeziei bucovinene2), pregătind tere- iectul unei Istorii politice a literaturii române a trezit,
nul pentru o istorie a literaturii române postbelice firesc, şi controverse. Considerăm că o istorie lite-
(dar şi studii, monografii privind alte epoci literare), rară nu poate fi concepută în absenţa unei percepţii
după cum rezultă şi dintr-o simplă înşiruire selecti- contextuale (culturală, istorică, politică). Trebuie să
vă a cărţilor sale: Orizontul lecturii, Timişoara, 1983, observăm, apoi, că noua orientare în istoria literară
Poeţi din Bucovina, Timişoara, 1996, Elitism şi Post- nu se limitează la o critică strict estetică. Totuşi, nu
modernism, Iaşi, 1999, Postmodernismul românesc poate fi vorba de o tendinţă anti-estetică, insinuată
şi circulaţia elitelor în context postdecembrist; 1999; fără «program explicit», cum explica alarmat cine-
Alternativa Marino, Iaşi, 2002, Nichita Stănescu – un va” (p. 5). Precizările sunt necesare, deoarece auto-
rul vizează doar contextualitatea istorică a politicii
1
Cf. Adrian Dinu Rachieru, Poeţi din Basarabia, Bucureşti, şi nu subordonarea literaturii faţă de politică, cu atât
Chişinău, Editura Academiei Române şi Editura Ştiinţa, mai puţin faţă de „corectitudinea politică”, doctrină
2010.
2
Adrian Dinu Rachieru, Poeţi din Bucovina, Timişoara, Edi-
a neomarxismului cultural care a pus stăpânire şi pe
tura Helicon, 1996. mulţi dintre corifeii Uniunii Europene de astăzi, în

42 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


La ceas aniversar

numele unui fals globalism. Ţinta lui Adrian Dinu sedantist „era, de fapt, o soluţie politică; sau parapo-
Rachieru este „calmul valorilor”, inclusiv cele ale pa- litică, după Adrian Marino” (p. 8).
trimoniului naţional, iar nu militantismul ideologic. Pentru a ieşi din noua dilemă contextua-
Valorile autentice, observă criticul, răzbat chiar şi lă, Adrian Dinu Rachieru recurge din nou la dubla
în epoci dictatoriale, inclusiv în cea cunoscută sub referenţialitate, întrucât atitudinea ideologică a scri-
eticheta „obsedantul deceniu”, când s-au ivit, to- itorului nu poate rămâne exterioară, decât dacă se
tuşi, opere de rezistenţă estetică precum Morome- lasă îngurgitată de tezism: „Aici este de fapt nodul
ţii, Groapa, Bietul Ioanide, Moartea căprioarei etc. problemei: a distinge corect între atitudinea politică
Dogmatismul proletcultist a generat replica, ducând a autorului (devenind «obiect estetic») şi meditaţia
la naşterea generaţiei ’60, în jurul căreia s-au coa- sa (funcţionalizată) asupra condiţiei politice a omu-
gulat toate celelalte, fie anterioare, fie cele de după lui epocii noastre./ Trăind în captivitatea politicului,
momentul Nichita Stănescu, Nicolae Breban şi D.R. literatura şi, îndeosebi, romanul, gen prin excelenţă
Popescu. ideologic, fac inevitabilă o istorie politică a literatu-
În proză, literatura despre „obsedantul de- rii”(p. 8). Iată, aşadar, motivaţia centrală a proiectu-
ceniu” a tins însă spre o aservire politică, infiltrând lui de anvergură asumat de criticul timişorean, fie şi
„falsa idee că romanul politic românesc nu e altceva numai cel dedicat prozei, în trei volume, dintre care
decât romanul unui anumit deceniu, restrâns la un două deja ajunse la lumina tiparului.
anume interval temporal, bine reprezentat cantita- Dar ce este un roman politic? O simplă
tiv” (p. 6), romanul căzând într-o subspecie (Anton subspecie tematică a romanului? Nu, răspunde
Cosma), într-un manierism obsedat de tipologia ac- Adrian Dinu Rachieru. Romanul politic veritabil
tiviştilor de partid, un adevărat fenomen epigonic, este unul al condiţiei umane. Şi Nicolae Manolescu,
simulând „curajul literar”, ceea ce a avut succes de în Arca lui Noe, ajungea la concluzia că nu este vorba
public mulţi ani. Inflaţia romanului obsedantist, cum doar de o categorisire tematică, ci de un nou tip de
îl numeşte Adrian Dinu Rachieru, a avut însă şi un roman, unul care, precizează Adrian Dinu Rachieru,
rol pozitiv, fiindcă „a prezidat revirimentul” speciei, nu trebuie să fie captiv „în chingile politicului”, în
venind, „ca roman politic, într-un moment de gol care documentul să se îmbine organic cu ficţiunea
informaţional, când literatura noastră istoriogra- artistică (p. 10). Devenit prizonier al documentului,
fică şi sociologică era timidă. Încât, preluând alte romanul se restrânge la subspecia romanului istoric,
sarcini, folosind uneltele reportajului, devenind gen ratând actualitatea perenă. În felul său, veritabilul
eficient, romanul obsedantului deceniu nu a pregătit roman politic, în condiţiile unei lumi concentraţi-
doar cererea; el a trecut în fruntea ofertei, absorbit onare, este unul „exilist”, trăire fie a exilului interior,
rapid de piaţa literară, fiindcă răspundea orizontului fie al celui exterior, semne sigure ale rezistenţei prin
de aşteptare. E drept, prin abuz şi clişeu, a încurajat cultură, în sensul dat cuvântului de Mircea Eliade.
o literatură facilă, întreţinând un nou schematism, Tentaţia ideologică a revizionismului est-etic post-
hrănit de un curaj confortabil” (p. 7). decembrist (Marin Mincu o numea a „revizuirilor
O asemenea literatură a avut doi destina- sângeroase”), sub flamura „intransigenţei morale”,
tari: cenzura şi publicul, ambele ţinte fiind satisfă- „capătă o turnură războinică, impunând, la iacobi-
cute, atât ideologia totalitară, cât şi setea publicului nii de azi, ipoteza «deşertificării» (inadmisibilă). Lo-
de justiţie retrospectivă, cu ficţiuni „între judiciar gica «de front» face ravagii în numele maniheismu-
şi justiţiar” (Marian Popa). Monica Lovinescu o va lui; obiectivitatea, demersul «ştiinţificizat» sunt pă-
denunţa în numele unei „simetrizări militante”. Ast- răsite, eliticidul (şi el cu o bogată tradiţie) e în floare,
fel, Adrian Dinu Rachieru ajunge, inevitabil, la în- adversităţile «oarbe» renasc” (p. 12). Cu asemenea
trebarea: ce rămâne din proza noastră postbelică, cea „cruciadă a revizuirilor”, se ratează rostul igienizării
de sub comunism? Care comunism, arată criticul, climatului cultural împotriva învechitelor ierarhi-
a fost contestat de Ion Simuţ (dar nu numai), con- zări şi encomioane, crescând pe solul „însângerat”
cepte precum comunismul românesc şi naţional-co- prin „cosmetizarea unor biografii, valul de amnezii,
munismul, fiind improprii, utilizate „fraudulos”, răstălmăciri, «năpârliri» după 1989, încercând gesti-
după 1989. Mai apropiate de adevăr ar fi sintagmele onarea posterităţii; altfel spus, manipularea Istoriei”
„socialism dinastic” (Vlad Georgescu, Florin Con- (p. 13). Virusarea ideologică şi opersivă din anii dic-
stantiniu) sau „socialismul de stat” (Marta Petreu). taturii avea nevoie nu de revizionismul violent, ci de
În context, refugiul estetic în curajul romanului ob- un autentic spirit critic, având ca dominantă revizu-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 43


La ceas aniversar

irile estetice, nu est-etice: „Inevitabile, revizuirile cri- că numai o unitate spirituală va putea fi, în viitor, şi
tice, sub o dublă lectură, estetică şi sociologică, fac garanţia unităţii politice realizate în 1918.
dovada unui metabolism cultural normal. Or, noul Mă întreb însă dacă nu cumva este nevoie
cod de lectură, activând dezbaterile trans-estetice, şi de o privire holonică, vulcănesciană, de formulă
fisurează monopolul estetic, depăşind «reducţionis- călinesciană şi simuţiană, deopotrivă, ca pluralism
mul estetic», curent în istoriografia noastră literară, în unitate, sugerat şi de mirifica unitate a limbii ro-
constata Mihai Iovănel; mai mult, tradiţia autono- mâne în toate teritoriile locuite de români, spre de-
miei esteticului devine «material de disecţie» şi pri- osebire, să zicem, de realităţile lingvistice italiene,
lej de «dezbatere istorică»” (Ibidem). vizibile în diversitatea dialectelor autonomizante. În
Se înţelege că, după o asemenea conceptu- orice caz însă, sistemul de referinţă tetradic al lui Ion
alizare, altfel vor arăta revizuirile critice ale lui Adri- Simuţ poate fi funcţional, pe fondul realităţilor isto-
an Dinu Rachieru, comparativ cu ale „justiţiarilor rice postbelice, şi analiza lui Adrian Dinu Rachieru
iacobini”, chiar dacă acestea vor fi mai puţin „spec- o dovedeşte. În concordanţă cu evoluţia celor două
taculoase”. Ca şi în volumul anterior, criticul găseşte regimuri dictatoriale (sub Gheorghiu-Dej şi Ceau-
înserierile tipologice potrivite şi singularităţile cano- şescu), literatura română, precizează Ion Simuţ,
nice, acolo unde este cazul. Împarte materialul cri- a fost „constrânsă să existe în funcţie de regimul
tic în trei secţiuni: I. Efigii, II. Romanele poeţilor, III. comunist”, „tetradic”, de la oportunism ideologic şi
Addenda, împlinind cartea cu o În loc de încheiere. evazionism estetizant, până la subversiv şi disidenţă
Despre „Literaturile” literaturii române postbelice. declarată, într-un fel, târând după sine şi literatura
Acest din urmă text realizează rotunditatea exilului (p. 381).
de concepţie a cărţii, criticul recunoscându-şi, pan- Literatura oportunistă a sfârşit prin a se su-
cronic, un comiliton în personalitatea lui Ion Simuţ, foca sub maculatură, „livrată fiind sub eticheta pro-
autorul, între altele, al volumului Literaturile române letcultismului şi realismului socialist”, subordonată
postbelice (Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ardeleană, sub aspect politic, moral şi estetic, „procomunistă”
2017). Cunoscutul critic de la „Familia” orădeană a (chiar în lipsa comunismului!), „ameninţată de uni-
lansat, în spaţiul literar, ipoteza celor patru literaturi formizare şi mediocrizare” (p. 384). Între cele două
existente în anii socialismului de stat, tipologie vala- concepte, Simuţ vede o sinonimie de esenţă. Există
bilă şi în alte contexte istorice: oportunistă, evazio- însă şi o distincţie între proletcultism şi realismul
nistă, subversivă şi disidentă. Adrian Dinu Rachieru socialist, cel din urmă apărând ca o emancipare faţă
o găseşte validă: „provocarea sa rodeşte şi, suntem de primul, „fecund” după 1960 şi persistând până
convinşi, va face istorie” (p. 377). Deja a fost comen- în 1989. Ne amintim că un Roger Garaudy (1913-
tată şi asimilată de critici ai noului val. Rachieru o 2012) viza şi un realism neţărmurit, extins la toate
opune mai simplificatoarei logici binare a lui Eugen literaturile4.
Negrici, căci, în cazul de faţă, „E vorba despre o Isto- Literatura evazionistă, la modă după 1960,
rie conceptuală, blindată documentar, cu numeroase s-a iluzionat cu „autonomia esteticului”, evoluând în
accente şi rezolvări personale, Ion Simuţ constatând „vid ideologic”, soluţie pasivă ca „tovarăş de drum”
cu vizibilă satisfacţie că «sistemul celor patru litera- al socialismului dinastic, stârnind reacţia unui Ma-
turi» este deja «o lecţie învăţată»” (p. 378). Teoria
ideocriticului orădean ar pune capăt şi concepţiei Vechiul Regat, sinteză în care tendinţele centrifugale să nu se
călinesciene din anii ’40, care paria pe unitatea li- mai regăsească decât ca ispite de universalizare ale aceluiaş
teraturii noastre, „una şi indivizibilă”, venindă din om al lui Eminescu şi al lui Creangă, – unitatea politică a
acestui neam, care în clipa în care îşi dă mâinile nu se mai
toate provinciile româneşti de după Marea Unire.
recunoaşte – mi se pare ameninţată./ Legând roadele unei
Această unitate, deşi dorită, era pusă însă la îndoială adaptări inteligente, cu firul tradiţiilor noastre, ispitind sen-
de Mircea Vulcănescu, în răsunătorul său eseu Ge- sul diferitelor straturi pe care le-a depus istoria în sufletul şi
neraţie apărut în revista „Criterion”3, cu îngrijorarea în structura civilizaţiei româneşti, de la vechiul suflet tracic şi
până la cele din urmă înrâuriri constitutive, – această gene-
3
Dacă tineretul acestei ţări nu reuşeşte ca, în această genera- raţie va trebui să descopere acea originalitate de configuraţie,
ţie, să reducă idealurile omeneşti centrifugale ale Românilor de dozaj specific al influenţelor şi eficienţei lor, care defineşte
din diferite colţuri ale ţării, într-un singur chip al omului ro- un suflet propriu” („Criterion”, nr. 3/ 15 noiembrie – 1 de-
mânesc, în care să se recunoască Românii de pretutindeni, ca cembrie 1934).
într-un bun al lor; dacă tipul omului rusesc, dostoyewskian 4
Vezi trad. românească, Roger Garaudy, Despre un realism
şi tolstoian al basarabenilor şi omul latino-kantian al arde- neţărmurit, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală,
lenilor nu reuşeşte să dea o sinteză vie cu omul bizantin din 1968.

44 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


La ceas aniversar

rin Preda împotriva „făcătorilor de cuvinte”: „«Ma- un disident trecut printr-o formă de evazionism:
ladia evazionismului», ca tăcere politică, poate fi ata- onirismul, variantă românească a unui suprarealism
cată, însă, şi din unghiul utilitarismului, cum sugera disciplinat, trecut prin logica strânsă a jocului de
Virgil Nemoianu (literatura dovedindu-şi, în ochii şah. Dumitru Ţepeneag (n. 14 februarie 1937, Bu-
organelor, «utilitatea socială şi politică» prin instru- cureşti), căci despre el este vorba, este cotat ca „un
mentalizare, dar şi ca neimplicare civică, culpabilă inconformist de o frapantă originalitate, imprevizi-
de abandon, dezinteresată de soarta colectivităţii” bil, incomod, vădind teribilism temperamental, de
(p. 385). E ceea ce s-a numit estetismul socialist. atitudine flamboaiantă, constrâns la un dureros exil
Literatura parizian şi reîntors,
subversivă, ambiguă, după răsturnarea din
mai degrabă, a părut decembrie, la sânul
că semnase „un pact «mamei denaturate»
cu cititorul inteligent”, (Uniunea Scriitori-
inventând strategii lor, adică) […] Uşor
esopice şi rafinând teatral, preocupat de
limbajul aluziv, crip- imagine, eficient, de
tic, ceea ce Eugen un surprinzător prag-
Negrici a identificat a matism, el, ca reacţi-
fi o patologie stilistică onar apocaliptic, s-a
totalitară, un soi de zbătut insistent, gesti-
„armă bizantină” (Vir- culant-polemic, după
gil Ierunca), ceea ce a Revoluţie în bătălia
înlesnit „condiţia de a pentru retrocedare
fi publicată şi difuza- culturală, făcând din
tă”, după opinia lui Ion recunoaşterea meri-
Simuţ (p. 386). Se insi- telor onirismului, fi-
nuează aici diplomaţia surând (himeric) mo-
de balanţă, subversivii nolitismul ideologic
fiind potenţiali disi- al anilor ’68, o bătălie
denţi, dar şi dizolvabili în evazionism. Cât priveşte personală” (p. 17).
literatura disidenţilor, ea este tratată de Simuţ îm- Fragmentele reproduse atestă talentul de
preună cu a cea a exilului: „Aşadar, nu disidenţa «de portretist sintetizant al lui Adrian Dinu Rachieru.
partid» sau cea strict politică (rezistenţa în munţi), Urmează arguţia celor schiţate. Dumitru Ţepeneag,
fără a împărtăşi ideea, de circulaţie într-o vreme, că mai adaug, e dintre autorii exilului care a respins
singura literatură valabilă ar fi cea din exil” (Ibidem). est-etica grupului parizian, ceea ce nu a fost trecut
O istorie a disidenţei literare, după Simuţ, cu vederea, „reacţionarul apocaliptic” fiind sancţio-
ar trebui să cuprindă, înainte de „fenomenul Paul nat de disidenţa autocronă. Sunt apreciate romane-
Goma”, pe Vasile Voiculescu, Victor Valeriu Mar- le Zadarnică e arta fugii (1969-1971), Hotel Europa
tinescu, Păstorel Teodoreanu, Radu Gyr, dar şi pe (1996), Camionul bulgar (2010). Un inconformist,
Lucian Blaga, pentru literatura de sertar. Cât pri- „deschizător de drumuri”, înălţat şi de Ion Simuţ la
veşte pe Paul Goma, Simuţ crede că, azi, acesta ar fi „rangul unei valori canonice”.
blocat în trecut, în resentiment. Te întrebi însă dacă Titlurile capitolelor dedicate diverşilor
nu cumva este invers, dacă nu cumva beneficiarii scriitori sintetizează o anume dominantă portreti-
„revoluţiei” decembriste sunt blocaţi într-o ideolo- zatoare a fiecăruia: Un agitator „onirograf ”: Dumitru
gie neomarxistă, cea a „corectitudinii politice”, care Ţepeneag, Petru Popescu reprezentativ pentru „ro-
ameninţă atât pe români, cât şi pe europeni, în gene- manul popular”, Dinu Săraru: dialogul cu realitatea
re, cu disoluţia istorică! şi jargonul „activist”, Alexandru Ivasiuc – un fals re-
În mare parte, aceste coordonate concep- formator, Vasile Andru – un isihast itinerant, Bujor
tuale se regăsesc în paginile dedicate prozatorilor Nedelcovici – primatul eticului, Gheorghe Schwartz
însumaţi în cele două volume ale Romanului politic – un maratonist, Virgil Tănase – un onirist pe cont
şi pactul ficţional. Primul, din al doilea volum, este propriu ş.a.m.d.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 45


La ceas aniversar

Cea mai cunoscută „disidenţă” a literatu- spaima de-a privi în faţă, ş-a recunoaşte adevărul. El
rii române este, desigur, a lui Paul Goma, persona- e crud acest adevăr – dar numai el foloseşte”5. Asta
litatea puternic controversată, atât înainte, cât, mai o ştie foarte bine şi Paul Goma. De aceea, ca şi Emi-
ales, după 1989, altfel spus, un caz singular în cultu- nescu, el a trebuit să plătească, transformându-se în-
ra noastră politică şi estetică. Pecetea stilistică a lui tr-un izolat supus la damnatio memoriae, etichetat în
Goma ar fi „ego-literatura”, scriitorul „fiind eclipsat fel şi chip, pentru Jurnale, pentru romanul documen-
de faima disidentului”: „Orgolios, incisiv, incomod, tar Basarabia, pentru cumplita Săptămână roşie etc.
acest «muşcăcios agresiv» (cum se recomanda) a de- În secţiunea a II-a, Romanele poeţilor, Adri-
venit un caz, internaţionalizat şi apoi istoricizat, în- an Dinu Rachieru se ocupă de Vintilă Horia, Con-
soţit, însă, de avalanşa suspiciunilor şi a bârfelor de stantin Virgil Gheorghiu, Lucian Blaga, Eusebiu
cafenea. Opera sa, de izbitor caracter confesiv, hră- Camilar, A.E. Baconsky, Mihai Beniuc, Matei Căli-
nită de «muza memoriei» şi livrând, cu francheţe, nescu şi Romulus Guga. Câteva observaţii asupra pri-
«sincerităţi brutale» a deranjat pe mulţi; îndeosebi, mului, asemănător, într-o privinţă, cu Vintilă Horia,
ecourile Jurnalului i-au atras o antipatie furibundă, ambii având de suferit atacuri împotriva celor mai
tenace. Iar aura disidenţei, odată cu oficializarea an- cunoscute romane ale lor (Dumnezeu s-a născut în
ticomunismului postcomunist îmbrăţişat vocal de exil şi Ora 25), „denunţaţi” politic din pricini apro-
«curajoşii» de azi, aproape s-a destrămat” (p. 63). piate. Sub aspect moral, Gheorghiu a crezut că poate
Aura disidenţei însă s-a anemiat pentru că a fost una fi iertat pentru Ard malurile Nistrului, atacându-l pe
falsă, ca şi în cazul Soljeniţân, iar primul care a con- Vintilă Horia! Adrian Dinu Rachieru oferă una din-
testat-o a fost Paul Goma însuşi, în incomodele lui tre cele mai consistente analize din volum a operei
Jurnale şi „scrìsuri”. O spune limpede că nu s-a con- lui Vintilă Horia, un autor „total”, în cazul său gân-
siderat niciodată un disident, căci a fi „disident” în ditorul fiind pe nedrept lăsat în umbră de romancier.
raport cu ideologia şi politica partidului comunist „A venit momentul «reabilitării» unui autor total şi,
însemna că, aidoma neomarxiştilor culturali de azi, din păcate, necunoscut (ignorat, de pildă, în istoria
ţinta lui ar fi devenit nu abolirea, ci reformarea siste- călinesciană) a cărui faimă se leagă, se pare, doar de
mului sovietic, aşa cum a visat şi visează miliardarul scandalul Goncourt. Cel considerat, graţie eleganţei
George Soros, având cohorte întregi de reformatori aristocrate, «un prinţ al exilului» a fost, din păcate, un
pe mapamond şi în România. Este extrem de bizar personaj tragic. Rememorând, după trei decenii, acel
că aproape nimeni nu-i citeşte cartea de căpătâi, «scandal modificator», Vintilă Horia nota că agresi-
Opening the Soviet System (1990), carte pe care a va campanie contra-Goncourt, orchestrată, la sem-
avut-o în geamantan, la descinderea pe Otopeni, în nalul Kremlinului, de «Ambasada reperistă» de la
primele zile ale anului 1990, carte încredinţată, prin Paris, denunţând în persoana scriitorului laureat un
Silviu Brucan, Grupului pentru Dialog Social, tra- «fascist fioros» (…), declanşând un prelungit medi-
dusă şi publicată, la scurt timp, la Editura Humani- atic, l-a transformat, peste noapte, dintr-un «inamic
tas, sub titlul Pentru o transformare a sistemului so- necunoscut» într-un «inamic celebru». Atins de «fe-
vietic (1991). Straniu, spuneam, fiindcă această car- bra Ovidiu» (ipostază exemplară a exilatului), Vintilă
te, necitită de nimeni, este urmată cu entuziasm, aşa Horia, străin de dulcegăriile stilistice, a înţeles litera-
cum s-a întâmplat şi cu Capitalul lui Marx, necitit de tura ca un traseu iniţiatic, considerând dragostea «cea
comunişti, dar urmat de ei cu o patimă covârşitoare! mai desăvârşită posibilitate de cunoaştere», refăcând
Adrian Dinu Rachieru relevă că nodul go- unitatea pierdută. Iar legătura cu Ţara, nedesfăcută în
rdian al personalităţii lui Goma trebuie căutat în pa- anii de pribegie, i-a fortificat eul scriitoricesc, înfipt
tima lui răvăşitoare pentru adevăr, nod gordian care definitiv, scria în Cuvântul românesc (ianuarie 1991),
închide în sine antiteze aparent de neîmpăcat, de la «în pământul esenţial», el însuşi rămânând «ţăranul
seninătatea celei mai bune cărţi, Din calidor şi până de la Dunăre»” (p. 266).
la cruzimile din Jurnale, valorificabil fiind în ambele E schiţat aici şi un exemplu de sufocare a
chei, ingenuu şi rafinat, pe de o parte, şi „excepţional literaturii şi geniului de către hidra internaţională
poet al cruzimii” (Ion Negoiţescu), mai peste margi- a puterii politice. Este, dacă vreţi, şi miza majoră a
nile iertabile, pe de alta. În fondul său, Goma este un cărţii/cărţilor lui Adrian Dinu Rachieru.
eminescian, cel care caută cuvântul ce exprimă ade-
vărul, chiar dacă de multe ori nu l-a găsit. „Cel mai 5
M. Eminescu, Fragmentarium, ediţie de Magdalena D. Va-
mare păcat al oamenilor – spune Eminescu – e frica, tamaniuc, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p.
126.

46 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Orizonturi francofone

O identitate între Orient


și Occident: Amin Maalouf

Elena-Brândușa STEICIUC
Scriitor francez de origine libaneză sau au- leagă o întreagă problematică a identității – în spe-
tor libanez „de expresie franceză”, Amin Maalouf este cial culturală și religioasă – pentru că, în numeroase
un binecunoscut mediator între Orient (unde își are cazuri, nu numai de scriitori, delocalizarea teritorială
originile familiale) și Occident, spațiul în care s-a poate genera traume și complexe, rezultând din ex-
refugiat din 1976, în contextul războiului civil din cluziunea celor ce integrează un spațiu cultural diferit.
Liban. Autor al unei opere complexe și multiforme, În eseul intitulat Les Identités meurtrières/ Identități
care cuprinde opt romane, șase eseuri și patru livrete ucigașe, apărut în 1998, scriitorul declara, referitor la
de operă1, acest fost jurnalist – acum septuagenar – această dualitate care îl definește: „De când am plecat
nu încetează să „observe lumea” și mai ales cele două din Liban, în 1976 ca să mă stabilesc în Franța, de nu-
universuri complementare, poli emblematici ai scri- meroase ori am fost întrebat, cu cele mai bune intenții
sului său. Din fotoliul cu numărul 29 al Academiei din lume, dacă mă simt mai degrabă francez sau mai
Franceze, unde a fost ales în 2011, succcedându-i lui degrabă libanez. Răspund invariabil: Și una, și alta.”
Claude Lévi-Strauss, orientalul francofon s-a expri- Puternic legat de țara sa, de lumea orientală
mat în numeroase interviuri despre experiența care în care s-a născut, Amin Maalouf este înainte de toate
i-a structurat identitatea, exilul: acesta i-a adus, pe de un scriitor legat de Istorie, și aceasta în mod constant.
o parte, statutul de minoritar într-o țară străină, pe Chiar de la cartea lui de debut, Les Croisades vues par
de altă parte, o deschidere culturală dintre cele mai les Arabes/Cruciadele văzute de arabi (1983), el ex-
benefice pentru parcursul unui scriitor. Privind retro- plorează diverse secvențe din evoluția civilizației, în
spectiv a episodul biografic al „dezrădăcinării”, Maa- special cea mediteraneeană, având grijă ca trecutul și
louf evoca această „aventură extraordinară” într-un prezentul să se oglindească mereu unul în altul. În cele
interviu din 2013, arătând cât de importantă a fost două romane care au urmat acestui eseu – Léon l’Afri-
pentru el „schimbarea țării, a limbii, viața reîncepută cain/Leon Africanul (1986) et Samarcande/Samarkand
într-un univers cu totul diferit, cu alte repere, alți co- (1988) – subtilul mixaj de fapte istorice și ficțiune con-
legi, alți prieteni a fost o aventură extraordinară”. stituie fundamentul unei căutări identitare și artistice,
De această realitate a exilului (trăită de Maa- adesea cu tentă transtextuală și transculturală.
louf cu o adaptabilitate aproape ieșită din comun) se În primul dintre aceste romane, personajul
eponim se definește drept un „scrib sedentar, călător
1
Dintre care au apărut în limba română urmatoarele: Stânca pocăit”, iar traiectoria lui împrumută multe elemen-
lui Tanios, traducere de Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2004; te din biografia lui Giovan Leone Affricano/ Hassan
Primul secol după Beatrice, traducere de Giuliano Sfichi, Ed. al-Wazzan, diplomat, negustor și – mai ales – scriitor
Polirom, 2004; Periplul lui Baldassare, traducere de Ileana arabo-andaluz, care a trăit la sfârșitul secolului XV și
Cantuniari, Ed. Polirom, 2004; Grădinile luminii, traducere de
începutul secolului următor în Granada, Fès, Cairo
Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2006; Leon Africanul, traduce-
re de Ileana Cantuniari, Ed. Polirom, 2006; Scările Levantului,
și Roma. Această figură autentică din punct de vede-
traducere de Daniel Nicolescu, Ed. Polirom, 2006; Cruciadele re istoric este menționată printre primii exploratori
văzute de arabi, traducere de Marian Tiu, Ed. Tritonic, 2007; ai unor ținuturi necunoscute. Știința îi datorează o
Samarkand, Ed. Polirom, 2007, traducere de Florin Sicoie. lucrare fundamentală pentru epoca Renașterii: De-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 47


Orizonturi francofone

scrittione dell’Africa, scrisă la cererea Papei Leon al ral – de orientalistul american Benjamin O. Lesage,
X-lea și publicată în 1550 la Veneția, apoi tradusă în trăitor în secolul XIX, pasionat de figura poetului,
franceză de un anume Temporal, care a tipărit-o la filosofului, matematicianului și astrologului oriental
Anvers (1556), cu titlul: Description de l’Afrique, Ti- născut la Nishapur, în perioada de maximă înflori-
erce partie du monde, escrite par Jean-Léon Africain re a puterii selgiucide. Dubla temporalitate a acestei
Premièrement en langue Arabesque, puis en Toscane et povești în care ficțiunea și elementele istorice reale se
à présent mise en François. întrepătrund în mod constant permite un subtil fa-
Nimic mai pasionant pentru un scriitor din ce-à-face între cele două epoci/spații/culturi.
secolul XX decât să recurgă la Istorie, pentru a re- Pentru a-și înțelege mai bine identitatea
constitui biografia unui reprezentant al acelui uomo (inițiala mediană, O, provine de la Omar, nume dat
universale, călător transcultural și precursor al timpu- copilului de tinerii părinți îndrăgostiți și ei de poezia
rilor moderne. Chiard din incipit-ul romanului este persanului), naratorul își propune o dublă incursiune,
anunțat un personaj cu o identitate culturală multiplă: în spațiu și timp. Călătorind în Iranul frământat de
„Hassan, fiul lui Mohammed (…) circumcis de mâna revoluții și dornic de modernizare din a doua parte a
unui bărbier și botezat de mâna unuii papă”, unul din secolului al XIX-lea, Benjamin dorește să regăsească
acele spirite nomade, deschis tuturor influențelor Manuscrisul de la Samarkand și să reconstituie bio-
(arabă, europeană, africană). În cele patru cărți care grafia lui Khayyam, „poetul vinului și al iubirii”. Acest
compun romanul, cititorul va asista la evoluția eroului erudit, liber-cugetător într-un Islam intransigent,
care se naște în peninsula iberică în anii ce premerg a fost contemporan și prieten cu Hassan Sabbagh,
Reconquista. Părăsind Granada maură împreună cu cel ce a întemeiat în aceeași epocă Secta Asasinilor,

întreaga familie, Hassan se refugiază în Maroc, unde temuții precursori ai terorismului de astăzi. Nu pu-
este pregătit pentru a deveni diplomat și comerciant în tem să nu remarcăm precizia cu care Amin Maalouf
Africa neagră. Va trăi la Cairo sub stăpânirea mamelu- reconstituie epocile în care se situează aventurile care
că, chiar în momentul cuceririi barbare a orașului de par să se oglindească unele în altele: Persia/Iranul,
către puterea otomană (1517). Răpit de pirați în Me- spațiu în care fanatismul și manipularea sunt greu de
diterana, va deveni un apropiat al Papei Leon al X-lea, evitat fac trimiteri subtile la începutul mileniului III,
care îi va comanda scrierea tratatului despre Africa. în care identitățile ucigașe găsesc tot mai greu calea
Presărată cu peripeții dintre cele mai picarești, cu si- spre dialog.
tuații de necrezut și cu o mie și una de aventuri ameți- Ca și personajele sale, autorul libanez fran-
toare, povestea lui Hassan/Leon pastișează pe alocuri cofon are vocația observației atente, a descoperirii,
stilul scrierii istorice vechi de mai bine de cinci secole. a permeabilității față de culturile/epocile/spațiile pe
În acest fel, Maalouf ancorează și mai bine personajul care le explorează. Amin Maalouf este el însuși un fel
său într-un spațiu-timp pe care îl explorează minuțios, de călător-filosof, care păstrează mereu o privire criti-
cu grijă pentru fiecare detaliu transpus din textul real că asupra a tot ceea ce vede și descrie.
în construcția ficțională. Literatura lui, transculturală și transtextuală
Același nucleu tematic al cărții străvechi își are principala sursă în deschiderea excepțională a
structurează romanul Samarcande/Samarkand, în academicianului franco-libanez spre alteritate, în-
care rubaiatele lui Omar Khayyam, scrise în Persia tr-un respect mereu afirmat față de diferențele de tot
secolului XI sunt revizitate – transistoric, transcultu- felul din lumea contemporană.

48 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eseu

Magie și cunoaștere în
literatura Egiptului antic

Niadi-Corina CERNICA
Homo magicus – această frumoasă expre- gician de vrăjitor. Magicianul nu face rău, nu este
sie a lui Constantin Daniel și Ion Acsan denumește un personaj malefic, nu apelează la forțe demonice,
eroul basmelor fantastice egiptene antice. Rămase ci doar intervine în realitate, prin forța sa creează
în papirusuri, descoperite în piramide sau în tem- situații magice (care implică și pe morți – cum este
ple, basmele fantastice din Egiptul antic reprezintă normal în literatura Egiptului antic), își dovedește
unul dintre cele mai importante genuri ale literatu- puterea și cunoașterea, fără a crea distrugere sau
rii egiptene. durere.
Acest gen literar prezintă o perspectivă „Povestea naufragiatului în Insula Șarpe-
asupra miraculosului și extraordinarului proprie lui” seamănă cu călătoriile lui Simbad Marinarul,
gândirii egiptene, așa cum a rămas, și în același fiind povestea unui naufragiu pe o insulă miracu-
timp, un ideal al omului magic – deopotrivă înțe- loasă, care nu va fi regăsită niciodată; se va scufun-
lept, cunoscător al adevărurilor ascunse, capabil da după plecarea naufragiatului. Insula se numește
de a călători în alte lumi și de a manipula realita- Ka (dublul nemuritor al sufletului uman), deci este
tea după propria lui dorință. În cultura și literatura o insulă fantastică, a spiritelor, legată de lumea de
egipteană, magicianul cunoaște lumea oamenilor, a dincolo.
morților, are puteri vrăjitorești și înțelegerea adevă- Toate celelalte povești fantastice au în cen-
rurilor divine. Acest tip de erou literar este speci- tru, ca personaj principal, câte un magician; el este
fic literaturii egiptene antice și un om miraculos al creatorul fantasticului, al miraculosului, și acesta
Egiptului antic, alături de preoți, scribi și oameni ai este procedeul de creare a fantasticului folosit de
templelor. scribii Egiptului antic.
Cele mai cunoscute basme fantastice din Literatura demotică (târzie) prezintă un
literatura egipteană sunt „Povestea naufragiatului basm tipic în acest sens, „Cartea de magie a lui Ne-
din Insula Șarpelui”, „Faraonul Kheops și vrăjitorii”, neferkaptah”, centrată pe existența unei cărți ocul-
„Povestirile lui Setne 1. Cartea de magie a lui Na- te, ascunse, a zeului Thot, care conține, deopotrivă,
neferkaptah, și 2. Vrăjitoreștile minuni ale micului „formule” ce dau putere și formule care fac posibi-
Siosiri”. lă aflarea marilor adevăruri și contemplarea zeilor.
Aceste basme, cele mai importante, pre- Precizăm că Thot este zeul scrisului, iar într-o civi-
zente în multe papirusuri, conțin toate o temă cen- lizație a scrisului, cum era Egiptul antic, marile ade-
trală, a magicianului ca tip uman de neîntâlnit în văruri nu puteau fi ascunse decât într-o carte. Iată
altă literatură, contemporană sau ulterioară. El nu ce cuprinde această carte „pe care zeul Thot însuși
este pur și simplu un vrăjitor, ci un cunoscător al a scris-o cu mâna sa, când a venit să-i însoțească pe
unor adevăruri oculte, al unor texte magice, al unor zei, (adică) cele două formule ce se află scrise dea-
secrete ascunse de zei. Aceasta diferențiază pe ma- supra acestui (loc). Dacă (vei citi prima formulă,

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 49


Eseu

vei putea) să stăpânești prin vrăji cerul, pământul, gicianul din basmul cel mai tragic și mai misterios
lumea de dincolo, munții și marea, și pe deasupra al literaturii demotice, analizat până acum, are des-
vei putea înțelege ce spun păsările cerului și repti- tinul unui om care încalcă interdicția zeilor (zeul
lele și vei vedea peștii din apă și pe duhul care șade Thot ascunde cartea magică și pune să fie păzită),
deasupra lor. Dacă vei citi a doua formulă, te vei afla ajunge la cunoaștere și putere, dar moare pedepsit
în lumea de Apus (lumea de dincolo), la fel cum te de zei.
afli pe pământ și vei vedea pe zeul Ra care se arată O constantă a lui homo magicus egiptean
pe cer cu toată Enneada sa, cu luna în (toată) stră- este cunoașterea lumii de dincolo, vederea acestei
lucirea ei.” lumi „ca și cum ar fi pe pământ”, ca și puterile vră-
Personajul principal, magicianul Nenefer- jitorești deosebite.
kaptah, folosește formule și puteri magice pentru a Magicianul aduce cu el, ca personaj lite-
ajunge la carte. Însuflețirea figurinelor de ceară și rar, o imagine a puterii și cunoașterii umane care
deschiderea apei sunt tehnici vrăjitorești povestite contrastează cu imaginea egipteanului antic, supus
și în alte basme egiptene. puterii zeilor și faraonului. Prin omul magic, per-
Pedeapsa zeilor pentru adevărurile ascun- sonajul central al acestor basme, egipteanul trăiește
se intrate în puterea magicianului, fiu al faraonului un vis al puterii și cunoașterii demne de zei, com-
Merenptah, nu întârzie. Zeul Thot cere lui Ra ca pensează limitele realității prin visarea la un statut
toți cei care au luat cartea să moară, ceea ce se și și capacități care îi dau stăpânire asupra celor mai
întâmplă, unul câte unul se sinucid. Adevărul ma- importante aspecte ale lumii lui.
gic înseamnă, în Egiptul antic, putere și cunoaștere: Constantin Daniel și Ion Acsan consideră
puterea unui zeu și cunoașterea realităților divine, că genul fantastic în literatură apare în Egiptul an-
interzise oamenilor, ceea ce va declanșa întreaga tic, unde este important și prețuit, depășind ideea
narațiune ulterioară. Copilul lui Naneferkaptah, so- de literatură de divertisment, cum este în alte cul-
ția acestuia și Naneferkaptah însuși se sinucid arun- turi antice, în care apare mai puțin.
cându-se în Nil. Un alt aspect important este că fantasti-
Ulterior, un personaj, Setne (viu) și Nane- cul nu este atașat unor locuri sau ființe fantastice în
ferkaptah (mort) joacă la zaruri cartea lui Thot și mod preponderent. Dacă în basmul „Povestea nau-
moare și Setne. Povestea se sfârșește cînd mumiile fragiatului din Insula Șarpelui”, locul și ființele sunt
copilului și soției magicianului sunt aduse alături fantastice (insula și șarpele miraculos), în celelalte
de mormântul acestuia.  basme, fantasticul este legat de personajul uman.
Magicianul, mare scrib și mare învățat, Scribul și învățatul Naneferkaptah și micul Siosiri
plătește cu viața puterea și cunoașterea dăruite de sunt personaje fantastice, prin capacitățile magice,
cartea zeului Thot, interzisă de zei oamenilor. Po- cunoașterea zeilor și a lumii de dincolo.
vestea lui Naneferkaptah rămâne povestea tragică Scribul egiptean antic, scriind aceste bas-
a unui homo magicus, a unui vrăjitor, care moare me, face din personajele umane, cu un statut speci-
aflând puteri și adevăruri ascunse. al, elementele fantasticului, cele care creează fantas-
Alt basm fantastic îl prezintă pe micul ticul prin ceea ce fac.
magician Siosiri, o reîncarnare a unui alt magician. Imaginea omului în Egiptul antic, așa cum
Precizăm că egiptenii, o lungă perioadă a istoriei apare în acest gen literar, este mai complexă și mai
lor, au crezut în metempsihoză, după cum o ates- profundă decât bănuim. Magicianul este în între-
tă și Herodot. Siosiri este capabil să vadă lumea de gime om, el stăpânește o cunoaștere care îi aduce o
dincolo și să cunoască conținutul scrisorilor fără a putere uriașă, poate contempla lumea de dincolo și
le citi. Este neașteptată asocierea magiei și cunoaș- lumea zeilor, dar poate deveni, uneori, victima pro-
terii religioase cu un copil. priilor puteri magice și a zeilor.
Basmul fantastic prezintă câteva trăsături Frumoasa literatură a papirusurilor egip-
care sunt dominante și în cultura egipteană: puterea tene antice, tradusă de Constantin Daniel și Ion Ac-
scrisului (fiind o civilizație a scrisului), religiozitate san (Faraonul Kheops și vrăjitorii. Povestirile Egiptu-
și centrare pe lumea de dincolo, asocierea adevăru- lui antic, Ed. Minerva, 1977) poartă ceva din marile
lui ascuns cu puterile magice, ideea unei limite de teme ale culturii și literaturii de mai târziu, dar are
care oamenii nu pot trece în relația lor cu zeii. Ma- și un specific care reprezintă valoarea sa.

50 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eseu

Iluzia și străduința
originalității

Nicoleta DABIJA
Sunt săptămâni de când, din vreme în vre- exemplu, atunci când ne formăm un stil, chiar dacă
me, mă întorc la meditația mea asupra a ce mai în- pentru început recurgem la o combinație de stiluri:
seamnă pentru lumea contemporană originalitatea. de a vorbi, de a ne îmbrăca, de a ne comporta în
În răspărul reflecțiilor, iluzia. Mă încăpățânez să tra- societate și așa mai departe. Căutăm originalitatea
sez conturul originalității în pofida supei universale reconstruind-o din propria memorie, smulgând-o
în care fierbem toți, fără colac de salvare, iar gân- din experiențele personale mai aparte. Căutăm ori-
durile se chircesc în prezența unei creaturi bizare, ginalitatea mai ales în iubire, în micile gesturi care
necunoscute, a unei fantome care râde de nebunia creează și identifică o relație între altele. Și mai rar o
mea. Râsul ei spune limpede că nu mai există origi- descoperim într-o căsnicie, unde ne îngroapă obiș-
nalitate, ci doar iluzia ei și străduința de a o atinge nuința, an după an; întâmplător e vizibilă într-o me-
cândva, undeva. Văduviți demult de diferență, sun- serie, oricât de bine ni s-ar părea că o practicăm. De
tem prizonierii unui vis și ai unei lupte. Don Quijote răscolit însă, răscolim după ea pretutindeni, uneori
a devenit mai actual ca oricând. până la disperarea oarecare de a nu fi confundați,
Deși prin toate mijloacele și manierele se de a fi și noi cineva, și nu chiar oricine. Dar a fi cu
încearcă uniformizarea noastră, scormonim încă adevărat deosebit este una dintre cele mai complexe
după originalitate. Cu toate că tendința societății misiuni pe care ți le poți asuma în viață. O cărare
contemporane este să vândă și să cumpere, în fiecare fără sfârșit, o nebunie, o iluzie, o zădărnicie.
adânc de suflet iluzia diferenței licărește. Dar până Deși poate ar trebui să nu ne forțăm deloc,
și dorințele ni s-au omogenizat. Vrem să ne încon- să fim pur și simplu noi înșine, întocmai cum re-
jurăm de aceleași obiecte, să purtăm aceleași haine, zultăm din suma experiențelor, mediului, relațiilor
să mergem în aceleași vacanțe etc. Suntem tot mai noastre. Și să ne ascultăm mai mult vocea interioa-
neinteresanți. Romancierii vor muri de foame dacă ră. Însă noi ne construim, suntem o construcție, iar
nu vor avea destulă imaginație, căci din noi nu vor într-o construcție sunt folosite mereu aceleași ma-
mai putea face niște personaje impresionante. Tare teriale. Contează planul arhitectural și rezultatul.
izolați sunt cei care reușesc să scape lanțului, care Ele dau iluzia originalității. A fi original înseamnă
s-au îndepărtat un pas ori șapte, chiar dacă nu înde- a fi în mișcare, în proces continuu de transformare,
ajuns. Valurile mării atotputernice a egalizării îi va de unicizare. Astfel că a fi precum altul, a tânji după
ajunge curând și pe ei, întrucât malurile lumii s-au bunurile sale, a-i repeta gesturile și averile, ies din
strâmtat, s-au îngustat. ecuație. A călca alături de clișeele comportamentale,
Oare astăzi mai poate însemna ceva ori- a evada din rețetele de viață, a rămâne curios și in-
ginalitatea? La ce servește să o dorim, să facem sa- ventiv, a nu te sătura de tine fiindcă nu ești pe deplin
crificii pentru a obține măcar umbra ei? Iluzia este mulțumit de cine și ce ai devenit, a te împrieteni cu
se pare un motor bun. Căutăm originalitatea, spre tine fără a-ți fi autosuficient, sunt căile celui original.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 51


Eseu

Nu suntem originali dacă ne bălăcim cu vare, în schimb, a iluziei copilăriei perpetue. A ieși
toată ființa în rutină și confort. Nu suntem aparte din locurile comune înseamnă a renunța la confort
așezându-ne în rând cu lumea, repetând ceea ce alții pentru neliniște, curiozitate, libertate în exprimare
afirmă, acționând într-un cadru organizat, petre- și trăire. A fi altfel devine un joc complicat, chiar
cându-ne viața cum cei mulți și-o petrec. Nu putem dacă nu imposibil copiilor mari. A fi original nu
fi mai presus de ceilalți pentru că ne vedem pe noi ține, cum suntem poate tentați să credem, de inte-
înșine maturi, serioși și responsabili. Nu suntem ligență, ci mai curând de talentul de a fi diferit, din
distincți nicicum dacă ne plac cele mai mărunte gesturi până
filmele hollywoodiene, muzi- la asumarea diferenței ca me-
ca house, Coca-Cola și mân- nire a vieții.
carea de la McDonalds, dacă În definitiv, da, cău-
avem impresia că rețelele de tarea originalității este un răz-
socializare ori televiziunile fac boi cu tine însuți și o himeră
altceva în afară să hrănească și de multe ori, dar a-ți face un
să îngrașe universala iluzie a scop în viață din a fi deosebit
originalității. este o nebunie care te scoate
A fi original înseam- din rând și pentru care meri-
nă a fi mereu copil, a te juca cu tă să trăiești. Iar originalitatea
limbajul, cum ar spune Witt- va rămâne mereu ceea ce a
genstein, a scăpa de „ceața fost dintotdeauna: a nu pierde
mintală”. Limbajul trebuie să simțul jocului, nu contează în
iasă din înțepenire, din obiș- ce domeniu; a schimba ceva
nuit, din clișeu. Dar a fi aseme- în existența ta și în tine, iar și
nea copiilor, în general, devine iar, fără oboseală; a fi liber, o
o cale de urmat spre neprețui- libertate înțeleasă, asumată; a
ta originalitate. Întrucât pe cei refuza compromisurile, men-
mici îi caracterizează joaca, tale, sociale și indiferent de
spontaneitatea, neastâmpărul ce ordin ar mai putea fi ele;
care îi predispune la schimbat a fi creativ și a hrăni perma-
activitatea, curiozitatea ne- nent creativitatea; a fi curios,
măsurată, asocierile libere de pentru că mereu realitatea
cuvinte, pe scurt, creativitatea. are ceva nou de oferit, iar tu
Însă a rămâne mereu copil nu trebuie să vezi ce, să experi-
este tot o iluzie? Pentru noi toți începe într-o zi edu- mentezi; a rămâne neînduplecat în fața comodității
cația, controlul, ni se spune ce e bine și ce deranjează și confortului. Și a nu avea regrete, nostalgii, legate
în comportamentul nostru, ni se repetă că suntem de toate acestea. Întrebări de genul de ce nu am și
mari și anumite lucruri nu trebuie să le mai între- eu o familie, cine o să aibă grijă de bătrânețea mea,
băm, să le mai facem și tot așa. Treptat, ne fixăm în- n-ar fi fost mai bine să mă stabilesc undeva, să-mi
tr-un tip de comportament, într-o ramă de reacții țin serviciul etc., nu au ce căuta în biografia unui om
posibile, ne copleșesc apoi grijile, răspunderile, ne original. A fi original presupune a avea forța și cura-
întemeiem familii, creștem copii, ne este frică să nu jul deosebirii de toți cei pe care-i cunoști, a urma un
ne pierdem locul de muncă, ne dedicăm viața unui drum numai al tău. Și chiar dacă te rătăcești uneori,
cerc strâmt de activități, ne vedem cu aceiași oa- să știi să te întorci. Iar pe drumul tău să fii fericit.
meni. Inevitabil ne uniformizăm, ne anonimizăm, Vei rătăci atunci când te vei îndoi, dar rătăcirile sunt
ne lăsăm închiși în șabloane mentale, de limbaj, so- și ele bune atâta vreme cât nu se abat prea mult, cât
ciale. contribuie fără să știe la șerpuirea unei cărări noi pe
Pierderea originalității vine așadar firesc. un munte.
Mersul omului acesta este: spre maturizare, inte-
grare, stabilizare emoțională și de caracter. Dorința (eseu inclus în volumul
originalității presupune cumva a lupta contra cu- „Îndrăgostitul cu o sută de chipuri”,
rentului, o situare împotriva firescului și o conser- Editura Cartea Românească Educațional, 2019)

52 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

Salonul Doamnei Cernov

Doina CERNICA
Pentru câţiva dintre noi, veniţi, prin Sucea- cu respiraţia înaintaşilor sub lumina lunii, a lunii
va, de la Iaşi, Ion Muscalu, de la Suceava, Alexandru în primul pătrar, a Craiului Nou aducător de veşti
Ovidiu Vintilă, Elena Pintilei şi cu mine, dar şi din bune, cum îl proclama şi creaţia lui Ciprian Porum-
Cernăuţi, Alexandrina Cernov şi Maria Toacă, Sa- bescu, a cărui amintire se află de asemenea impreg-
lonul Doamnei Cernov, cum i se spune îndeobşte nată în aura capitalei istorice a Bucovinei. Astfel că
Salonului Internaţional de Carte Românească de la seara se încheie pentru fiecare dintre noi, altfel auzi-
Cernăuţi, a început marţi seara, 10 septembrie 2019, tă, cu muzica „Baladei” sale.
în curtea interioară a Hotelului Koral, împodobită Ziua inaugurării Salonului începe cu ur-
cu sugestia unei ambarcaţiuni printre pomi şi flori, carea treptelor îndelungii scări de la Biblioteca Şti-
aluzie la numele său, ca şi năvoadele, scoicile şi pic- inţifică Regională „M. Ivasiuk” Cernăuţi, într-un fel
turile marine din interior. A început cu Alexandrina simbolică, drumul spre carte nu e niciodată uşor,
Cernov mângâind copertele volumului „Bucovina cere efort, îndârjire. În sala luminoasă, în care am
în primele descrieri geografice, istorice, economice luat parte cândva la sărbătorirea lui Eminescu, apoi a
şi demografice”, atunci ajuns, cu întâiul pachet livrat Poeziei şi altcândva la aniversarea poetului şi tradu-
de tipografie şi cu întâiul exemplar extras din pa- cătorului Mircea Lutic, lângă masa protagoniştilor,
chet, în mâinile sale. Cu Alexandru Ovidiu Vintilă silueta unei tinere cu câteva cărţi în mâini. Dar nu e
amintindu-şi că prima sa întâlnire cu oraşul Cernă- cum am crezut o bibliotecară implicată în pregătirea
uţi a avut loc ca urmare a participării la ediţia din manifestării, ci chiar ES Irina Loredana Stănculescu,
anul 2004 a acestui Salon. Cu Elena Pintilei vorbind consul general la Consulatul General al României la
despre descoperirile sale prin codrul arhivelor în Cernăuţi. Ar fi trebuit să o recunosc măcar după
căutarea familiei lui I.G. Sbierea. Cu Maria Toacă superbul coş cu flori şi panglică tricoloră, evident
povestind despre casa celor două românce într-un darul său, al instituţiei pe care o conduce, pentru
sat ucrainizat amenajată cu migală ca o expoziţie Salonul Editurii „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi.
permanentă a ţesăturilor, cusăturilor, inventarului Mai ales că la această ediţie, a VII-a, organizată de
casnic tradiţional româneşti, pildă de frumuseţe Editură în colaborare cu Centrul Media BucPress –
îndelung plămădită şi decantată. Cu Ion Muscalu Asociaţia Jurnaliştilor Români din Ucraina şi Liga
înşirându-ne date şi documente istorice pe urzeala Tineretului Român „Junimea”, Consulatul, alături
cărora a ţesut covorul romanului său, „Amfilohie de Mănăstirea Putna, este susţinător al manifestării.
Hotiniul”. Şi iar cu Alexandrina Cernov mărturisin- Cum suntem aproape toţi – participanţii anunţaţi
du-şi intenţia de a aduna într-un volum dialogurile de program, publicul pe care în general se contează
lui Ilie Luceac cu bucovineni de seamă, dintre care în Cernăuţi şi presa, cu Mariana Struţ pentru Ra-
mulţi au trecut ca şi el pe celălalt tărâm, iar într-altul dio-BucPress vârf de lance, deoarece este prima care
articolele publicate de istoric în „Glasul Bucovinei”. îi va anunţa pe ascultători despre deschiderea Salo-
Şi cu toţii simţind într-un fel mai presus de înţelege- nului -, părintele Petru de la Biserica Sf. Nicolae din
rea noastră suflul Cimitirului Central din apropiere, Cernăuţi, ieromonahul Gherasim şi ierodiaconul

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 53


Eveniment

Ioan de la Sf. Mănăstire Putna ne limpezesc sufletele Spleny von Mihaldy, „Bucovina în primele descri-
cu rugăciunea de bun început. După care urmează eri geografice, istorice, economice şi demografice”,
cuvintele de salut: Natalia Fileak, directoarea Biblio- cu traducerea textelor germane şi franceze de Ro-
tecii gazdă – eveniment tradiţional pe care va încer- dica Marchidan şi acad. Radu Grigorovici, prefaţă
ca să-l susţină şi în continuare, bun venit cărţilor şi de Dimitrie Vatamaniuc, ed. III la Editura „Alexan-
autorilor lor -, Irina Loredana Stănculescu – se bu- dru cel Bun” Cernăuţi, este prima pe care o aduce
cură să se afle în calitate de reprezentant al Români- în ziua Salonului, precizându-i noutăţile, imaginea
ei aici, într-o zonă în care cultura, tradiţia şi limba Episcopiei de la Cernăuţi, clădire care nu mai există,
română îşi află locul, se bucură de cartea primelor pe coperta I, şi o prezentare pe care o semnează des-
descrieri ale Bucovinei, să-l vadă pe Ion Muscalu, pe pre cel care rămâne frumoasă amintire, acad. Radu
toţi participanţii şi îi roagă pe preacuvioşi să trans- Grigorovici, şi în care explică, rememorează cum un
mită mulţumiri părintelui stareţ Melchisedec, întot- fizician a devenit istoric al Bucovinei. În ce mă pri-
deauna alături de românii din nordul Bucovinei -, veşte, mă gândesc întotdeauna cu drag la fiica sa, dr.
Alexandrina Cernov – „limba română e ostatică aici Rodica Marchidan, cu un plus de căldură şi pentru
şi depinde de legile draconice ale unor politicieni, de casa în care locuieşte şi care i-a aparţinut unui călă-
aceea cartea are o importanţă foarte mare”. tor-scriitor pe care îl recitesc cu plăcere, Jean Bart.
Ca ieri am fost invitată la aniversarea pri- Pentru cunoaşterea vicisitudinilor, trage-
melor două decenii de existenţă ale „Glasului Buco- diilor cu care s-au confruntat românii din această
vinei” şi iată deja marcarea primului sfert de veac! parte de lume, a luptei pentru teritoriile lor, despre
Viaţă lungă, cititori avizaţi, însetaţi de istorie şi cul- care manualele de istorie nu spun nimic, Mănăstirea
tură, „materii” esenţiale ale vieţii, şi susţinere mani- Putna a iniţiat colecţia „Destin bucovinean”, bazată
festată financiar mai promptă din partea editorului, pe mărturisirile supravieţuitorilor şi urmaşilor lor
Institutul Cultural Român din Bucureşti! Dr. Ale- consemnate de ziarişti, dar şi pe documente, încă
xandrina Cernov, Membru de Onoare al Academi- parţial descoperite prin arhive, colecţie coordonată
ei Române, îşi prezintă cu laude meritate echipa, în de acad. Alexandrina Cernov şi deschisă de „Fântâ-
sensul restrâns al Redacţiei „Glasului Bucovinei”, al na Albă. Golgota neamului”. Salonul ne aduce acum
Editurii „Alexandru cel Bun”, al comitetului organi- un volum nou, „Drama românilor din regiunea
zatoric al Salonului, şi în sensul larg al colaborato- Cernăuţi. Masacre, deportări, foamete în anii 1940-
rilor pe care contează: dr. Marin Gherman, Natalia 1941, 1944-1947”, Editura Nicodim Caligraful/
Proţiuc, dr. Cristina Paladian („care a terminat al Mănăstirea Putna, 2019, apărut cu binecuvântarea
doilea doctorat şi are în curând susţinerea”), Vladi- Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei
mir Acatrini („cum spuneau pionierii, întotdeauna şi Rădăuţilor. Cu o prefaţă de prof. univ. dr. Ştefan
gata şi care ştie tot”), părintele Gherasim, „care a Purici, „Românii din Regiunea Cernăuţi şi represiu-
participat la tehnoredactarea cărţii”, după care se re- nile sovietice”, cartea „din care vedem de ce românii
feră la colocviile Mănăstirii Putna, cu accent pe cel au devenit din ce în ce mai puţini” în această zonă,
care se desfăşoară sub arcada amintirii Academicie- cuprinde texte semnate de Alexandrina Cernov, Pe-
nei Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta, tru Hrior, Ion Nandriş, Dumitru Covalciuc, Maria
anul acesta, la a XIII-a ediţie, axat pe tema: „Credin- Toacă-Andrieş, unele apărute întâi în „Zorile Buco-
ţă. Cultură. Transmitere”, transmitere către generaţi- vinei”, ziarul românilor din Ucraina. Imaginea feme-
ile care vin a valorilor spiritualităţii şi culturii româ- ii rugându-se de pe copertă, imagine datată Fundu
neşti. Cu o concluzie la care ader în totalitate: „Ceea Moldovei, 1928, provine din Arhiva Documentară a
ce se întâmplă la Putna, după părerea mea, echiva- Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. Mai
lează cu activitatea unui institut ştiinţific!” În acest târziu, Alexandrina Cernov avea să afirme că aces-
context, Domnia Sa menţionează lucrul reputatului te cărţi sunt urmărite, se citesc, nu doar de români,
traducător al lui Eminescu Serhii Lucikanin (pe care de vreme ce a fost invitată la o manifestare ştiinţifi-
l-am cunoscut la Cernăuţi, la colocviul iniţiat de că organizată la Kiev cu o comunicare despre rolul
universitara suceveană Gina Puică – „Eminescu în mărturiilor orale în istorie. În ceea ce priveşte măr-
limbile lumii”) la traducerea în limba ucraineană a turiile încă de ascultat, de găsit, de cercetat, socoteş-
Istoriei Românilor de acad. Ioan-Aurel Pop, pentru te că mai sunt, poate chiar multe, cea mai recentă
o cunoaştere corectă a istoriei noastre şi în Ucraina. dovadă în acest sens fiind cele din Bahrineşti adu-
Cartea de care se bucura aseară Alexandri- nate în „Cum poţi să uiţi?”, cartea profesoarei Alina
na Cernov şi de care ne-am bucurat apoi împreună, Elena Andruhovici, sora scriitorului Vasile Andru,
preţiosul volum cu texte în majoritate aparţinând primită de la autoare doar cu câteva zile în urmă, la
primului guvernator militar al Bucovinei, Gabriel Sărbătoarea Limbii Române de la Cernăuţi.

54 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

Legat de cărţile editate la Sfânta Mănăs- munţii înalţi, ci o mulţime de date, locuri şi trimi-
tire Putna, părintele Gherasim le consideră „mai teri la documente pe hârtie, pe ziduri, pe lemn, că-
degrabă nişte repere care au venit înspre noi, ne- reia, dacă nu eşti istoric al perioadei, nu ai cum să-i
au responsabilizat”. Aşa sunt şi scrierile cu numele ţii piept. Oricum, ne pune pe gânduri cu romanul
Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta pe adus la Salon, „Biruit-au gândul. Amfilohie Hotiniul
frontispiciul copertei, aşa este şi cea mai proaspăt (Episcopul)”, Editura Danaster, Iaşi, 2019, şi până ne
tipărită dintre ele pe care Salonul o deschide cu res- vom încumeta să-l citim până la capăt (efectul de
pect, „Contemporanii mei. Portrete”, ediţia a III-a, avalanşă de nume, locuri şi ani este adus în paginile
şi aceasta apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfin- sale la apogeu), mergem pe mâna dnei acad. Ale-
ţitului Pimen la Editura Nicodim Caligraful, 2019. xandrina Cernov, care afirmă că: „Am descoperit că
„Oameni mari”, cum spune ieromonahul Gherasim, primul iluminist român nu a fost Gheorghe Asachi,
contemporani de statură morală şi spirituală simi- ci Amfilohie Hotiniul”. Care, la rându-i, este astfel
lară i-au fost între alţii George Enescu, Constantin prezentat de Ion Muscalu: „Unul din cei mai destoi-
Brâncuşi, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Mircea Elia- nici ucenici ai şcolii bisericeşti de la Zagavia a fost
de, Mihail Sadoveanu, Părintele Stăniloae, Preaferi- şi viitorul episcop de Hotin, Amfilohie, socotit de
citul Patriarh Teoctist. Aproape 50 de personalităţi, învăţaţii şi înţelepţii vremii şi nu numai, un discipol
dar o nouă ediţie ar putea să le îmbogăţească şiragul, al domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir, dar şi
prin descoperirea altor portrete în reviste şi în ar- un veritabil savant, teolog şi pedagog, editor de cărţi
hiva maicii, „la care nădăjduim să avem acces”. De şi de manuale de învăţătură («Elemente aritmetice
asemenea mai există cărţi de Zoe Dumitrescu-Bu- fireşti», «De obşte gheografie», «Gramatica teiolo-
şulenga – Maica Benedicta de reeditat, pentru că „se ghicească» şi altele, publicate la Iaşi în anul 1795),
cer”, pentru că ne îndeamnă „să ne dăm încredere Amfilohie Hotiniul rămânând în istoria culturii şi
unii altora”, părintele Gherasim sperând, împreună spiritualităţii româneşti drept cel mai de seamă re-
cu noi, ca „legătura noastră cu dna academician să prezentant al Iluminismului din a doua jumătate a
continue încă mulţi ani”. secolului XVIII-lea din Moldova”. În ce mă priveşte,
Reîntorcându-ne la Editura „Alexandru deocamdată singura rezervă este legată de accent,
cel Bun”, reţinem că este „o editură falimentară” pe care îl prefer, în spiritul limbii române pe prima,
(ceea ce nu e de mirare, spune directoarea acesteia, nu pe penultima silabă a supranumelui episcopului,
Alexandrina Cernov, citându-l pe poetul Ilie Tudor Hotiniul. Însă fraza care încheie relatarea acestui
Zegrea, „în micul Paris cu botul pe labe”), astfel că moment este una de consideraţie pentru mărturisi-
reeditarea valorosului volum al „Primelor descrieri” rea lui Ion Muscalu, autor singular astăzi de romane
a fost posibilă cu implicarea financiară a avocatului inspirate de istoria românilor: „Am călcat acele lo-
Eugen Patraş, volumul putând fi achiziţionat de la curi… Am căutat să şterg colbul de pe pagini bătrâ-
Librăria Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hur- ne…”
muzachi” din Cernăuţi. Țin la menţionarea acestui Prima zi a Salonului Internaţional de Carte
amănunt pentru cititorii ziarului „Crai nou” Sucea- Românească, ziua de miercuri 11 septembrie 2019,
va, fiindcă la ceasul scrierii rândurilor de faţă este continuă la Biblioteca Ştiinţifică Regională „M. Iva-
încă vie încântarea care făcea să pulseze telefonul siuk” din Cernăuţi, urmărită atent şi prietenos de di-
farmacistei Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Cultu- rectoarea adjunctă a acesteia, Maria Dovhan, căreia
rale „Leca Morariu” Suceava, participantă în chiar colaborarea cu Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”
zilele Salonului la o conferinţă dedicată la Cernă- Suceava şi cu managerul ei, dr. Gheorghe Gabriel
uţi, prin osârdia dr. Ion Broască, istoriei asistenţei Cărăbuş, dar şi cu invitaţii de acum, Alexandru Ovi-
medicale şi farmaceutice în Bucovina: se întorsese diu Vintilă şi Elena Pintilei, precum şi cu Alis Nicu-
la Suceava, cumpărat de la Librăria Centrului, cu lică, i-au mărit înţelegerea limbii române, chiar dacă
albumul dedicat arhitecturii oraşului Cernăuţi, cu nu se încumetă încă să depăşească salutul obişnuit,
Dragoş Olaru coauthor, şi nu se mai sătura să-l răs- însoţit de un zâmbet larg. Continuă cu mai multe
foiască, să-l studieze. intervenţii, aparţinând, între altele, preşedintelui
Ion Muscalu, pe care îl ştiu de la alte edi- Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească
ţii ale Salonului, şi pe care aseară l-am ascultat po- din Ucraina” – Ion Popescu şi directoarei Centru-
vestind cu firească mândrie paternă despre gemenii lui Bucovinean de Studii Actuale – Aurica Bojescu,
săi sculptori şi despre fiicele sale pictoriţe, este o pe probleme multiple, ale situaţiei limbii române în
persoană care îmi evocă rafalele puternice de vânt învăţământ, ale manipulării recensămintelor prin
declanşatoare de avalanşe uriaşe de zăpadă. Dar formularea întrebărilor, ale susţinerii insuficiente a
nu zăpada ne cotropeşte la auzul glasului său din publicaţiilor româneşti de către Ucraina şi Româ-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 55


Eveniment

nia, în nordul Bucovinei, în rândul comunităţilor carte, corectori care să împiedice proliferarea celor
româneşti din Ucraina, acolo unde problemele sunt care se văd tipăriţi doar pe baza unei dischete şi a
numeroase pe fondul unei situaţii din ce în ce mai sumei aferente de bani.
complexe. Întâlnirea de la amiază cu studenţii şi pro-
Cu pragmatismul tinerei generaţii, dr. fesorii lor de la Catedra de Filologie Română şi Cla-
Marin Gherman, preşedintele Centrului Media sică a Universităţii Naţionale „Iurii Fedkovici” din
BucPress, atrăgând atenţia participanţilor că „in- Cernăuţi generează un evantai de emoţii. Unii văd
formatizarea şi digitalizarea sunt esenţiale”, vine, pentru prima oară superbele clădiri ale fostei reşe-
în sfârşit cu o veste bună la sfertul de veac atins de dinţe mitropolitane, incluse acum câţiva ani pe lista
„Glasul Bucovinei”, după „iniţierea mai multor de- Patrimoniului Cultural Mondial ocrotit de UNES-
mersuri în acest sens, am descoperit bunăvoinţă la CO. Ilie Tudor Zegrea şi Ştefan Hostiuc au fost stu-
Institutul de Patrimoniu, ne-au promis digitalizarea, denţi aici. Acad. Alexandrina Cernov, cadru didac-
gratuit, a primelor o sută de numere ale revistei. Să tic. Rememorând mai devreme perioada naşterii
parcurgem aceste căi, să fim în spaţiul on-line!”, ceea „Glasului Bucovinei”, a rememorat şi dificultăţile
ce nu-l împiedică să aprecieze şi alternativa şi să-şi începutului muncii la Catedră, în 1971, când a venit
exprime satisfacţia pentru apariţia numărului 1 pe asistentă, nu exista niciun manual în „limba moldo-
2019 al revistei pe care o conduce, „BucPress, revistă venească”, îl avea doar, din întâmplare, pe cel al lui
de gândire românească din Cernăuţi”, şi pe hârtie. Alexandru Graur, aşa că primele cursuri le dicta…
Nu pot să-mi închipui cum a urcat până Pe urmă a început să le folosească, aduse în trăistu-
aici Ştefan Hostiuc cu vraful greu de cărţi, fără aju- ţă, pe cele de la Chişinău… Renaşterea dătătoare de
tor, deoarece cei mai mulţi au fost nevoiţi să-şi do- speranţe a confruntat-o cu vigilenţa de la frontiera
zeze respiraţia pe multele trepte pentru propriile noului stat: „Ce aveţi aici?” „Dicţionare!” „Creşti-
volume. Dar a reuşit şi acum ni le arată, precizând ne?” Erau confundate cu bibliile… Acum nu expri-
că le-a adus pe cele care i-au fost la îndemână în bi- mă decât regretul că oricât s-a zbătut, nu a reuşit să
bliotecă, monografii ale aşezărilor din nordul Buco- obţină aprobarea petiţiei prin care solicita acordarea
vinei, „unele care respectă rigorile ştiinţifice, altele academicienilor Radu Grigorovici şi Vladimir Tre-
de amatori – mai puţin la arhive, mai mult tradiţia bici, originari de pe meleaguri cernăuţene, a titlului
orală, bune şi ele!” Din cele aparţinând primei ca- de Doctor Honoris Causa al Universităţii Cernăuţi.
tegorii, ne-o arată pe cea dedicată satului Cupca de Facem cunoştinţă sau ne revedem cu şefa
dr. ing. Petru Ciobanu, prof. Reveca Prelipcean şi Catedrei de Filologie Română şi Clasică, Galina Za-
ec. Vasile Slănină, care mi-i readuce în memorie pe gaiska, şi cu membrii acesteia: Lora Bostan, Cristina
primii doi coautori, pe părintele colegului meu de Paladian, Felicia Vrânceanu. Nu sunt mulţi din cei
promoţie, Mihai Ciobanu, la Liceul „Dragoş Vodă” 36 de studenţi la toate formele pe care i-a numărat
Câmpulung Moldovenesc, şi pe prof. Raveca Prelip- (şi pentru care s-a luptat) Cristina Paladian, căreia
cean trudind la această monografie încă din anii 80 i-am cerut amănunte, dar destui cât să ne bucurăm
ai secolului trecut, când căderea regimului comu- că îi întâlnim, că au rămas să ne aştepte, prezenţi la
nist şi reluarea legăturii cu neamurile de dincolo de Universitate de dimineaţă.
graniţă părea de neimaginat. Apoi, „File din istoria După binecuvântarea celor doi monahi de
satului Iordăneşti” de Dumitru Covalciuc, Nicolae la Sfânta Mănăstire Putna, Gherasim şi Ioan, tinerii
Şapcă şi Ciprian Bojescu, monografie care poartă nu sunt îndemnaţi spre lectură de ES Irina Loredana
numai amprenta respectului pentru document, dar Stănculescu, consul general la Consulatul General
şi a stilului lui Dumitru Covalciuc: „Este o plăcere să al României Cernăuţi, şi de acad. Alexandrina Cer-
o citeşti!”, cea de a treia, consacrată satului Tereble- nov: „Aici nu se învaţă istoria românilor, trebuie să
cea, stârnindu-ne de asemenea, Mariei Toacă şi mie, o învăţăm din cărţi!” Ieromonahul Gherasim vrea să
frumoase amintiri despre autor, ziaristul Ion Creţu, afle câţi au auzit de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, „ca
Mariei coleg de redacţie la „Zorile Bucovinei”, iar să ştiu de unde să încep”, apoi vorbeşte despre dife-
mie colaborator căruia cititorii Paginilor de Litera- renţa între ruşinea de a nu cunoaşte ceva şi pierdere,
tură şi Artă „Crai nou” îi datorează prezenţa unei pierderea fiind mai mare decât ruşinea. Le povesteş-
serii de portrete şi interviuri cu scriitorii şi artiştii te despre cartea pe care le-a adus-o, „Contemporanii
plastici din nordul Bucovinei. Prezentarea mono- mei. Portrete” şi despre Zoe Dumitrescu-Buşulenga
grafiilor, însoţită de observaţiile pertinente ale isto- – Maica Benedicta. Glasul său are o blândeţe învă-
ricului literar continuă, finalul acesteia consemnând luitoare, care scrie cald în ceara memoriei: „Sunteţi
oportunitatea unei colecţii, pe de o parte, iar pe de români într-o ţară străină… Sunteţi aici ca un măr-
alta necesitatea/visul unor edituri cu redactori de găritar, străluciţi când bate soarele… Concentrarea,

56 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

voinţa, toate se dezvoltă prin citit… Să ne folosim Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Universita-
de darurile date de Dumnezeu…” Mărturisind că tea Naţională „Iurii Fedkovici” Cernăuţi şi Univer-
i-au plăcut romanele istorice – „istoria noastră este sitatea de Stat din Moldova, Chişinău, cu ediţia din
oglindită în literatura noastră”, Alexandrina Cernov acest an găzduită de universitatea cernăuţeană pe 11
li-l prezintă pe Ion Muscalu, cu darurile sale, „Biru- şi 12 octombrie 2019) în construcţia căruia a fost
it-au gândul. Amfilohie Hotiniul”, lansat dimineaţă implicată, într-o măsură importantă, de la bun în-
la Salon, şi „Zia, regina costobocilor”. Ion Muscalu ceput. Universitara din Suceava, venită împreună cu
spune puţine cuvinte despre romane, doar cât să doi colegi, conf. univ. dr. Dorel Fînaru şi bibliotecara
trezească interesul răsfoirii, parcurgerii lor, şi citează Anişoara Dimitrov-Fînaru, în pregătirea Colocviu-
mai mult din cei care îi sunt la inimă, gânduri, ver- lui, în identificarea de aliaţi pentru Alianţa Franceză
suri, din Grigore Vieru, Adrian Păunescu şi mai ales de la Suceava, dar în primul rând ca invitată a Sa-
din Eminescu, din care ne recită integral „Doina”. lonului împreună cu Victor Cărcăle, directorul Edi-
Ca şi ei, nu de la catedră, din bancă, Ale- turii Universităţii Suceava, îl concurează pe Ştefan
xandru Ovidiu Vintilă, face o sobră laudatio Lim- Hostiuc în covorul de cărţi întins sub privirile admi-
bii Române, după care afirmă: „Sunteţi nişte fericiţi rative ale participanţilor, cea mai recentă producţie
dacă aţi ales limba propriei etnii, ca români aţi ales editorială a acestei instituţii academice. Prezentată
cartea câştigătoare”. Apoi le spune câteva cuvinte şi de mesajul directorului, dar şi de cei trei mesageri,
despre revista al cărei redactor-şef este, „Bucovina editura, subliniază prof. univ. dr. Sanda-Maria Ar-
literară”, fondată la Cernăuţi, şi-i invită să-şi trimită deleanu, în care publică şi nume apărute deja pe co-
creaţiile literare pe adresa ei. perta unor cărţi tipărite la edituri de prestigiu din
Cu glas tare, Alexandrina Cernov într-un străinătate, cum este volumul semnat de universita-
fel îşi aminteşte, într-altul visează despre bugetul rele Muguraş Constantinescu şi Daniela Hăisan, îi
alocat învăţământului pe timpul legendarului mi- aşteaptă şi pe profesorii şi studenţii cernăuţeni. Des-
nistru Spiru Haret, care a înfruntat observaţia rege- chidere care, manifestată şi de editura Universităţii
lui Carol că se află în sistemul său doar douăzeci la Cernăuţi, conturează încă o punte între cele două
sută din populaţie cu afirmaţia: „Adică sută la sută citadele ale cărţii, studiului şi cercetării.
din viitorul ţării!” Programul anunţând în continuare „Pri-
Apoi intrăm într-o altă amintire-visare îm- veşte şi încearcă să vezi. Poveşti de călătorie” de
preună cu Nicolae Costaş, ghid, în Sala de Marmură Doina Cernica, Editura Muşatinii, Suceava, 2019,
în care pe 28 noiembrie 1918 a fost votată Unirea încerc întâi un scurt periplu prin proza românească
Bucovinei cu România, în Sala Albastră, care oma- de călătorie, axându-mă pe prima antologie dedica-
giază memoria arhitectului de odinioară al Univer- tă acesteia, cu 35 de autori şi o autoare, Zoe Dumi-
sităţii de azi, Josef Hlavka, în Sala Roşie, cu oglin- trescu-Buşulenga, a cărei literatură de acest gen ar
zile veneţiene în apa cărora s-au ascuns, ca perla în trebui avută în vedere de fundaţia care sub auspici-
scoică, atâtea evenimente, între care şi cel care îmi ile Mănăstirii Putna îi reeditează opera. Fireşte, de
este cu deosebire drag, colocviul iniţiat, însufleţit tot atunci numărul autoarelor a crescut, celor trei cărţi
de acad. Alexandrina Cernov dedicat în septembrie care îmi aparţin alăturându-li-se în Bucovina pagi-
2011 lui Radu Grigorovici, vicepreşedinte al Acade- nile de pelerinaj semnate de monahia Elena Simi-
miei Române, la o sută de ani de la naştere, şi altor onovici, preşedinta de onoare a Societăţii Scriitori-
personalităţi bucovinene: Vladimir Trebici, Radu lor Bucovineni, şi aceea, cu totul deosebită, a călăto-
Economu, George Muntean. riei celor trei generaţii Andrieş prin România de azi,
După care urcăm în paraclis şi coborâm la scrisă de Maria Toacă
biserică: rugăciunile pentru români nu prisosesc ni- Reîntorcându-ne spre monografiile locali-
ciodată. tăţilor bucovinene, Maria Toacă vorbeşte întâi des-
pre monografia comunei Pojorâta de Viorica Cer-
* năuţeanu, lucrare apărută în România, ca despre un
Soarele bătând în ferestre şi luminând cald model în domeniu, de luat în considerare de viitorii
sala Salonului Internaţional de Carte Românească autori pentru „cum se poate” realiza o astfel de carte,
de la Biblioteca Ştiinţifică Regională „M. Ivasiuk” deşi, spune, e clar, „la noi nu se poate, la noi fiecare
Cernăuţi o determină pe prof. univ. dr. Sanda-Ma- cum poate”. Astfel, pentru Ropcea, Valeria Mihai-
ria Ardeleanu să-şi exprime nădejdea unor zile de liuc a pornit pe calea unor articole despre aşezare,
toamnă la fel de frumoase şi pentru Colocviul In- apărute întâi în „Zorile Bucovinei”, şi apoi, revăzute,
ternaţional de ştiinţe ale limbajului („Schimbarea adunate în volum, cu prilejul jubileului aşezării. Ar
lingvisticii şi schimbări în lingvistică”) organizat de fi trebuit să se cheme „Ropcea, vatră românească”,

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 57


Eveniment

„cum ar trebui să se intituleze toate monografiile Pavalachi, profesorul de istorie Alexandru Platonov
care apar la noi”, dar finanţatorul, administraţia ra- sau ziaristul Sergiu Bărbuţă, autor al unei recente
ională, a pus condiţia înlocuirii cu „strămoşească” monografii dedicate Parohiei Costiceni, fiecare sat
a termenului „românească”. Valeria Mihailiuc a ac- meritând şi o astfel de recuperare a trecutului.
ceptat, dar regretă, „spune că ar fi trebuit să umble De acord cu intervenţia lui Marin Gher-
cu mâna întinsă după banii pentru tipărire şi să păs- man, Gina Puică, lector al Lectoratului de Română
treze românească”. Autoarea i-a mulţumit ziaristei al Universităţii Suceava la Universitatea Cernăuţi,
Maria Toacă, consilier editorial şi redactor de carte amintind şi de cele două grupe ale sale „de studenţi
la monografia sa, fără al cărei sprijin nu s-ar fi încu- ucraineni (probabil între ei şi etnici români)”, îşi
metat să o publice. prezintă în continuare cartea (apărută la Paris, în
Prezenţa Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbie- limba franceză, „Theodor Cazaban ou La révolte
ra” Suceava la a VII-a ediţie a Salonului Internaţio- silencieuse. Un écrivain roumain în exil”, Hermann
nal de Carte Românească de la Cernăuţi este des- Editeurs, 2018) dedicată unei personalităţi a exilu-
chisă de mesajul managerului acesteia, dr. Gheorghe lui românesc, scriitorul Theodor Cazaban, originar
Gabriel Cărăbuş, cu bucuria reafirmării disponibi- din Fălticeni. (Mircea Lutic: „A fost rudă cu Jules
lităţii de a continua colaborarea cu oamenii cărţii Cazaban?” „Fratele mai mic!” Mircea Lutic: „A fost
şi lumile cărţii din nordul Bucovinei. Şi cu regretul la Cernăuţi?” „Nu ştiu… Nu e exclus!”), cu accent
său, regret care este şi al dr. Alis Niculică, de a nu pe refuzul complex al reîntoarcerii în România şi pe
fi putut participa efectiv la manifestările Salonului. prezenţa în mijlocul evenimentelor în ipostaza de
În continuare, dr. Alexandru Ovidiu Vintilă selec- colaborator la posturile de radio „Europa liberă” şi
tează din sumarul numerelor pe acest an ale revis- „Vocea Americii”. Cealaltă carte despre care ne vor-
tei „Bucovina literară” numele unor colaboratori beşte şi pe care a prefaţat-o este romanul lui Theo-
importanţi pentru Bucovina literară, dar şi pentru dor Cazaban „Cotloane”, editat de Institutul Cultural
România literară, amintind şi de semnătura lui Ma- Român.
rian Drumur, din Timişoara, în numărul viitor cu Confesiunea dr. Mihai Ardeleanu privind
o proză, Marian Drumur fiind fiul lui George Dru- dragostea sa pentru istorie este susţinută de cartea
mur, prim redactor al „Bucovinei literare”. De ase- pe care a scris-o împreună cu dr. Ioan Ieţcu, „400
menea îşi prezintă cel mai recent volum, „Poetici ale de ani de asistenţă medicală spitalicească în jude-
sinelui”, distins cu Premiul pentru Cartea de Critică, ţul Suceava” şi cu revista (al cărei redactor-şef este)
Eseu şi Istorie literară al Filialei Iaşi a Uniunii Scri- „Bucovina medicală”, serie nouă, care apare din anul
itorilor din România. Cu gratitudine pentru invita- 2015 şi a cărei colecţie integrală o dăruieşte Bibliote-
rea la Salon i se adresează Alexandrinei Cernov drd. cii „Glasul Bucovinei”.
Elena Pintilei şi cu mult entuziasm ni se adresează, Temei colecţiei de la Mănăstirea Putna,
bucuroasă că are încă o dată prilejul de a vorbi des- „Destin bucovinean”, i se circumscriu şi următoare-
pre familia lui I. G. Sbiera, spiritul tutelar al Bibliote- le cărţi lansate de Salon. Petru Hrior, care conduce
cii Bucovinei sub ale cărei auspicii i-a apărut cartea un institut particular de cercetare a victimelor stali-
„I. G. Sbiera. Album de familie”. Doar că de această niste, ne povesteşte întâi de proiectul acestuia, „Car-
dată, în intervenţia sa, Elena Pintilei mută accentul tea durerii”, realizat în şase volume (2012-2016), cu
de pe personalitatea lui „Ion G. Sbiera (1836-1916) paginile deschise celor care au suferit represiunile
– un precursor al Unirii Bucovinei”, cum spune în teribilei perioade, indiferent de etnie, din Cernăuţi,
prefaţa albumului prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, România şi R. Moldova (din actualele judeţe Sucea-
îndrumătorul de doctorat al autoarei, – pe legăturile va şi Botoşani, în masacrele de la Lunca şi Fântâna
Sbierenilor cu oraşul Cernăuţi, legături care merg de Albă şi din Cernăuţi). Ceea ce ne arată acum este
la naşterea aici a celor nouă copii ai lui I. G. Sbierea începutul concretizării altui proiect, „Dicţionarul
la mulţii ani din viaţă şi de profesie, ai săi şi ai des- martirilor români”, o tragică strigare a lor la catalog,
cendenţilor săi, dintre care Elena Pintilei ni-l aduce din care au apărut primele două volume, litera A cu
în faţă pe cel de-al cincilea fiu, Radu Sbiera, profesor 233 de nume şi litera B cu 617 nume. Concomitent,
la Cernăuţi, membru (ales pe 27 octombrie 1918) al din acest an, Institutul a demarat şi un proiect con-
Consiliului Naţional Român din Bucovina, primar sacrat martirilor Ţinutului Herţa (vol. I – Molniţa,
al oraşului Cernăuţi în anii 1926-1927. vol. II – Cotul Boian). Petru Hrior a venit nu doar cu
Marin Gherman observă că o imagine aceste cărţi ale suferinţei, ci şi cu descoperirea mai
completă a contribuţiilor la viaţa culturală a acestui timpuriului său început: „Se credea că în mai 1941 a
spaţiu ar trebui să-i aibă în vedere şi pe absolvenţii fost prima deportare, dar am găsit date că deportă-
altor catedre ale Universităţii, ca politologul Minu rile au început chiar din 1940”.

58 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

Răscolitoare, numele şi datele din volume- slujba oficiată de părintele Cristofor Gabor pentru
le lui Petru Hrior, capătă glasul şi mai răscolitor al Aron Pumnul la două sute de ani de la naştere. I-am
persoanei întâi. Este povestea universitarului Ilie găsit acolo, înăuntru, ca în chihlimbarul unei unei
Popescu şi a alor săi, a celor nouă suflete deportate zile de vară pulsând în iarna lui decembrie 2018,
în 1946 în Kazahstan, deoarece cu cinci ani înainte pe academicienii Alexandrina Cernov şi Vasile Tă-
capul familiei fusese condamnat la moarte prin îm- râţeanu, pe ministrul consilier Ionel Ivan, pe Ilie
puşcare „pentru participarea la un grup antisovietic Tudor Zegrea, Ştefan Broască, Mircea Pilat, Vasile
şi încercarea de a Bâcu, Dorin Mi-
trăda patria”. Cu- sichevici, Vla-
rajul şi sacrificiul dimir Acatrini,
Mamei pentru dintre cunoscuţii
suprav ieţuire a noştri din Cer-
copiilor săi, pen- năuţi, precum şi
tru a-i smulge din pe noul consul
ghearele foamei, general. Atunci
bolii, lipsurilor am văzut-o şi am
sunt impresio- ascultat-o pentru
nante şi, în amin- prima oară pe ES
tirea şi în cărţile Irina Loredana
lui Ilie Popescu, Stănculescu.
mai puternice Pe pe-
decât chinurile rete, ca printr-o
îndurate împreu- fereastră deschisă
nă cu surioara şi spre cer, se vede
fraţii săi. De aici „Voroneţul” pic-
şi chipul Mamei torului Nicolae
perpetuat pe cele Chiseliţă. Iar gla-
două ediţii ale volumului „Drumul spre Golgota” sul Irinei Loredana Stănculescu şi glasul Ginei Puică
printre lacrimile ghioceilor, şi neodihna fiului în ajung la mine ca unul singur. Povesteşte despre cum,
ridicarea de cruci la mormintele martirilor, şi cru- venind din România, la Cernăuţi înveţi să fii român.
cea-monument de la locul odihnei de veci a neuita- Fără ca nimeni să rostească şi cuvântul definitoriu al
tei Veronica: „Aripa protectoare a mamelor care şi- acestei lecţii. Înveţi dureros să fii român…
au jertfit viaţa pentru salvarea copiilor de la moarte La Biblioteca Raională Herţa, sub înscrisul
în gulagurile regimului totalitar sovietic”. grăitor, „E timpul să citim!”, directoarea Elena Mi-
La Consulatul General al României din hai şi colegele sale ne primesc cu braţele deschise.
Cernăuţi suntem primiţi cu artă şi pâine, nostalgia Ca întotdeauna. La Suceava, la saloanele Bibliotecii
după locurile natale din care a fost izgonit de refu- Bucovinei şi în paginile de Literatură şi Artă ale co-
giu a marelui artist plastic bucovinean Constantin tidianului „Crai nou”, Elena Mihai prezintă, şi este
Flondor în cele trei tablouri de pe schela şevalete- ascultată/citită cu interes, toate cărţile în limba ro-
lor şi colacul purtând încă în miezul alb mireasma mână apărute în regiunea Cernăuţi de la ediţia pre-
grâului cu care ne primeşte, „Bine aţi venit acasă la cedentă. Mă bucur să o revăd.
dumneavoastră”, Excelenţa Sa, Irina Loredana Stăn- Elena Mihai îi evocă pe cei veniţi pe lume
culescu, consul general. Ni se alătură Edmond Nea- aici, pe cei legaţi de Herţa, Gheorghe Asachi, bine-
goe, ministru consilier, iubitor şi autor de poezie. înţeles, patronul Bibliotecii, Gheorghe Sion, „de ase-
Dna consul general îşi exprimă preţuirea pentru tot menea un pământean al nostru”, Paul Verona, Ion
ce face dna Alexandrina Cernov, pentru munca de Chilaru, „poate l-aţi cunoscut, din Molniţa”, Barbu
apostolat a universitarei Gina Puică. Apoi, neaştep- Fundoianu, „i-am găsit într-o revistă un poem dedi-
tat, îşi deschide sufletul… cat Herţei noastre”. …Câmpul pustiu şi negru s-apro-
Încăperea îşi depărtează pereţii, iar eu sunt pie de sat de parcă vrea prin garduri de lemn să se
împreună cu Maria Toacă şi cu Alis Niculică sub strecoare, să mai pătrundă încă o dată în hambare…
cernerea zăpezii ca o făină, venind de la monumen- Herţa are 2300 de locuitori, „totuşi oraş,
tul lui Eminescu unde am lăsat floarea roşie a Stelei nu orăşel”. „Avem un fond de carte, continuă Elena
Crăciunului, pe drumul despicat în cimitir printre Mihai, în jur de patru mii, o mare parte este în limba
troiene către Paraclisul Mitropoliţilor Români, la rusă, o mare parte în limba moldovenească, adică

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 59


Eveniment

scris cu chirilice, şi cinci la sută carte românească. 2018, trezind lacrimile zăpezii lângă mormântul
Scriitorii fac un lucru colosal pentru noi, suntem său, în faţa unei camere TV şi apoi îmblânzind fri-
bucuroşi să-i primim în ospeţie”. Sunt de asemenea gul de la sediul Societăţii pentru Cultură Româneas-
bucuroşi că „biblioteca înseamnă ceva, că avem o că „Mihai Eminescu” din Cernăuţi.
stimă”. Şi pomeneşte de activităţile jubiliare, de reci- Şi universitara Gina Puică este pentru pri-
talurile de poezie Eminescu, de marcarea Sărbătorii ma oară la Herţa, deşi predă din 2015 la Cernăuţi.
Limbii Române şi de Salonul de Carte Românescă Lectoratul de Limba Română al Universităţii din Su-
organizat în ultimii patru ani. ceava la Universitatea din Cernăuţi, deschis, gratuit,
Vine acum rândul participanţilor la Sa- şi cadrelor didactice, şi studenţilor, a depăşit anul
lon ajunşi la Herţa, începând cu reprezentanta or- trecut o sută de înscrişi. „Este un interes care mă în-
ganizatorilor, acad. Alexandrina Cernov, mâhnită cântă!”, spune, trecând cu discreţie asupra efortului
de soarta şi situaţia cărţii româneşti. Prof. univ. dr. pe care i-l cer drumurile săptămânale peste graniţă,
Sanda-Maria Ardeleanu, prima dată la Herţa, îşi re- asupra iniţiativelor sale, pentru Eminescu, pentru
cunoaşte emoţia acestei întâlniri, îşi cere iertare că, poezie, de dincolo de programa cursurilor, asupra
atât de des în nordul Bucovinei, a ajuns totuşi atât prezenţei la manifestările literare, culturale ale ro-
de târziu la Herţa, şi promite Bibliotecii carte româ- mânilor din nordul Bucovinei, încât nu m-a mirat
nească, inclusiv academică. Alexandru-Ovidiu Vin- ezitarea Alexandrinei Cernov („Universitara Gina
tilă îi dăruieşte numerele pe acest an ale „Bucovinei Puică. De la Suceava? De la Cernăuţi?”) atunci când
literare” şi simte nevoia unei schiţe de portret al lui a invitat-o să ia cuvântul şi să-şi prezinte cărţile di-
Barbu Fundoianu, cel care „într-o zi fatidică de oc- mineaţă la Biblioteca Regională. Cum o cunosc pe
tombrie a fost gazat la Auschwitz, deoarece nu a vrut Gina Puică de când era studentă, cum am întâlnit-o
să-şi părăsească sora: o parte din sufletul său a rămas de câteva ori şi în cei şapte ani când a fost lector de
aici”. „Singurul muscal pe care îl iubesc cu adevărat”, limba română în Franţa, la Universitatea din Stras-
cum îi zicea Grigore Vieru, romancierul Ion Mus- bourg, ştiu că lumea mai bună de mâine depinde de
calu, povesteşte despre monumentul de la Iaşi, din astfel de tineri şi mă simt cumva cu rost când îmi
marmură albă, al lui Gheorghe Asachi, „la rădăcina iese în cale unul din ei.
căruia sălăşluiesc osemintele marelui cărturar”, şi ne Pe drumul de întoarcere la Cernăuţi facem
recită „ceva în stilul lui Sadoveanu”, pe care îl admiră un popas în Utopia, un vis luminos săpat adânc în
din tot sufletul, cum o dovedesc şi cărţile sale oferite granitul mohorât al realităţii: Complexul Monahal
Bibliotecii. Bănceni. Colindăm împreună cu părintele Nicodim
Petru Hrior deschide „o pagină mai tristă a prin lăcaşurile sale de aur şi azur. Aproape 300 de
Herţei”, care, având „un trecut cultural mare, a avut copii marcaţi de neputinţe sunt mângâiaţi, îngrijiţi,
şi o mare durere”, declanşată de intrarea aici a două se plimbă alinător pe spinarea cailor supravegheaţi
tancuri sovietice şi uciderea mai multor artilerişti de terapeuţi. Alţii, orfani, adunaţi de pe străzi, sunt
români, între care căpitanul Ioan Boroş şi soldatul astăzi cu carte, cu o meserie, la casa lor. Ca nişte um-
Iancu Solomon, pe 29 iunie 1940, pe fundalul ocu- bre suspină înăbuşit măicuţe pe al căror obraz ars de
pării de către Uniunea Sovietică a nordului Bucovi- timp îşi plimbă palma de catifea soarele spre apus.
nei, Basarabiei şi Ţinutului Herţa. Pagina, paginile!, Au venit aici să moară, dar nu se îndură: bunătatea
se referă la herţenii, deportaţi, înfometaţi, chinuiţi, sub chipul unor femei de treabă le fereşte de necu-
ucişi, martiri români prezenţi şi în „Cartea durerii”, răţenie, le aduce un pahar de lapte proaspăt muls,
în „Dicţionarul martirilor români”. miere atunci scoasă din ştiubeiele stupinei. În cimi-
Elena Pintilei mai reduce din tensiunea tir, Monahia Serafima şi Pruncul Serghei ale căror
creată de chemarea lor din memorie (de acum, tot moaşte fac minuni ne privesc cu ochii eternităţii.
mai mult, din memoria cărţilor) cu recunoaşterea Suntem ca o carte deschisă pentru ei.
satisfacţiei, plăcerii, bucuriei de a avea în fişa pos-
tului lucrul cu cartea, de a fi bibliotecar, după care *
ajunge iar la I. G. Sbiera, „custode” al bibliotecii lui Cu gândul la nepoței, intru în fugă pe fosta
Aron Pumnul, custode al Bibliotecii Ţării Bucovinei Cale Domnească să le cumpăr câte o cutie de bom-
şi apoi custode al Bibliotecii Universităţii din Cer- boane. La Cernăuți nu numai că bomboanele sunt
năuţi. Atât de sensibilă la subiectul Aron Pumnul, foarte bune, dar și ambalajele lor sunt o bucurie
Alexandrina Cernov, pornind de la condiţia lui I. G. pentru copii. Întreb ceva, casiera nu înțelege, însă un
Sbierea de fost elev şi prieten al lui Aron Pumnul, glas românesc se oferă să mă ajute. Este al doctori-
„unicul care a scris despre Aron Pumnul”, îl elogiază ței Irina Gherman, pe care am cunoscut-o astă vară,
cu cu multă căldură, cum a făcut-o şi în decembrie împreună cu alți participanți la „Eminescu în lim-

60 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

bile lumii”, pe Podul Turcesc, la plimbare cu soțul, cilor bătrâni și înalți, ca un zid de pădure, al parcului
Marin Gherman, și copiii lor, David și Eva. Facem de odinioară. Între marginea sa și curtea cu dale se
câțiva pași împreună povestind când de Salonul In- desfășoară peste vechiul cimitir un covor mare de
ternațional de Carte Românească, când de Reuni- ierburi și flori. Câte o cruce care se ține încă în pi-
unea Medicilor Români din Bucovina care are loc cioare pe întiderea lui, câte o lespede funerară care
tot în această perioadă. Oriunde într-o țară străină răzbate prin țesătura vegetală seamănă cu niște flori
o vorbă românească face bine, dar nicăieri ca aici, minerale jinduind după căldura soarelui și a vie-
pe pământul înstrăinat, nu poate să-ți facă ziua, nu ții. Convoiul funerar iese pe poartă, se depărtează,
frumoasă, neînchipuit de frumoasă! cercetăm în fugă inscripțiile, una e altfel, marcheză
Azi, adică vineri, 13 septembrie 2019, îl 1000 de ani de la creștinarea Rusiei, dar la rădăcina
avem tovarăș de drum pe monahul Policarp de la Sf. sa sunt osemintele tatălui Ilincăi Murguleț, aflăm de
Mănăstire Putna, prezență tonică prin curiozitatea la Gheorghe Botă, primarul Cernaucăi. În casele re-
sa tânără, prin interesul pentru tot ce vede, pentru fugiaților români au fost aduși ucraineni, convinși
tot ce află. Și ochii mei, și ochii noștri, ai Ginei Pui- să se stabilească aici prin scutirea de serviciul mili-
că, Elenei Pintilei și ai lui Alexandru Ovidiu Vintilă tar, ne povestise Alexandrina Cernov, însă Gheor-
sunt larg deschiși, deoarece, spre deosebire de Ale- ghe Botă, este român, originar din Boian. Se află la al
xandrina Cernov, Maria Toacă, Mircea Pilat, pre- doilea mandat, care nu i-a urmat celui dintâi, în răs-
ședintele Asociației Științifico-Pedagogice „Aron timpul dintre ele sătenii convingându-se că rămâne
Pumnul” din regiunea Cernăuți, și Ion Muscalu, cel mai bun. Cât de bun primar este, Gheorghe Botă
suntem pentru prima dată la Cernauca, pe moșia nu știe, însă este sigur de un lucru bun care îi aparți-
Hurmuzăkeștilor. Scriu cu „K” din convingere, nu ne, istoria așezării editată în limba ucraineană, ca să
numai din respect pentru autoritatea științifică și cunoască localnicii că biserica, drumul, parcul, că-
devotamentul istoricului Ilie Luceac față de povestea minul cultural sunt construite de Hurmuzaki și „să
acestei familii, căreia i-a consacrat mai multe cărți: aibă o stimă” pentru ce a lăsat în urmă, împreună cu
„Familia Hurmuzaki: între ideal și realizare (O isto- valorificarea documentelor de stare civilă, astfel că
rie a culturii românești din Bucovina în cea de a doua și copiii care merg la școală pot să-și afle strămoșii
jumătate a secolului al XIX-lea), Editura Alexandru până la a șaptea generație, în vreme ce câți dintre noi
cel Bun Cernăuți-Augusta, Timișoara, 2000 – Pre- sunt în stare să coboare mai adânc de părinții bu-
miul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române nicilor... Legat de înaintași, Ion Muscalu nu ratează
pe anul 2000 și Premiul „Lecțiile istoriei” al Salonu- momentul, și ne zice că „Bătrânul”, adică părintele
lui Internațional de Carte de la Iași 2001; „Discur- lui Eudoxiu Hurmuzaki, cel care le cerea prin tes-
surile lui Eudoxiu Hurmuzaki în Dieta Bucovinei – tament fiilor iubirea de patrie, de limbă și de Dum-
Din viața parlamentară a Bucovinei în cea de a doua nezeu, s-a născut sub un butuc de vie de la Cotnari.
jumătate a secolului al XIX-lea” (Ediție bilingvă, cu Memoria sa prodigioasă are întotdeauna la îndemâ-
stabilire de text, prefață, note și comentarii de Ilie nă fapte care îi susțin convingerea că spațiul său na-
Luceac și cu traducerea textului german de Catrinel tal, ieșean, a zămislit pe unii din cei mai importanți
Pleșu), Institutul Cultural Român, București, 2007, bărbați ai neamului, voievozi, boieri, cărturari.
și „Eudoxiu (Doxaki) Hurmuzaki (1812-1874)”, Mergem spre răsărit, mai izolat și de aceea
Editura Alexandru cel Bun – Editura DrukArt, Cer- mai pus în evidență, se află monumentul funerar al
năuți, 2015. lui Eudoxiu Hurmuzaki. În 1934, în pericol de risipi-
Conacul familiei Hurmuzaki de aici este o re la repararea mormântului ginerelui său, Petrino,
lucrare a imaginației sprijinită pe o fotografie, fiind- osemintele i-au fost aduse aici unde odihnesc împre-
că a fost distrus de armatele rusă, care „l-a împuș- ună cu cele ale mamei, Ruxanda. Atunci conducerea
cat” în august 1914, și austriacă, în 1917, care i-a uti- Liceului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți i-a ri-
lizat piatra pentru pavarea șoselei în scop strategic. dicat o cruce impresionantă cu înscrisul „Aici odih-
În schimb, biserica înălțată de Eudoxiu Hurmuzaki nește Eudoxiu Hurmuzaki Liberatorul Bucovinei și
există și astăzi, o privim o vreme de la distanță, să marele istoric român...”, pe care a reînnoit-o în anul
nu tulburăm slujba de înmormântare în plină des- 2006, păstrând conținutul inscripției. Despre placa
fășurare când am ajuns aici: s-a stins din viață, ne de marmură a acesteia și despre alte plăci de mar-
spune cineva, un învățător, fost director de școală. mură de la mormintele Hurmuzăkeștilor are multe
Coroanele aduse pentru el sunt sprijinite de crucile de povestit Mircea Pilat, fiindcă le-a transportat de
din curte ridicate la morminte de Hurmuzăkești și la Galați, împreună cu fiul său, trecând prin destule
Murguleți, familia soției lui Doxaki. Biserica este al- peripeții. Ca mai întotdeauna când e vorba de adus
bă-albă, strălucește pe fundalul verde închis al copa- peste graniță ceva pentru români. Pentru sufletul

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 61


Eveniment

lor. Monumentul este înconjurat de un gărduț ver- nerozitate. Tot atunci, își amintea Alexandrina Cer-
de, cu stâlpi albi: se află pe aceeași linie cu altarul nov, o femeie cerându-i insistent romanul dedicat
bisericii. Aici a oficiat o slujbă de pomenire, la două acestui voievod care a plătit cu capul refuzul de a
sute de ani de la nașterea Liberatorului, Melchisedec se lepăda de credința creștină – „Osândă și izbân-
Velnic, starețul Sfintei Mănăstiri Putna, împreună dă. Viața voievodului martir Miron Barnovschi” de
cu alți preoți români și ucraineni. Parastasul a avut Ion Muscalu, Editura Danaster, Iași, 2007 -, a zis că
loc prin grija soților acad. Alexandrina Cernov și da, nu cunoaște limba română, dar e pentru bunica,
prof. univ. dr. Ilie Luceac, în deschiderea colocviului „Bunica mea citește!”, semn că și în cele mai grele
destinat Hurmuzăkeștilor, când a apărut și a doua ierni căldura memoriei găsește jarul care să o păs-
ediție a lucrării lansate miercuri, „Bucovina în pri- treze. Măcar încă o vreme.
mele descrieri...” Alexandrina Cernov oftează, parcă Când ne apropiem de biserica-fortăreață
a fost ieri! ctitorită de boierul Dumitru Barnovschi și în care
Ne reîntoarcem la biserică și îl cunoaștem a fost botezat Miron, viitorul domn al Moldovei
pe preotul ei, Diaceslav Rabliuc. Primarul ne este Miron Barnovschi-Movilă, am același simțământ
traducător în scurta noastră conversație. Pentru că pe care l-am trăit și în anul 2011 împreună cu par-
admir Arhanghelii de deasupra ușii, Maria Toacă ticipanții la manifestarea dedicată lui Radu Grigo-
mă cheamă înăuntru să văd întreagă pictura reîn- rovici, Vladimir Trebici, Radu Economu și George
noită de Ștefan Purici, artist cunoscut, dar al cărui Muntean: părea că ne așteaptă. Cu poarta deschisă
nume este însoțit de obicei pentru suceveni de pre- părea că ne așteaptă în singurătatea sa absolută, nu
cizarea „vărul istoricului Ștefan Purici, prorector al doar fără țipenie de om, dar și fără nicio pasăre, fără
Universității”. Acum, îmi spune Maria, are o școală niciun fluture, cu aerul însuși și frunzele arborilor
de icoane în Mahala. Soția sa a absolvit Filologia, egale în neclintire pietrei gardului-zid, a celor câteva
el, Pictura, la București. „A fost studentul lui Horea cruci și a mesei albe pe covorul verde presărat cu
Paștina”, completează Alexandrina Cernov, știind că primii bănuți galbeni ai toamnei.
prețuiesc omul și creația, ca și în cazul prietenului Lângă ușa frumoasă de stejar, de o parte și
său, Constantin Flondor. de alta patru cupe înalte de lut cu flori roșii și două
Primarul Gheorghe Bota ascunde sub bănci sub pleoapa ocrotitoare a unui acoperiș cu
surâsul ospitalier zbucium pentru ziua de mâine, în șindrilă brună, ca și acela al bisericii, din care curg
care se prevede transformarea comunei în suburbie corolele purpurii ale unor mușcate tinere. Deasupra
a orașului Cernăuți. Care va fi soarta Cernaucăi, fost acestei pleoape, în ramă aurie, icoana Sf. Ilie în pei-
centru al românismului în Bucovina de odinioară, sajul stâncos de pe malul pârâului Cherit, cu brațul
loc de pregătire a conștiințelor pentru Marea Unire, ridicat de recunoștință nu spre corbul care îi aduce
atât de puternic și de iradiant, încât George Barițiu hrană în cioc, ci spre pronia cerească. Așteptând să
vedea în casa lui Eudoxiu Hurmuzaki „altarul nați- vină cineva să ne deschidă, ne așezăm pe cele două
onalității și limbii noastre”? Ce se va alege din visul bănci: unul povestește, ceilalți ascultă, altul poves-
reconstruirii conacului, al reamenajării parcului, al tește, ceilalți ascultă. Cel mai mult Alexandrina
creșterii respectului pentru trecutul românesc glori- Cernov și Ion Muscalu. Numai părintele Policarp
os și pentru limba română? ascultă și se mișcă ușor, cercetând crucile, inscrip-
Ziua înaintează împreună cu noi spre To- țiile. În 1627, satul Toporăuți a fost dăruit de Miron
porăuți. Mă întreb care vor fi fiind mai mulți: buco- Barnovschi-Movilă, împreună cu Șipote, Mănăstirii
vinenii care știu că aici s-a născut Sofia Vicoveanca Adormirea Maicii Domnului din Iași, și aceea cti-
sau cei care îi leagă numele de voievodul Miron Bar- torită de domnitor, închinată cu toate proprietățile
novschi? De fapt întrebarea este greșită, răspunsul sale Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Scu-
bun îi numără împreună pe localnicii care au auzit tirile satului de dări de către Mihai Racoviță în 1703
și de marea interpretă, și de domnitor, din păcate au fost întărite în anul 1710 de către Dimitrie Can-
tot mai puțini înțelegând și vorbind limba română. temir. Gândul îmi pleacă, pe urmele mai vechi ale
Există însă în istoria acestei împuținări și un mo- pașilor mei, de la icoană la peștera în care, neîndu-
ment de înviorare, pe care l-am ascultat de câteva plecat apărător al credinței, Sf. Ilie s-a pustnicit și s-a
ori, pe fragmente sau de la un capăt la celălalt. Nu- rugat până ce s-a stins și ultima picătură de apă din
mele său generic este Parastasul lui Miron Barno- Cherit. Apoi zboară către Vama natală, acolo unde
vschi pregătit de Ion Muscalu și prietenii săi, care se vede și azi Stâlpul lui Vodă, ridicat în anul 1717
a rămas de pomină în așezare, mai întâi fiindcă din de Mihai Racoviță, în amintirea victoriei sale asupra
anul 1933 nu se mai slujise aici în limba română și armatei austriece. De aici se întoarce la Mănăstirea
apoi prin lumea aleasă pe care o adusese și prin ge- Voroneț, în cimitirul căruia se odihnește tatăl tată-

62 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

lui lui Miron Barnovschi, și poposește la Mănăstirea conceput de sculptorul I. Hamal evocă bătălia de
Dragomirna, al cărei săvârșitor a fost Domnitorul aici, din anul 1621, dintre otomani și polonezi care,
martir și în preajma căreia ar fi vrut să-și doarmă la rându-i, îi spune vizitatorului ceva-altceva după
somnul de veci, dar nu i-a fost dat. Executat și îngro- naționalitatea sa, după pasiunea sa pentru istorie.
pat la Istanbul, osemintele i-au fost aduse în țară și Nouă, venind de la Toporăuți, ni-l evocă pe Mi-
reînhumate într-un loc secret. Trecutul este plin de ron Barnovschi în postura de „făcător de pace”, de
cumpene, dar uneori și de încurajări... persoană importantă în tratativele turco-polone,
Iată însă, ușa se deschide cu toată lumina grație solidelor sale cunoștințe de turcă și polonă.
amiezii căzând ca o ploaie de soare asupra portre- Cetatea, pe dealul înconjurat de văi străjuite de
tului lui Miron Barnovschi. „Este făcut după cel din dealuri, iar la răsărit cu Nistrul ca într-o prăpas-
deschiderea romanului”, șoptește Alexandrina Cer- tie, este apărată de un șanț. Când îi trecem podul
nov. Stă ca o pecete asupra unei taine, mișcat lateral ne gândim la Cetatea de Scaun a Sucevei, al cărei
ne descoperă cea mai îngustă scară pe care am urcat portar i-a fost și Miron Barnovschi. Colindăm prin
vreodată, săpată în grosimea zidului bisericii, spre Cetatea declarată de statul ucrainean una din cele
spațiul enigmatic de sub acoperiș, construit ca parte șapte minuni ale sale, parte sub schelele restaurării,
superioară a unei fortărețe, cu metereze, cu puncte parte deschisă turiștilor de care nu duce lipsă, mai
de observație, cu pervaze pentru puști și tunuri mici, mulți polonezi și ucraineni, mai puțini români de-
cu spații pentru depozitarea munițiilor. Suntem în cât mi-aș fi dorit, atrași mai cu seamă de impresi-
plin Ev Mediu, facem poze vesele pentru a atenua onantele fortificații, conform unor izvoare istorice
semiobscuritatea încărcată de necunoscute a acestui construite după anul 1400 de Alexandru cel Bun al
pod spre trecut, apoi coborâm cu infinită precauție, Moldovei, care și pomenește Hotinul într-un privi-
să nu ajungem mai jos, mai adânc de timpul nostru. legiu vamal din anul 1408, an deopotrivă al atestă-
A venit și starostele, promite să ne aducă rii documentare, tot sub pecetea sa, a mai multor
să vedem și o carte despre biserică și despre isto- așezări românești, Cernăuți și Iași, Bacău, Tighina,
ria ei câtă vreme întârziem la „parterul” clopotni- Târgu Neamț, Bârlad, Dorohoi... Aceste fortificații
ței, cu sugestia sa de muzeu grație prapurilor vechi au fost întărite, extinse de Ștefan cel Mare, care a
cu chipuri de îngeri și mai ales cu Crucea ridicată ridicat și Turnul Porții, și alte două. Pe drumul de
deasupra Semilunei de voievodul român Miron reîntoarcere ne oprim nu o dată și privim înapoi.
Barnovschi-Movilă, care nu a vrut să treacă la ma- De aici Nistrul ne apare larg, blând, solemn, un
homedanism pentru niciuna din răsplățile promise, fluviu de oglinzi suprapuse, în care și-au întipărit
începând cu propria-i viață. Pe peretele din cealaltă chipul veacuri, ani, întâmplări și oameni obișnuiți,
parte, spre răsărit, o fotografie cu Melchisedec, sta- evenimente și domnitori.
rețul Mănăstirii Putna, primit cu flori-covor, ca și Apropiindu-ne de Turnul Porții, întâl-
cum ar fi fost, dar nu este?, trimisul lui Ștefan cel nim mese cu suvenirurile obișnuite azi lângă toate
Mare și Sfânt. obiectivele turistice, dar și cu multe piese frumoase
Suntem gata să plecăm, când apare și din ceramică. Le-am înregistrat cu coada ochiului
starostele și ne întinde tomul promis. Este chiar ro- la dus, acum zăbovim, cercetându-le. De ani de zile
manul lui Ion Muscalu despre Miron Barnovschi! îmi fac cafeaua într-un ibric de lut și în ceașcă de
Salonul Doamnei Alexandrina Cernov mai des- porțelan cumpărate de aici. Ceașca vine din mica
chide o carte. Ion Muscalu o ține în clipă în mâini, negustorie de vacanță a unui student la Arte Plas-
încruntat sub lovitura emoției. Îl înțelegem, suntem tice, dar ibricul este lucrat de meșterii care ajung în
toți autori, scriitori. Cine nu ar vrea să trăiască o ase- aceste locuri încă din vremuri vechi, din vremurile
menea clipă? faimosului Iarmaroc de la Hotin, spațiu de întâlni-
Trecem prin Răchitna din Bucovina istori- re între mărfurile Apusului și Răsăritului.
că în Basarabia istorică. Trecem și prin Colincăuți, La masă, pe terasa încă deschisă în aces-
care ni-l evocă pe preotul Constantin Morariu, tatăl te frumoase zile de septembrie, vorbim iarăși de
lui Leca Morariu, așezare în care limba română se cărți. Soarele lucește blând, atenuând durerea ră-
mai învață doar de la bunici și părinți, dar în care nilor veșnic deschise, greutatea anilor și a vremuri-
încă se mai vorbește. Din vârful unui înalt monu- lor. Un salon de carte e mai mult decât un schimb
ment al eroilor celui de-Al Doilea Război Mondial, de cărți și de informații. Și chiar mai mult decât o
unde și-a clădit cuibul, ne privește melancolic un revedere cu prietenii. Este o întâlnire a celor care,
cocostârc. cum spunea incomparabila poetă și tălmăcitoare
La intrarea în Cetatea Hotinului, monu- Grete Tartler, citind și scriind și iar citind cărți, se
mentul hatmanului ucrainean Petro Sahaidacinîi îndeletnicesc cu fericirea.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 63


Eveniment

a negrului, dar și una cu mierea vieții în chihlim-


barul artei. Două scaune celeste, drum cu bicicleta
sau caleașca printre stele, fulgerul unui hârleț, lem-
nul prețuit de artist până în și mai cele umile ipos-
taze ale sale, ocheanul unui corn și coarnele unui
sipet misterios. Și la Gheorghe Zărnescu, exponate
ilustrând diversitatea preocupărilor din universul
Împreună său artistic. O expoziție a lucrărilor reprezentative,
o expoziție a excelențelor. O expoziție puternică!
O expoziție a complementarităților, spune criticul
Marius Manta. A aproapelui și departelui deopo-
trivă.
Apoi tot Marius Manta cu un elogiu dis-
cret pentru Bucovina bunicii sale. Și a artistei, și
a scriitoarei. Marius Manta amintindu-și-i pe
amândoi, Dany-Madlen Zărnescu și Gheorghe Ză-
rnescu, într-o clipă a vieții lor împreună pe acest
pământ, trăind și iradiind o bucurie sinceră, cu-
ceritoare. Iar după aceea, mărturisind impresii de
Caprifoiul bogat de lângă numele lui Dany lectură despre cartea poveștilor de călătorie, „Pri-
Madlen ne amintește de iedera de odinioară ur- vește și încearcă să vezi” de Doina Cernica, Edi-
când la fereastra atelierului ei. Mâna Maicii Dom- tura Mușatinii, Suceava, 2019, cu superba lucrare
nului, cum i se mai spune, are câteva flori gingașe „Chilii în munți” de Dany Madlen pe copertă. Și
și la acest însorit 10 octombrie 2019. Merge îna- uneori și cu întâlniri cu Dany Madlen pe verticala
inte și deopotrivă pe urmele pașilor noștri, țesând interiorității acestor călătorii, fiindcă, spunea Al.
trepte de mireasmă și lumină. Philipppide, „Pe hartă nu mai sunt ținuturi noi./
În cea mai nouă sală a Galeriilor „Frun- Necunoscutul e în noi”.
zetti” din Bacău, ne așteaptă expoziția de colaje Amintirile sunt precum copiii, precum
și sculptură Dany Madlen și Gheorghe Zărnescu, florile, au nevoie de apă, de lacrimă, de confesiunea
„Diversități”. Carmen Poenaru, președinta Filialei noastră, de ascultarea noastră, de vorba noastră
Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, se bună, de afecțiunea noastră. Pentru că amintirile
bucură să ne spună bun venit la o nouă întâlnire cu sunt vii. Și fiind vii, sunt vulnerabile. De aceea tre-
cei doi artiști. Câteva creații pe bază de catrințe, o buie ocrotite. Trebuie apărate. Expoziția „Diversi-
fereastră deschisă spre noapte și o cruce care duce tăți” este un fel al sculptorului Gheorghe Zărnescu
spre aurul timpului necunoscut, din seria celor care de a-și apăra amintirile cu Dany Madlen. Paginile
au făcut din Dany Madlen înainte de toate o artistă cu Dany din „Poveștile de călătorie” sunt un mod
al autoarei de a-și apăra amintirile cu ea. Și o ma-
nieră de a-i apăra amintirea a fost și prezența la
vernisaj – alături de Gheorghe Zărnescu, pentru a
o mai vedea o dată, pentru a-i mai vedea împreună
pe Dany Madlen și Gheorghe Zărnescu privindu-le
lucrările – a rudelor, prietenilor, artiștilor, iubito-
rilor de artă: Niadi Cernica, Mariana Marinescu,
Carmen Mihalache, Violeta Savu, Aurel Stanciu,
Mihai Chiuaru, Dumitru Macovei, Vasile Crăiță
Mândră, Marius Crăiță Mândră, Dionis Pușcuță,
Iulian Bucur, Dumitru Brăneanu, Cristina Ștefan,
Gheorghe Bălțătescu, elevi de la Colegiul de Artă
„George Apostu” Bacău și alții.
Când am plecat în noapte, noaptea miro-
sea a caprifoi și o mână mai ușoară decât mireasma
lui ne-a ținut de mână până când țipătul trenului
ne-a urcat pe treptele cu care dintotdeauna începe
un drum.

64 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Eveniment

Extraordinară întâlnirea de la Biblioteca


Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, din 17 octom-
brie 2019, cu Doina Ruști și cartea sa „Homeric”
(Polirom, 2019)! O carte care te face să te gândești
la șocul produs de „Un veac de singurătate” al co-
lumbianului Gabriel Garcia Marquez în anii 70 ai
secolului trecut și la subjugarea cititorului iubitor
de atmosfera unui timp vechi și de sintagmele,
Doina Ruști și
de expresia care provoacă și potențează aromele
limbii române în pagini scrise de Eugen Barbu și
„Homeric” la Suceava
Fănuș Neagu. Un roman care te determină să ți le
readuci în memorie tocmai pentru ca să admiri,
și prin comparație atentă, și mai în cunoștință de
cauză, originalitatea condeiului Doinei Ruști și al
„Homeric”-ului său!
Dar dacă farmecul scriitoarei și cărții au
fost într-un fel previzibile pentru cei care au mai as-
cultat-o și o citesc, nu la fel și spectacolul întâlnirii,
așa cum a fost gândit și pregătit de scriitorii Isabel de vârste mai înalte, pasionați ai lecturii și literaturii
Vintilă și Alexandru Ovidiu Vintilă, cu sprijinul care au străbătut și zeci, și sute de kilometri pentru
prof. Gabriela Ilisei și al elevilor săi de la Colegiul această întâlnire, venind de la Vatra Dornei, Câm-
Național „Petru Rareș” Suceava, care au venit în pulung Moldovenesc, Vama, Rădăuți, Râșca.
fața participanților cu impresii de lectură exprima- Zece plus, pentru prof. Gabriela Ilisei și
te în obiecte și reprezentări plastice, care ar fi putut pentru cei 27 de elevi cititori! Felicitări!, felicitări!
să-i surprindă chiar și pe colegii lor de la Arte. În pentru Isabel Vintilă și Alexandru Ovidiu Vintilă!
sală însă s-au aflat, dintre liceenii suceveni, cei de la Toate florile bune ale amintirilor de neuitat din „Bo-
„Dimitrie Cantemir” și de la „Spiru Haret”, la fel de tanica” lui Simion Florea Marian, buchete, grădină,
vrăjiți de tot ce au ascultat și au văzut ca și cititorii pentru Doina Ruști!

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 65


Dialog

Interviu cu poetul,
prozatorul şi traducătorul
Grigore Chiper

Vasile PROCA
„În fond, basarabeanul are caracteristica scurtă: Violoncelul şi alte voci (2000); Nisipul de sub
românului, fiindcă-i acelaşi sânge şi aceeaşi plămă- picioare (2014).
deală sufletească. Dar el, suferind mai mult decât
toţi ceilalţi, din cauza vitregiei timpului, s-a înfrăţit ***
mai mult cu tăcerea mormintelor, în care se odih- „Dacă într-un prozator se răsfrânge reali-
nesc martirii istoriei noastre. Cine vrea să cunoască tatea literei, dacă într-un pictor se răsfrânge realita-
Basarabia adevărată, să coboare în gospodăria ţă- tea culorii, dacă într-un muzician se răsfrânge reali-
ranului, să bată la uşa sincerităţii lui, să-şi dea din tatea sunetului, apoi într-un poet se răsfrâng toate şi
sufletul lui şi va primi însutit de la el; să-l iubească nu se răsfrânge nimic. Casa zice: poetul e aproape o
şi-l va avea pe veci devotat pân-la-jertfă.” (Vasile fiinţă; steaua zice: poetul e aproape o rază; visătorul
Ţepordei, preot şi scriitor). zice: poetul e aproape o umbră; iubita zice: poetul
Şapoul la dialogul cu poetul, prozatorul şi e aproape un corp. Şi toţi au dreptate, neavând-o.”
traducătorul Grigore Chiper va fi o încercare a pu- (Grigore Chiper)
terii cuvintelor, un puzzle existenţial.
Desigur, toată lumea se duce cu gândul la ***
Piese dintr-un puzzle, carte a poetului basarabean, Rusofilul preşedinte Igor Dodon afirmă:
apărută în 2017, la Editura Junimea, comentată elo- „Republica Moldova este pregătită a sărbători 660
gios de Ioan Holban: „Aceasta este imaginea care de ani de statalitate”.
tutelează umanitatea din cartea lui Grigore Chiper, Din citatul următor, i se potriveşte ultima
un poet care, la debutul său, descoperea, iată, în parte: „Un om politic să fie şiret ca o vulpe, crud ca
proza de idei, antenele poeziei înalte. Piese dintr-un un tigru şi nesimţit ca un porc.” (Octavian Paler).
puzzle împlineşte profilul unuia dintre poeţii re- Ţarul Putin se bucură de toate cele trei caracteris-
marcabili din actualitatea noastră literară.” tici.
Moldovenii (basarabenii) se simt homo so-
*** vieticus, spune jurnalistul Victor Nichituş.
Născut la 16 aprilie 1959, în satul Copan-
ca, raionul Căuşeni; absolvent, în 1981, al Facultă- ***
ţii de filologie a Universităţii de Stat din Chişinău, Basarabia, o statistică îngrijorătoare: în
conferenţiar universitar, redactor asociat la revista 2018, şase sute şaptezeci de copii minori au fugit
Contrafort, secretar de redacţie la Revista literară, de acasă. Tot în 2018 şi tot o cifră apropiată celei de
membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Mol- sus, dar în alt domeniu: vinurile moldoveneşti au
dova şi România, Grigore Chiper a publicat volu- obţinut 673 de medalii (572 în străinătate).
mele de poezie: Abia tangibilul (1990); Aici, în falset
(1991); Perioada albastră (1996); Cehov, am cerut ***
obosit (2001); Turnul de fildeş înclinat (2005); Ro- „Dacă ar fi să alegem unde să trăim, care
man-simulacru (2010); Formalităţi (2015). Proză ar fi acea ţară? Ar fi o ţară în care legile ar fi drepte şi

66 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Dialog

în interesul cetăţeanului. Aleşii ar lucra pentru noi patra capodoperă muzicală a secolului al XX-lea.
şi ar răspunde fără să se ascundă în spatele funcţiei. Din 2014, este în patrimoniul UNESCO. Compo-
Aş întâlni oameni pentru care cuvântul ŞPAGĂ nu zitor: Eugen Doga.
ar avea nicio semnificaţie. Iar teama pentru ziua de Tot muzică, 2019: şaptezeci de milioane de
mâine ar fi o noţiune abstractă. Vino în ţara mea, ca chinezi studiază pianul.
să vedem ce putem schimba împreună în ţara noas-
tră. Vino în ţara lui Dogaru!” (Publika TV) ***
Din Vox clamantis, rubrica pe care Grigo-
*** re Chiper o susţine în Revista literară: „Chişinăul
Şaptezeci la sută dintre locuitorii Republi- de iarnă e gri, sumbru, ireal, dezamăgitor, aproa-
cii Moldova au declarat că sunt români, dar şaizeci pe repugnant, de parcă ar fi trădat o incalculabilă
şi trei la sută se pronunţă împotriva unirii cu Ro- nepăsare a noastră, a locuitorilor acestui oraş. (…)
mânia. Cum interpretăm aceste cifre ? Iarna înţelegi perfect de ce Chişinăul a fost desem-
nat, într-un clasament, drept cea mai urâtă capitală
*** europeană.” (2017); Sau: „Poezia realistă, urmând
„Soldaţi! ca să aveţi pogonul foarte aproape un scenariu prozaistic, mai şochea-
va trebui să treceţi Nistrul. ză. (…) Prozaizarea discursului liric reprezintă un
Şi l-au trecut, şi l-au trecut, traseu firesc pentru vectorul urmat în poezia româ-
plugari sunt în adâncul mării.” (Mihai Ur- nă de la optzecişti la douămiişti, trecând prin mi-
sachi) zerabilism şi alte trenduri mai radicaliste. Dumitru
Crudu nu face decât să se situeze la capătul acestui
Al Doilea Război Mondial a început acum drum.”; Sau: „Aşadar importanţa de a învăţa şi vor-
80 de ani. În perioada1940-1960, peste un milion bi o limbă străină, prioritar engleza, rămâne la fel
de basarabeni au fost deportaţi în Siberia. Reduc de actuală, uneori de-a dreptul vitală. De limba en-
totul la trei cuvinte: victima, agresorul, salvatorul. gleză e nevoie imperioasă pentru a înlocui, încetul
cu încetul, o alta lingua franca – cea a Imperiului
*** sovietic.” Sau: „Noi, basarabenii, am acumulat pe
Despre cărţile lui Grigore Chiper au scris parcursul istoriei, încă ab urbe condita, prea multe
elogios critici literari importanţi: Mihai Cimpoi, handicapuri. E nevoie de normalitate şi sincroniza-
Gheorghe Grigurcu, Ioan Holban, Mariana Codruţ, re cu valorile româneşti şi universale, mai cu seamă
Andrei Ţurcanu, Răzvan Voncu, Nina Corcinschi şi cu civilizaţia occidentală, ca diferenţele să dispară
alţii. Cităm: „Admirabil ca fineţe şi auto-control, repede, în 100-200 de ani”.
discursul său infuzează un persistent lirism al emo-
ţiei intelectuale (…) Poetul este un spirit lucid, care ***
a dus până la capăt experienţa poeziei realului, pro- „Basarabenii înrăiţi, rătăciţi şi bolnavi de
pusă de generaţia 80.” (Răzvan Voncu) bolşevism cred să poată supravieţui şi perpetua
De asemenea, poetul nostru a primit im- într-o republică suverană, independentă şi, dacă e
portante premii literare, cum ar fi: Premiul Naţio- posibil, cât mai moldovenească. Supravieţuire cu
nal al Tineretului (1991); Premiul Uniunii Latine orice preţ, şi nu în ultimă instanţă, una culturală.
(1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova Imperiul s-a prăbuşit. Imperialiştii s-au deghizat şi
(1992, 2002, 2014), Premiul Balcanica (2017). luptă – aici, la noi, cel puţin – pentru independenţă
moldovenească, pentru un stătişor, o Moldovioară,
*** o cultură naţională, care să fie nici prea româneas-
Părintele basarabean Mina Dobzeu, acum că, dar nici chiar moldovenească, nici prea cultă,
59 de ani (15 martie 1960), în puşcărie fiind, îl bo- dar nici atât de incultă…” (Serafim Saka).
tează în ortodoxie pe Nicolae Steinhardt.
Acum 30 de ani (13 martie 1989), la Chi- ***
şinău, apare Glasul (60.000 de exemplare), prima „În destule versuri, admirabil poet acest
revistă în limba română cu caractere latine. Grigore Chiper” (Gheorghe Grigurcu).
2019 - şaisprezece ani fără Nicolae Sulac.
La 8 aprilie 2019, Ion Aldea-Teodorovici
ar fi împlinit 65 de ani. Vasile Proca: Dragă poete, te-ai născut în
Valsul, din coloana sonoră a filmului Gin- localitatea Copanca, raionul Căuşeni. Te rog să vor-
gaşa şi tandra mea fiară (1976), este considerat A beşti despre baştină, despre anii copilăriei, adoles-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 67


Dialog

cenţei, despre părinţii tăi. Ce amprente, în memoria Abia în studenţie am învăţat că există
timpului trăit, au lăsat acele vremuri de ocupaţie so- două realităţi. Cu alte cuvinte, abia în studenţie am
vietică? ieşit din realitatea de faţadă, construită cu migală
şi inoculată oamenilor de către politruci, şi m-am
Grigore Chiper: Amintirile despre copilă- ciocnit, uneori violent, de cealaltă. Adevărurile
rie sunt în general senine, dacă nu au existat cumva fundamentale, ascunse de regim, le-am descoperit
excese care strică totul. Din fericire, nu au existat în acum: că suntem români, că trăim închişi într-o ţa-
cazul meu. ră-ghetou, că nu vom putea călători într-o ţară stră-
Satul meu e situat la Nistru, acolo unde ină sau avea un serviciu sau o existenţă demnă fără
încep dealurile Moldovei, altminteri, atât de ca- a face compromisuri dezonorante etc.
racteristice peisajului moldovenesc. Este o zonă Poate e bine ca o copilărie să nu fie con-
specifică, oarecum ascunsă, chiar dacă se află în vulsivă, afectată mult de problemele maturilor. În
vecinătatea a două oraşe, Tighina şi Tiraspol. Satul acest sens, părinţii mi-au asigurat o copilărie nor-
e aşezat pe coasta dealului, ca majoritatea localităţi- mală. Nu s-au împotrivit când am ales filologia, o
lor basarabene, având în „faţă” valea care se întinde specialitate considerată, şi în acea vreme îndepăr-
până la Nistru. Satul a rămas multă vreme relativ tată, mai desuetă pentru băieţi. Au privit la fel de
izolat de satele moldoveneşti din cauza reliefului şi firesc şi atunci când am început să scriu şi să pu-
a pădurii care îl înconjoară, iar de oraşe – din cauza blic. Pe de altă parte, nici eu nu am dus o viaţă de
distanţei. Unde mai pui că aşezările urbane sus-po- boem, în conformitate cu unele exemple din artă
menite sunt ruseşti. Această aşezare geografică in- sau cu unele clişee. Deşi nu exclud nici acest modus
sulară i-a jucat festa în anii de după proclamarea vivendi: „Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,/ Ori
independenţei. Statul nou Republica Moldova, fi- ca Verlaine, topit de băutură -/ Şi-n noaptea asta de
ind slab şi haotic, nu a avut nicio influenţă semni- nimic nu-mi pasă.” (Bacovia, Sonet) – mi se părea şi
ficativă în sat, în schimb Transnistria a creat, prin atunci că a trăi împrăştiat reprezintă un capriciu pe
cele două centre limitrofe, atmosfera dorită de ei. În care nu ni-l putem permite..
anii din, urmă satul a trecut printr-o rusificare fără
precedent: populaţia aptă de muncă a plecat (şi mai Vasile Proca: Dintre cărţile ziditoare de
pleacă în Rusia), iar cei rămaşi îşi dau odraslele în suflet, numeşte pe acelea care te-au marcat cel mai
număr mare la şcoala rusă, căci satul Copanca a fost mult în acei ani.
tot timpul amestecat din moldoveni, ruşi şi ucrai-
neni (în fond, tot vorbitori de rusă). Oamenii nu îşi Grigore Chiper: Într-adevăr, cărţile au
mai văd viitorul acasă, ci în altă parte. Pentru mulţi jucat un rol formator decisiv în cazul meu. Şcoala
din satul meu de baştină Rusia e această „altă parte”. mi-a rămas în memorie ca o instituţie gri poate şi
Copilăria mea a fost obişnuită, asemănă- pentru că s-a îndepărtat în timp. Dar nici nu vreau
toare pentru toţi copiii basarabeni din familii sim- să penalizez şcoala, adică profesorii ei, aşa cum a fă-
ple. Nu am trăit în copilărie niciun coşmar legat de cut Bacovia în cunoscuta poezie Liceu, trăind pro-
ocupaţia sovietică. Nu am avut şi nu am fost disi- babil altă experienţă.
denţi în familie. A existat mai degrabă o suspiciune Am mai scris că eu nu fac parte dintr-o fa-
tacită faţă de regim. De exemplu, tata a evitat să de- milie de intelectuali cu bibliotecă în casă. Părinţii
vină membru PCUS, chiar dacă a lucrat în contabi- mei aparţin unei generaţii mutilate de război şi foa-
litatea colhozului şi i s-a propus să intre în partid ca metea de după. Nici în şcoală nu se preda scriitori
să poată avansa în serviciu. români interbelici sau contemporani, în afară de
Nici şcoala nu s-a remarcat şi nu m-a mar- acei câţiva scriitori din secolul al nouăsprezecelea:
cat într-un fel. Satul meu, prins între Tighina şi Ti- Alecsandri, Creangă sau Eminescu. Autorii basara-
raspol, pierduse treptat spiritul românesc sau, mai beni erau reprezentaţi în şcoală cu texte ideologi-
bine zis, i se ştersese. De aceea când s-au schim- zate, unele extrem de ideologizate, rămase din anii
bat timpurile, generaţia mea a rupt-o din loc spre 40-50 ai proletcultismului tâmp şi agresiv. Salvarea
Moscova. Ca şi cum a fusese pregătită pentru acest mea a venit din partea lui Eminescu, care mi-a de-
exod. Nu au stat mult pe gânduri, pentru că satul monstrat în felul acesta că există poezie de calitate.
meu s-a ocupat totdeauna cu cultivarea fructelor Sub imboldul poeziei lui Eminescu am scris pri-
(în perioada ţaristă şi românească) şi a legumelor mele versuri şcolăreşti. Citite peste ani, aduceau
(în timpul sovietic), de aceea oamenii erau deprinşi mai curând a Vasile Alecsandri decât a Mihai Emi-
să aibă bani, iar noul stat nu le-a putut asigura ve- nescu. Poezia clasicilor admişi de regimul sovietic
chile pieţe sau deschide altele noi. m-a ajutat să mă menţin în viaţa literaturii, o viaţă

68 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Dialog

extrem de săracă, dar vie, autentică. Abia la faculta- repede, dar nu ai niciodată conştiinţa că Dumnezeu
te orizontul meu a început să se deschidă. Şi asta s-a te-a dăruit cu har poetic. Nu trăim astăzi o vreme a
întâmplat nu datorită profesorilor care aveau inter- geniilor şi nici nu trăiesc eu într-un spaţiu care să îţi
dicţie să pomenească de autori din ţară, ci datorită dea mari certitudini. Destinul artistului basarabean
contactelor cu unii colegi mai privilegiaţi literar în (în mare, chiar al artistului român) este de a men-
copilărie decât am fost eu. Aşa am ajuns la Blaga, ţine aprinsă flacăra conştiinţei noastre autohtone şi
primul mare poet interbelic pe care l-am citit în- a limbii române. Asta am făcut de-a lungul istoriei,
cercând din răsputeri să pătrund în poezia lui atât care ne-a fost potrivnică: îndepărtaţi de matca ori-
de ermetică pentru mine. Apoi, de la ceilalţi poeţi ginară latină şi izolaţi, după secolele V-VI, într-un
interbelici, la Stănescu şi Sorescu ş.a.m.d. Norocul ocean slav. A trebuit să depunem prea mult efort

nostru a fost că regimul nu mai era stalinist: îţi lăsa pentru supravieţuire şi ne-au rămas puţine forţe
unele mici breşe, cum ar fi cărţile româneşti de la pentru creaţie adevărată.
Biblioteca Naţională din Chişinău sau posibilitatea Nu îmi făceam iluzii nici atunci când am
de a merge în oraşe mari din afara graniţelor RSSM debutat în 1982 într-o revistă de la Chişinău, nici
şi de a cumpăra cărţi româneşti din aşa-numitele atunci când am început să public ceva mai des şi să
librării „Drujba”. îmi găsesc propriul meu stil (despre care mărturi-
Am publicat anul trecut, 2017, la editura seşte şi volumul de la Junimea) şi nici acum după
Junimea o carte, Piese dintr-un puzzle, în care am un drum parcurs în literatură şi când am pregătită
reprodus nişte note, marcate de timp, cu privire la o nouă carte de poeme.
unele dintre relaţiile mele cu marii scriitori şi mari- Părerea mea este că nu trebuie să te gân-
le opere formatoare. deşti la locul tău în literatură sau la altceva de genul
ăsta, ci doar trebuie să încerci să scrii bine, cât mai
Vasile Proca: Cum ai ajuns la poezie? Când bine, dacă se poate. Adevărul uneori triumfă. Chiar
ai conştientizat că Dumnezeu ţi-a dăruit acel grăun- dacă vorbim de triumfuri mici, presărate în doze
te de „nebunie creatoare”? Unde şi când ai publicat homeopatice de-a lungul vieţii.
primele încercări?
Vasile Proca: Unii scriitori au stat/ stau con-
Grigore Chiper: La poezie ajungi relativ fortabil în zona compromisului politic şi cultural. Au

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 69


Dialog

scris despre partidul comunist şi conducătorii săi, au mai bine zis, o epocă în care modelele noi se cre-
turnat la Securitate, şi-au asigurat o situaţie bună. ează anevoios. Aceste modele noi cresc la un loc cu
Mai sunt credibili? Există parveniţi prin cultură? cele vechi, de sorginte sovietică, detaşându-se foar-
te greu. E un proces lent, care va dura zeci şi zeci
Grigore Chiper: Din păcate, lumea e plină de ani.
de parveniţi. Astăzi, când lucrurile nu sunt aşezate
în niciun domeniu, se creează condiţii pentru par- Vasile Proca: Asistăm la creşterea diletan-
venire. Nu e nimic de făcut până când oamenii vor tismului, a semidoctismului, a superficialităţii în
sesiza că trebuie să îngrădească parvenirea şi im- spaţiul public. Reflectând la mediul cultural în care
postura. Aşa funcţionează o societate, cu atât mai ne mişcăm, numeşte, te rog, criteriile de identificare
mult o democraţie. Este vorba de legea masei criti- a valorilor autentice. La fel, cum stăm cu ierarhii-
ce: dacă masa critică e negativă, lucrurile trenează le valorilor, când năravurile din politică au infestat
sau chiar involuează şi invers. Cultura ar fi trebuit (găştile, bisericuţele, coteriile literare) cultura?
să fie un univers al modelelor dacă ea nu ar fi făcu-
tă de oamenii supuşi şi ei tuturor tentaţiilor. Atâta Grigore Chiper: Ierarhii cristalizate exis-
timp cât colaboratorii declaraţi ai regimului vechi tă doar într-o perspectivă istorică. În actualitate,
comunist sunt agreaţi sau măcar toleraţi de socie- ierarhiile sunt mobile, se fac şi se desfac. Procesul
tate, este foarte dificil să mergi împotriva curentu- de creare a ierarhiilor literare este afectat şi de feno-
lui. E nevoie de timp. Problema este că ni s-a dat mene specifice timpului, cum ar fi supralicitarea re-
să trăim în prezent într-o epocă extrem de tulbure. lativismului postulat de postmodernitate sau critica
S-a crezut că perioada aceasta va fi tranzitată mai literară care constituie un peisaj deconcertant. Pe
repede. Dar nu. Oamenii nu pot fi reeducaţi decât de o parte, sunt multe premii literare (în RM sunt
prin resurse uriaşe sau cu forţa. Resursele bineînţe- încă puţine în comparaţie cu România şi alte state),
les lipsesc. În ce priveşte aplicarea forţei, am trecut pe de alta, lipsesc aproape cu desăvârşire premiile
deja printr-o asemenea experienţă nefericită, cu re- prestigioase. Printre premianţi vei vedea nume im-
zultate mai mult decât discutabile. portante ale literaturii contemporane, dar şi altele
Şi mai e ceva: s-a erodat însăşi noţiunea de mărunte sau de-a dreptul dubioase, aşa cum se în-
credibilitate. De exemplu, în RM nu se poate vorbi tâmplă, altminteri, în mai toate domeniile de acti-
despre nicio guvernare în termenii credibilităţii, de vitate de la noi. Deci tabloul de creare a ierarhiilor
parcă încrederea nici nu ar exista. seamănă cu nişte nisipuri mişcătoare, care, în defi-
Ca să revenim la problema scriitorilor din nitiv, derutează.
vechiul regim. Atunci nu puteai deveni scriitor de- Oricât de straniu ar părea, dar într-o epocă
cât prin a te supune regulilor adoptate într-o soci- a informatizării a crescut rolul formativ al omului.
etate dominată de un singur partid. Altfel, trebuia Omul trebuie să fie pregătit într-o mai bună măsu-
să scrii pentru sertar, adică să trăieşti o viaţă dublă. ră pentru a face faţă provocărilor. Omul/ cititorul
Puţini însă au urmat această cale. În RM nu a exis- trebuie să fie în stare să aprecieze o ierarhie, să sta-
tat o astfel de specie. Era de neimaginat să îţi între- bilească el una dacă e cazul şi să contribuie el însuşi
ţii familia şi, totodată, să fii la curent cu operele de la ierarhizare. Cu cât mai multe persoane culte vom
calitate (care lipseau în mare parte) şi să faci pe as- avea şi cu cât ele vor fi mai active, cu atât mai veridi-
cuns literatură după propriul plac. Pe de altă parte, ce vor fi ierarhiile. Iar criticii literare i se cere să fie şi
propaganda, literatura infestată predată în şcoală au onestă într-o măsură mai mare, întrucât onestitatea
modelat un om nou, homo sovieticus. Şi scriitorul criticii e parte a profesionalismului ei.
era în temei un homo sovieticus, dezvoltat în litera- La o ierarhie literară bună/ corectă se poa-
tură în grade variate. Cei care turnau la securitate te ajunge prin lectură asiduă a operelor şi prin con-
decretau linia partidului în domeniul artistic sau fruntare/ confirmare cu alte opinii demne de încre-
pur şi simplu îşi făceau averi pe baza maculaturii dere, verificate în timp. Alte mecanisme nu cunosc.
scrise abundent, se aflau în vârful piramidei, dar Mai trebuie adăugat că piaţa cărţii este
şi la eşaloane inferioare. Probabil că numărul lor a foarte slab dezvoltată în spaţiul românesc, în ciuda
fost uriaş, dar nu îl putem şti fără o deschidere a unei aparenţe pe care o creează târgurile sau multi-
arhivelor Securităţii. tudinea de titluri. Totodată, gustul cititorilor a ră-
Maculatura publicată in illo tempore a fost mas, în bună parte, la un nivel primar-rudimentar.
amendară demult, dar tot atât de adevărat e că ea Inexistenţa pieţei reale de carte şi gustul neevoluat
a contribuit la anihilarea gustului estetic şi chiar a al cititorilor noştri reprezintă o altă cauză a lipsei
personalităţii. Trăim o epocă lipsită de repere sau, unei ierarhizări veritabile. Să exemplificăm puţin.

70 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Dialog

În RM a înflorit astăzi un fenomen care poate fi mişi nu e nici ea dătătoare de mari speranţe. Proba-
numit „literatura pentru copii ca business”. Auto- bil că ne este dat să trăim în acest mediu ceţos şi nu
rul scrie cartea, o editează de regulă pe bani pro- ne rămâne decât să ne adaptăm noi la mediu până
prii, apoi merge cu ea în şcoală şi o vinde copiilor când se va schimba/ îl vom schimba. Nu sunt nici
prin intermediul diverselor întâlniri cu cititorii. La adeptul revoluţiilor, invalidate peste tot de istorie.
modul ideal ar trebui ca şcoala să ceară cartea, să o
evalueze şi să ofere un răspuns autorului în funcţie Vasile Proca: Cum ne învingem trecutul co-
de valoarea operei. În realitate, nu se întâmplă aşa. munist? Înseamnă să uiţi, înseamnă să ierţi, să ai o
De aceea mulţi autori speculează pe faptul că pro- putere de înţelegere mărită? Se vorbeşte în Basarabia
fesorii şi învăţătorii nu sunt selectivi. Astfel, tinerii de colaboratori, de turnători la Securitate? Sau e un
cititori sunt educaţi de autori buni, dar şi de mulţi subiect tabu? În legătură cu trecutul problematic, se
pseudo-scriitori. vorbeşte de lustraţie? Întrebărilor De ce? şi Când?,
Cine? şi Cum? le răspunde cineva?
Vasile Proca: Când scrii (poezie, proză,
eseu, critică literară) trăieşti cu toată fiinţa sentimen- Grigore Chiper: Tema colaboratorilor cu
tul că eşti unic şi irepetabil? temuta Securitate este una deja învechită şi în Ro-
mânia, unde au fost desecretizate unele dosare, şi în
Grigore Chiper: Sentimentul de unicitate Basarabia, unde nu s-a desecretizat nimic, pentru
şi irepetabilitate este dictat de asemenea de lectură. că structurile actuale de stat le continuă pe cele so-
Cu cât citeşti mai mult opere literare valoroase, cu vietice. Cu atât mai puţin s-a putut vorbi de lustra-
atât nişa care îţi rămâne e mai obturată. Încerc, cu ţie. Sunt de părere că nu e niciodată târziu să scoţi
succese variabile, să nu mă repet. Sau, ca să continui materialele de la arhiva Securităţii, chiar dacă unii
cu o glumă, să nu mă repet măcar pe mine. Dacă dintre protagoniştii sistemului în care înflorea de-
e să mergem pe cazuri de extremă originalitate, laţiunea nu mai sunt în viaţă. Faptul că nu s-a de-
atunci de la Ghilgameş încoace nu s-a scris esenţi- secretizat nimic şi nici nu s-a făcut vreo tentativă
almente nimic nou, notabil. Ceea ce îţi rămâne cu serioasă înseamnă o lecţie proastă pentru viitorul
adevărat este să te exprimi pe tine în timpul şi locul tot mai hidos care se arată în RM. A nu rămâne
dat. Nimeni nu se va situa în locul tău şi nu va trăi pedepsit, în cazul securiştilor, adică devoalat, în-
timpul tău văzut de tine. Scrisul nu e numai origi- seamnă că se poate. Furtul miliardului din visteria
nalitate, ci şi cronică. Marea originalitate e apanajul statului sau alte fapte abominabile despre care nu
unor aleşi sau al unor epoci speciale. ştim sau care se vor mai produce în viitor reprezin-
tă, totodată, consecinţa dezinteresului pentru acti-
Vasile Proca: România (plus Basarabia) e vitatea Securităţii în trecut (dar şi în prezent şi vii-
o ţară plină de E-uri: politice, culturale, alimentare. tor). Am urmărit cu toţii cazul când familia Skripal
Suntem intoxicaţi de artificial. Vedem aceleaşi perso- a fost otrăvită pe teritoriul Marii Britanii de către
naje caricaturale, indigeste, care se vor repere mora- mai mulţi agenţi ruşi. Aceasta se întâmplă şi datori-
le. Cum de s-a ajuns aici? Există o ieşire din această tă faptului că în Rusia nu există niciun fel de trans-
situaţie? parenţă în structurile de intimidare, care acţionează
în „buna” tradiţie sovietică. Mai mult, dosirea lor
Grigore Chiper: Îmi amintesc de un cân- s-a intensificat cu străşnicie.
tec rusesc scris şi interpretat de Boris Grebenşcikov Nu ştim cine sunt „eroii” care au decimat
şi trupa sa Aquarium: leitmotivul era „ieşire nu-i”. sau doar au ţinut în şah mii şi mii de cetăţeni în
Ieşirea e încă departe (în România) şi foarte depar- epoca de totalitarism. Îl putem bănui pe cutare
te (în Basarabia). Mă mir că într-o societate sucită sau cutare, dar, cum se spune, cu bănuiala nu poţi
cum e a noastră există atât de puţină satiră literară. merge în instanţă. Îmi amintesc de un caz petrecut
Nu cred că viaţa din trecut a fost diferită. O ştim de în vremea studenţiei. Stăteam într-o duminică în
la Caragiale, care a putut să prindă şi să redea spiri- camera de la cămin şi ascultam o emisiune de la
tus loci şi spiritus tempi. Europa Liberă, când a intrat un coleg de la secţia
O paradigmă politică sau culturală nu se de jurnalistică (care va deveni chiar în timpul stu-
schimbă decât prin plecarea purtătorilor lor. Dar denţiei mele facultate) ca să ne întrebe ori să ceară
cine să îi îndepărteze? Cine să grăbească plecarea ceva. A doua sau a treia zi am fost chemaţi toţi la
lor? Unele dintre aceste personaje caricate au ieşit decanul facultăţii, fiind învinuiţi de o faptă gravă,
la suprafaţă prin vot popular. Alţii sunt menţinuţi, pasibilă de pedepse: ascultarea posturilor de radio
pentru că perspectiva înlocuirii acestora compro- străine şi inamice Uniunii Sovietice. Atunci am cre-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 71


Dialog

zut că persoana care ne-a turnat doreşte să facă un occidentalii tratează cu Rusia amiabil (a fost aleasă
bun serviciu decanatului, cu atât mai mult cu cât în G-8 etc.), când Rusia devine belicoasă, occiden-
persoana în cauză nu strălucea la învăţătură. Apoi, talii o penalizează într-un fel sau altul. Acesta este
după absolvire, această persoană a mers în Angola, dialogul Occident-Rusia de vreo 150-200 de ani,
unde autorităţile sovietice construiau comunismul. dacă nu chiar de mai înainte. La rândul ei, Rusia
Suprapunând cele două fapte, putem trage simpla îşi întemeiază suspiciunea antioccidentală pe ace-
concluzie că tipul era de fapt un angajat al Securită- le câteva războaie pe care Occidentul le-a declan-
ţii. Dar nu există bineînţeles dovezi care să îi incri- şat formal împotriva-i: campania lui Napoleon şi
mineze activitatea tenebroasă. planul Barbarossa al lui Hitler. Deci relaţiile dintre
În RM nu a fost şi nici nu e posibilă o de- Occident şi Rusia vor fi în continuare cu urcuşuri şi
conspirare a dosarelor. S-a vehiculat că dosarele au coborâşuri.
fost mutate, înainte de proclamarea independenţei Rusia nu se poate democratiza. Democra-
RM, în Transnistria – care şi-o proclamase pe a ei tizarea reală înseamnă şi federalizare reală, iar fe-
cu un an înainte, – iar de acolo la Moscova. Cu alte deralizarea va conduce inevitabil la o destrămare,
cuvinte, urmele s-au şters într-un stil prea bine cu- de care se teme cel mai tare. Iminenţa dezintegrării
noscut. o ţine pe loc, devenind ea însăşi o piedică în calea
În RM nu numai la întrebările legate de dezvoltării tuturor vecinilor care o înconjoară, in-
moştenirea Securităţii, ci şi la multe alte întrebări clusiv RM.
nu se răspunde din simplul motiv că nu are cine În ceea ce priveşte cultura, Rusia nu mai
răspunde şi nici nu există presiune socială. La toate poate fi comparată cu cea din secolul XIX – începu-
provocările, oamenii, îndeosebi cei tineri, răspund tul secolului XX. Ea mai produce opere deosebite
prin abandonarea meleagurilor natale şi plecarea de artă în virtutea unei inerţii şi a unei tradiţii, dar
în străinătate. RM mai supravieţuieşte din rezerva şi din simplul motiv că este foarte mare şi ca po-
de suprapopulaţie, creată în perioada sovietică. Ni- pulaţie. Marea literatură rusă a rămas în urmă. Nu
meni nu ştie ce va fi după. mai poate fi identificat un Tolstoi, Dostoievski sau
Cehov. Mai mult decât atât, unii dintre cei mai pro-
Vasile Proca: Eşti profesor la Universitatea miţători scriitori trăiesc azi în Occident (Makine,
din Tiraspol. Din acest motiv, vine întrebarea urmă- Şişkin ş.a.).
toare: Rusia duce o politică foarte perfidă. Războiul
cibernetic, războiul hibrid sunt un pericol pentru de- Vasile Proca: Europa de azi adoptă, cu cos-
mocraţiile occidentale. turi enorme, oameni de altă cultură şi de altă cre-
Rusia, putere agresivă, barbară, în contrast dinţă, renunţând la creştinismul ei identitar De ce se
cu Rusia, mare putere culturală. Dificil de ales? întâmplă aceste lucruri? Trebuie să renunţăm la ceea
Totuşi, cum procedăm? ce suntem de mii de ani? De unde această gândire?

Grigore Chiper: De când s-a afirmat Rusia Grigore Chiper: Din păcate, puterea creş-
pe arena mondială, ea există în această dublă di- tinismului, care a trecut prin mai multe crize de
mensiune. Este felul ei specific de a fi în lume şi în doctrină şi imagine, a diminuat. Creştinismul s-a
cultură. Toată lumea tratează cu o Rusie dublu ipos- revitalizat după Martin Luther atât în forma nouă,
taziată: putere nucleară şi cultură demnă de luat în protestantismul, cât şi în cea veche, catolicismul.
seamă. Catolicismul în faza sa pre-lutherană se degrada-
Acum Rusia traversează o criză caracteris- se, încât preoţii, în goana lor după avuţie, ajunsese
tică întregului Est postcomunist, o criză deosebit de să vândă enoriaşilor bule papale în scopul iertării
accentuată în statele ex-sovietice. Ea are un terito- păcatelor acestora. Bineînţeles că religia catolică
riu imens şi o populaţie mică, raportată la teritoriu, de după separarea lui Luther nu a mai comis ast-
încercând să compenseze astfel această discrepanţă fel de greşeli grosolane. Observăm că religia creş-
prin barbarie şi agresiune. Ea a creat şi creează me- tină se confruntă cu apatia şi indiferenţa, care sunt
reu duşmani pentru a se victimiza, pentru a-şi justi- însemne ale timpului (post)modern mecanizat şi
fica modul de existenţă militarist. De aceea se con- electronizat. Oamenii au ales să facă abstracţie de
duce de deviza: cea mai bună apărare este atacul. exerciţiul de a merge măcar duminica la biserică,
Occidentul „menajează” Rusia, deoarece de a se ruga înainte de masă sau de culcare. Socie-
divizarea ei s-ar solda cu probleme şi mai mari decât tatea seculară şi modul de viaţă urban au eliminat
apariţia pe arena mondială a noilor state ex-sovieti- aceste obiceiuri strămoşeşti. Pe de altă parte, Oc-
ce. Când lucrurile se derulează pe un făgaş paşnic, cidentul, care a impus modul de viaţă curent, are

72 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Dialog

un standard înalt de civilizaţie. Avem actualmente trebuie să se orienteze spre vecinii mai puternici.
mai multe paradoxuri: oamenii fug din societăţile Situată între Vest şi Est, a oscilat în toţi aceşti ani
lor foarte religioase spre altele prospere, dar secula- între aceste două poluri. Nicio tabără nu a repurtat
rizate. Se refugiază pentru că acele societăţi din care un asemenea câştig, încât să poată promova o po-
vin nu numai că nu dau dovadă de prosperitate, ci litică clară. Viziunea istorică a liderilor politici ba-
şi sunt cuprinse de insecuritate şi conflicte: unele pe sarabeni este tributară aceste poziţii şi situaţii. Mai
motive naţionale, altele de clan, cele de al treilea pe mult, liderii exprimă opinia electoratului, care este
motive religioase. Sosind în Occident, ei vin cu tot şi el scindat. Pentru a promova o politică pro-occi-
tacâmul de reflexe, unele deloc conforme vieţii noii dentală eficientă este nevoie de zeci şi zeci de mi-
patrii. De aici şi multiplele probleme. liarde de dolari/ euro, adeverind, în felul acesta,
Se poate întâmpla ca noii veniţi să impună beneficiile noii orientări. Nimeni nu îţi poate oferi
Occidentului o nouă religie, chiar dacă sperăm că bani mulţi în condiţiile de instabilitate în ţară şi în
nu se va întâmpla asta. regiune.
Istoria abundă în fel de fel de exemple. Lucrurile evoluează totuşi pozitiv, dar în-
Unele religii sunt viabile pe parcursul a mii de ani, tr-un ritm extrem de încet, sesizabil doar dacă pri-
cum e iudaismul. Altele dispar. Sunt popoare, cum veşti dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată.
e cel rus, care au ales modelul religios dintre mai Lumea nu mai poate fi însă hrănită cu iluzii, aşa
multe. După ce au câştigat teren religiile monote- cum se proceda în socialism. Oamenii vor acum tot
iste, cele politeiste au ieşit de pe arena istoriei. În binele, şi nu îl pot găsi decât dincolo, în aşa-numita
Egiptul antic, când domina religia politeistă, fara- emigraţie economică. E o realitate prin care au tre-
onul Akenaton încearcă să introducă pas cu pas o cut şi alte state, chiar mai avansate decât noi, cum ar
religie monoteistă care a fost însă prematură pen- fi Irlanda sau Italia, când la început de secol XX au
tru umanitate, fiind în consecinţă respinsă ime- plecat în America milioane de oameni.
diat după dispariţia fizică a faraonului. Akenaton RM este totuşi un stat democratic, chiar
a simţit forţa unificatoare a religiei care îl avea în dacă democraţia ei este foarte firavă. Într-o demo-
centru doar pe Aton, zeul soarelui. Acum asistăm craţie, viziunea liderilor se bazează pe electorat.
la o fărâmiţare, la apariţia unei lumi globale în care Atâta timp cât „sufletul poporului” e în „întuneric”,
rolul graniţelor şi al naţiunilor se redefineşte. Post- liderii lor dau dovadă de populism cu toate ingre-
modernitatea postulează o lume de clustere. Care dientele de rigoare, un populism amestecat cu Est
va fi rolul religiei în această lume nouă? şi Vest.
Sunt lucruri cărora nu te poţi opune. Poţi
doar să practici ceea în ce crezi tu. Vasile Proca: Biserica este instituţia iubirii.
Nu cunosc în ce măsură creştinismul nos- Totuşi, asistăm la desacralizarea marilor sărbători
tru identitar ortodox i-a ajutat pe români. Poate creştine: Crăciunul, Sfintele Paşti. Asistăm şi la de-
problema a fost cercetată şi se cunoaşte răspunsul. sacralizarea Occidentului, la insuficienta asimilare a
În tot cazul, în relaţia noastră cu Rusia, cel mai mare mesajului creştin.
vecin ortodox din estul Europei, nu ne-a ajutat în- În acest context, în Basarabia, avem două
tr-un mod vizibil. Sau poate într-un viitor, când co- mitropolii: una ţine de Patriarhia română, cealaltă
ordonatele existenţiale se vor schimba radical, când ţine de Patriarhia rusă. Nici un Patriarh al BOR nu a
oamenii nu vor pune preţ pe bunăstare şi confort, fost invitat în Basarabia. Cum comentezi aceste două
se vor vedea altfel lucrurile. realităţi?

Vasile Proca: Ce fel de lideri au produs anii Grigore Chiper: Aceste două realităţi ţin
democraţiei în Basarabia? Au viziune istorică? Au de scindarea funciară a basarabenilor: Basarabia
puterea de a asculta sufletul poporului lor? vizavi de România, român vizavi de moldovean, o
mitropolie vizavi de alta, rit nou vizavi de cel vechi
Grigore Chiper: Anii democraţiei au adus etc. Basarabenii trăiesc un sindrom grav post-colo-
în Basarabia deocamdată numai dezamăgire şi nial, caracterizat aici printr-un fel de dedublare în
frustrare. Nu am avut şi nu avem lideri care să se genul lui Jekyll şi Hyde. Este un drum cu două sen-
ridice peste media naţională. Nu sunt nici mai buni, suri: crearea definitivă a unui stat nou, aşa cum se
nici mai răi decât exprimă spiritul acestei populaţii raportează Elveţia la spaţiul german (chiar dacă pa-
transformate de regimul comunist într-o masă gri. ralelismul este deşănţat), sau revenirea acasă după
Acum lumea este integrată mai mult decât mai mult de două secole de vieţuire printre străini.
era în trecut. Fiind şi o ţară mică şi săracă, liderii Acum asistăm la încercarea bisericii ucrai-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 73


Dialog

nene să obţină autocefalia. Vom vedea cum se va fără Dumnezeu? Întâlnim un ego supradimensionat
încheia procesul şi ce repercusiuni va avea asupra la scriitori?
bisericii basarabene. În tot cazul, nu se poate afirma
că biserica basarabeană ce ţine de Patriarhia rusă Grigore Chiper: Nu ştiu dacă poţi fi sau nu
este un exemplu de românitate. Deşi RM este un un creator adevărat fără Dumnezeu. Au fost crea-
stat secularizat, autorităţile (şi o parte a opoziţiei) tori mari cu Dumnezeu în suflet, dar şi alţii lipsiţi
şi biserica subordonată Patriarhiei ruse acţionează de credinţă. Pascal vs. Nietzsche. Dumnezeu este
concertat în vederea consolidării statalităţii RM. un dat al fiecăruia în funcţie de disponibilităţile su-
Trendul de reunificare cu ţara este încă insuficient fleteşti, educaţie, circumstanţe etc. Dumnezeu este
ca să constituie un punct emergent important. În în intimitatea fiecăruia în legătură cu opera artistu-
consecinţă, nu există presiune pe Mitropolia Mol- lui sau nu. Nu artistul are o relaţie specială cu Dom-
dovei de a-şi schimba direcţia. Se statuează şi aici în nul, ci omul.
cele două mitropolii cu speranţa ca lucrurile să nu Se ştie că toţi artiştii deţin un ego supra-
degenereze în ceva şi mai rău. dimensionat, exprimat însă în
mod diferit. Egoul este hrana
Vasile Proca: Referitor din care se clădeşte cărămidă
la Basarabia, angajarea politică cu cărămidă opera artistului.
directă a intelectualului poate fi Maestrul îşi pune în valoare
privită ca o trădare a vocaţiei egoul fără de care ar ajunge în
culturale sau ca un dat necesar? rândul şomerilor. Problema
este ca egoul să se manifeste
Grigore Chiper: An- civilizat. Am întâlnit oameni
gajarea politică a intelectuali- care nu erau artişti, dar care
lor este binevenită dacă aceştia aveau un ego mai pronun-
pledează o cauză nobilă. În ţat decât al unui artist. Ei şi-l
acest sens, intelectualii nu se manifestau violent, devenind
deosebesc de ceilalţi politicieni o adevărată calamitate pentru
de bună-credinţă. Dacă un in- cei din jur, şi nu aveau nicio
telectual se lansează în politi- scuză cu care îl menajăm de
că, această acţiune a sa nu este, obicei pe scriitor sau orice alt
după mine, un act de trădare a creator. Atunci când artistul
vocaţiei, ci doar o migrare din- are cultură şi educaţie civică,
tr-o zonă de activitate umană egoul său mare se retrage în-
spre alta, o migrare pentru a tre paginile cărţii sau pe pânza
servi interesele cetăţii, ale oa- tabloului sau pe portativul cu
menilor. Cu alte cuvinte, dacă note.
un intelectual aduce bine în
politică, atunci alegerea lui este salutară. Vasile Proca: Despre Paul Goma şi Gheor-
Problema este că în momentul de faţă ghe Grigurcu, doi scriitori importanţi pentru litera-
există o ireverenţă reciprocă între intelectuali şi sfe- tura română, cu origini basarabene, două conştiinţe
ra politicului. Actualul Parlament al RM aproape că exemplare, nu prea se vorbeşte în Basarabia! De ce?
este lipsit de intelectuali. Până la urmă, problema Cu ce anume deranjează personalitatea lor?
este a electoratului ca să aleagă deputaţi buni, in-
clusiv intelectuali de calitate. Deşi alegerea nu este Grigore Chiper: Aş vrea să ating o proble-
mare ţinând seama de faptul expus mai sus că in- mă cu rezonanţă mai amplă: vizibilitatea scriitoru-
telectualii nu prea merg în politică. Experienţa in- lui în general. În ultimii treizeci de ani am trecut de
telectualilor care au trecut prin parlament în anii la un tip de societate unde scriitorul era privilegiat
din urmă arată că aportul lor nu este atât de eloc- prin atenţia acordată din partea autorităţilor şi a
vent, cu excepţia poate a cuvântărilor siropoase. Nu publicului cititor. Acum situaţia s-a schimbat dra-
au fost adoptate legi favorabile intelectualităţii. În matic. Statul nu se focalizează pe el, pentru că a dis-
fond, intelectualii traversează aceleaşi greutăţi cu părut rolul ideologiei cu care era asemuit scriitorul
care se confruntă orice cetăţean. în socialism şi nu mai avem relaţia comanditar-cli-
ent. Scriitorul se produce pe cont propriu într-o so-
Vasile Proca: Poţi fi un creator adevărat cietate cu toate reperele pornite la vale. Scriitorul

74 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Dialog

ocupă o nişă neînsemnată, aproape cum ar fi brea- putut proceda şi altfel, în cazul în care nu ar fi fost
sla inginerilor sau ghilda medicilor. Pe acest fun- patrioţi şi clarvăzători: să arunce Basarabia în hao-
dal cenuşiu, ar merita să se verse mai multă lumină sul războiului care continua la acel moment şi al vă-
peste ei, scriitorii însemnaţi. lătucului bolşevic, altminteri, iminent dacă nu ar fi
În Basarabia, situaţia este mai dramatică. fost luate măsuri energice. Erau suficiente voci care
Nu avem un stat nici bogat, nici măcar funcţional. respingeau ideea unirii, având în minte probabil
Istoria literară, critica literară şi arta muzeografică povestirea lui Ion Creangă „Moş Ion Roată şi Uni-
– domenii care ar trebui să se ocupe de procesul rea”. Nu trebuie să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat
literar şi moştenirea literară sunt pe cale de dispa- apoi în Basarabia bolşevizată – pentru asta există is-
riţie. Nici Uniunea Scriitorilor din Moldova nu are toria aspră a Transnistriei, când orice suflu de liber-
resursele necesare ca să salveze aparenţele. tate şi orice adiere de românism au fost extirpate cu
În ceea ce priveşte Paul Goma, conul de brutalitate. Scriitorii transnistreni care nu doreau
umbră aşezat peste el în România s-a extins şi la noi. o înregimentare stalinistă se întâlneau în lanuri de
Este un element suplimentar care face ca opera pro- porumb pentru a-l citi pe Eminescu sau Creangă.
zatorului să fie trecută sub tăcere sau să fie receptată Cei douăzeci şi ceva de ani trăiţi în România Mare
într-un registru minor. Pe de altă parte, acum câţiva au salvat nu numai elementul românesc basarabean
ani a fost organizat la Institutul de Filologie al AŞM de la pieire, dar au şi furnizat combustie românităţii
un simpozion dedicat ilustrului scriitor, un număr ca să reziste, preţ de o generaţie-două, sovietizării
al unei reviste academice a fost consacrat lui. USM aprige de mai târziu. Îmi amintesc de o întâlnire a
l-a propus în repetate rânduri la Premiul Nobel. unei ziariste elveţiene pe care am ajutat-o să ajungă
Scriitorului i s-a acordat, într-un gest mai mult de- la Tighina şi să stea de vorbă cu un bărbat de aco-
cât simbolic, cetăţenie moldovenească. Nu se poa- lo. Acela era în vârstă şi i-a povestit jurnalistei cum
te spune că există o conjuraţie absolută a tăcerii şi tatăl lui, ilegalist comunist, era oprimat în România
ignoranţei. Sunt mulţi (în termeni comparabili) interbelică. Zicea că autorităţile române îi arestau
care apreciază opera autorului de la Mana. pe toţi ilegaliştii înainte de vreo sărbătoare sau ce-
Gheorghe Grigurcu a fost invitat la Chi- remonie de masă, apoi îi eliberau după ce manifes-
şinău în cadrul unei manifestări literare. Poetul şi tările luau sfârşit. Ziarista l-a întrebat într-o clipă ce
criticul a avut ocazia să meargă, după o pauză foar- a făcut tatăl lui imediat după „eliberare”. Bărbatul
te îndelungată, la Soroca sa de baştină. A vizitat, a zis că a fost arestat, judecat de autorităţile noi şi
într-un moment de supremă emotivitate, şcoala eliberat abia după moartea lui Stalin.
primară în care îşi făcuse în interbelic o pare din Revenind la Centenar, am avut impresia în
studiile primare. tot acest an că marea sărbătoare a trecut pe alături, fi-
Deci Basarabia nu îi uită sau ignoră pe fiii ind, în acelaşi timp, foarte aproape. Vedem că umbra
săi care s-au remarcat de-a lungul vieţii, numai că Rusiei nu a plecat nici din Europa, nici din noi, aşa
mijloacele, inclusiv cele intelectuale, cu care o poate cum nu plecase nici în interbelic. Sărăcia României
face sunt destul de modeste. după un război devastator, ameninţările Rusiei şi si-
tuaţia internaţională dezastruoasă de atunci nu au fă-
Vasile Proca: Suntem în Anul Centenaru- cut posibilă o valorificare calitativă a Basarabiei inter-
lui. Ce sentimente îl încearcă pe scriitorul Grigore belice, încât să facă imposibilă ruperea (din nou) a ei.
Chiper? Când răspunzi la această întrebare, gândeş- Trebuie spus că toate personalităţile men-
te-te la Pan Halippa, la Ion Inculeţ, la toţi marii noş- ţionate în întrebare, dar şi altele nepomenite, au fost
tri înaintaşi, care au făcut România Mare. produsul unui tip de societate, în care era posibilă o
educaţie a valorilor, pe când personalităţile care au
Grigore Chiper: Anul Centenarului îţi lasă ratat unirea în toţi aceşti ani sunt produsul unui tip
sentimente amestecate. Este un bun prilej de a ne de societate nemaiîntâlnit în istorie, ale cărui efecte
aminti de un eveniment de unicitate remarcabilă, nocive încă nu s-au lăsat pe deplin descoperite şi
prin care a apărut România Mare, cum nu fusese evaluate.
România nici până atunci şi nu va fi după cel de al Acum traversăm această realitate dură şi
Doilea Război Mondial. implacabilă că trăim, în preajma României, o viaţă
Acum se vorbeşte mult că în 1918 au fost insulară, cvasi-retrasă din istorie, dar şi o realitate
unele condiţii favorabile Unirii, iar în 2018 sunt al- pe care trebuie să o apreciem cu mai multă genero-
tele, defavorabile unei uniri. Totuşi, trebuie să apre- zitate: că am scăpat în fine de comunismul lui Big
ciem gestul înaintaşilor noştri care au fost la înălţi- Brother.
mea momentului istoric şi au înfăptuit Unirea. Ar fi Iaşi-Chişinău, octombrie 2018

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 75


Epica magna

Urina din copilărie


(jurnal de spital - fragmente)

Constantin ABĂLUŢĂ
I fi fost mai mare. Totuşi lentoarea procesului mă des-
curaja. Nu intuiam un ritm anume. Ştiam desigur
30 nov. 2013 că fiecare organism reacţionează în felul lui. N-oi fi
M-am trezit şi eram om din cap până la eu cel mai tâmpit organism din lume, îmi ziceam.
brâu. De acolo mai jos, pe sub pătură, începea alt- Un doctor, pe care-l întrebasem cât timp va dura,
ceva. Cu mâinile pipăiam neîncrezător pătura. Ime- se exprimase descurajant de dur: de la trei ore până
diat sub coaste, în locul stomacului, pătura masca la infinit. Resemnarea, spaima volatilă a coletului
un balot transversal. În locul unde ar fi trebuit să fie care eram. Şi totuşi, tot mai frecvent, surprindeam
picioarele, pătura învelea două suluri longitudinale, firimituri de carne umană cum revin din depărtări
ca acelea care se puneau iarna între ferestrele duble insondabile şi, ca nişte roiuri care se unesc între ele,
pe vremea când nu se inventase termopanul. Am făceau să îmi reînvie, pe rând şi cu lentoarea exas-
băgat mâinile pe sub pătură şi formele păreau tur- perantă a unui film de groază, acele membre cărora
nate din ceară călduţă: erau nişte mulaje. Mulajele parcă le uitasem atât numele cât şi întrebuinţarea:
picioarelor mele erau atât de grele că nu puteam să le pulpe, genunchi, gambe, glezne, tălpi. Câteva ore au
urnesc din loc, nici măcar nu puteam să-mi strecor trecut: două sau trei. Detaliu important: membre-
palmele sub ele. Bănuiam că ele se continuă până le nu-şi căpătaseră întrutotul mobilitatea dinainte,
la ceea ce, nu cu mult timp înainte, fuseseră tălpile nu-şi luaseră complet adio de la propriile mulaje de
mele de carne înzestrate cu libera arcuire a degete- ceară. Puteam însă să le clintesc din loc, să le târăsc
lor. Două, trei, poate chiar patru ore de aşteptare – şi pe cearşaf. Nu atât cât aş fi vrut eu, ci mai degrabă
totul a rămas absolut neschimbat. Somnolam. În- cât le dădea voie un stăpân ezoteric. Iar cu tălpile
cercam să îmi calmez neliniştea care mă cuprinsese. s-a întâmplat ceva ce, acum abia, la câteva zile după
Şi la un moment dat, ţâşnind printre atâtea temeri eveniment, îmi pare nostim. Mi s-au dezmorţit în-
poate nejustificate, stomacul sub coaste a început tâi, cât de cât, degetele. Din gleznă mişcam tălpile
parcă să tremure. Scurte şi repetate împunsături de la dreapta şi la stânga. Cursa lor era însă mai scurtă
ac au transformat în câteva minute ceara mulaju- şi mai lentă decât, să zicem, a stergătoarelor de par-
lui în carne. Simţeam o fâşie din burtă, burta mea briz. În fine, totul ar fi mers cum ar fi mers dacă între
proprie, cu o aluniţă în partea dreaptă. Simţeam tălpile picioarelor mele nu s-ar fi aflat un obiect care
buricul, l-am pipăit pe rând cu toate degetele mâinii mă stânjenea. Era ceva inform care nu-mi lăsa dege-
drepte. M-am gândit că m-am născut a doua oară. tele să penduleze în voie. Iar când ridicam în sus tăl-
Şi coapsele au început să poată oarecum să-şi me- pile, cei câţiva centimetri de care eram capabil, acest
rite numele. Reuşeam să-mi strecor încet vârful de- obiect le trăgea înapoi cu greutatea lui. Acum câteva
getelor sub ele. Mă bucuram de fiecare centimetru ore, când mă învelise cu pătura, o soră medicală îşi
câştigat. Palma caldă pipăia şoldul călduţ, se plimba uitase acolo un dosar. Dar ştiam că şi-l recuperase şi,
prudent înainte şi înapoi, cu o bucurie indicibilă. oricum, obiectul care-mi cauza neplăceri era mult
Uimirea unui marţian care se transformă în om n-ar mai greu decât un dosar de plastic cu câteva foi de

76 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Epica magna

hârtie. Frecând între ele labele picioarelor şi mişcân- celor mai absurde reclame TV. Şi scuza ei că mă rade
du-le în toate părţile, ridicând puţin în aer gambele atât de meticulos, revenind de mai multe ori prin
şi încrucişându-le, am avut revelaţia provenienţei aceleaşi locuri, acele câteva cuvinte încărcate de-o
obiectului: el nu era altceva decât obiectul format teamă care i se citea în voce: Ştiţi, domnului doctor
din călcâiele picioarelor mele care nu se dezmorţi- nu-i place dacă nu e totul perfect. Era ceva ridicol în
seră tot atât cât restul tălpii. Am început să mă joc scena pe care mi-am închipuit-o: doctorul mormă-
de-a anestezia neterminată: alăturam tălpile şi obţi- ind un reproş femeii care nu-l răsese „la sânge” pe
neam greutatea călcâielor reunite, depărtam tălpile ginerică, ameninţând-o eventual că o retrogradează.
şi de fiecare dintre ele atârnau greutăţile propriilor Şi femeia mai în vârstă, în halat albastru,
călcâie. O dată, de două ori, de trei ori. Încercam să cu zâmbet ştirb şi atitudine maternă, care era un fel
fac mişcări tot mai diferite, tot mai complexe. Încru- de factotum, întreţinea curăţenia pardoselei glisând
cişând gambele, obiectele valsau. Era ca o plutire în rapid mopul pe toată suprafaţa camerei cu dexterita-
imponderabil. Ca o smulgere din spaţiu, din timp şi tea unui schior făcând slalom printre picioare de pa-
din obositoarea carnalitate pământeană. turi, noptiere, pubele, îmi aducea ceai de câte ori su-
nam, mă întreba cum mă mai simt şi dacă mai vreau
Un record de invidiat: zeci de femei perin- ceva, eventual îmi trăgea draperiile dimineaţa, îmi
dându-se prin camera mea în doar trei zile. Vai, nu aprindea lumina mare sau cea mică, îmi aducea de
în tinereţe, ci în prezent, în plin septuagenariat. Şi la baie cana în care-mi scoteam, meticulos, pe rând,
camera mea este acum o cameră de spital iar feme- atunci când socoteam că se cuvine, cele trei pliculeţe
ile sunt de fapt asexuate surori medicale în halate de ceai din carafă ca să nu se amărască prea mult li-
albe ori albastre. Vin dimineaţa şi seara împingând chidul fără pic de zahăr. În ciuda câtorva strungăreţe
un cărucior plin cu tot felul de sortimente medicale: pe cele două maxilare, femeia era o persoană agrea-
termometre, tensiometre, o clamă cu care-mi prind bilă şi emana încrederea unei vechi slujnice de fami-
degetul şi află cu câte bătăi pe minut se laudă ini- lie pe care toate încercările prin care a trecut n-au
ma mea. Ori răspund atunci când le sun pe mobil, reuşit s-o înăcrească. Făcea parte dintre cei care se
vin şi-mi pansează scula bleagă legată printr-un tub identifică cu meseria lor până la a crede că e buricul
de punga în care se adună scursorile, urină şi sânge, pământului, asta asigurându-le o împăcată, zilnică
câtă milă ori doar profesionalism, o umilinţă creşti- mulţumire.
neşte împăcată cu munca pe care-o fac, ori o cerbi- Şi fata sfioasă cu o fundiţă roz la gât ca
cie înfrântă de sărăcia crasă a familiilor lor. un fel de papillon miniatural, şi care avea o mână
Îmi amintesc de Evanghelista, cum îi zicea mai ţeapănă, oricât şi-o ascundea o ghiceai lesne
vecinul de cameră, femeia de patruzeci care pare o prin halatul său alb, din fericire era stânga, vorbea
fată de douăzeci dar are doi copii, femeia care tună încet şi-o rugam să vorbească mai tare că sunt pu-
şi fulgeră împotriva deşănţatelor de la televizor, eu ţin fudul de urechi, dar ea uita numaidecât şi mie
i-am cântat în strună o vreme, dar era dialogul sur- mi-era jenă să-i tot amintesc, o compătimeam puţin
zilor, eu mă refeream la pornografia estetică a unor pentru mâna beteagă, asta îmi făcea bine, avea nişte
emisiuni pe viu care scormonesc tot ce e mai josnic ochi transparenţi, mai mult gri decât albastru, ochi
în om, iar ea cred că la spectacolele cu goliciuni care, magnetici care-mi făceau şi ei bine, îmi deschideau
în comparaţie cu cele dinainte, par hore de îngeri. o portiţă ascunsă undeva într-un spaţiu de altădată,
Şi grăsana cochetă care m-a ras pentru pri- ar fi putut fi o verişoară cu care să mă-ntreţin des-
ma dată în viaţă pe toată porţiunea inghinală, tuşe pre rudele comune de la ţară, ce mai fac, cine a mai
rapide ale aparatului de ras gilette 2, svârlind într-o murit, multe rude mor fără ca noi să aflăm, sfiala
pungă de plastic, unul după altul, vreo trei aparate lor de a-i anunţa pe cei de la oraş, ori pur şi simplu
năclăite de păr des şi spunându-mi să nu mă tem că depărtarea care s-a creat nevăzându-ne atâţia ani la
nu mă va tăia, e profesionistă, la sfârşit, nu ştiu ce rând. Fata cu fundiţă roz n-a venit decât de vreo trei
mi-a venit şi i-am zis sărut mâna, dar studiind cu ori, poate suplinea vreo colegă bolnavă. De vreo trei
atenţie straniul triumvirat chel al obiectelor mele ge- ori n-am auzit decât parţial ce-mi spunea. Am parat
nitale i-am reproşat un punct de sânge pe pubis, în zâmbind, poate m-a crezut ramolit. În ochii ei nu ci-
partea dreaptă, dar ea, sigură pe măiestria cu care-şi teai nimic, dar tot mă gândesc la ea ca o la o posibilă
îndeplinea meseria, mi-a răspuns că nu-i posibil aşa verişoară.
ceva, iar când m-am uitat mai bine am observat că Toate aceste femei răspundeau ca soldaţii
nu era decât un coş care se înroşise de efortul la care la goarna mobilului pus la îndemână pe toate nop-
fusese supus prin manevrarea rapidă şi în multiple tierele camerelor, zeci de degete apăsau pe cele două
direcţii a celebrelor lame suprapuse ce fac deliciul taste şi ele veneau şi bandajeau zilnic zeci de organe

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 77


Epica magna

genitale ale bărbaţilor ajunşi la ananghie, dar în ca- văzut asta decât într-un panegiric dintr-o revistă ve-
mera lor de asistente nu ştii cum vorbeau despre noi, che, sunt zile ale umilinţei de-a exista, nu ştii de ce,
iar mă sună boşorogul ăla de la cinci, ăla cu barbă nu ştii cine şi nu ştii unde, şi totul e aburos ca vasul
albă şi chelie, ăla coleg de cameră cu tipul arţăgos de WC după ce jetul urinei îşi împroaşcă stropii îm-
cu ciorapi medicali, unu din provincie care se crede prejur, între zero şi infinit pulsul nostru meditează,
mare şi tare, da, ăla cu cancerul, sărmanul, că de-aia meditează încă.
nu-i răspund la măgăriile de mi le zice, nu, nu se dă
la mine, da îmi tot repetă că el a plătit ca să fie ser-
vit, de parcă ceilalţi ar fi venit pe gratis, cioflingar, 6 dec. 2013
îţi spun eu, ca toţi şoferii care se văd cu caroş, adică Azi merg cu Gabi la doctorul B., marele
spălătoria aia de maşini, că nu mai pot să-i spună specialist oftalmolog. Mi-a mărturisit că are emoţii.
decât în engleză, aia de baltă a noastră... Sigur că da, de diagnosticul lui (poate şi de o viitoa-
Unora dintre aceste tinere în halate albe re operaţie, sau, cine ştie, tratament) depinde soarta
sau albastre poate că le era lehamite să mai vorbeas- ochiului ei. Şi când spun ochi înţeleg vedere, căci
că, înnămolite în grijile casei ca-n mlaştini fără sfâr- doar vederea binoculară recrează totul împrejur şi
şit, în inima lor se cască o dublură a timpului, dar transmite bucuria vieţii.
rareori ajung să-şi dea seama de asta, timpul dur al Am început să am şi eu emoţii. Şi mă simt
celorlalţi le acoperă ca o maree distrugătoare, aşa e cumva şi vinovat, dealtfel fără să fiu deloc. Să mă ex-
cu noi toţi, timpul salvat e undeva înlăuntru şi te aş- plic. Gabi a făcut puseul, explozie de sânge ce-o fi
teaptă dar tu nu ştii de el, şi când o afli probabil că-i fost, bună parte datorită îngrijorării excesive vizavi
prea târziu. Ce metamorfoze se petrec în oamenii de banala mea viitoare operaţie de prostată. În ziua
care stau pe-un pat de spital. Înconjuraţi de foşnetul în care m-a dus la spital, după ce m-a internat, a ple-
halatelor albe, între perfuzie şi injecţie, cu spaima cat acasă şi s-a culcat. Când s-a sculat nu vedea cu
tensiunii ce-o poate lua razna, cu inutilitatea plopi- ochiul stâng. În fine, zărea neclar şi nerecognoscibil,
lor din zare şi totuşi cu frumuseţea lor ce-ţi inundă nu putea citi, nu se putea uita la televizor. Ca să nu-
geamul ferestrei care devine un ecran fericit, spaima mi creeze o stare proastă la operaţie, nu mi-a spus
că poate fi ultima fericire de pe pământ. nimic vreme de patru zile. Am pe conştiinţă (încă
Labil ca după ce-ai inhalat droguri, mese- o dată: fără să fiu de fapt vinovat!) aceste patru zile.
ria de bolnav te face dependent de iluzie, de-o pu- Orice zi întârziere contează în astfel de cazuri. Aşa a
ritate în doze mici, pe cartelă, ori poate pe-un abo- fost toată viaţă: altruistă până la a se neglija pe sine.
nament anume, pe-un card la banca infinitului ce E îngrozitor, aproape o contradicţie în termeni, să
nu dă niciodată faliment. Sunt gânduri de om între ţii la o astfel de fiinţă care nu se iubeşte pe sine aşa
patru pereţi, singur cu trimviratul golaş al organelor cum trebuie. Şi care, de multe ori se subestimează cu
sale genitale (aşa cum n-au mai fost decât în ziua o neglijenţă revoltătoare. Nu pot să spun reavoinţă,
naşterii, doar că atunci mici ca nişte jucării), singur dar aşa pare. E complicat să fii alături de o martiră
cu uretra tăiată şi reparată acolo undeva înlăuntru benevolă. Mă gândesc la deceniile în care n-a venit
şi dând semnale prin rotunde cheaguri de sânge ca cu mine în mici excursii care ni se ofereau în străi-
nişte aureole ale nimănui. Cineva care nu e de faţă nătate ca să stea lângă părinţi – care, în ochii ei, erau
se poate regăsi în mine. Frază nesigură, gând ciuntit. întotdeauna în „situaţii critice”, şi ea nu putea ab-
Totuşi cuvintele noastre nu pot inventa decât ceea ce senta de lângă ei nici măcar trei-patru zile. Culmea
deja există. Cuvintele noastre nu-s logos divin ca să absurdului este că cei doi părinţi o rugau să vină cu
creeze totul din nimic. Cuvintele noastre sunt pereţi mine (”să vezi şi tu lumea, fetiţo, să-ţi faci viaţa ta
în case care se află în lumea palpabilă, undeva de- alături de soţul tău”, cu tulburare îmi aduc aminte
parte sau aproape, peste continente ori mai încolo de îndemnurile Ticuţei, la care Gabi a rămas surdă).
cu câteva străzi, ori de ce nu, chiar în imobilul de vi- Toate ocaziile în viaţă sunt unice. Anii se adaugă
zavi, după acea fereastră unde vezi din când în când mereu şi nu mai poţi călători ca altădată. În anumite
apărând o pisică, niciodată un chip uman. zile colţul străzii pare piciorelor tale a fi la depăr-
Vorbim mereu între soare şi umbră, plicu- tări astronomice. În fine, ce-a fost făcut e bun făcut.
leţul de ceai din cană ni-i martor, dar el nu rezistă Reiterate regretele mele nu ajută la nimic. Regretele
multă vreme căci e scos cu linguriţa şi azvârlit la gu- ei ascunse, bănuite după câte-o întorsătură de frază
noi, moravuri plictisite ca frunzele moarte pe metru în dicuţiile privind viitoarele excursii împreună (am
pătrat de trotuar, sincope ale prieteniei înregistrate şi făcut câteva în ultimii cinci-şase ani), nu ajută la
în agenda telefonului mobil, prietenul cu care n-am nimic. Nu–ţi lipseşte nimic, îi spun ca s-o mai îmbu-
mai vorbit de trei luni a murit peste o lună, n-am nez. Ţi-ar mai trebui puţină iubire de sine. Atât. Cât

78 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Epica magna

să frizeze normalul, nu mai mult. Zâmbeşte pieziş, buie să-şi găsească o justificare în ideal.
îi plac ironiile cu care o tachinez. Îmi răspunde şi
ea la fel.
8 dec. 2013
Gabi încă n-a intrat, mă duc să-mi rezolv Viaţă normală punctată de vagi îngrijorări.
diferite treburi, să dau la xeroxat o carte, să trimit Studiez pasionat aritmetica şi geometria, logaritmii
un volum de poeme unei colege de facultate sta- şi rădăcinile pătrate ale urinei. Urină limpede, de
bilită în America, la ieşire o ajut pe o bătrână să-şi altfel, dar cu jeturi capricioase împroşcând pereţii
pună mantoul, încet-încet aceasta ajunge să-mi po- vasului de faianţă ori, uneori, scurgându-se obosită
vestească ce a păţit. Ştiţi, domnul meu, eu am or- în jos cu flux mai constant (victorie!) decât cel de di-
bit de la un telefon, ginerele meu e bolnav parali- nainte de operaţie. Zi de zi mă ocup să disting astfel
zat aşa că atunci când telefonul a sunat în miez de de nuanţe şi să mi le notez în minte (mi-e silă să le
noapte m-am speriat, şi-am bâjbâit după receptor, pun pe hârtie) ca să le comunic doctorului. Dar asta
am aprins veioza dar tot nu se vedea, dar telefonul n-o voi face decât după un timp, atunci când mă voi
a încetat, şi bărbatul meu m-a liniştit, că nu-i nimic, fi lămurit cam care sunt regulile şi care capriciile re-
vorbise el cu fata noastră ceva mai înainte, Costel formatului meu aparat urinar.
era bine, un paralitic, domnul meu, n-are voie să-şi În odaie e tăcere. Afară e o zi însorită. Mă
înrăutăţească starea că asta înseamnă altceva, şi mai gândesc că acest jurnal este o oază pe care iată n-o
încolo îl aud pe bărbatul meu că se scoală, se duce la mai părăsesc. Boala îmi dă pretextul necesar să pot
baie, aud apa cum curge, ce l-o fi găsit să facă baie în lipsi de la toate galele de premii la care sunt invitat
miez de noapte îmi zic, iar mai apoi îi aud vocea că- şi unde m-aş simţi stingher. Festivităţile astea au în
mi spune, leneşo, scoală-te odată că-i ora nouă, cum ele ceva artificial, participanţii trebuie să mimeze că
nouă întreb, aşa bine, cum te văd şi cum mă vezi, păi nu ştiu cine va lua premii, urina mea se revoltă la
cum să te văd pe întuneric, aprinde veioza îi spun, această minciună sfruntată, ea care e premiată natu-
îngrijorată că i s-a întâmplat ceva la tărtăcuţă, şi ral când este limpede, premiată de organismul meu
domnul meu ce credeţi că-mi spune, păi am aprins care se simte bine şi de mintea mea care deosebeşte
veioza, hai, hai, sus, nu te mai preface că-i noapte, stările diverse cu aplombul lor real, cu urina nu se
doar bunul Dumnezeu mi-e martor că nu mă pre- poate trişa, nu poţi să spui că e clară când e infuzată
făceam, pentru mine de atunci a început noaptea, de sânge şi de cheaguri, să stau acasă şi să-mi pre-
de la acel telefon mi s-a tras noaptea, şi-am fost prin miez urina de fiecare dată când mă duc la baie, ce
patru ţări să mă opereze ca să văd iar, dar n-au ştiut fericire a întregii mele fiinţe.
ce am şi nu m-au operat, dar un domn doctor din
Tunisia mi-a spus că doar la noi e un medic vestit, Îmi aduc aminte de doamna bondoacă
doctorul B., care mă poate salva, şi-aşa este domnul stând pe un scaun după o coloană la clinica oftal-
meu, că de trei ani mă tratează domnu doctor şi văd mologică a profesorului B. unde am acompaniat-o
uite mai bine, cât să merg alături de mata, da nu mă pe Gabi. Negăsind nici un scaun liber, stăteam în
poate opera că zice că am o formă de cancer, care picioare cu paltonul pe braţ, cu servieta pe umăr.
se rezolvă cu tratament, şi-am venit patru vineri la Era înăbuşitor. Mi-am lărgit cravata la gât. Dar nu
rând ca să aibă timp pentru mine, să-l ajute Domnul era suficient, aşa că, aşa cum am putut, cu o singu-
şi să-i ţie mintea şi vederea aia cu care mă îngrijeşte, ră mână, cu două degete, m-am tot chinuit să-mi
că n-a mai trebuit să mai mă duc prin alte ţări că ăia deschid nasturele de la gât al cămăşii şi să lărgesc
nu ştiau să-mi facă nimic... gulerul. După ce am făcut asta m-am simţit mai
O las pe bătrână să se ducă-n drumul ei şi bine. Dintr-odată doamna mi se adresează spunân-
traversez pe zebră spre staţia de metrou. Mutra ba- du-mi, V-a căzut un nasture pe jos. Îi răspund, Nu-i
laoacheşă, apelativul domnul meu cu care mă onora nimica, doamnă, asta se întâmpla frecvent când îţi
când şi când, îmi spun că e mamă şi bunică de căpşu- deschizi nasturii cu o singură mână, sunt cusuţi de
nari. La asta contribuie şi lista celor patru ţări prin formă, din câteva împungălituri, folosind doar două
care a colindat: Spania, Italia, Tunis şi Cipru. Trebu- din cele patru găurele, şi aţei nici măcar nu i se face
ie că are o droaie de fii şi nepoţi împrăştiaţi pe sub nod... Aşa-s toate cămăşile cumpărate... Desigur,
bolta mediteraneeană. Toţi încercând, după puterile cele pentru export sunt aşa cum trebuie. Ca şi cos-
lor, s-o ajute pe mama clanului, să-i dovedească că tumele, ca şi pantofii. Acum e tot ca înainte, dacă ai
nu-s oameni de nimic şi că doctorii de pe-acolo-s ăi o cunoştinţă la un magazin, îţi dă pe şest din cele
mai faini din lume. Mândrie împrumutată, mândrie refuzate la export, că ăia sunt foarte severi şi resping
mimată, o boală a sufletului, care, la ananghie, tre- pentru defecte minore, câţiva milimetri mai şui la

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 79


Epica magna

croială, o mânecă puţin mai scurtă, şi alte chestii goale de toate mărimile îngrămădite peste tot. De
de-astea care nu se văd... câteva luni bune sănătatea mea este ca această navă
Vorbeam şi eu ca să-mi mai treacă timpul. eşuată. Comparaţiile nu pot fi niciodată exacte, dar
Doamna mi-a răspuns şi ea nu mai ştiu ce. Din um- ele nu-s niciodată false. Când anii se strâng şi alcătu-
bra coloanei îi auzeam vocea subţirică, uşor cântată. iesc trei sferturi de secol, ei dau seama de o realitate
Pe uşa din faţa mea intrau şi ieşeau asistentele. Di- specială a timpului trăit: aceea în care amintirile se
verşi pacieţi îmi treceau prin faţă îndreptându-se în limpezesc şi încep să concureze prezentul. Din per-
toate direcţiile. Eram plantat drept în mijloc, la-n- spectiva acestei realităţi speciale, ca de pe-un vârf de
crucişarea fluxurilor, dar n-aveam ce face, trebuia să munte, tot ce urmează, ani, luni, zile capătă o altă
rămân acolo ca să pot auzi când va fi chemată Gabi. consistenţă, ciudată, devin un teritoriu ceţos pe care
Era prima luare de contact cu tânăra doctoriţă D. abia îl descoperi coborând pas după pas. Cu uimire
ce purta un nume vechi românesc. Nu încercam să- ori cu întristare. Uneori cu o vagă, nesigură bucurie
mi recuperez nasturele de pe jos, pe unde-o fi fost. întrebătoare ca aceea a unui copil. Aşa că trei luni
L-am lăsat ca martor mut pardoselii întunecate pli- atinse de boală, operaţie, convalescenţă îmi apar azi
nă de sutele de picioare nesigure ale accidentaţilor ca relegarea pe-o insulă a nimănui, ca o pedeapsă
oculari. Una din aceste picioare va strivi bicisnicul nemiloasă şi nemeritată chiar pentru intrusul care
nasture de cămaşă românească, acest rondel de os ştiu că sunt în această societate ostilă spiritelor nea-
cusut în bătaie de joc de muncitoare fără conştiinţă, liniate, singuratice.
de minţile înnegurate ale acestei populaţii ajunsă la
capătul răbdării şi boicotând tot ce întâlnesc în cale, Rup, sfâşii meticulos zeci de ambalaje de
aceasta fiind singura lor formă de reacţie, singura medicamente, cutii, cutiuţe, tablete filmate, şi le
răzbunare. arunc la pubelă. De asemeni, recipiente de plastic, de
sticlă, divers colorate, pansamente uitate pe colţuri
de mese, coji de la supozitoarele folosite rămase pe
9 dec. 2013 poliţele celor două băi, şi alte nimicuri febril-virotic
semănate prin toată casa, toate iau drumul pubelei.
INTERMEZZO MUCALIT Cel puţin jumătate din volumul gunoiului zilnic
este alcătuit din aceste resturi ale interminabilelor,
EU: Ştii, am găsit în vasul de WC tamponul veşnicelor noastre tratamente medicale. Claie peste
de pe spinare... grămadă, remedii (uneori presupuse) pentru nas,
SOŢIA: Iartă-mă, am uitat să ţi-l scot. gât, urechi, inimă, ficat, aparat urinar, etc., alături
EU: Nu-i nimic, mai bine. Acum a căzut de resturile menajere curente se strâng în pungi de
singur. plastic care, alunecând pe tobogan vor ajunge în
SOŢIA (zâmbeşte ciudat): Când s-a întâm- ghena blocului, şi de aici în maşina salubrităţii care
plat acest lucru? le va descărca în cine ştie ce groapă de gunoi păstori-
EU: (mă gândesc un pic): Acum ...un sfert tă şi scormonită îndelung de familiile de nenorociţi
de oră, douăzeci de minute. ai acestei societăţi. La această sui-generis reciclare a
SOŢIA (acelaşi zâmbet): Ei bine, atunci deşeurilor contribuie involuntar şi bolile noastre, re-
eram în baie. Brusc mi-am adus aminte că uitasem sturile încă valabile de tablete filmate fi-vor folosite,
să-ţi scot tamponul. cine ştie, de vreun boschetar, de vreun aurolac. Gân-
EU: Ca întotdeauna: telepatică! duri insane, revoltătoare? La noi realitatea întrece
SOŢIA (acelaşi joc): Mai mult decât atât: orice gând. Graţie libertăţii vedem, vai, toate acestea
telekinetică! la televizor. Îi vedem şi pe parlamentari cum promit
EU: ??? marea cu sarea în timp ce bolnavii de cancer mor
SOŢIA (mucalit autoironică): Păi e clar: din lipsă de medicamente. Aşa că ceilalţi cu maladii
gândul meu ţi-a deslipit tamponul. „obişnuite” sunt cumva timoraţi, nu mai îndrăznesc
EU (o îmbrăţişez): Micuţa mea Poltergas- să mai ceară ceva. Urinezi mai des şi mai prost? să-ţi
terin!... fie de bine! Farmaciile (la ordinul cui?) au renunţat
la reducerile (asigurate pe un card al chiar producă-
Privesc placid pe fereastră. Viroza mi-a torului străin) importante pentru medicamentul cel
revenit: tuse, dureri de cap, moleşală în tot trupul, mai folosit în afecţiunile de prostată: DUODART.
respiraţie grea. De luni de zile clădirea cu formă de Aşa că de acum înainte voi plăti pe lună ceva mai
navă a băncii de vizavi este de vânzare. E dezolant mult de-un milion de lei vechi numai pentru a-mi
să vezi o imensă pustietate plină de cutii de carton asigura o urinare cât de cât normală. Medicii de

80 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Epica magna

specialitate sunt supăraţi căci


au rămas cu o grămadă de
carduri care nu mai au nici o
valoare în România, ţara unde,
vorba lui Adrian Păunescu,
„totul se poate”. Producătoru-
lui, „capitalistului odios” (cum
ne învăţau la şcoală profesorii
de marxism-leninism) care fa-
brică medicamentul, îi e milă
de cei cu venituri mici, dar
statului român (cine anume:
Ministerul Sănătăţii, Guver-
nul, Asociaţia farmaciştilor?:
lipsă de transparenţă şi mister
ancestral!) - ba. Aici ne aflăm.
Doar a urina pe istorie ne-a
mai rămas: soluţie utopică bre-
vetată de Constantin Noica*
pentru a-şi putea scrie opera.
Da, dar el a folosit-o în timpul
comunismului... E îngrozitor
să ne gândim la utilizarea ei
acum, într-un stat european,
liber şi democratic.

*) Filosoful obişnuia să
spună celor apropiaţi (mi-a spus-o şi
mie): „Istoria a urinat pe mine, acum
voi urina şi eu pe ea”, aserţiune prin
care înţelegea abstragerea totală din
contingent ca să-ţi poţi vedea în li-
nişte de ale tale.

Ce poţi afla stând la


fereastră şi sfredelind cu privi-
rea spaţiile goale pline cu boxe
de carton aruncate claie peste
grămadă ale fostei bănci de vi-
zavi? Alături Clubul essenza,
mai mult ori mai puţin părăsit Te simţi asediat de aceste puternice companii, de duş-
şi el din lipsă de amatori de fitness. Iar mai încolo, mani abili şi rafinaţi care-ţi trimit de zor SMS-uri cu
casa ce pare nelocuită, bowindow parter şi etaj, sal- tot felul de reduceri, chilipiruri otrăvite care îţi impun
cie pricăjită şi groaznic miros de hoit. Unde duc toate prelungirea cu încă doi sau trei ani a abonamentului.
astea? Nesfârşita noastră tranziţie spre nu se ştie ce, Metode draconice, insistenţe insolente, uneori con-
rapidele schimbări ale legilor şi opţiunilor cetăţeanu- vorbiri inopinate cu suave voci de operatoare care-ţi
lui creează spaţii fără ieşire, spirale ale morţii, capcane turuie presupuse avantaje dacă te hotărăşti pe loc,
perpetue. Poate că boala mea şi recluziunea îndelun- nu ştii dacă nu-s escroace, dacă nu-s piraţi, purtători
gată să contribuie şi ea la această viziune catastrofică. de viruşi, etc. Boala este în întreaga societate, urina
Oricum, săptămânal pe un kilometru din şoseaua societăţii noastre este tulbure şi nu-s semne că se va
Mihai Bravu, pe ambele trotuare, cel puţin unu-două limpezi. Ce Prim-ministru ori Preşedinte îi va ope-
magazine alimentare dau faliment, camerele rămân ra adenomul de prostată înainte de a deveni malign
goale un timp, apoi acolo se face o farmacie, o sucur- pentru o întreagă naţiune?
sală bancară, un oficiu de telefonie mobilă, ori o mi-
nusculă sucursală a mamutului care este Megaimage. (Ilustrația prozei: Constantin Abăluță, Patimile)

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 81


Epica magna

Ultimul continent
(fragment de roman)

Liviu G. STAN
Daria se aplecă şi deschise torpedoul, de Inspirat Tudor, îşi zise, mă înşală într-o vi-
unde scoase o cutie mică de carton sigilată. Aruncă zuină. Un consumator de lux alege tocmai Albania,
încă o privire vrafului de probe îndesate în torpedo, o ţărişoară amărâtă, ca să-şi consume noul amor.
pe care i le livrase zilele trecute detectivul angajat. Deruta perfectă.
Dovezile video, pozele, documentele de cazare. Şi În noaptea de dinaintea plecării lui în „că-
adresa de aici, indiciul final. lătoria de afaceri” făcuseră dragoste şi râseră la un
Afară se însera, o pală de roşu neon stin- film cu Chaplin pe TNN-3. Adică: păreau în regulă,
gea ziua deasupra Mării Adriatice, iar greierii din el îi spusese cât de mult o iubeşte. Adică: şarada fe-
Dürres îşi porniseră concertul în jungla de pini ce ricirii conjugale funcţiona optim. Luase oare în acea
domina malurile abrupte sub care se întindeau fâ- noapte decizia de a-l ucide?
şiile de plajă. Creierul ei trimise acum un impuls neuro-
Uşa electrică a maşinii de teren glisă în nal: implantul activă funcţia de mapare şi întregul
sus, făcând senzorii din podea să lumineze într-un decor îşi pierdu materialitatea în retina ei, redu-
albastru vaporos. Sandala îi atinse pământul crăpat, cându-se la o expunere geometrică de linii albe pe
presând în colbul uliţei, care i se strecură imediat fundal negru. Reprezentarea formelor naturii era ca
printre degete. pe-o foaie matematică. Copacii îşi păstraseră silue-
Se duse în spatele maşinii şi extrase din ta naturală, doar că se goliseră de materie, materia
portbagaj o puşcă de vânătoare, după care se întoar- fiind înlocuită de o transparenţă transpusă în pătră-
se şi luă cutia de pe scaunul şoferului. O desigilă şi ţele. Laturile cărării arătau ca trasate cu creta pe ta-
aruncă poleiala. blă. Aplicaţia de geolocalizare avea chiar şi o funcţie
Uliţa se subţia într-o cărăruie care urca care îi permitea să vadă sub pământ, ce-i drept, doar
pe-o costişă şi se afunda într-o pădure rară. Daria la mică adâncime, însă era utilă tocmai în astfel de
porni în direcţia aia. conjuncturi, ca să aibă atenţia trează la anumite pe-
Întunecarea se strecura printre ramuri, di- ricole subterane – cuibul unui şarpe, ascunzişul unei
luând priveliștea marină. În timp ce mergea, Daria vulpi cu pui etc.
desfăcu puşca şi introduse pe ţeavă două cartuşe, Nu merse mult şi locaţia căutată se ivi pe
cântărindu-le mai întâi în căuşul palmei, iar pe ce- harta neuronală. Daria mări pasul, încordându-şi
lelalte din cutie le introduse în borseta care îi atârna mâinile pe armă. Dezactivă maparea, apăsând pe
pe şold şi trase fermoarul. Între copaci se auzi apoi microinductorul tactil inserat după lobul urechii.
declicul percutorului când închise puşca. Strivi în Voia să vadă cum arăta cuibuşorul lor de nebunii.
pumn cutia de carton şi îndesă şomoiogul în buzu- Cărarea se oprea la o poartă, care avea montată pe
narul de pe cracul pantalonilor safari pe care îi îm- una dintre coloanele de imitaţie romanică ale anca-
brăcase pentru „ocazia specială”. Să nu lase indicii. dramentului o cameră de supraveghere. Observând
Un ambalaj fără însemne şi cod de bare abandonat acest detaliu, Daria se ascunse în tufişuri. Se gândea
de briza mării în nişte boscheţi nu poate fi o probă cum să procedeze. Ochii ei măsurară gardul de be-
concludentă. ton: părea prea înalt ca să-l poată sări. Cumpăni o

82 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Epica magna

vreme, uitându-se la vila cu două etaje care se înălţa piept în piscină.


sub întunecimea cerului. Se întreba dacă era păzită Asta-i tot? o tachină silueta bărbatului.
sau nu proprietatea. Îşi activă din nou implantul ca Uite aici o „bombă” adevărată.
să verifice, acţionând de data asta şi senzorul ter- Bărbatul îşi luă voltă.
modinamic. Numai că implantul ei scana doar la Spărgând apa, arteziana săriturii lui zbură
distanţe mici, era doar un program pentru stocarea în sus ca un gheizer.
şi gestionarea arhivistică a amintirilor, nu o inserţie De sub cuta degetului, un strop de sudoare
bionică de uz militar; chiar dacă dispunea de nişte se scurse pe trăgaci. Daria se descălţase de sanda-
funcţii minimale de geolocalizare şi realitate aug- le, ca să nu fojgăie prundișul. Ţinându-i în cătarea
mentată, acelea erau doar de agrement. puştii, venea silenţioasă spre ei, păşind pe vârfuri pe
Nu depistă nicio mişcare. Aşa că zise să- pietrișul ascuțit, şi parcă simţea crescându-i sub căl-
şi încerce norocul. Ieşi dintre tufe, se duse direct la câie tocurile pe care le purtase la prima lor întâlnire,
poartă şi apăsă pe mâner. Spre uimirea ei, poarta se când nu exista viitor, când holograma lui Frank Si-
deschise fără să declanşeze vreun sistem de alarmă. natra cânta cu întreruperi în restaurantul acelui ho-
Era o poartă cu grilaj de modă veche, aproape o fo- tel din Isla de La Roqueta: I lost you, I lost you to the
silă de bricolaj pentru noile vremuri. summer wind.
Drumeagul spre vilă era
placat cu un şir de trepte. Cu fiecare
treaptă pe care Daria o urca acum, au-
zind bâzâitul ţânţarilor prin noianurile
de garduri vii şi prin pergolele opulen-
te de trandafiri japonezi ce îmbălsă-
mau aerul secetos al curţii, îţi simţea
picioarele moleşindu-i-se, genunchii
spongioşi, iar ulucul de sub ţeava puş-
tii, pe care îl strângea tremurând în
palmă, era parcă tot mai greu.
Treptele se terminară pe un
prundiș, de unde se zărea splendida
privelişte a Adriaticii şi, la mare de-
părtare, luminiţele de pe malul Italiei
– Bari, Polignano a Mare. De aici, de
pe ultima treaptă, se bifurcau două alei
care înconjurau vila. Era acel moment
de tranziţie maximă a amurgului şi lu-
mina tot mai apăsătoare, ca un văzduh
din tuş luminos, parcă estompa totul
într-o cacofonie a umbrelor. Dar au-
zul nu-i putea fi păcălit: la timpanele
ei ajunseseră dinspre stânga sunetele
unei ape în care cineva părea a se scăl-
da.
Câteva lampadare pitice ira-
diau în diverse puncte de jur împreju-
rul piscinei. Îndrăgostiții se distrau ca
şi când aici se derula adevărata căsni-
cie, iar ea trăise în ultimii în simula-
crul unui algoritm digital, nimic mai
mult decât un demo.
Şolduri late. O siluetă vo-
luptoasă spre plinuţă, cu părul prins
într-un coc ucrainean, îmbrăcată în-
tr-un body cu decolteu în V până spre
buric, făcu o săritură cu genunchii la

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 83


Epistolar

Scrisori întredeschise

Nicolae TURTUREANU
Sub acest generic am... întredeschis, veme de oritică a literelor. E suficient să-i amintesc (în ordine
câțiva ani, mai întâi în „Revista Română” (publicație alfabetică!) pe Maria Baciu, George Bodea, Ion H.
editată de ASTRA Iași), ulterior în „Cronica Veche”, Ciubotaru, Mircea Ciubotaru, Viorica S. Constan-
epistole de la scriitori-prieteni. Între aceștia, de la Chi- tinescu, Mircea Daneliuc, Gheorghe Drăgan, Paul
șinău, Liliana Armașu și Claudia Partole, de la Bucu- Drumaru, Florin Faifer, Nicolae Florescu, Grigore Ili-
rești, Mircea Filip – care s-a dovedit a fi un, cu adevă- sei, Nicolae Ionel, Cezar Ivănescu, Viorel Savin, Cris-
rat, redutabil epistolar. („E pistolar, domle, e pistolar”, tian Simionescu – și alții încă... Cu Mircea făceam
era gluma la modă, între spiritele subțiri, în anii 80, cenaclu, mai întâi în doi, la sora lui (care îl găzduia),
cînd a apărut Epistolarul Noica-Liiceanu-Pleșu). apoi în trei și-n câți/câte vrei, cu Paul Drumaru (în
Lui Mircea i-a plăcut „din prima” titlul rubricii pro- garsoniera acestuia din celebrul bloc turn de lângă
puse de mine, și i s-a dedicat cu fervoarea, ardoarea gara Nicolina), cu Florin Faifer și cu câteva filoloa-
și, uneori, candoarea proustiană a timpului pierdut ge apetisante, cărora li se făcea o curte aproape cât o
și regăsit, el însuși aflîndu-se în bătaia nopții, pe care țară (ca să dau un citat din propria-mi operă)... Era o
o trata însă cu ironie și umor, cît încape. Nu toate atmosferă de... salon literar, cu lecturi poetice, proprii
scrisorile sale erau/sînt iminent publicabile, unele fi- sau din mari autori, cu „polemici cordiale” (vorba lui
ind atingătoare de persoane/personaje încă viabile, Paler), cu aproponturi și leșinuri amoros-bahice. Mă
din arealul său (ori al meu). Și nu toate, de acest soi, mai întîlneam, cu Mircea, și-n vacanțe, la SUCEAVA,
sînt corozive, cîte una/alta fiind chiar encomiastică, el fiind de-al locului (deși se născuse la Ismail), eu
precum cea inser(i)ată acum și aici, provocată fiind profitînd de găzduirea fratelui Dumitru, gazetar la zi-
aceasta de primirea cărților mele-pereche (și cam în- arul, cu nume prea optimist, „Zori noi”. Mircea, cum
tr-o ureche), Precedentele..., Penultimele versuri de mi-a mărturisit într-o altă epistolă, debutase și scria
dragoste, tocmai tiparisite sub egida Junimii ieșene. (îndeosebi note și comentarii de lectură) la gazetă,
Nu mi s-a părut că e de bon ton să public această, în încă liceean fiind (la „Petru Rareș”). Acum (adică-n
fond, amicală receptare, în revista pe care o ocârmu- anii ’61-66’), hălăduiam pe la Cetate și ne bucuram
iam, chiar și acum am oarecari crispări (dar mi-au și de taifasul cu vechi/noi prieteni dăruiți literelor, între
trecut). Cititorul va înțelege, sper, că l’important c’est care „bădia” George Sidorovici, Lucian Valea, Ștefu-
la rose, adică extraordinara deschidere a epistolieru- riuc „fecior de cuc”, Radu Mareș, Alexei Rudeanu –
lui întru tot ceea ce însamnă inflorescență poetică. Și ca să-i amintesc doar pe cei care n-au murit de tot,
prietenie/solidaritate patetică. ca scriitori.
Mircea Filip (1939-2015) a fost secretar li- Atunci și mai târziu, Mircea Filip era „un
terar al Teatrului Național din Iași vreme de 18 ani. Vezuviu astupat de o căciulă de cenușă și zăpadă,
Unul dintre cei mai longevivi în funcție, din țară, pro- dar amenințător, (...) un vulcan care nu erupe decât o
babil. Dar înainte de asta a fost coleg de grupă estudi- dată la o sută de ani”, cum însuși se autodefinește. Eu
antină cu mine, într-o promoție din care au emanat nu l-am văzut niciodată erupând, dar, într-o muncă
nume cunoscute – unele, de referință – în câmpia mi- de rutină, cu tot felul de presiuni dinlăuntru și dina-

84 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Epistolar

fară, self-control-ul și-o mai fi ieșit din țâțâni...Cum era cât pe ce să te uit. Ai fi fost pentru mine un caz
și-n această epistolă, în care „îi dă pe râzătoare” (vor- dintre acelea pe care, într-un secol de indiferenţă şi
ba eternului și fascinantului căjvănean, Luca Pițu) pe plictis mondial, se ridică o voce singulară de istoric
proletculții obsedantului deceniu, imaginîndu-și, păs- literar bătăios şi-şi concepe dizertaţia cu înverşuna-
tos, cum ar fi receptat ei Precedentele/ Penultimele... re de orator: „Ne vom ocupa în acest studiu elabo-
mele poeme. rat în mulţi ani, de scriitorul aproape uitat, din vina
posterităţii: bardul de la Jijia. Monografia noastră se
Mircea Filip: „...voi milita întotdeauna vrea fi un act de dreptate firesc şi cinstit”. Helas! Iată
pentru critica amuzantă şi poetică” ceva imposibil.
Parc-am înclinat distrat pagina de Internet
3-4 decembrie 2014 şi de aceea poemele s-au risipit pe covor. M-am ză-
Declaraţia Drepturilor Omului: păcit: pe care să-l ridic mai întâi? L-am ales: Colind,
„Oamenii sunt egali de la natură”. poem tragic, ca o floarea-reginei călcată de o cizmă
Ţuţea: „Asta e ca şi cum Kant ar fi egal cu străină.
Iliescu”. Sunt un om căruia lectura culegerii tale
de poezie, s-a lăsat cu gingaşe depuneri aurifere pe
Iubite amice Nick, zăcămintele mele culturale mai vechi. Şi simt, drept
Astă-noapte, fără veste, zeul Morfeu m-a mulţumire, că am buzunarele pline de greieri. (Ăs-
luat în braţe oprindu-mă din lucru cu o scuză: „Nu ta-i un vers de-al tău). (Parcă nu, nota mea, N.T.)
numai Homer adoarme uneori, ci şi muzele poeziei Mă tem însă de o rea întâmplare: să nu apa-
şi povestirii, ceea ce nu înseamnă că e neapărată ne- ră la lansarea ta Sorin Toma, în stare de ebrietate şi
voie să-l pedepsim pe cel ce vrea să le mai trezească”. să procitească, mojic fiind, o înainte vorbire despre
Sigur că aş fi preferat să fiu luat în braţe de vreo mult poezia ta de ieri şi de azi. Cu ajutorul SRI, am reuşit
iubită eroină de-a mea şi nu de Morfeu, care-i cumă- să extrag, de-a dreptul siderat, un fragment din tex-
tru cu mine, şi văr de-al doilea, dar mi-a făcut bine tul incriminat: „Poezia tov. N.T. predică poporului,
somnul şi după un vis în care am umblat prin muze- prin poemele sale, psihologia înfrântului la para-
ele literaturii căutând Dumnezeu ştie ce manuscris lele inegale şi agită un prosop de antrenor azvârlit
de-al meu, m-a trezit o dimineaţă nespus de plăcută. deasupra sufletelor noastre, militând pentru frică
Repede am înţeles că mă întâmpina cu o bucurie, de partidul din opoziţie şi slujind trusturilor impe-
diferită de cea a unei noi zile cu vrăbii care mi se rialiste de peste mări. El călăreşte capre crescute în
ceartă în geam în răsăritul de soare. Ei bine, mi-a grajduri străine, clamează, ca un adevărat autor de
venit marea surpriză pe Internet: cartea cu poeme manifeste suprarealiste, idei antiproletare, sfidând
de-ale tale. Dumnezeule, de când le-aştept! entuziasmul constructorilor vieţii noi. Poetul nu tre-
Dar mai întâi, bine-ai venit la mine-n casă buie ascultat, citit. Lepădaţi prejudecăţile. Necuvi-
în vizită, şi nu oricum, ci c-un dar ca de Moş Ni- inţele aparţinând păturii intelectualilor n-au nimic
colae. Bref: o surpriză de proporţii: fiindcă ce sunt comun cu graiul ţăranului muncitor, sărac. Şi mai
textele din Ultimele sau Penultimele?. (Cred că încă ridică glas şi unii critici, ca Gheorghe G., [Grigur-
mai dorm şi fac confuzii. Oricum, atâta-ţi trebu- cu, presupun, n. m., N.T.] care aruncă praf în ochii
ie să fie cum spune titlul, eu doresc să scrii până la oamenilor care luptă cot la cot pentru o lume nouă,
adânci bătrâneţe. Şi dacă nu se va putea, rămâne ce criticul susţinând şi elogiind un climat liric irespira-
mai scrii pentru un volum de Postume! Sună drăguţ: bil şi asfixiant. Dar nu de limba care vorbeşte, ci de
Costumele lui N.T.). urechea care aude depinde poezia noastră nouă, ca
Dar mi-a venit şi afişul lansării cărţii tale cea a Mariei Banuş, sensibilă la imaginea mâinilor
(ce drăguţ e!), şi fierb în mine de necaz că n-o să pot noduroase, ţărăneşti, ce-şi iau notiţe despre asola-
veni şi eu. În scaunul meu cu rotile, cred c-aş par- ment şi iarovizare”.
curge distanţa până la Iaşi cam aproape cât într-un Ha, ha ha! Mihaela [Grădinariu, desigur;
„deceniu obsedant”. n.m., N.T.] i-ar scoate ochii, iar Al. Călinescu ar în-
Nu credeam c-o să-nvăţ a iubi vreodată, cu cerca o conciliere platonică. „Hai, măi fraţilor, să fim
patimă liniştită, poezia ta. E plină casa mea de poe- ca altădată!”. Petrică Ciubotaru ar recita splendid
mele tale, ca grădina cu cireşi a mătuşii Mărioara. Li Cuvinte încrucişate iar L. Papuc, din Dorneştii Suce-
s-au scuturat florile, şi s-a umplut cu alb iarba verde vei, ar respinge cu mânie acuzaţia la adresa autorului
de acasă. Ele îmi parvin, în fine, după o absenţă în- lansat, precum că „reprezintă un caz tipic de intelec-
delungată şi nenumărate apeluri la calm şi reţinere tual în derută, care în ura sa împotriva terorismului
de la violenţe stradale. Le aşteptam de ceva ani, încât mondial, în loc să utilizeze armele claselor de jos (ca

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 85


Epistolar

de ex. ale minerilor eroi, de la Costeşti-Argeş, con- mea, nu cea de-apoi, de care nu-s sigur, ci aceea de
duşi de zeul huilei - Cozma Răcoare), utilizează ar- atunci şi aici.
mele unor clasici ce-au idealizat trecutul îndepărtat, Revin - recurgând la o anadiploză.
prin evaziunea din areal, şi cu ajutorul american.” Dar ce bine le stă cuvintelor aşa cum le po-
triveşti mata! (Cineva s-ar ofusca din cauza asta, dar
Dându-i un brânci fiului genial al poetului domnul acela – ieri stătea pe prispa căsii, azi s-o dus
naţional A. Toma, vreau, doresc din tot sufletul, să- în aia mă-sii!). Şi culmea, e-o lume familiară, una de
mi spun şi eu (cu mintea mea ha proastă), câteva zi cu zi, dar apărând, ciudat, nespus de inedită şi plă-
păreri despre aceste „Ultime” sau „Penultime” (când cută. Deşi-i apusă. De ce mă simt atât de bine între
o să mă dumiresc?), - bijuterii ale tale, dar m-am po- poemele tale create ca pentru a nu folosi la nimic şi
menit rozând pixul, abătut şi dus cu gândul aiurea, fără rost, cum spui pe undeva, versete cumsecade şi
evident lipsit de inspiraţie, şi privind în van. Aproa- amărui, încât aş vrea să nu le dau uitării niciodată.
pe că şi aud reproşul pe care mi-l adresează G.: „As- Dar Poetul? Îl simt destul de-aproape,
tâmpără-te, nu ai vocaţia criticului de poezie”. „Why încât să pot întinde mâna să-l iau de mânecă, tră-
not?”. „De ce nu?” „Şi ce rău v-am făcut dacă des- gându-l în afară de printre versete, ca să-l invit la
chid gura?” o bere la Continental. Ştiu de unde vine starea mea
„-Eşti în afara domeniului tău”, clipeşte be- de planetă taman acoperită de umbra lunii. Ei bine,
cul roşu de control, aşadar n-am ce căuta pe parcela doamne, dar e atât de evident că vorbeşti într-o lim-
sfinţită pe care au trudit condeieri de altă culoare a bă în straie de sărbătoare, despre o lume altminteri
ojei, să zicem roşie. Dar de ce n-ar trebui să spun în haine sărace, banală. Dar ce-mi mai rămâne mie
chiar şi o banalitate. Şi astea-s cu folos, nu? De ce să să spun, după acele finale „sentinţe” ale unor distinşi
tac ca un mişel? condeieri (Receptări)? Ei, da! să recunosc o sfântă şi

Bine, dacă nu mă împiedică nimeni, voi curată dragoste de Eu-l liric, original dar şi comun,
exclama: sunt poeme minunate! Şi sunt scrise într-o altminteri. Îţi spui: iată că se poate ridica o catedra-
limbă atât de simplă, după vorbă, după port... Auto- lă şi cu mijloace atât de comune. Dar cuvintele tale
rului îi izbutesc imagini ciudat de familiare, din lu- sunt de sorginte nobilă, de fapt le-ai înnobilat tu, as-
mea asta, şi ţin de un trecut ce-mi devastează ritualic cunzând în spatele fiecăreia câte un firicel de umor.
sufleţelul de fost ieşean. Am straşnicul sentiment că „Natürlich”, din aur pur.
sunt „acolo”, că pot găsi cuvinte de-ale tale pierdute
prin Piaţa Unirii, la chioşcul de ziare, în vorba de M-am întrebat azi, pe când se ivea o dimi-
toate zilele a celor din jur. neaţă limpede şi bună, dacă fost-a îngenunchiat vre-
Sunt pur şi simplu încântat, îngăduiţi-mi, odată un scriitor român? A, - nu aruncat în detenţie
tovarăşi! E lumea mea de-atunci, ba chiar dau nas ori trimis în surghiun (Alecu Russo a fost ca-ntr-o
în nas cu personaje reale ce îmi răsar dintre versete vacanţă la Soveja), ci înfrânt de autorităţi ori organe
(Val Gheorghiu, Mihai (Ursachi, n.m.) Adi (Cusin) represive criminale. N-ar fi de vreun folos să căutăm
Ioanid (Romanescu). Doamne, şi alţii. Chiar e lumea exemple din trecute vremi de doamne şi domniţe,

86 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Epistolar

dar cartea ta de poeme PRECEDENTELE /PENUL- că şi şoşoni, perorând prin localuri, figură penibilă
TIMELE. (E una singură, sau sunt două surori, ge- cum îl ia „la vale” ilustrul M. Cărtărescu. romancier,
mene?). cel ce n-a înţeles că vorbea ireverenţios despre un
Dar oare în ce m-am rătăcit? O. da, în te- mare om de cultură, de la care ne-am ales gratis şi
ritoriul criticii profesioniste. Nu e permis unui scri- cu superba afirmaţie: „capacitatea cuvintelor [este
itor din altă parohie să încalce drepturile civile ale şi] de a filosofa singure”.
criticului literar „profesionist”. Dar noi avem un – „De ce ai vorbit împotriva noastră,
straşnic avocat al apărării: domnul Thibaudet, care dom’le?” îi striga torţionarul.
mă bate prietenos pe umăr: „Între critica profesio- – „N-am vorbit, dom’le”. „De ce ?”
nistă şi critica de artist, starea de luptă face parte din – „Păi împotriva voastră vorbeşte tot po-
însăşi viaţa literaturii”. Şi-o atenţionează pe mătuşa porul român. Ce să mai adaug şi eu?” (Când vine
Măriuca, ce m-a prins în cireşul plin de poame dulci vorba de Franţa, ca mare putere, Ţuţea râde: „E-o
al lui N.T.: „Însăşi critica ar muri fără critica criticii”. mare putoare)”.
Ei bine, există şi un acuzator la faţa locului, bătrâ- Spuneai undeva, stimate Nick, că „Poezia
nul Swift care, în „Războiul cărţilor”, zice că nu se mea (adică a ta) nu are nici un rol şi nici un rost.
cade ca scriitorii să participe la procesul criticii. Pe-o Este liberă de orice obligaţii”. Lăsând deoparte aerul
uşă putem intra, pe fereastră suntem aruncaţi afară. de frondă (glumeaţă şi superbă!), evident juvenilă,
Ei şi? Mă reculeg din colb şi susţin că voi milita în- căci răspunsul la întrebarea reporterului este dat în
totdeauna pentru critica amuzantă şi poetică, şi nu cheie parodică, nu ne rămâne decât să ne amuzăm.
aceea rece şi algebrică, sub pretextul că explică to- Fiindcă, desigur, există mai la vale şi răspunsul. În
tul. Asta ar fi mană cerească pentru dascălii care fac primul rând, că nu e „iresponzabilă”. Ea a încântat, a
„analize” de bucăţi literare la ora de română, punând sedus, a frânt o inimă, sau a parat răutatea vreunui
ritos problema: „Ce-a vrut să spună aici poetul?”. Şi critic sau cenzor. Apoi, a avut o circulaţie memora-
parcă aud şi vocea muzicologului care „iniţia” stu- bilă „cu efect în mase”.
denţii în muzica clasică la Filarmonica ieşeană, prin Dar povestirile mele fantastice – cum
1962/’63: „Iar aici vedem cum compozitorul ilus- stau în realitate la acest capitol? Zic eu, s-ar putea
trează frământarea sufletului omenesc”. Sfinte Sisoe! să încânte şi ele, să seducă un sufleţel adolescentin,
Dar procesul împotriva mea s-a terminat şi să înfrunte un cenzor sau un critic, dar aici am un
sentinţa judecătorească sună cam bizar: „Publicaţia amendament grav: cel mai sever critic sunt tot eu, de
ce nu va vorbi despre poet /romancier/ dramaturg judecata mea mă tem mai mult decât a oricărui alt
înseamnă că-l va jigni; iar cea care vorbeşte despre jude. De fapt, în Receptări, se spune aproape tot ceea
alţii, îl disperă.” Dar să nu-l uităm pe îndrăzneţul ce e esenţial despre poezia ta, căci deşi ai urmărit cu
care şi-a umplut sânul cu cireşe: de-ndată se vor ironie adesea, breasla creatorilor de opinie publică,
grăbi unii să devină brusc de o politeţe suspectă faţă în realitate îi respecţi iar ei sunt teribil de fair-play
de el, de împricinat şi se comite o agresivă repudie- când e vorba acum de creaţia ta. Le-ai impus fără
re. Hotărârea instanţei: îţi este interzis ferm accesul să vrei respectul scriitorului care nu contabilizează
într-o lume specializată. Chiar acolo mi-am şi făcut orice ofensă şi nu pedepseşte, dintr-un imens bun
de cap. simţ, nicăieri critica obiectivă.
E superb că n-ai făcut niciodată tărăboi, tâ-
*** năr fiind, şi n-ai pretins să fii mereu luat în seamă.
Şi iar mă întorc la oile noastre. Ţi-a crescut cota la bursa valorilor în mod natural,
Să ştii că am metode moderne ca să trec cu muncă de Sisif şi răbdare de sfânt, dând dovadă
cu vederea supărările zilnice, neputinţele senectuţii de răbdare îngerească în acelaşi timp şi dezavuând
tot mai agresive. De exemplu, să-l citesc, râzând în violent scamatoriile şi vicleşugurile altora, care au
pumni, pe nenea Ţuţea, acest spirit ascuţit şi demo- făcut totul ca să producă vâlvă şi tărăboi, să obţină
nic, cu care ai putea merge oriunde într-un surghiun privilegii. Chiar şi în faţa unei primiri ostile (a ilus-
voluntar şi îndelungat, debarcat pe o insulă pustie trului redactor care ţi-a respins întâiul tău volum), ai
din Pacific, fără a te plictisi nici zece ani. Poate de avut o judecată tolerantă. Ţi-a fost indiferent tratatul
aceea i s-a mai spus şi Înţeleptul. Nici n-am deschis despre psihologia succesului. A venit singur, gudu-
bine cartea sa cu interviuri şi eseuri, că am şi dat rându-se prietenos.
peste râsul lui ca de Zoil. Unul dintre anchetatorii
lui Noica, interogatoriu pe care nu-l mai isprăveau, mereu Mircea și tot Filip,
s-a lăudat: „Eu l-am interogat până şi pe Ţuţea”. Pro- bunicul lui Thomas Filip-Mucenic
babil atunci i s-a reproşat lui că e un „tataie” cu bas-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 87


Apostrof

De-construcții
și des-ființări

Magda URSACHE
Nu-mi propusesem să scriu iarăși în apă- nu!” Luca a mai încercat să scrie – bietul om – după
rarea reperelor identitare, cum am făcut-o în atâtea criteriile strâmbe și strâmte ale ideologiei realist-so-
rânduri, dacă nu l-aș fi văzut pe Theodor Stolojan, cialiste. A ratat, deoarece nu credea în ele. S-a retras
sâmbătă, 12 octombrie, într-o emisiune TV.Tocmai la Vatra Dornei, trăind dintr-o pensie modică (om cu
salutam intreprinderea lui Nicolae Cârlan, de recu- două doctorate, vorbitor a zece limbi), unde a și mu-
perare a dramaturgului Ion Luca (Teatru esențial, rit. Acolo a scris, în 1956, Când țipă animalul, pe tema
Editura Lidianca, 2017, Colecția Recuperări, 1930 degradării umanității. Salvarea posibilă? Instruirea,
pag.), scos din scenă de Nina Cassian, în „Rampa”, educația, la nivel înalt, dar și arta, exact ce nu intra în
28 septembrie 1947. Ninoșca fusese oripilată de pie- vederile „literaturii” de partid; Ion Luca n-a intrat nici
sa Salba reginei care „ațâța” la „ură de rasă”, vizând-o în vederile Editurii Junimea, preocupată de reportaje
pe... Ana Pauker printr-un personaj: arhiereul Ana. socialiste, suiș sigur al directorului spre vârf CC/PCR.
Piesa lui Ion Luca a fost „vituperată” (verbul epocii) Mii și mii de ființe fără vină erau sacrifica-
ca „o piesă huliganică”. În ochii dârzei staliniene, nu te sălbatic în anii de crunt lagăr exterminator, după
arhiereul era „vulpe diplomatică”, „habotnic dogma- regulile terorismului, în numele ideologiei „active”.
tic”, „vărsător de sânge nevinovat”, ci „Ana noastră”, Vai omului aflat sub astfel de vremi! George Ungu-
cum o alinta Brucan, în „Scânteia”. reanu, în Camera zero (Editura Fundația Cultura-
În interbelic, Ion Luca avusese un remarca- lă Alexandru Bogza, 2009) narează cum a stat 401
bil succes scenic; înainte de 1947, cum scrie N.Cârlan, de zile în lanțuri, așteptând o execuție anunțată, o
deținea „peste 10 piese viabile”; se situa categoric, cre- moarte anunțată. Există oare o tortură mai cumpli-
de istoricul literar din Suceava, peste Valjan, Kirițescu, tă? Și de ce? Pentru că i s-a propus să devină ofițer
G.M. Zamfirescu. Pe legionari îi iritase cu Icarii de pe de Securitate sub acoperire și bucovineanul a refu-
Argeș, pe comuniști cu eseul Bolșevism și creștinism, zat.Fugise de sub escortă,de la Securitatea Covasna,
din 1922. Odată intrat în ceea ce Monica Lovinescu stătuse ascuns șapte ani, prins și condamnat pentru
a numit „persecutarea inocenților”, Luca n-a mai ieșit „insurecție armată”. După ce pedepsa i-a fost co-
din ea. A rămas până la sfîrșit un inocent persecutat. mutată în muncă silnică pe viață, l-au transferat la
După expulzarea executată de Nina Cassian, nu l-au Aiud, până în 1964. Și-a găsit mama oarbă de atâta
mai ajutat nici măcar compromisurile. Din dispera- plâns, fratele cu spinarea ruptă în anchetă, cumnatul
rea provocată de marginalizare, colaborase cu Mihai paralizat în urma bătăilor, copilul cu nume schimbat
Novicov la Sunt flori care mijesc toamna, așa cum o și soția plecată la altul.
făcuse și Cezar Petrescu. Intransigentul Eduard Me- Într-o pauză de scris, televizorul mi l-a
zincescu l-a acuzat pe Ion Luca de lipsa „intransigen- adus pe „dragă Stolo” triumfând, abia ieșit din sevraj
ței revoluționare” și de „necunoașterea principiilor după drogul puterii politice.Bărbatul de stat finan-
dictaturii proletariatului”. Doctoratul în teologie a țist găsise modalitatea de a scoate țara din criză. Nu,
atârnat greu pe talerul balanței sistemului ateist: „Așa nu prin tăieri de pensii și de salarii, ci prin alt fel de

88 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Apostrof

tăieri: des-ființări de institute de cercetare a Istoriei. manipulare, cenzurarea opiniei contrare... Florian e
Sunt prea multe, a declarat europarlamentarul, cu în postură de vameș; vom scrie cu „permis de ade-
știuta sa fentă de falcă. Ce să mai investim în cerce- văr”(mulțumesc, Petre Isachi!) de la Institutul „Elie
tare când sunt altele de făcut? Wiesel” despre Mircea Vulcănescu, rămas, proces
Proletcultiștilor nu le-a plăcut teatrul isto- după proces, sub sentința „criminal de război”?
ric al lui Ion Luca; lui Stolojan nu-i place Istoria, iar Ca să dau alt exemplu de nefiresc postsocia-
școala Boia o re-elaborează iarăși, după ce Roller a list după nefirescul dejist-ceaușist: iată că suntem in-
intrat cu cizma sovietică în laboratorul ei. Minciuna, timidați prin amenințare. Se derulează procesul Lii-
după Lenin, trebuia să fie violentă și a fost. ceanu versus Antonesei.Ne așteaptă condamnarea nu
E prea mult, mi-am spus folosind teleco- neapărat la frică, însă sigur la ceea ce numea Pr. Ioan
manda, să suport de două ori într-o viață dez-națio- C. Teșu „teama de teamă”. Alt semn rău: după Uniu-
nalizarea: o dată sub ocupație sovietică, a doua oară nea Scriitorilor de la Aiud, fondată de Petre Pandrea,
în constructul UE, fost CE. Comunitate Europeană o să se ajungă la Uniunea Exclușilor din USR?
ar fi sunat mai bine. Ambalajul vestic e mai tentant, „Dragă Stolo”, zis și Clăbucet, declara dău-
mai...jelly bon: să ne lăsăm planificați, fără grijă, fără năzi că ar trebui tăiat bugetul prea multelor institute
teamă, de un suprastat, de un supraguvern, nu de de cercetarea Istoriei. În alte cuvinte, Moartea Istori-
noi înșine. Or, primul pas spre dispariția statului este ei. Îi lipsea coasa lui Boc, că de seceră și ciocan a dis-
instalarea catalepsiei naționale, cum avertiza Dan pus destulă vreme. Iar adevărul adevărat este că, fără
Culcer în Jurnalul unui vulcanolog (26/11/ 2011). a ține în minte trecutul, nu putem construi adevărul.
Polticienii trădează pe oricine, în afară de În varii forme, de 30 de ani încoace, inte-
ei înșiși.Acum e mult mai clar că propaganda con- resul național pare un concept depășit. Scrie Petru
tra României, ca stat barbar, sângeros, înapoiat, a Ursache în Antropologia, o știință colonială, carte
început cu imaginea dată de TVRL(iberă): femeia ajunsă la a doua ediție:
cu burta spintecată, ca să i se smulgă din ea copilul, „Vrem să fim o populație submorală și nu o
rana fiind legată apoi cu sârmă; a urmat cazul Mi- comunitate identitară, ascultând de un cod moral.Se
hăilă Cofariu și ruga Anei Blandiana ca omul bătut cultivă nu altruismul, nu loaialitatea necondiționa-
și căzut inconștient pe asfalt să nu fie ungur, cum a tă față de etnie și valorile ei, ci o atenție exclusivistă
dat știre Channel 4 al Televiziunii britanice. Nu era pentru sine.”
ungur, ci român sadea, dar Channel 4 n-a dezmin- După Eminescu, întâiul creator de canon:
țit. Au urmat campanii contra rasiștilor de români „Patria vine de la cuvîntul pater și numai oamenii
care-i alungă pe țigani peste granițe și nu acceptă care țin la instituțiile părinților lor, la peticul lor de
autonomia ungurilor; criminalii români năpădind pământ sfințit de sângele părinților pot fi patrioți”.
Italia; românizarea forțată a minoritarilor (dezinfor- Iar pentru mulți dintre români patria a devenit „cli-
mare Tökes), în timp ce maghiarii maghiarizează și șeu inept”. Un prof. univ. de istorie vorbea, la un
cimitirul. Toate minciuni enorme, care, repetate, au post TV, de „mândrie națională ”. O făcea cu fereală,
devenit adevăruri. Ca „românizarea basarabenilor, temându-se de „cea dusă în altă parte”. Care parte?
delict al statului român”. Patriotism, naționalism cumva?
Vaca nebună e românească, la fel carnea Prin Legea 127/2017 s-a declarat Ziua Na-
(de cal) trimisă din România pentru lasagna Italiei, țională a martirilor din temnițele comuniste. Dar
toți peștii din Tisa au fost uciși cu cianuri de români fără ecou în școală. Cunosc elevii jertfele liceenilor
etc., etc., dovedind că statul nu-și poate îndeplini din anii cumplitei prigoane comuniste? Cunosc as-
atribuțiile, deci, după unii experți în urzeala tronu- pecte din viața celor care i-au precedat pe băncile
rilor și a scaunelor, ar cam trebui să dispară.Or, tre- școlilor, de unde au fost luați și aruncați în experi-
buie să fim înguști la minte sau tulburați mental ca mentul „reeducării” cu bâtă și rangă? Și s-a întâm-
să acceptăm dispariția statului. plat nu numai în închisoarea Pitești.
Oare cunoaște Stolojan avertizarea lui Vla- Domnul Al. Florian se luptă cu plăcile co-
dimir Bucovski? Viitorul nu sună bine, scrie disiden- memorative, cerând demontarea lor. Un exemplu
tul,văzându-l ca pe un amestec de Lenin, Troțki, So- de amputarea memoriei? În orașul lui Elie Wiesel,
ros. După comunism cu forța, globalism cu forța. Ce Sighet, a aflat o placă la Colegiul Național „Dragoș
urmează? Sexomarxism, șubrezirea Bisericii (la care Vodă”, datată 18 iunie 2014, în memoria elevilor
sapă cu râvnă Caramitru Jr., care n-are nici Dumne- din „lotul Vișovan” (Prof. Aurel Vișovan), ajunși la
zeu, nici Maica Domnului), capcane tehnologice de Pitești pentru apărarea valorilor naționale și crești-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 89


Apostrof

ne.Colegiul din Sighet se află pe locul al doilea din tori: e incomod, chiar traumatic să mesteci pop corn
țară privind numărul elevilor arestați, după Liceul când ecranulse umple de sânge.
„Radu Negru” din Făgăraș.Domnul Florian a acți- Oare fanfarele de ziua națională, mult huli-
onat operativ. tele surle și trâmbițe n-or fi și ele bune la ceva? Con-
Soluția contra neo-marxiștilor transnațio- tra lor se manifestă acerb uteciștii care organizau pri-
nali din angoasă de extremă stângă? Să-i sensibili- mirile lui Ceaușescu plus Elena, cu ștergare și colaci,
zăm pe tineri prin documente, prin lecturi grele ca cu ciobănași legați la brâu cu tricolorul. Salus patrie
Închisoarea noastră cea de toate zilele (Ion Ioanid), suprema lex, hotărâseră anticii. Dar cine mai știe ce
Patimile după Pitești (Virgil Ierunca), Gherla (Paul înseamnă asta, dacă spiritul latin și limba latină nu
Goma), Jurnalul fericirii (N. Steinhardt), Tortura pe ne mai sunt de trebuință? Dispare din curriculum
înțelesul tuturor ( Constantin Florin Pavlovici), Am- Latina, se micșorează numărul orelor de Română,
fiteatre și închisori (Nicolae Mărgineanu), Tăblițele se declară că patrimoniul nostru e sărac, puțintel, ce
de săpun de la Itșep-It (Mihai Buracu), Amintiri din să-l mai păstrăm ? Țăranul clasic cu datina lui cu tot
temniță.20 de ani în Siberia (Anița Nandriș-Cudla), a fost trimis la muzeu și muzeul poate fi desființat și
Șase ani în infern (Ilie Lazăr), Dumnezeu a murit în transformat în cinema pentru filme LGBT. Ce fami-
Bărăgan (Victor Aciocîrlănoaiei)... Autori din ceea lie tradițională?
ce Petru Ursache numea „Patrimoniul durerii ro- Școala Ardeleană a fost subiectul meu la
mânești”, Cicerone Ionițoiu, Arșavir Acterian, Nis- examenul de admitere în Facultatea de Filologie ie-
tor Chioreanu, Aurel State, Marcel Petrișor, să fie șeană, în 1962, anul unui început de dezgheț, re-în-
lecturi obligatorii ca și clasicii. Sau clasicii nu mai ghețat în 1971.Un manual alternativ a des-ființat-o
sunt obligatorii? postsocialist.Pentru comuniștii atei, teologia era
În Raportul lui V. Tismăneanu se cam tre- o bardă, religia-opiul popoarelor, preoții – repti-
ce cu vederea oroarea terorii comuniste. De ce să se le de zdrobit în pușcării, Sf. Scriptură – de înlocuit
înțepe cu sârmă ghimpată sufletul tinerilor doritori cu Scriptura Stalin, demonul care-i bântuie iarăși
de divertisment TV? Chin și amin? Cutremurătorul pe neo-marxiștii iubitori de Jean-Paul Sartre și de
film despre Experimentul Pitești are puțini specta- necredința filosofului: „Eu nu cred în Dumnezeu.

90 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Apostrof

Descurcați-vă!” piți fără milă călugări (Sandu Tudor), mari ierarhi


Andrei Cornea, în „22”, ia în râs, dar cu (Monseniorul Ghika), simpli preoți, judecați și în-
pana-n pană de umor, ideea unui kominternism re- chiși pe „loturi”, creștini cu toții.
divivus: „Noi, neo-kominterniștii”. Adevărul e că se Interbelicii? Niște antisemiți! Nae Ionescu?
inventează portițe de scăpare pentru Ana Pauker și A scris prea puțin, ca și Mircea Vulcănescu. Noica?
pentru Nicolschi, pentru Valter Roman,care i-a scris A scris prea mult. În ce-l privește pe domnul Al. Flo-
lui Litvinov (șeful kamisiei), în 18 iulie 1944, că pro- rian, este, ca tot românul, imparțial: are ce are și cu
blema transilvană trebuie rezolvată prin constituirea unii, și cu alții, și cu ortodocșii, și cu greco-catolicii:
unui Ardeal independent, iar „granițele acestuia” cu patriarhul Miron Cristea, cu mitropolitul Visari-
să fie „garantate” de URSS (first!), de Anglia și de on Puiu, cu unionistul Mircea Vaida-Voevod, pri-
SUA.L-o fi auzit, peste veac,Kelemen Hunor? Cum o mul prim-ministru al României Mari, dar mai ales
să-i intre-n cap candidatului la președinția Români- cu „Sfântul Închisorilor”, cum l-a numit Steinhardt
ei că Unirea de la 1 Decembrie 1918 n-a fost „condi- pe Valeriu Gafencu, „om ceresc” cu adevărat.
ționată”, n-a fost „provizorie”? Poți să-i pui sub ochi Acuzațiile sunt false, când nu sunt infan-
1228 de „credenționale”și nu crede neam în Uni- tile: că biserica ar discrimina femeile de etnie țigă-
re,cum a dovedit-o încă o dată la al paișpelea Con- nească ori i-ar fi înrobit pe țigani. De dezrobire n-or
gres al UDMR, în februar, 2019. Un aide-memoire fi auzit detractorii? Nici de Vasile Alecsandri și de
pentru Kelemen Hunor? Legea Educației Apponyi a prietenul său, Porojan? „Am pierdut, scrie poetul,
închis sute de școli românești: „Toate școalele să fie în Vasile Porojan pe cel de pe urmă martor al în-
prevăzute cu emblema ungară”. ceputului vieții mele”. Și încă: „eram amândoi egali
Leonte Răutu, călăul culturii române, are dinaintea soarelui”; „lipsit de Porojan, îmi părea că
parte de reconsiderare, ca om de vastă cultură, nu și eram o ființă fără umbră”.
marile conștiințe. Pleșiță generalul nu s-a sfiit să se la- Vă aduc aminte că, prin lege, în 1948, s-au
ude cu bătaia administrată personal lui Paul Goma, suprimat Școala Superioară de Arhivistică și Institu-
„unicul Goma”, așa cum îl numește Petru Ursache. tul de Istorie Universală, pentru a se face loc Insti-
S-a încercat și se încearcă învrăjbirea ca- tutului Maxim Gorki, ca să învățăm limba sovietică
tolicilor cu ortodocșii, de 30 de ani încoace; se de lemn, cântând. Iar tov. Igor Dodon știe că nimic
sapă răzbit la vrajba ortodocși – greco-catolici, ro- altceva nu-i unește pe Ion cu Ivan decât limba rusă
mano-catolici etc. Episcopul Inocențiu Micu-Klein, și o propagă răzbit. Urăște românește în limba rusă
Petru Maior, Gheorghe Șincai, Timotei Cipariu, Iu- sau iubește rusește în limba română? Iar acad. Ion
liu Maniu, Vaida-Voevod, Vasile Lucaciu, Iuliu Ho- Druță, membru de onoare lansează aberația că lim-
ssu, Gheorghe Pop de Băsești, Ion Bianu, Ion Agâr- ba moldovenească e bunica limbii române și mai vi-
biceanu, Coșbuc, Ovid Densusianu, Iuliu Hațieganu sează la Moldova Mare, până-n Carpați.
au fost greco-catolici și militanți pentru Unire. Da, Bolșeo-comuniștii aveau ce-aveau cu gra-
cultul greco-catolic număra aproximativ două mili- nițele, cu identitatea națională, cu tradiția, cu cre-
oane de credincioși; avea 1700 de preoți când a fost dința, cu tot ce era cultură amprentată etnic. Acum
des-ființat. Deținea o mitropolie de Blaj și patru epi- distrugerea continuă. După Kamisia, Comisia, după
scopi de Cluj, Oradea, Maramureș, Lugoj. Dura de Komisari, alt soi de comisari. Un politician încer-
la 1701, când, în 1948, 2 decembrie, sub Justinian ca să ne liniștească, spunând că există două logici
Marina, a fost – repet – des-ființat. Nu se spune însă geo-politice: una pentru Est, alta pentru Vest. De ce-
că Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului a refuzat om fi atât de docili? România a îndeplinit din 2011
să meargă la Blaj pentru a prelua catedrala greco-ca- criteriile tehnice pentru Schengen. Când olandezul
tolică și biblioteca Academiei Teologice; nici că, în Mark Rutte a spus că nu, nu le-am îndeplinit, cu
1946, Bartolomeu Anania l-a elogiat public pe Iuliu gândul la portul Constanța, cum a scris presa răma-
Hossu, asumându-și riscul de a fi arestat. S-a vor- să independentă, trebuia să fie scos afară: Aici nu-i
bit destul, măcar în anul Centenarului, de jertfa lor? spațiu Schengen.Du-te acasă.
Ici-colo, cu fereală, trendul e altul: să intrăm în golul Ce-i de făcut? Ce altceva decât să ieșim
memoriei. După intervenția premierului Stolojan, odată din starea asta nefericită de amorțeală, de to-
dispus să dispună des-ființarea cercetării Istoriei, s-a leranță, să nu ne lăsăm cuprinși de „frica de frică”. Și
dat reclama: „Dormeo: atât de WOW!” poate că vremea n-ar mai vremui și am cunoaște un
Se întâmplă multe: și în dauna sacrului, și avânt național stimabil.
în dauna eticului, și în dauna etnicului. Au fost stâr- Vreme trece/Vreme bine. Da, cu b de la bine.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 91


Opinii

„Aduceţi degrabă haina


cea mai bună...”

Petru URSACHE
Asta ar putea să însemne cartea lui Au- ideologie, credincioşi idealurilor naţionale şi uma-
rel Cioran, Fratele fiului risipitor (Editura Eikon, nitariste. Asta a fost şi intenţia editorilor: de punere
Cluj-Napoca, 2012): bucuria părintelui din pasajul în pagină a unor documente de încredere, care să
neotestamentar care-şi aşteaptă fiul acasă. Este o permită reconstituirea unor secvenţe semnificative
bucurie de mare curăţenie sufletească, mistică, fără de viaţă trăită şi redobîndită. Citim în Prefaţa sem-
asemănare cu plăcerile sentimentale prilejuite de nată de Anca Sîrghie: „În adînc de suflet cei doi fraţi
vreo întîlnire agreabilă între cunoştinţe, de o veste Cioran au păstrat ca o oază de lumină imaginea co-
bună, de cuvinte de laudă pentru fapte generoase. pilăriei, petrecută într-un tărîm cvasimitologic în
Întoarcerea biblică aduce bucurie părintelui pen- care toponimicului Răşinari, satul cu atîtea cotloa-
tru că fiul, după o nedorită „rătăcire” şi frămîntare ne ale ludicului, cu grădini ce găzduiseră petreceri
sufletească, a găsit, în sfîrşit, calea adevărată, ală- adolescentine, i se adaugă spaţiul paradisiac de la
turi de ai săi, de aceeaşi spiţă şi credinţă. Cuvîntul Şanta şi Iezerul sau din Cheile Cibinului cu măre-
haină depăşeşte înţelesul de obiect comun şi aderă ţia lor” (Lucr. cit., p. 7). Aceeaşi idee reformulată
la imaginarul euharistiei. Paralelismul nu este per- în cuvintele lui Aurel Cioran revine într-o secvenţă
fect, între versetele christice ale parabolei şi cartea de interviu: „Semnificativ mi se pare că fratele meu
despre „fratele fiului risipitor”. În textul sacru, fra- nu s-a considerat niciodată rupt total de satul natal,
tele rămas acasă se arată îndărătnic şi nemulţumit, în care urmase şcoala primară şi la care revenea nu
pentru că reduce întoarcerea la înţeles obişnuit şi numai în anii liceului, ci chiar şi în cei ai studenţi-
strict familial; dovedeşte că este mai „rătăcit” decît ei bucureştene, desfăşurate între anii 1927 şi 1932.
cel care a hotărît să revină după o grea încercare În întreaga perioadă a formării lui intelectuale şi a
pe cont propriu şi plină de suferinţă. În cartea lui debutului filosofic n-a existat o vară să nu mergem
Aurel Cioran, nu tatăl, ci fratele se învredniceşte împreună să stăm la unchiul Dimitrie Comşa sus în
să rostească versetul magic pentru a se bucura de munte la Şanta lîngă Păltiniş” (Idem, p. 107-108).
clipa revederii pe aceeaşi cale a vieţii îmbunătăţite. Răşinarul era o zonă de atracţie cu rădă-
Chiar dacă vizează o întoarcere închipuită, fratele cini istorice şi legendare. Multe generaţii ale aristo-
rămas este pregătit să ia „haina cea mai bună” şi să craţiei păstoreşti s-au perindat pe plaiurile sibiene,
iasă în întîmpinare; semn că amîndoi sunt cuprinşi adevăraţi prinţi ai locurilor şi ai vremurilor, cum
de acelaşi frison al căutării şi cunoaşterii drumului ar spune Nicolae Iorga, în concurenţă cu familii-
existenţei adevărate. le domnitoare, ca în balada Mircea Ciobanul sau
Tocmai de aceea cartea Fratele fiului rătă- Oprişan, cu zeci de mii de oi în stăpînire şi sute de
citor mi se pare un document de mare preţ pentru ciobani înarmaţi. Printre ei poposea adesea Andrei
înfăţişarea biografică, dar mai ales pentru consem- Şaguna, să ţină predici întru întărirea ortodoxiei,
narea vieţii sufleteşti teribil de zbuciumate care a greu încercată după ce ofiţerul austriac Buloff a su-
marcat viaţa fraţilor Cioran, ca şi a tuturor intelec- pus tirului de artilerie peste 200 de biserici româ-
tualilor români din ţară şi din exil, cei nealteraţi de neşti de pe întinsul întregii Transilvanii. Un străbu-

92 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Opinii

nic al fraţilor Emil şi Aurel „fusese «boier al lumii fică de pe plaiul Şanta se împăca închipuindu-şi că
păstorilor», cioban cu 16.000 de oi, generos cu An- fratele de acasă îl aştepta să-l întîmpine pregătin-
drei Şaguna, căruia i-a oferit 2000 florini ca să fie du-i „haina cea mai bună”.
numit episcop de Sibiu, ceea ce viitorul mitropolit De altfel, Aurel Cioran şi-a păstrat nea-
al Ardealului n-a uitat niciodată” (din Prefaţă la tinsă ţinuta în purtare, scriere (-limbă), credinţă.
lucr. cit., p. 6). La Răşinari revenea Octavian Goga Volumul în discuţie, Fratele fiului risipitor, îl are în
să capete puteri sufleteşti după lungi hărţuieli cu obiectiv de prim plan, ca figură de luptător pentru
politicienii vremii, apărînd idealurile românismu- identitatea românilor, mereu victimizată, niciodată
lui. Scăpa şi de Veturia, care a fost „o dublă spioa- doborîtă. Cartea cuprinde mai multe categorii de
nă” (Idem, p. 424); nu şi de moartea extrem de sus- documente: scrieri mărturisitoare din arhiva lui
pectă care l-a ajuns pe neaşteptate, ca la comandă. Aurel Cioran vizînd autori contemporani, pe linia
Cum am mai spus şi cu alt prilej, pe teme- afinităţilor elective, interviuri (-convorbiri) pur-
iul acestui ambient sufletesc şi imaginativ, Emil Cio- tate cu personalităţi de încredere, intenţionînd să
ran îşi îngăduia destăinuiri cărora nu le găsea loc în lămurească aspecte biografice din existenţa fraţilor
Schimbarea la faţă a României (Bucureşti, 1936) ori Cioran; un capitol de scrisori trimise către Emil în
în Écartèlement (Paris, 1979). Citim într-o scrisoa- anii de tinereţe şi altele mai noi către Andrei Pleşu,
re către Aurel, datată 17 mai 1976, exact în secvenţa Teodor Baconsky, Horia-Roman Patapievici, cu ac-
de timp cînd fratele de depar- cente polemice; ca şi o întinsă
te se pregătea pentru a scrie corespondenţă cu nume dragi
volumul Écartèlement (Sfîr- ambilor fraţi, Bucur Ţincu,
tecare): „A-ţi schimba lim- Constantin Noica, George
ba e mult mai grav decît a-ţi Bălan, Nicolae Corneanu. Se
schimba ţara. Ce-a făcut din adaugă la sumar un capitol
voi Parisul?” (Idem, p. 302). cuprinzînd scrisori primite de
Cu trecerea anilor, Emil Cio- la Emil Cioran, în diferite şi
ran prinsese gustul epistolar; lungi etape de timp, dar ele se
în relaţiile cu Aurel, cel mult situează pe un plan secund ca
cu „păltinişeanul” Constantin importanţă istorico-literară,
Noica. Este şi observaţia fra- întrucît majoritatea lor a fost
telui Aurel: „Deşi nu compun tipărită în volumul Scrisori că-
un dialog, scrisorile lui Emil tre cei de-acasă (Humanitas,
sunt interesante prin darul 1995).
epistolar, căci, chiar şi atunci Aşadar, un prim strat
cînd scrie lucruri aparent ne- informativ este de natură bio-
utre sau familiale, gîndul lui grafică, dezvăluit în forme eco-
atrage consideraţii mai gene- nomicoase cu prilejul intervi-
rale de viaţă” (Idem, p. 112). urilor amintite. Aurel Cioran a
Să înţelegem că Fratele fiului fost o fiinţă multiplu înzestrată
risipitor se constituie nemăr- intelectual, statornică în idea-
turisit în formă dialogală, ana- luri, mult apreciată de intelec-
litică, propriu-zis documenta- tuali de primă mărime, sibieni,
ră, înscriind mai multe destine, printre care cele ale ca şi din ţară. Nu a făcut caz de suferinţele îndurate
fraţilor Cioran domină scenariul vieţii trăite. „sub vremi”. Cel mult, le-a dat o formă poematică
Nu mai avea încredere în gloria scriitori- într-o improvizaţie biografică rezumativă şi în chip
cească şi ajunsese pînă acolo încît să refuze cîteva de fabulă. Iată un text semnificativ, pe care îl tran-
premii literare destul de onorabile. Îi evita pe ro- scriu în întregime. Se alătură literaturii de rezistenţă,
mânii din exil (cu puţine excepţii: Eliade, Ionesco) categorie nouă de documente pentru istoria recentă.
sau pe cei din ţară, care-l întîmpinau cu întrebări „Am plîns în 1916, la vîrsta de doi ani, în
deranjante, sensibile (de ce? de ce?), al căror răs- creierul Munţilor Carpaţi, abandonat de un ofiţer
puns întîrzia să i se arate lui însuşi. Mai curînd, foa- care m-a luat călare din braţele mamei, plecată în
ia albă, pregătită pentru scrisoare ca alt început de refugiu.
drum, avea, cel puţin, efecte terapeutice. Iar dacă îi Plîns, spaimă, ţipăt...
răsărea în minte Mărginimea Sibiului cu stîna miri- Am plîns în noiembrie 1939, cînd posibi-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 93


Opinii

lul împlinirii unui destin major a fost sugrumat. succinte dar utile privind viaţa universitară, învă-
Plîns, disperare, sfîşiere, revoltă, furie. Rupere. ţămîntul în general şi starea entuziastă a studen-
Am plîns în 1948-1953, în beciuri şi temniţe. ţimii în unire spirituală cu profesorii lor; o vreme
Plîns, umilinţă, neputinţă, ură, scîrbă. deschizătoare de orizonturi culturale. Familia,
Am plîns, deunăzi, pe marginea unei scri- Şcoala şi Biserica erau factorii formativi în per-
sori care evoca pe Mircea Vulcănescu. spectivă, aşa că destinul tinerilor se rostuia între
Plîns pe un destin înfăşurat în carismă aceste cadre generoase, condiţie a universaliză-
creştină. rii. Orice tînăr deschis la minte visa să cunoască
Aburi de sfinţenie. Jertfelnicie. bine-bine patria lui Dante, a lui Shakespeare, a
Acum, la peste trei sferturi de veac, plîng lui Goethe, dar cu Eminescu în mînă. Aici îşi are
cu Li Tai Pe, cu Paganini, cu Bach. punctul de pornire ataşamentul lui Emil pentru
Plîng înduioşarea firii, împlinite şi neîm- autorul Luceafărului, dezvăluit în cele mai acute
plinite, cu dorul, tîrziu, al lacrimilor”. momente de criză şi de singurătate pariziană, ca şi
Ştiam că a fost legionar şi că nu s-a dezis pentru Răşinari, Şuha, Cibin; realităţi anamnezice
pînă la moarte de latura umanistă şi etnico-religi- dar şi pretexte de a scoate la iveală zestrea de acasă,
oasă a Mişcării, considerată o formulă salvatoare, în faţa apusenilor, care nu judecau lumea decît prin
de moment; că s-a delimitat hotărît de cazurile ex- Dante, prin Shakespeare, prin Goethe.
tremiste, toate, dar absolut toate cauzate de cama- Se strecoară şi amănunte strict biografice,
rila regală; că n-a acceptat compromisuri ca mulţi însă controlate sever de autor, după pilda fratelui
alţii, deşi comuniştii îi făcuseră, în schimb, pro- „mai mare”, care trecea existenţa concret-individu-
misiuni îmbietoare încă din anii detenţiei. Dar nu ală printre efemeride, preferînd jocul de cuvinte,
ştiam, pînă la apariţia volumului Fratele fiului risi- detaşat şi iluzoriu, cu divagaţii pînă la pierderea de
pitor, că după ispăşirea pedepsei (7 ani închisoare sine. Şi Aurel notează succint, acolo unde crede de
la Aiud, alături de Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, cuviinţă, adică fixează realul pipăibil într-un punct
Petre Pandrea, D. Stăniloae, Monseniorul Ghika, marginal, sub rezerva că cititorul interesat poate in-
Nichifor Crainic, Radu Gyr; acolo au murit 43 de treprinde investigaţii pe cont propriu. Mărturiseşte
generali, spun documentele) a fost păgubit de avere într-un interviu că a fost cununat, după detenţie
şi de drepturi civice. Pe scurt: i s-a aplicat condam- (e drept, destul de tîrziu, în 1980), de Constantin
narea în baza art. 209 cod penal, făcînd parte din- Noica, vecinul de la Păltiniş. Autorul Rostirii nu
tr-un lot de 27 de inşi, deşi nici nu se cunoşteau toţi dădea nici el importanţă amănuntelor de acest gen,
între ei. Pretextul: unul de pe lista fabricată pentru cum o dovedeşte în Jurnal de idei. Însă cititorul,
dosar ţinea ascuns un pistol de calibru mic. „Am pornind de aici, capătă înţelesuri mai sigure pri-
întrebat completul de judecată, mărturiseşte Aurel vind relaţiile dintre cei doi, intrate deja în tradiţie
Cioran: cum cred ei să fi fost modalitatea noastră şi, mai ales, reluarea şi permanentizarea corespon-
de a acţiona? Puteam să tragem toţi 27 cu acelaşi denţei Emil Cioran – Constantin Noica, cu acelaşi
revolver?” (Lucr. cit., p. 149). Întrebarea a rămas interes şi dorinţă de cunoaştere lansate odată cu
fără răspuns, dar sentinţa s-a dat: uneltire contra „cele două scrisori” (1957), peste Cortina de Fier:
statului socialist. Scrisoare către un prieten de departe (Emil Cioran)
N-a mai profesat avocatura, rămînînd şi Răspuns al unui prieten îndepărtat (Constantin
multă vreme fără lucru. În cele din urmă, l-a aju- Noica). Alt amănunt semnificativ evocat de Aurel
tat directorul unei fabrici de lapte (fost croitor) Cioran: „Dar despre «plagiatorul» Nae Ionescu?
să obţină un modest post de economist, probabil După ce au terminat, foştii studenţi se mai duceau
simplu „socotitor”. Pe lîngă asta, părinţii, bătrîni şi la curs să-l vadă. O dată, Profesorul îi întreabă: des-
bolnavi, au fost evacuaţi din casă şi li s-a suprimat pre ce să mai vorbesc, la care Luţ (Emil Cioran, n.
pensia, „după 40 de ani de serviciu”. Nenorocirea n.) îi replică: despre plictiseală, domnule Profesor.
s-a abătut, fără motiv, şi asupra Virginiei, sora fra- Şi a ţinut apoi două prelegeri. Pe cine a plagiat?”
ţilor Cioran, fiind ţinută sub stare de arest timp de (Lucr. cit., p. 68). Este un avertisment şi atîta tot; de
4 ani de zile, fără jdecată şi lucrînd „pe la grădinile care n-a ţinut seama Zigu Ornea în „descoperirea”
comuniste”. S-a întors acasă „bolnavă şi distrusă”. sa, nici cei care l-au urmat cu grămăjoara.
Aşa procedau comuniştii cu „duşmanii poporului”. A stat în detenţie cu multe personalităţi de
Din acest punct de vedere, biografia lui Aurel Cio- seamă ale culturii române, cum am amintit, dar nu-
ran este tipică. mai despre Istrate Micescu, un geniu al jurisdicţiei,
Alt strat documentar conservă informaţii şi-a îngăduit să noteze cîteva fraze in memoriam,

94 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Opinii

constrîns de poziţia de intervievat, dar şi din datoria nic, la Tudor Vianu. Aceştia s-au ţinut departe, însă
morală a ucenicului faţă de maestru. Aurel Cioran Blaga a cedat „din teama de moarte”, crede Aurel
fusese martor, din simplă întîmplare, cînd securiştii Cioran. Apoi continuă: „Pe Blaga, mă rog, nu-l ju-
au năvălit în casa lui Istrate Micescu, situată lîngă dec. Nu fac nici o acuză, dar totuşi a scris foarte
Cişmigiu, să-l aresteze, nimicindu-i şi biblioteca. „În murdar. Articolul e extraordinar de murdar. N-a
afară de o elocinţă strălucită, recunoscută de toată scris nimeni aşa ceva. După ce fratele meu a scris
lumea, Micescu avea şi o cultură clasică deosebită, foarte frumos despre Blaga, are vreo două-trei arti-
aş spune chiar neobişnuită. La procesele lui asistau cole în care apreciază valoarea lui Blaga. Dar, slăbi-
mulţi bucureşteni, atraşi de «lecţiile» lui, ca şi de ple- ciunea omului, n-are rost s-o mai cîntărim” Idem,
doarii, bineînţeles. Era o încîntare. Ei, şi ce văd? De p. 162). Textul cu pricina ar fi rămas neştiut; fusese
la etaj erau aruncate cu lopata într-un camion toate cerut sub ameninţare (de Constantin Daicoviciu în
cărţile lui. Mi s-a sfîşiat inima. Avea toate cărţile le- persoană şi în repetate rînduri), dar destinat, după
gate în piele de Cordoba. Între alte ediţii rarissime: cîte se pare, arhivei. După moartea poetului însă
Kritik der reinen Vernunft, cu adnotările margina- (1961), fiica Dorli a scos recenzia dosită prin serta-
le ale lui Kant însuşi, închisă într-o casetă specială re şi a dat-o publicităţii (revista „Contemporanul”,
de sticlă... Era începutul erei culturale socialiste”. 9 noiembrie, 1962).
(Idem, p. 139). Aurel Cioran avea să-l urmeze în Există în Fratele fiului risipitor documente
scurtă vreme pe Istrate Micescu la Aiud. Literatura şi mai palpitante, de mare interes pentru cititorul
concentraţionară îl evocă adesea pe Istrate Micescu, de astăzi. Se ştie că între Gabriel Liiceanu şi fraţii
totdeauna în termeni elogioşi, pentru vrednicia mo- Cioran au existat relaţii apropiate, ca între oameni
rală cu care întîmpina momentul greu al suferinţei. de aleasă cultură. Cu „Dragă prietene” îşi începea
Dar informaţia lui Aurel Cioran privind devastarea Emil Cioran scrisorile (din: 2 iulie 1982, 17 februa-
locuinţei este unică. Şi biblioteca sa, moştenire de la rie 1983, 10 mai 1983, 28 iunie 1983, 25 iulie 1983,
multe generaţii de preoţi din familie avea să cunoas- 5 sept. 1983, 17 nov. 1983, 28 ianuarie 1987, 29 iu-
că acelaşi sfîrşit devastator. Amănunte aflăm din lie 1987, 1 nov. 1987, 3 mai 1988, 9 ianuarie 1989,
lucrarea tatălui său, protopopul stavrofor Emilian 22 februarie 1991, 21 sept. 1991); cu „Dragă Gabi”
Cioran, lăsată în manuscris, şi pe care Aurel Cioran începea şi Aurel Cioran scrisoarea din 18 august
a reuşit s-o publice după ispăşirea detenţiei, mai pre- 1996. Toate bune, nimic de zis. Dar, pe de altă par-
cis, după decembrie 1989, cu titlul: Şapte generaţii te, Eleonora Cioran, soţia lui Aurel lasă un cuvînt
de preoţi şi protopopi-profesori din aceeaşi familie: mărturisitor în Fratele fiului risipitor, arărînd în
Barcianu. 1699 – 1903. Ar trebui să socotim opt ge- ce mod s-a încheiat această „frumoasă” prietenie.
neraţii, întrucît cartea se opreşte, cum se observă, la Reproduc integral pasajul, ca cititorul să aprecieze
începutul carierei protopopului Emilian Cioran, ta- pe cont propriu calitatea morală a părţilor aflate în
tăl lui Emil şi al lui Aurel. O frază dintr-un interviu rol: „Aurel a făcut cu Gabriel Liiceanu, ca director
este: „O istorie a şapte generaţii de preoţi din aceeaşi al Editurii Humanitas, un anume agajament. Lii-
familie care au contribuit la lupta de redeşteptare a ceanu este un foarte bun scriitor, dar s-a dovedit
poporului român din Transilvania”. Altă ramură a a fi prea materialist. Aurel Cioran a lăsat prin tes-
familiei, la fel luptătoare, venea din lumea oierilor şi tament ca, dacă mai apare vreo carte în România
se unea cu aceea a preoţilor, pe linie ierarhică, pînă după moartea lui Emil, dreptul de autor pe care îl
la Nicolae Bălan, pînă la Andrei Şaguna. are familia noastră să fie folosit de Liiceanu pentru
Unele texte se remarcă prin tonalitate po- studenţi străluciţi, dar săraci. Pînă la acea dată, Lii-
lemică. Aurel Cioran intervenea cu intenţii corecti- ceanu făcuse peste douăzeci de vizite la noi, astfel
ve cînd se lansau acuzaţii grăbite împotriva fratelui că noi credeam că ne cunoaştem foarte bine. Iată
de departe, cum s-a întîmplat în răspunsurile date de ce, la un moment dat, i s-a cerut să spună ce a
lui Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Teodor făcut cu acel venit dobîndit de-a lungul anilor din
Baconsky şi alţii. Nici micul-marele incident Blaga vinderea cărţilor lui Emil Cioran. Mi-a răspuns
- Cioran nu a rămas sub tăcere. Se ştie că autorul tranşant: «Nu trebuie să dau socoteală nimănui.
Spaţiului mioritic a scris o recenzie negativă la car- Din acest moment nu vom mai discuta nimic pe
tea La Tentation d’exister (Paris, 1956), deşi „Blaga această temă»” (Idem, p. 433).
îl aprecia pe Emil Cioran”. Dar erau „anii aceia de Se pare că Emil Cioran încă se află sub
teroare comunistă” cînd se urmărea compromite- aripa neagră a Demiurgului rău, căruia i-a făcut
rea personalităţilor incomode. Puterea teroristă a „jucării” în toate chipurile; în aşteptarea Celui Bun,
apelat şi la alte nume de marcă, la Nichifor Crai- pe care l-a căutat toată viaţa cu lacrimi de sfinţenie.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 95


Miscellanea

Simfonia culorilor

Monahia Elena SIMIONOVICI


Așa și-ar putea intitula această pagină citi- recunoaștem că țara vecină, fără munți, fără păduri
torul care ar fi călătorit împreună cu noi, spre Viena. seculare, doar cu răzlețe pâlcuri de plopi de-a lungul
Parcă tot ce este mai frumos, care să odihnească su- Tisei, este mai bine gospodărită decât a noastră. Sis-
fletul și să îndemne mintea spre înălțare s-a adunat temele de irigații funcționau ireproșabil; noile culturi,
în culorile pădurilor toamnei. De la auriul frunzelor, de un intens verde crud, zâmbeau sub șuvoiul binefă-
alunecând blând spre pământ, la brunul-roșcat al ce- cător al stropilor de apă.
lor ce nu se îndură să cadă, de la liliachiul brândușelor Prin Budapesta am trecut ușor, fiind a nu
ce vestesc brumele reci ce au trecut pe acolo, la verde- știu câta oară în drum spre vest, și am intrat în zona
le crud al otavei firave, totul într-o perfectă armonie pădurilor de brad ale Austriei. În casa preotului ro-
cromatică ducând gândul spre ascultarea tainică a mân, pe care-l știam de copilandru în familia distin-
unei simfonii. șilor săi părinți humoreni, ne-a întâmpinat în prag, ca
Pornisem de acasă, de la Voroneț, cam fără o zână din poveste, fiica cea mai mică între cei cinci
veste aflând că vom ajunge repede la Viena. Mași- copii cu care bunul Dumnezeu i-a înzestrat pe preo-
na nici nu se auzea, Maica Gabriela era cu atenția tul Emanuel-Ștefan și preoteasa Diana. Cea mică era
concentrată la condus, eu eram numai ochi uimiți leit bunica, preoteasa Minodora, iar cel dintâi fecior,
de frumusețe. Trecând din zona pădurilor de brazi, Ștefan, tocmai se deștepta după o lungă călătorie în
acum parcă mai mohorâți cu verdele lor statornic, China și Taiwan pregătindu-se să plece în India. Face
am intrat, lăsând în urmă Ciocăneștiul cu casele lui parte din cel mai bun cor din lume pentru băieți între
românești împodobite ca ștergarele noastre țesute cu 10 și 14 ani, cor vechi de peste 600 de ani sub patro-
rafinament de mâinile îndemânatice ale iubitoarelor najul întâistătătorilor statului austriac. L-am întrebat
de frumusețe, într-o lume de poveste. Toată gama cu- în ce limbă cântă în țările unde sunt așteptați să con-
lorilor toamnei ne însoțea în timp ce mașina rula ca certeze și mi-a răspuns cu simplitate „Și în limba țării
printr-un tunel fermecat zărindu-se doar arar, raze de în care mergem”. Cât noi am privit bogăția culorilor
soare auriu. Așa am ajuns la cota 1400, la Mănăstirea sfinte din Paraclisul vecin cu camerele lor, Ștefan ne-a
Prislop, și am început coborârea lină prin străvechea delectat cu muzică clasică la pian, instrument hotărâ-
țara a Maramureșului. tor pentru cel de-al doilea băiat al familiei ce-și dorea
La Satu Mare ne aștepta, cu căldura ospita- să cânte „tot la un instrument mare”. Așa că, maica
lității dintotdeauna, familia prietenilor noștri, Maria preoteasă Diana merge cu el la orele de muzică ținând
și Mircea. Cum mai era puțin timp, am reușit, prin în brațe pe cea mică și ducând în spate… violoncelul !
bunăvoința doamnei Preotese, să completăm ținuta Noaptea a trecut cu voioșie în casa vechilor
mea monahală pentru că eu, cu graba, plecasem doar noștri prieteni austrieci Ingrid și Wolfgang iar dimi-
la Viena și nu la o Sfântă Liturghie ortodoxă. neața am ajuns la biserica românească unde, la de-
A doua zi, drumul avea alte nuanțe coloris- misol, tocmai se termina Sfânta Liturghie cu împăr-
tice. Nu de toamnă ci ca de primăvara unor oameni tășirea copiilor. Deasupra, biserica mare se umplea
gospodari. Oricât ne-ar fi fost de greu, trebuia să cu românii ce intrau în liniște ascultând rugăciunile

96 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Miscellanea

dimineții citite de Maica Stareță Gabriela care, la mo- urmau a se înălța curând pe cupolele Bisericii.
mentul potrivit al Sfintei Liturghii, a cântat cu vocea-i Corul, îmbrăcat sărbătorește, intona cântări
binecuvântată cuvintele Apostolului. De la cafas, corul în cinstea Măicuței Domnului. Ierarhul ce venea de
tinerilor români revărsa ca o mângâiere cântările Sfin- la o altă sărbătoare creștină sporea bucuria celor adu-
tei Liturghii. Când, spre final, părintele slujitor Nico- nați. Slujba vecerniei era o încununare a sărbătorii
lae ne-a prezentat și a povestit cum a venit cu un grup pentru Sfinții români mărturisitori. Ei, care bătuse-
de profesori de la Universitatea din Viena și cu câtă ră calea spre Viena cerând libertate pentru credința
luare aminte au ascultat cuvintele noastre la Voroneț, noastră – Sfinții Cuvioși Visarion și Sofronie, Sfân-
am zâmbit. I-am poftit pe românii din biserică să se tul Mucenic Oprea, Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan
socotească, prin ieșire din timp și loc, pentru câteva din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel - puteau acum
clipe, ca trecând pragul la noi acasă. Zăream în treacăt să asculte dintr-o altă lume slujba de binecuvântare
chipurile lor ce arătau că atunci chiar erau cu noi în a Crucilor ce se vor înălța ca semn al biruinței. Epi-
Bucovina și că se angajau să vină și cu adevărat să vadă scopul Macarie a rostit cu căldură și har rugăciuni-
Voronețul. Părintele i-a și întrebat zâmbind care sunt le și cuvântul de învățătură miruind pe credincioșii
cei ce n-au ajuns la noi și pe loc s-a făcut și programul adunați care sărutau Crucea Patriarhală simțind toți
unei călătorii a reprezentanților celei mai bune comu- cei de față că aparțineam aceleiași familii spirituale a
nități românești, din câte am văzut eu în Europa. Patriarhiei Române.
În răgazul până la slujba pentru care de fapt Ne împlinisem îndatorirea pentru care ve-
venisem la Viena, am intrat în Der Stephansdom tre- nisem din țară. Am mai petrecut o noapte depănând
când cu greu prin marea de vizitatori din toată lumea. amintiri în limba germană iar prietenii noștri au numit
Priveam și la ei și la afișele pe care scria mare că, în camera în care ne-au găzduit, die nonnezimer, însem-
urmă cu o seară, fusese acolo un concert simfonic cu nând de fapt o altă invitație în ospitaliera lor locuință.
Anotimpurile lui Vivaldi, iar pentru acea seara se pre- Revenirea era ca un vis în reluare: aceleași
gătea un alt concert. păduri, aceleași locuri dar alte gânduri și bucurii.
La Biserica ce se construiește pentru români Acasă ne aștepta Măicuța noastră cu obștea, urma
cu hramul Pogorârea Sfântului Duh se revărsau, în- slujba de miezul nopții, nu înainte însă de a vorbi
tr-un șuvoi de bucurie, creștinii noștri ortodocși îm- unui grup de nemți ai căror bunici erau din Prisa-
brăcați în straie românești. Sunetul buciumașilor din ca Dornei. Bucuria lor și a noastră era spre slava lui
Câmpulung vestea sărbătoarea sfințirii Crucilor ce Dumnezeu și între oameni bunăînvoire.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 97


Lirice

și încă mai simt


înțepături în picioare
de la liliecii uscați
de pe marginea drumului

Alexandra-Mălina LIPARĂ

atâtea moduri în care ar fi putut decurge


acea seară d) el m-a văzut frumoasă
lovită vânătă zgâriată
seară de iulie cluj străzile îndoindu-și cu greu împletindu-și pielea
spatele trosnind ca niște babe cu artrită brutal de delicat în a mea
din cauza insolației provocate de raze de soare să nu mă doară lipsa
tinere clocotind avide să dăruiască mângâierii materne singura
rochiei mele albe urme de cauciucuri apăsând în menire & planul păturii
piele săruturi violente titititiiiiiiiiiiiit dorindu-și doar să ne
învelească pe amândoi
a) bunica plângând cu un batic negru
ce a mai rămas dintr-un păr oranj
o imagine blurată pe he used to call me the cutest human squirrel
ecranul televizorului din bucătărie
știrile de dimineață înainte să-mi facă anestezia pentru operație
tristețea de moment & compasiunea ta m-am gândit la cum am mers noaptea afară în
pentru familia fetei care avea șosete
același format de apartament ca tine la câteva ore după ce dăduse mașina peste mine
și te-ai dat într-o parte
b) ușa deschizându-se mă ciocnesc de ca să nu-mi intre fumul de țigară în față
ochi albaștri „fata asta a avut dar eu tot am venit lângă tine
un accident” & îmi întinzi punga de îmi povesteai de ce e bântuită ceainăria unde
carton blând iau un fursec ne-am dat pentru prima dată pantofii jos în aceeași
scurtcircuit între degetele noastre cameră
mama ta zâmbind în timpul și felul în care îți ridicai ochii să-mi arăți cu privirea
ședinței de psiho-terapie cât de convingător poți fi
îmi amintea de mine când eram mică și intra
c) îmbrățișez asfaltul aspru cineva în casă
lumina roșie difuză te și nu puteam să îmi dau seama cine era pentru că
aruncă agresiv peste mine nu vedeam ce e mai sus de picioare
2018 este o prelungire a celui și pe măsură ce coatele noastre se atingeau
de-al doilea război mondial știam că scările alea fuseseră făcute special
mâinile tale singurul scut ca să stăm desculți unul lângă altul
anti-moarte

98 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019


Lirice

dacă vom mai dormi vreodată pe aceeași chiar din primele 5 minute
canapea extensibilă iar mâna i-a alunecat
undeva mult prea
vineri, 16:49 (mă scoate din minți că nu pot să fiu în interiorul coapsei mele
îngerul tău păzitor) în timp ce degetele de la cealaltă
se țineau prea strâns
nu vreau să mă gândesc cum de ale mele
treci zi de zi pe roşu ca să fie vorba de vreun coşmar
măcar când ne țineam de mână nu ştiam ce să fac pentru că
era ceva cert era o situație atât de jenantă şi ciudată
faptul că tirul mă simțeam de parcă
ne-ar fi lovit pe amândoi mă atingea fratele meu
sincer îți spun iar dimineață când
chiar nu vreau să te văd niciodată am deschis ochii
la ştirile de la ora 5 de pe pro tv şi l-am văzut
şi nu e vorba că dormind lângă mine
sunt hiperprotectivă deşi ne culcaserăm în camere diferite
dar cine este acolo am ştiut că nu are ce căuta acolo
să îți sorteze şosetele
după ce le scoți de la spălat
sau să te atenționeze că duminică, 03:51 (nu vreau să fiu acolo în ziua când
mâncarea frige se întâmplă asta.)
înainte să guşti
nu am încredere în oamenii din jurul tău  când am să trec pe lângă tine în curtea facultății
pentru că lor nici măcar nu le pasă şi o să o ții de mână pe prietena ta
dacă eşti învelit bine cu plapuma mult mai frumoasă decât mine
înainte să te culci micuță cu un zâmbet tare drăguț
doar am să îți fac cu mâna
în cel mai discret şi timid mod cu putință
sâmbătă, 23:10 (despre cum prieteniile dintre un fără ca nimeni din jurul nostru să ştie
băiat şi o fată încep să miroasă urât) ce s-a întâmplat în noaptea aia
din momentul în care
s-a întâmplat când am căzut pe scări în față la profi
ai mei erau plecați și până a doua zi dimineață când
la nu ştiu ce cabană am plecat din apartamentul tău
unde chiar nu am vrut să merg ținându-ne de mână
nu e neapărat că fiind marele nostru secret
sunt eu paranoică sau singurul lucru rămas
interpretez lucrurile greşit pe care îl mai putem avea
pentru că îl cunosc de atâția ani împreună
şi niciodată nu s-a purtat aşa dar tocmai faptul că
dar când m-a pupat pe frunte şi ea mi-ar zâmbi înapoi
în fața pragului de la baie  fără să aibă nici cea mai mică idee
ceva nu s-a simțit în regulă  sau să se gândească
nu ştiu dacă faptul că doar pentru un sfert de secundă
mă gândeam la dungile de pe că nu sunt
cămaşa ta roz sau cel puțin nu am fost
chiar în momentul ăla sau că doar o colegă pentru tine 
îmi dăduse un trandafir ar face întreaga poveste
cu câteva minute înainte să fie ceva ce trebuie
dar treaba aia nu a fost la locul ei ascuns cu orice preț
în special când devenind
ne uitam la un film horror cel mai depravat lucru
cu prietenul lui stând în fotoliul de lângă pe care îl poate face cineva
şi a adormit şi mai ales senzația de murdărie că

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 99


Lirice

mai îndrăznesc să apar în fața ei aşa o prostituată 


la un colț de stradă 
unui client
luni, 14:28 (nu ştiu dacă e început de schizofrenie) şi privirea ei urlând în gol după linişte 
avea un aer familiar 
dar momentul în care emana mirosul stagnant de ciorbă îmbibată-n
mi-ai arătat clădirea aia mare şi pereți
mi-ai pus mâna în jurul taliei ca naftalina care-ți înțeapă toate simțurile
e singura imagine când mă plimb cu 3-ul 
care îmi apare în cap când e o rută moartă
închid ochii să-mi clătesc părul şi autobuzul ăsta o jucărie aruncată la gunoi
ca un program teleshopping pentru că i s-au terminat bateriile
unde e aceeaşi reclamă la nesfârşit aş vrea să îndes 
dar prezentată de fiecare dată tot ce simt pentru tine
cu cea mai mare minuțiozitate şi grijă în sacoşa femeii cu bigudiuri
pentru că nu e doar o înregistrare de pe scaunul din față
dată pe replay să coboare la prima stație
ci e reprodusă perfect și să nu o mai văd
încontinuu niciodată

marți, 10:14 (m-am obişnuit să îmi fie atât de dor și încă mai simt înțepături în picioare de
de tine încât a devenit o necesitate) la liliecii uscați de pe marginea drumului
de pe canapeaua de sub arcurile căreia
dar nu ca spălatul pe dinți au început să scârțâie prematur
sau datul cu deodorant,  toate instinctele mele materne
mai mult ca scorțişoara pe care mi-o pun în cafea o-aud pe maică-mea povestind cu entuziasm
pentru că miroase frumos şi este preferata mea și pot să-i văd ochii sclipind încă din cealaltă
cameră
la ora 10 fără 10 când s-a născut frate-meu
miercuri, 21:15 (primit) anestezista strigând în delir
10 degete la mâini
how’s the cutest human squirrel doing? 10 degete la picioare
ochi nas gură
tot ce vrei
Spovedanie
Aș fi vrut să fi simțit
ştiu că niciodată dar  măcar un sfert din bucuria asta
niciodată  și când m-a avut pe mine.
nu îți zboară gândul la mine
când eşti pe stradă cea mai mare frică sâcâindu-mă
şi nu o lua ca pe un reproş sau  noaptea pe sub plapumă
nu crede că vreau să te pun într-o lumină proastă  copiii mei cu ochii ațintiți în tavan
şi nici nu te acuz de nimic la 5 dimineața când soarele
pentru că ştiu - nu avem începe să se întoarcă de pe o parte pe alta
nicio obligație emoțională  cu lacrimile pe obraji în reluare
oamenii pot  fără să aibă de la mine
face anumite lucruri  o amintire obsesiv-plăcută ceva frumos
fără să însemne  de care să se agațe cu disperare
ceva în zilele în care conștiența
aş vrea doar  doare mai tare decât de obicei
să nu mă mai gândesc atât de mult  ca atunci când
la cum nu te gândeşti deloc la mine mă plimbam cu bunica la Zorile
îi spunea lăcrimând 
pe un ton obosit  și era totul bine

100 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Lirice

Somnul ca preambul

Blanca TRANDAFIR

* somnul meu e cel ales

Mă topesc în străadâncul somnului fără nicio amintire i-am împletit cunună din ramuri de măslin
îmi clădesc „eu sunt”-ul într-o trecere în toate direcțiile  minuscule
“Ia-mă de aici!” îți strig de pe fundul mării
alunecând pe marginile curbe ale  – în somn și numai în somn
coșmarului  întotdeauna găsesc măslini 
dar strigătul meu e doar o stratagemă în cel mai adânc negru –                              
că să-ți simt mâna într-a mea, 
căci, de-aș vrea, aș țopăi singură  apoi
peste marginea coșmarului  mi-am făurit un colier
ca peste gura unui bocal uriaș  din perle electromagnetice
plin cu dulceață de coacăze negre care uneori
îmi servesc drept scară 
Nu mă tem de iminența nebuniei alteori se ascund în gura iubitului
și nici nu mă tem că-ntr-o zi de unde năvălesc herghelii de cai sălbatici
vei adormi ce se afundă-n bulboane în 
și tu sfârcurile mele
– în somnul meu e loc pentru mai multe somnuri,  și-n vintrele mele
pot să le înalț ca pe zmeie iar alteori
sau pot să le îngrop în cenușă,  devin 
orice  mici tartine cu brânză olandeză
vreau  pe care 
pot  alături de un vechi chianti 
să fac le degustăm la cină

Somnul e puterea mea ascunsă facă-se voia Ta! 


Ți-a strigat porumbelul 
de deasupra mării negre
* facă-se voia Ta 
doar 
din toată marea neagra  lasă-mi 
s-a ridicat un porumbel alb somnul

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 101
Lirice

* ni se amestecă pe buze
acum 
Din inimă-mi creste un copac aici
care-și străpunge rădăcinile  vor rămâne mici
cu propriile ramuri crepusculare
tu îmi zâmbești  taine
de departe printre nori abandonate
afară din mine 
n-a mai răsărit nimic
de la ultimul treierat *
rânjește de după coline
amintirea coșmarului Ca pe-o cămașă grea de zale
indiferentă împuțită de atâta purtare
la toamna  dezbrac frica
care moare încet m-aș prăbuși tocmai acum
în frunza rară când greutatea mea 
a copacului  ți-am lepădat-o ție
crescut ca pe un prunc 
din inima mea  neîndulcit la iubire 

mi-era frig
* așa dezbrăcată de frică
nu eram obișnuită să trăiesc fără ea
Umblu somnambulic   se făcuse un gol mare în jurul meu
pe schelele altcuiva  și înlăuntrul meu
calfă nevrednică mă rodea ca o foame
străină îmi e catedrala 
pe care tot sui vino la masa și satură-te
și-mi e tot atât de străină mi-ai spus
iminența căderii                                 dar eu adormisem
de m-aș trezi aș încerca 
în van să mă întorc
dar încercarea mea  *
rămâne suspendată
în începutul gândului Dorm
ce nu va fi să vină-aievea sub liniștea candelabrului mare
pe negri muri și stins
unde aștept 
să închid în urma ta Dorm
porțile somnului ca o pasăre în agonie
sub părul din curte
bucăți mari de lumină 
* se rostogolesc prin vitralii
și cad 
Să ne ucidem visele  pe fața mea
visele noastre                                   precum peste pasărea muribundă
ca niște lehuze perele mustoase și arămii
cărora le-au murit pruncii la sfârșit de august
să le ucidem cu pietre pentru ca liniștea și lumina
așa vom redeveni  devin atât de grele
puri când mori singur
și lucizi
iar lacrimile noastre 
ce

102 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Theatrum

Actorul între vizibil


şi invizibil (3)

Nicolae HAVRILIUC
În dinamica spectacolului, jocul pe scenă de riscurile şi tainele meseriei sale. Reluând acelaşi
sintetizează momente de viaţă, atât în durată, cât şi fragment de text, el de fiecare dată va închide un
în efemer, prin actor, emblemă de proporţie şi măsu- conţinut care, în fond este acelaşi, ia forme diferite
ră. De aceea, spectacolul de teatru nu poate fi conce- de exprimare. Dar el va trebui să se oprească la una
put în absenţa repetiţiilor, deoarece ar dezorganiza dintre forme. Şi asta n-ar fi totul, deoarece actorul
actorul în deprinderea sa esenţială, iar iluzia scenică intră în contact cu situaţia firească a asemănării.
şi-ar pierde pregnanţa. Or, ceea ce defineşte actorul Profilul vizibil şi invizibil al personajului creşte din
în deprinderea sa este spunerea prin mişcare, urma- confruntarea actorului cu modelul întâlnit în text
tă de credibilizarea spunerii prin trăire. Numai că şi apoi reînviorat prin viziunea regiei. Pentru ca în
actorul ştie dinainte modelul său actanţial, fiind pre- cele din urmă personajul, circulând liber în particu-
gătit cu duh, gândire şi sudoare la repetiţii. Aşa că, larul său, să provoace actorul spre a-l încarna prin
în timpul de reprezentare al jocului, „acum şi aici”, datele sale psihice (s-ar spune şi de locomoţie) şi
el se preface de parcă „masca” ar fi al lui împrumu- intelectuale. Odată asemănarea înţeleasă va condu-
tată personajului. Acest „de parcă” delimitează vizi- ce spre ordinea şi linia spectacolului din care nu va
bilul de invizibil şi iluzionează spectatorul prin „fa- lipsi proporţia. De aici decurge un alt aspect. Logi-
cerea” de pe scenă ce apare autentică, verosimilă şi ca artei se-ntemeiază pe metaforă, dar nu-i departe
cu efect emoţional. Sunt spectacole bine alcătuite în de logica ştiinţei. Potrivit lui Noica, metafora „este
structura lor, cu elemente de intransigenţă interioa- o proporţie ascunsă”, adică „se pun în joc egalităţi
ră ale personajului, cu relaţii de strictă comunicare de rapoarte” (Scrisori despre logica lui Hermes, 1986.
între personaje, dar care nu admit să răsufle nicio p.14).
subtilitate de construcţie sau măcar vreo abatere de Aflat între cele trei „impulsuri” creatoare,
la regulă, deci, din prea multă elaborare, plasează venite din text, din cuvântul regiei şi din propria
efectul scenic într-un imprecis punct de contact cu fiinţă, actorul va trebui să dovedească în lucrarea
exteriorul. Iar spectatorul, fiind convins că a asistat scenică pricepere şi chibzuinţă. „Să aibă, spune Di-
la o bijuterie de imagine, pleacă, totuşi, nemulţumit. derot, spirit pătrunzător, dar niciun pic de sensibili-
Sentimentul de zgâriere pe suflet sau pe creier, ce tate, să stăpânească arta de a imita orice, dovedind
încearcă spectatorul, are motivaţie în neputinţa sa aceeaşi iscusinţă pentru toate tipurile de caracter şi
de a fi „configurat” un personaj care să-i aparţină, de roluri.” (Paradox despre actor, 2010, p. 35). Ab-
după cele văzute pe scenă. Faptul demonstrează că senţa sensibilităţii, la care îndeamnă Diderot, face
între imaginarul creatorului de pe scenă şi imagina- trimitere la fazele de început ale construirii perso-
rul spectatorului din sală ceva s-a interpus şi a barat najului în contextul jocului. Şi apoi absenţa sensibi-
comunicarea. Altfel spus, acel „dans”, între actor şi lităţii ar condamna spectacolul să fie acelaşi la toate
spectator, care să-i dea acestuia din urmă impresia reprezentaţiile şi ar împiedica actorul să fie mereu
unei relaţii cu sine însuşi, nu funcţionează. altul şi să tindă către ceva.
Când intră în repetiţii, actorul se-ncarcă După felul cum va reuşi actorul să ţină în

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 103
Theatrum

echilibru cele trei „impulsuri” creatoare, stăpânin- actorie şi teatru, 2012, p. 107–108). Dar semnul lu-
du-se pe sine, păstrând proporţia între sensibil şi minos ce răzbate din afirmaţia lui Brook şi care se
cerebral şi aşezând în personajul său un particular preumblă în jurul unui punct, deocamdată nedefi-
din natura umană, va ajunge la un stil de interpre- nit, însă tinzând să capete o direcţie, este că epocile
tare. Iar din căutarea sa neîntreruptă prin ungherele anterioare de teatru par consumate, generând, pe
neumblate ale firii şi gândirii omului se prefigurează alocuri, mult artificial din lipsă de suport uman
forme noi de joc şi de creaţie. Fiind relativitate, tea- adecvat formelor actuale în devenire, că adaptările
trul se cere mereu reinventat. Construcţiile scenice şi experimentele se arată insuficiente vremurilor de
gândite în afara modelelor împing teatrul spre alte azi, cuprinse de alte ritmuri şi alte respirări. Omul
paradigme, ca dintr-o nevoie de stabilitate a înnoi- prezentului este încercat de alte motive şi teme ale
rilor. Apare, deci, o nouă pătrundere a actorului în existenţei, unele îl însoţesc în imediat, altele se pre-
cuvântul textului, cu suflu revigorat şi dăltuitor de figurează la orizont: atacul cibernetic, încălzirea
stări, după ce s-a debarasat de limite ca într-un exer- globală, terorismul, imigraţia şi dezrădăcinarea,
ciţiu de el însuşi probat. noua ordine lumească, mutaţii în câmpuri ale logi-
Chemarea lui Peter Brook, „Să mergem cii şi-n fiinţa omului, parteneriatul cu tehnologia,
într-o direcţie cu totul nouă, să lăsăm în urmă toa- modificări în formatul timpului etc... etc. La întâl-
tă structura imagistică din trecut”, porneşte de la nirea cu teatrul, alcătuirea vieţii, intrând pe o di-
înţelesul că „arta teatrului trebuie să aibă o faţe- recţie, intră în atingere cu o sursă de energie ce-i dă
tă a vieţii de zi cu zi – poveşti, situaţii, teme, toate un sens, de a face binele şi de a îmblânzi răul. Exca-
trebuie să fie recognoscibile, pentru că omul este, vările în „cum”, adică o mai departe preumblare în
întâi de toate, interesat de viaţa pe care o trăieşte. metodă şi regulă, însoţite de principiile moralei în
Arta teatrului trebuie să aibă, de asemenea, o sub- schimbare, deschid căi de urmat pentru vremurile
stanţă şi un sens.” (Fără secrete – Gânduri despre viitoare în comunitatea viaţă-teatru.

104 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Noua carte semnată de Dumitru Simion,
intitulată cât se poate de sugestiv Povestiri cu epo-
leți, apărută anul acesta, la editura ieșeană Timpul,
Recenzii
este o culegere de narațiuni memorialistice. Astfel,
autorul reușește să scoată din anumite biografeme
veritabile pagini de proză. Practic, Dumitru Simi-
on, înzestrat cu o irepresibilă chemare pentru po-
veste, dar și cu simț pentru detaliu, scoate din con-
text, decupează din realitate anumite întâmplări
trăite pe care le relatează cu vervă și savoare.
Dumitru Simion,
Volumul include atât povestiri tragice,
dar și unele marcate de un umor cazon, specific
Povestiri cu epoleţi
lumii pe care o descrie autorul. De precizat faptul
că Dumitru Simion își împarte cartea pe cicluri de
povestiri intitulate în felul următor: Agenda cu pri-
eteni, Bestiar cazon, Povestiri cu epoleți.
Emilian Marcu, prefațatorul cărții de
față, utilizând tot un termen cazon, își intitluează
cuvântul înainte Lăsarea la vatră a amintirilor. Și Alexandru Ovidiu VINTILĂ
are dreptate, Dumitru Simion cam asta face. Sim-
cât să depene amintiri. Așa se explică, probabil, și
te nevoia să împărtășească din zestrea însemnată
sinceritatea debordantă de care nu poți să faci abs-
de amintiri pe care a adunat-o. Și o face într-un fel
tracție și pe care o decelezi ușor în momentul în
anume, cu real talent.
care lecturezi cartea.
Și încă un aspect, Dumitru Simion are ca-
În tot cazul, povestirile lui Dumitru Simi-
pacitatea de a reda cu o acuratețe specifică latura
on sunt captivante, au miez și prospețime, oferind
emoțional-umană a personajelor sale, iar punerea
cititorilor o lectură comodă, de plăcere. Oricum,
lor în scenă o face în chip articulat, fără nici un fel
autorul explorează realul cu abilitate, construind
de disonanțe.
cu dezinvoltură o proză care interesează nu doar
Dincolo de orice discuții care se vor isca
pe cei care au trăit întâmplările din carte, ci și pe
sau nu pe marginea acestui volum, este limpede că
cititorul din afară, care nu cunoaște absolut deloc
Povestiri cu epoleți este o scriitură prin excelență
mediul cazon, spațiu de desfășurare al Povestirilor
trăită, alcătuită din crâmpeie de viață autentică,
cu epoleți.
practic, ne este redată „realitatea așa cum este ea”,
Una peste alta, de reținut că autorul ştie să
cu bune și rele, aspră sau, uneori, amuzantă. Ori-
dea semnificație unor anumite
cum, cartea te prinde, iar per-
stări de spirit, pe care le descrie
sonajele de un pitoresc intens
în cuvinte relativ puține. Din
te fac să le urmezi citind până
propoziții aparent banale, Du-
la capăt cu interes povestirea
mitru Simion reușește să creeze
respectivă.
epic.
Ar mai fi de subliniat
Tonul întregii cărți
și faptul că autorul știe să facă
este unul firesc, naturalețea fi-
din banal, din locuri comune,
ind o constantă a scriiturii sale.
literatură, proză care captează
Și acest aspect, deloc de negli-
interesul potențialilor cititori.
jat, atrage cititorul.
Și ceea ce este mai important,
Fără doar și poate, Po-
Dumitru Simion are capacita-
vestiri cu epoleți este un volum
tea să lase în urmă balastul, nu
omogen, scris de un condei lu-
își încarcă excesiv proza cu tot
cid și, în același timp, proble-
felul de tropi, ci scrie curat, de
matizant. Mai mult, ecoul nos-
unde curgerea fără sincope a
talgiei se simte pe tot parcursul
narațiunii sale. În fond, cartea
cărții între copertele căreia un
se adresează publicului larg,
întreg univers, redat cu acura-
fără pretenții deosebite. Auto-
tețe, așteaptă să fie descoperit
rul nu vrea altceva să facă de-
de cititori.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 105
Proză

Foamea
dă pe de-a dreptu’…
– Decembrie 1989 –

Dumitru IUREA
Între timp vacanța școlarilor s-a terminat participe și ceilalți, iar cine nu era prezent, la sfârși-
și au reînceput cursurile. Cu profesorul Zbranca, tul lunii, era penalizat cu minus 10% pe ședință lip-
Dim nu s-a mai întâlnit. să. În luna noiembrie 1989, foarte mulți muncitori
În luna octombrie, 1989, de ziua lui, Dim s-au trezit cu salariile diminuate și cu 40%.
a fost chemat la comisariatul militar, unde a făcut Prin locurile aglomerate din oraș și-au fă-
o vizită medicală, i s-au luat măsuri pentru haine, cut apariția patrule mixte, din milițieni și soldați,
bocanci și timp de o săptămână a urmat un curs de iar în jurul instituțiilor de stat s-au înființat posturi
reinițiere cu noile arme și multe alte lucruri. Pro- fixe de santinelă formate din tineri muncitori care
fesorul avea dreptate, se gândea el, fără să-i spună și-au făcut stagiul militar și activau la gărzile patri-
Anei sau copiilor că s-ar putea să fie încorporat în otice.
caz de nevoie. În decembrie 1989, cu camioane ale ar-
Vizita lui Gorbaciov la București era pre- matei, au fost aduse și la uzină arme, haine militare
zentată în presă, la radio și televiziune, ca pe cea și lăzi cu muniție, iar vestea s-a răspândit în toată
mai mare realizare a politicii românești în relația cu uzina. Cei care ascultau posturile de radio și tele-
U.R.S.S. pentru contiunarea construirii comunis- vizine românești spuneau că vin teroriștii, lucru ce
mului. În realitate, lucrurile stăteau cu totul altfel. era specificat și în ședințele de partid, iar cei care
La postul de radio Europa Liberă, pe care ascultau Europa Liberă, mai puțini dar mai bine
mulți oameni îl ascultau seară de seară, după ora informați, spunea că vin rușii sau că teroriștii sînt
22,00, informațiile erau diferite. Gorbaciov s-ar fi deja printre noi, trebuie doar să-i descoperim!
întors la Moscova nemulțumit de întrevederea cu În ziua de 11 decembrie, luni, la ora 5,00
Ceaușescu, întrucât acesta i-ar fi refuzat anumite dimineața, Dim a plecat de acasă la lucru, în fabri-
propuneri de politică internă și externă. Iar prin că. Era schimbul unu. Până să ajungă la stația de
locurile aglomerate din oraș, lumea discuta des- autobuz, a fost legitimat de trei ori de către patru-
pre acest fapt. Pe fețele lor se citea o nemulumire, le mixte, cu care lumea începea să se obișnuiască.
o frustrare, o neputință cauzate în special de lipsa Când a intrat pe poarta uzinei, a fost informat să
alimentelor și a modului cum erau respectați de cei se prezinte la biroul de documente secrete pentru
ajunși pe funcții înalte, cu salarii mari, în special a primi haine militare și armă, fiind obligat să se
în politică, propovăduind marile realizări ale co- echipeze imediat și să meargă în secție, la locul de
mu-nismului, uitând total de muncitorii și țăranii muncă.
care munceau de dimineață până seara în condiții Același fapt s-a petrecut și cu ceilalți mun-
grele și pentru niște salarii cu care nu putea să-și citori.
rezolve problemele din familie de la o lună la alta. La ora 7,00, când trebuia să înceapă pro-
La uzină, ședințele de partid, după termi- gramul de lucru, un grup de ofițeri ai armatei ro-
narea programului, au devenit tot mai dese. Ba mai mâne, acompaniați de director, de secretarul de
mult, pe lângă membrii de partid, erau obligați să partid, cu funcții ce nu aveau nici o legătură cu pro-

106 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Proză

ducția sau cu armata, au început să le vorbească pe rat de radio, ascultat Europa Liberă, unde aflau cele
rând, despre jertfă, despre patriotism, despre gloria mai noi informații.
Partidului Comunist Român, în frunte cu Nicolae În ciuda tuturor problemelor din țară,
Ceaușescu. Pe fețele lor se vedea îngrijorare și frică, Ceaușescu a plecat în vizită în Iran, fiind sigur că
pentru că au dat arme și muniție celor de care și-au cei din guvern vor rezolva chestiunile ivite la Ti-
bătut joc și i-au subestimat în cursul anilor. Vorba mișoara, ignorând întru totul poporul și sărăcia în
din bătrâni: Dă, Doamne, arma pe mâna prostului! care trăia. În acest condiții de instabilitate, în sea-
Cel mai afectat părea a fi secretarul de par- ra zile de 20 decembrie 1989, Dim intra în tură, în
tid care a hotărît să restituie banii celor penalizați în schimbul trei. Se uită în frigider să-și ia un mic cpa-
ultimele trei luni, pentru că nu au vrut să participe chețel cu mâncare și, când a văzut că nu prea are ce,
la ședințele de partid. În fond, le-a dat ceea ce li s-a l-a închis la loc și a rugat-o pe Ana să nu meragă
luat pe nedrept! Cu asemenea mișcare mizerabilă la lucru până nu se întoarce el și să nu lase copiii
a reușit să șteargă o parte din ura ce mocnea în su- singuri în casă.
fletul celor care în acele momemnte se aflau înar- – Au uitat să-ți spun. Săptămâna asta nu
mați în fața lui. Cu o voce tremurândă a început să lucrez. Secția s-a închis, i-a spus ea, oarecum mul-
vorbească, înșirând cuvinte fără noimă. Omul era țumită că pleacă fără mâncare la lucru, afișând un
pierdut total. zâmbet dezgustător.
Observând acest fapt, cei care îl însoțeau – Nu mi-ai spus, dar nu-i nimic. Să stai
l-au oprit și, punând totul pe seama situației grave acasă cu copiii. De rest o să mă ocup eu!
ce se prefigura în viitor, l-au îndepărtat din zonă, Profitând de faptul că din pricina unei mă-
întrucât muncitorii au început să pună întrebări sele cariate i se umflase partea stângă a obrazului,
delicate despre lipsa alimentelor, despre condițiile deformându-i complet vizajul, când a ajuns la uzină
grele de muncă, deoarece în turnătorie, pentru a se a predat ținut militară, refuzând să mai ia arma și
face econo-mie de energie electrică, a fost oprit sis- muniția pe motiv că este bolnav.
temul de ventilație și de încălzire pentru perioada Covalschi, cel care lega și el ploile pe la
de iarnă. Fapt ce ducea la înghețarea conductelor de biroul de documente secrete, i-a înapoiat hainele,
apă de la sistemul de răcire al cuptoarelor și fisura- aducându-i aminte de jurământul militar. După câ-
rea acestora în momente nu tocmai potrivite. teva minute de discuții, ce riscau să devină intermi-
În acea săptămână oamenii n-au mai nabile și fiind amenințat cu tribunalul militar, Dim
muncit ca înainte. Un iz de revoltă plutea în aer și i-a spus clar:
relația cu cei din conducere se deteriora câte puțin – Văd că nu vrei să înțelegi că sînt bolnav.
în fiecare zi, iar faptul că într-o noapte a fost spart Nu refuz nici haina și nici arma. Le iau și primul
magazinul alimentar din incinta fabricii i-a pus pe terorist care ești tu o te împușc fără nici o somație și
gânduri pe toți ștabii cu cravată. Au fost luate ali- nici un regret. Apoi vor urma și alții. De trântori ca
mente ce nu erau puse în vânzare, iar anchetele au tine e plină fabrica!
rămas fără nici un rezultat, întrucât vânzătoarele au După ce s-au adunat mai mulți munci-
declarat gardienilor la terminarea programului că tori lângă ei, care i-au luat partea lui Dim ce voia
magazinul este gol! să meargă la urgență la spital, pentru a i se face o
Oamenii vorbeau la telefon cu rudele lor incizie, Covalschi a cedat și a semnat de primirea
de prin orașele mari, unde situația era mult mai armei, a muniției și a hainelor militare.
gravă. Informația că în Timișoara populația s-a re- Din zona insdustrială până la spital și apoi
voltat s-a răspândit repede. Faptul că orașul a fost până în cartierul Obcini, unde locuia Dim, erau
consemnat și revolta înăbușită cu ajutorul armatei peste trei km de mers pe jos. Și era trecut de miezul
dotate cu fel de fel de mașini, cu tunuri de apă, chiar nopții, iar autobuzele nu mai circulau.
și cu tancuri, iar că soldații au tras cu gloanțe îm- Trebuia să meargă pe jos. Era hotărît să
potriva manifes-tanților, omorând tot ce le ieșise în ajungă la spital, durerea devenea insuportabilă.
cale – femei, copii, tineri și bătrâni – a stârnit un val Fără să știe de ce, a intrat în secție și din dulapul de
de furie în rândul muncitorilor din zona industrială scule a luat un levier pe care-l făcuse la forjă pen-
a Sucevei. tru un prieten. L-a pus într-o geantă goală aflată în
În uzina unde lucra Dim, puțini oameni dulap, a ieșit pe poartă fără să-l intereseze părerile
mai ascultau de ordinele date de șefi. Ei veneau la celor întâlniți în cale.
lucru, făceau prezență, apoi dispăreau în grupuri Cu geanta pe umăr a pornit pe jos către
mici. Se ascundeau în cele mai năstrușnice locuri spital. Pe drum s-a întâlnit cu trei patrule mixte și,
din jurul uzinei și, lipiți cu urechile de câte un apa- fiind recunoscut de militarii de la gărzile patrioti-

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 107
Proză

ce, nu l-au mai legitimat nimeni, l-au lăsat să mearg greșeală a dat peste niște sacoșe de rafie foarte re-
mai departe spre spital, cu toate că persoanele civile zistente, a încărcat încă două cu tot ce i-a căzut la
aveau interdicție să circule noaptea pe stradă. îndemână, a ieșit afară și a dosit totul sub un mor-
Când a ajuns în dreptul restaurantului mane de frunze uscate, ce se găsea într-un colț al
„Rapid”, fără să vrea a trecut strada și s-a trezit în curții, nu departe de poartă. Cu mâinile în buzuna-
fața magazinului celor de la partid, în care cu ani re a plecat la spital, unde un doctor i-a făcut incizie
în urmă, profitând de neatenția paznicilor, a intrat la infecția măselei, inundându-i gura cu puroi și
fără să vrea pentru că pe perete era un afiș mare cu sânge, provocându-i o senzaie de vomă.
inscripția „Biblioteca Partidului Comunist Român”. Era ora 2 și 20 de minute. Tot pe jos s-a
Această bibliotecă era amplasată într-o veche casă întors la uzină, unde s-a întâlnit cu Covalschi, care,
boierească, pe lângă care el a trecut adeseori, pu- foarte prietenos, i-a spus să meargă acasă și să-și
nându-și mereu întrebarea: De ce aici au făcut bi- trateze infecția cu ceai de mușețel.
blioteca și nu într-un spațiu mai mare? La ora 4,00 Dim s-a întors în oraș cu pri-
Cu gândul să caute o carte interesantă, a mul autobuz. În treacăt s-a oprit la ...bibliotecă, a
intrat. Și surpriza i-a fost grozavă, când, în loc de luat geanta pe umăr și o plasă în mână și imediat,
rafturi cu cărți, a văzut congelatoare cu tot felul de printre blocuri, a ajuns într-o stație de unde a luat
produse. A coborît la subsol, era la fel. În plus, acolo un alt autobuz ce l-a dus până aproape de casă. Ști-
a văzut tot felul de băuturi și butoiașe mici cu vin. ind-o pe Ana cât e de periculoasă, a preferat să as-
Când a fost observat de o ...tovarășă, aceasta a înce- cundă totul la subsolul blocului, unde, împreună cu
put să țipe, iar paznicii au venit imediat și l-au scos profesorul Zbranca, a făcut o boxă pentru a păstra
afară, spunându-i să uite ce-a văzut înăuntru, altfel alimente pe timp de iarnă. Pe loc s-a hotărît să nu
va avea necazuri. Dar ocupat cu alte probleme, Dim intre în casă și s-a întors în oraș, știind că lumea
a uitat total aceste evenimente ce i-au lăsat un gust urma să se strângă în fața comitatelui județean de
amar în suflet. partid pentru a protesta și a se solidariza cu cei din
Acum, după mulți ani de zile, se afla din Timișoara. Ca prin minune, obrazul i s-a dezum-
nou în fața acelei biblioteci. Amintirile din trecut flat și până a începe trata-mentul cu ceai demușețel,
și frigiderul gol de astăzi l-au făcut să reacțione- după sfaturile lui Covalschi, și până a se aduna lu-
ze diferit de modul lui obișnuit de a gândi. Poar- mea la manifestație, a intrat în barul deschis non-
ta părea deschisă. S-a uitat în toate părțile. Nu era stop lângă stadionul Areni, unde lucra un prieten
nimeni prin preajmă. A împins poarta și pe lângă de-al său, hotărît să-și ...magnetizeze măseaua.
gardul viu ce depășea înălțimea unui om, s-a furișat Timpul a trecut repede, măseau s-a mag-
în interiorul curții, s-a apropiat de ușa de la intra- netizat, iar când au început ostilitățile în oraș, Dim
rea, care era încuiată din exterior cu un lacăt mare, era în formă. Împreună cu alți prieteni, pe care
prins în două belciuge. A scos levierul din geantă și, nu-i dureau măselele dar erau bine magnetizați, au
dintr-o singură încercare, lacătul a cedat fără nici mers spre locul manifestației. Patrule de milițieni în
un zgomot. formație ad-hoc priveau fără să intervină. De prin
Dar din stradă s-au auzit pași. Dim s-a re- fabrici și uzine, oamenii plecau și se alăturau ma-
tras repede între arbuștii din gardul viu, unde era nifestanților, care au intrat în clădirea comitetului
protejat de întuneric. Se uită în stradă, era o patrulă. județean de partid, căutându-i pe funcționarii care
Când au ajuns aproape de el, unul ce părea a fi șeful au dispărut, parcă au intrat în pământ!
lor, le-a spus: Dintr-o dată, lângă Dim a apărut profeso-
– Băieți, am un loc bun de dormit aici rul Zbranca:
aproape. Ar fi bine să ne odihnim puțin. Nu vedeți – Aici erai? Știi că Ceaușescu a fugit?
că la oameni le este frică și nu circulă noaptea. Și- – Nu știu. Era în Iran.
apoi, mâine eu am treabă. Nu vreau să fiu obosit. – A venit astă noapte. A încercat să le vor-
– Bine zici, șefu’! Ți-a ieșit un porombel bească bucureștenilor și totul s-a transformat într-o
din gură, a completat altul. revoltă. Au băgat tancuri, armata trage în toate păr-
Ascuns în boscheți, Dim s-a bucurat de țile. Sînt mulți morți și răniți. Hai să-ți dau o cafea
hotărîrea lor și după cinci minute, tot cu levierul a la mine acasă, că ești obosit. Sînt cu mașina și reve-
forțat și ușa care nu i-a pus probleme, iar în câteva nim repede.
clipe a fost în interiorul bibliotecii printre galanta- – Merg dar am de luat un bagaj de lângă
rele pline cu de toate. Ajutat de lumina ce pătrun- restaurantul „Rapid”.
dea din exterior prin ferestre, calm și fără zgomot, – Hai să-l luăm.
Dim a încărcat geanta numai cu salam de Sibiu. Din Fuga lui Ceaușescu a scos în stradă foarte

108 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Proză

multă lume. Mașina înainta foarte greu. Când au Mergând spre casă, Dim i-a povestit ce
ajuns în fața bibliotecii, au văzut cum oamenii ie- noapte agitată a avut. Când au ajuns acasă, i-a găsit
șeau din interior cu plasele pline. Unii aveau numai pe copii singuri, întrucât Ana a plecat de dimineață
alimente, alții numai sticle cu băutură, iar câțiva cu primul tren la Verești.
mai voinici duceau în spate butoiașe cu vin, pe care Din boxă Dim a adus în casă geanta și
Dim le-a văzut în acea noapte. plasa cu bucatele capturate, a pus totul în frigider,
– Opriți, domnule profesor. Mă duc să iau care, deși era destul de mare, pentru prima dată se
și eu ceva! vedea plin. A dat copiilor să mânânce și, pentru ca
– Du-te, dar nu cred că mai găsești ceva. Dim să nu lase copiii singuri, profesorul a coborît
Azi, cantina partidului a fost total devastată, iar aici la etajul unu, cu ibricul de cafea în apartamentul lui
eu credeam că este chiar o bibliotecă, nu magazin Dim. Instalați în fața televizorului, priveau îngro-
alimentar. ziți imaginile transmise din București, unde situația
Fără să mai zăbovească, Dim a dispărut se agrava deoarece numărul morților și al răniților
în interior, unde, în fața galantarelor și a vitrinelor, creștea din oră în oră.
erau adevărate lupte între oameni, fiecare voia să Între timp și-a făcut apariția și Ana, care,
apuce cât mai multe produse, indiferent de ce fel. de cum a intrat pe ușă, a început să bombăneasscă
Fără să se amestece în aglomerație, Dim din gură că lumea s-a prostit cu totul și că, din ca-
se îndrepta către ieșire, moment în care cineva l-a uza celor ce se întâmplă, autobuzele și trenurile nu
strigat: mai circulă normal.
– Dim, tu nu ai luat nimic? Fără să ia în seamă afirmațiile ei, Dim i-a
Când a întors capul, l-a văzut pe Dorel, un zis:
prieten de la un atelier, cu nu mai puțin de patru – Ți-am spus să nu pleci de-acasă?
navete de băutură, două cu vin și două cu coniac. – Mi-am făcut griji de cei de la Verești.
– Nu, Dorel. Am ajuns prea târziu. Dar, Sînt părinții mei! a răspuns ea cu ton ridicat.
după cum văd eu, ție Dumnezeu ți-a pus mâna în – În Verești ei nu erau singuri. Nu sînt așa
cap, om te-a făcut. de bătrâni și mai sînt și alții din familie pe lângă
Dorel s-a oprit: ei. Pe când copiii tăi erau singuri și închiși în casă.
– Ai văzut de unde își făceau cumpărături- La ei nu te-ai gândit? Am impresia că tu nu reali-
le hoții ăștia? De aceea nimeni nu-i vedea la coadă zezi ceea ce faci. Nu gândești deloc! i-a spus Dim și
prin oraș, pe la magazine. Aveau aici totul și încă mai pentru a evita o discuție fără sfârșit și fără de rost,
ieftin! Ține și tu ceva, Dim, că ești băiat bun! a spus a ieșit din casă cu profesorul și cu mașina au mai
Dorel dându-i două stice de vin și două de coniac. făcut câteva tururi prin oraș, unde, odată cu lăsarea
Dim a luat sticlele, a aruncat o privire spre serii, oamenii s-au retras pe la casele lor, urmărind
movila de frunze din colțul curții, a văzut că sînt la televizor evenimentele.
nemișcate și i-a spus lui Dorel: A doua zi, Dim a trecut pe la uzină să vadă
– Așteaptă-mă peste drum, am și eu ceva ce mai este nou. Acolo a aflat că cei ce au pătruns
pentru tine! în comitetul județean de partid au furat totul din
A dus sticlele în mașina profesorului, apoi interior: scaune, covoare, perdele, frigidere pline cu
din boscheții din grămada cu frunze a scos plasa de toate, iar prin sertarele unor birouri au găsit și
plină cu salam, costiță și alte produse alimentare, pistoale. Totul a dispărut fără urmă și fără ca miliția
sub privirile nedumerite ale celor din jur. A golit să intervină.
jumătate din conținut în portbagajul mașinii, iar Câteva zile mai târziu, când s-a reluat lu-
restul i l-a dat lui Dorel care era și el oarecum mul- crul, foștii activiști de partid, care, cu ceva timp în
țumit de captură, continuând să înjure și să batjoco- urmă, tunau și fulgerau împotriva muncitorilor, în
rească, iubiții conducători ai partidului. numele partidului comunist, erau greu de găsit. Dar
În mașină, profesorul Zbranca îl întrebă nu peste multă vreme, au trecut de partea așa-zișilor
oarecum supărat: revoluționari, pătrându-și funcțiile și obiectivele, și
– Nu știu și nu mă interesează de unde ai unul câte unul apăreau la intrevale ca niște cățeluși
avut acea plasă plină, dar te întreb de ce nu ai oprit cu coada între picioare, fugăriți de la măcelărie.
mai mult pentru tine? Sau copiii tăi nu mânâncă sa- Asta a fost revoluția de la Suceava, pe care
lam? a văzut-o Dim, moment în care, prin jocurile ha-
– Mânâncă, domnule profesor. Din port- zardului, a furat pentru prima dată în viață, mân-
bagaj eu am să iau o sticlă de vin și una de coniac, care pentru copiii săi din... biblioteca partidului
restul este al dvs. Pentru copii am destul. comunist român!

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 109
Proză

Poveste eroică

Horea PORUMB
Sunt mama lui Gelu – numele lui vine de la cerea Nistrului, despre Crimeea, despre submari-
Eugen. E băiatul meu cel mare. nul nostru care, pitit pe fund, a aşteptat momentul
(Femeia care vorbeşte e mică de stat, însă propice să pornească atacul asupra portului Odessa.
aprigă în priviri). A țesut de aici o „poveste eroică” despre pilotul şi
Moşu’, tatăl meu, avocat cunoscut şi bun echipajul submarinului, care şi-au impus muțenie şi
patriot, era deja în lagăr pe vremea când eu înce- care au stat cu răbdare, cu vasul lipit pe fundul apei
peam să pun întrebări despre ceea ce vedeam în jur. zile în şir, până ce vapoarele care-l căutau, la supra-
Am fost cea mai mică între frați, alături de trei băieți. față, au crezut că a plecat. În cele din urmă a lansat
Ajunseserăm la mare sărăcie. Mămi, maică-mea, că- încărcătura de explozibil ce a distrus portul rusesc.
reia, după ce tata fusese închis, nu i s-a dat voie să Răbdarea, ca formă de eroism.
termine studiile de medicină, ne-a pasat pe fiecare la Nicio clipă nu s-a întrebat unde se petrecu-
câte o rudă. Aşa se face că eu am crescut la un unchi se, de fapt, acțiunea.
de la țară. Spre seară, îl chestionez dacă şi-a făcut lec-
Sunt focoasă de fire, pentru că am crescut ţia.
luptând şi purtând stigmatul condamnării, cu tata „Hai să văd”, zic eu, inspirată.
închis şi mama scoasă pe tuşă. Citesc.
În lagăr, tata s-a „specializat” în construcţii. Fac ochii mari.
Ulterior, el singur a conceput şi zidit casa în care Înghit cu efort.
stăm acum, pe vârf de deal, în Becaşul Clujului. Aplec bărbia.
Ca deţinut politic, el cunoscuse miniştri, ofiţeri, Trag aer în piept.
oameni de cultură, dar şi meseriaşi, țărani, ba chiar Îi spun îngrijorată:
şi țigani, care fuseseră cei mai buni dintre cei buni în „Dragul mamei, tu nu poţi scrie aşa ceva, o
domeniile lor de specializare – aceştia fuseseră ve- să înţelegi mai târziu de ce.”
ritabila „elită” a țării, de aceea au trebuit să dispară, M-am pus pe lucru. Ora se făcuse târzie şi
căci regimul nu avea nevoie de valori. mă mai străduiam încă să-i fac tema. Mă consulta-
Eroi... sem cu Mămi şi Moşu’, cel recent ieşit la lumină. În
Despre eroism e vorba şi în întâmplarea ce cele din urmă i-am dat-o s-o transcrie, ca să fie de
urmează. mâna lui, şi am putut merge la culcare.
S-a petrecut mai târziu, când Moşu’ reve-
nise deja din închisoare, iar Gelu era într-una din După câţiva ani, nu mai era foarte grav să-i
clasele gimnaziale. Avea ca temă de casă, la română, critici pe ruşi. În plus, Gelu învățase şi el să-şi mai
să scrie o „poveste eroică”. ţină gura. Totuşi, odată, la ora de istorie, nu s-a putut
Nu ştiu cum a ajuns să citească despre tre- abține să nu plaseze o vorbă mucalită despre „Con-

110 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Proză

ducătorul iubit”. Polonia, într-adevăr, şi ei, pe la est, după două săp-


A fost dus la director. tămâni. Eram prinşi din două părți ca într-un cleşte.
Am fost chemaţi la şcoală, părinţii, amân- Singura frontieră liberă era cu România, cu care ne
doi. învecinam la data aceea. Norocul nostru a fost că ro-
Ni s-a relatat cu gravitate exprimarea lui mânii au ținut-o larg deschisă. Pe acolo s-au scurs
infamantă. refugiații polonezi, mai întâi în România, ca apoi să
„Dar nu-i aşa?”, zic eu. se răspândească în lume. Membrii guvernului ţării
„Ba nu, că a spus-o în batjocură.” noastre fugiseră din țară cu avionul, lăsându-ne de
„De unde ştiţi că n-a spus ce credea?”, lan- capul nostru. În refugiu, ai mei au stat un timp la o
sez, dându-mi seama că jucam ultima mea carte. familie din Cluj şi mi-au povestit multe despre ora-
Să-i fi văzut pe ceilalți cum priveau în jos şul care atunci fremăta de viaţă. Am vrut să cunosc
şi tăceau mâlc! şi eu acele locuri. Şi pe români…
Izbândisem.
Omul mai avea de povestit despre o altă
… După ani şi ani, copiii noștri s-au insta- inexactitate din cărțile de istorie. Era băiat de vreo
lat în Canada. Nepoţilor mei li se impune la şcoală 10 - 11 ani, în clasă primară, când fusese surprins de
„gândirea unică”. Din păcate, la limbajul „politically bunic răsfoind una din acele cărticele de îndoctri-
correct” nu vibrez şi nu mai sunt în stare să-i ajut! nare stalinistă antifascistă, destinată copiilor. Scria
acolo despre uciderea ofițerilor polonezi, la Katyn,
de către nemți, în 1941.
Bunicul „Nu a fost în 1941, ci în iarna lui 1939 şi
care a fugit de la Katyn primăvara lui 1940!”, îi spune bunicul, care aruncase
o privire. „Știu precis, pentru că am reuşit să scap cu
„... în regimul comunist binele poate fi rea- viaţă. Deşi eram legat la mâini, am izbutit să sar din
lizat numai întîmplător, pe căi ocolite, ocolite şi trenul care ne ducea la pieire. Pe atunci, acolo nu
nelegale, nelegale adică neconforme cu principi- erau nemți, ci stăpâneau ruşii. Ruşii i-au omorât pe
ile, prin urmare neprincipiale.” ofițerii noştri!”, se oţărî bătrânul.
(N. Steinhardt, „Jurnalul fericirii”) Au trecut nişte ani. La şcoală se reiau lec-
țiile de istorie la un alt nivel. Iar vine vorba despre
- Am fost, şi eu, la Cluj. Cunosc bine ora- Katyn. Băiatul ridica mâna:
şul. „E o greşeală în carte. Evenimentele de la
Omul avea categoric chef de vorbă. Katyn au fost în 1939”.
Capul uriaş, plete albe de haiduc, corp ma- Pauză de gândire.
siv, dar totuşi sportiv. Mi-i închipuisem pe polonezi „Nu se poate. Tu de unde ştii?”
supli şi distinşi. Acesta era însă un uriaş impozant, „Mi-a spus bunicul.”
îmi amintea de un urs grizzly. Ora se suspendă. Copiii primesc pauză şi
- Vă dau o sută de dolari dacă îmi ghiciți năvălesc zgomotoşi în curtea şcolii. El e dus la di-
vârsta. recțiune. Repetă ceea ce ştia. Profesoara ridică din
Nu am ghicit-o. Începe să povestească fără umeri, cu o privire întrebătoare. Directorul face un
să-l rugăm. semn: i se permite să plece. Acasă povesteşte părin-
- Cu ani în urmă, am fost în vacanţă în Ro- ţilor întâmplarea. Tata, care nu mai fuma de câțiva
mânia, pe Litoralul Mării Negre, aşa cum se mergea ani, se ridică şi aprinde țigară după ţigară. Mama
într-o vreme de la noi, căci erau puţine destinaţiile plânge.
unde ne era îngăduit să călătorim. Femeile se duceau A doua zi, băiatul e luat de acasă şi dus la
şi singure – iar acolo îşi făceau de lucru cu bărbați, secție.
chiar şi cu țigani. Eu am avut însă un alt obiectiv. „Cine ți-a spus?”
Plecam pe urma părinților mei. Pentru noi, Războ- „Bunicul.”
iul a început în septembrie 1939, nu în 1941, cum „Unde e bunicul?”
scrie în cărțile de istorie ruseşti. Nemții au intrat pe „E mort de trei ani.”
la vest, apoi i-au aşteptat pe ruşi, aşa cum fusese în- El a fost eliminat de la şcoală pentru două
ţelegerea Ribentropp - Molotov. Ruşii au pătruns în săptămâni, iar tatăl a „luat” două luni. Au scăpat

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 111
Proză

uşor. scrupule, europeni şi transatlantici, regina Angliei


Eu deduc că, la fel ca noi, polonezii au cu- numărându-se şi ea printre aceştia! La urmă, când
noscut şi ei regimul de teroare. frontul se apropia şi mâna de lucru devenise rară,
nemții îi puneau pe toţi deportaţii la muncă. Trei
- Cred că în tot acest timp ați avut de partea luni trăiau, în medie, până mureau de extenuare…
voastră biserica, spun eu.
- Da de unde. Toți preoții erau vânduți Se- Suntem lângă fosta uzină de armament,
curității statului. dezafectată, a cărei hală se întinde cât vezi cu ochii,
- Şi cei care s-au opus? adiacentă lagărului. Vântul şuieră prin deschiderile
- Şase preoți catolici au fost omorâți. Nu au ferestrelor oarbe, aducând miros de mucegai, gu-
„colaborat”. dron şi tristeţe. Pletosul ne face semn să ne apro-
Doar şase? - îmi zic eu. Nu pot să nu mă piem şi ne spune:
gândesc la faptul că de la noi au fost închişi şi exter- - Să nu uităm, totuşi, că la data aceea Stalin
minați aproape toți preoții greco-catolici... făcuse deja, pe timp de pace, 12 milioane de morți.
E bine că polonezul a pomenit acest lucru...
Singura frontieră deschisă polonezilor fu- După Război, au fost instaurate regimuri
sese a noastră. Şi ne-am purtat frumos cu ei. De la de teroare şi la ei, şi la noi.
noi au putut pleca mai departe în lume. Nu ne-au ui- Mi-am amintit de oamenii noştri, ucişi cu
tat. Nu aşa s-au purtat cu noi ungurii. În iunie 1940 miile după ocuparea Basarabiei şi Bucovinei: la Fân-
ruşii ne luau Basarabia şi Bucovina. Au „intrat” şi tâna Albă avem şi noi Katyn-ul nostru. Şi de condiții-
ungurii, dinspre apus, cu două luni mai târziu decât le inumane de detenție din închisorile noastre comu-
ruşii, în august 1940. Ca invadatori. Ne-au batjo- niste – e suficient să citeşti cum le descrie Steinhardt.
corit la Cluj în plină stradă. Ne tratau drept „valahi Au fost călăii noştri mai răi decât torționa-
împuţiţi”. Ne-au ucis bestial şi planificat la Ip şi Trăz- rii polonezi? Probabil că da. Am fost şi suntem mai
nea. Ei şi francezii au fost cei mai înrăiți vânători de răi în multe privințe. Noi suntem dezbinați chiar şi
evrei. Primul lot de evrei ajuns la Auschwitz a fost acum, în timp ce polonezii sunt un popor unit. Şi
din Franța. Cele mai numeroase transporturi au fost demn. Să fie religia catolică secretul superiorităţii
din Ungaria. Din Ungaria Mare, adică şi de la Cluj. lor aparente? Cel puțin asta-i impresia pe care o ai
La Auschwitz e expusă o hartă care arată țările şi când îi vezi îngenunchind, cu mic cu mare, şi rugân-
oraşele de unde au fost deportați evreii. De la noi du-se, păstrând privirea ațintită înainte. Acolo n-ar
nu au fost. Vezi Bucureştiul, vezi restul României, face nimeni turul bisericii târându-se în genunchi.
curate. Doar de la Cluj i-au luat, din Clujul care era
sub unguri. Şi totuşi, evreii țin şi acum cu ungurii... Aflăm, în fine, că pletosul are 79 de ani.
După ce s-au schimbat vremurile şi atâta timp cât a
Omul ne spune că lagărul de la Auschwitz fost în putere, a muncit în Anglia (descărca zahăr, în
a fost instalat de nazişti imediat după ocuparea ţării saci, de pe vapoare, la Liverpool), apoi în Africa de
în 1939, într-o fostă unitate militară, pentru întem- Sud, în Statele Unite, în Australia şi Indonezia, chiar
niţarea luptătorilor antifascişti polonezi. După în şi în Rusia, pentru ca „la bătrâneţe” să revină în cele
1941, acolo au mai fost aduşi ruşii capturaţi pe front. din urmă acasă – dar continuă să fie activ şi încă mai
Prizonierii polonezi şi ruşi au fost primii ucişi, cu duce, cu maşina lui, turiştii la Auschwitz.
titlu experimental, prin gazare în propriile lor celule. Îşi încheie turul ghidat cu glas răguşit:
Abia după 1943 au fost aduşi în lagăr evrei şi s-a pus - Auschwitz e un cimitir deschis. Se pot afla
problema exterminării lor sistematice. Se zice că, la aici chiar şi 45 de mii de vizitatori la un moment dat.
un moment dat, din clipa sosirii trenului şi până ce Păcat ca l-au transformat într-un fel de industrie...
pasagerii erau cenuşă, treceau trei ore... Aproxima- Apoi se îndreptă spre mine şi adăugă un
tiv o cincime dintre ei erau însă „cruţaţi”, căci lagă- mesaj personal:
rul de la Auschwitz-Birkenau (acesta din urmă fi- - Vara trecută am mai dat o raită pe la Cluj.
ind o extensie a primului) devenise o întreprindere Am vrut să fiu sigur că mai apuc să revăd în viaţă
pe acțiuni. Concernul „I.G. Farben” construise un câteva familii de prieteni. Aveţi un oraş frumos.
„parc industrial” în vecinătate, iar de munca gratuită
în acele uzine au profitat numeroşi „investitori” fără Cracovia, 13 martie 2017

112 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Proză

Sarcină de serviciu

Tucu MOROȘANU
Gheorghe Valeș era ceea ce se cheamă un nic, trimițându-le prin oamenii de încredere, după
bărbat de ispravă. Se apropia de șaizeci de ani, dar străvechiul obicei balcanic, acceptat tacit și de cei
se ținea bine și în multe privințe nu se da pe unii mai fervenți comuniști, plocoane constând tot în
ce erau cu două sau chiar trei decenii mai tineri ca alimente, dragă Doamne, cu specific bucovinean:
dânsul. Înalt, viguros, fără a fi gras, un ten deschis cașcaval și păstrăv afumat, unt, slănină, ouă de ...
și ochi căprui catifelați, arareori umbriți de com- țăran, afine și afinată, fasole, cartofi, mai câte o pa-
plexitatea multiplelor probleme ale vieții din acea săre grasă, cinătuită și mai rar cafea, țigări și multe
perioadă dificilă, când nu mai era mult până la ex- altele; într-un cuvânt, mituind și el după puteri pe
plozia mămăligii românești, cum au numit o seamă cei ce împărțeau norocul, pe preafericiții ce într-un
mișcarea populară însângerată ce-a dus la căderea, fel sau altul aveau atribuții în repartizarea, livrarea
cel puțin aparentă, a comuniștilor, contabilul Va- ori transportul bucatelor spre norodul cel răbdător
leș, tot de ei pus în fruntea unei întreprinderi de și credul din cuprinsul țării.
comerț cu ridicata pentru produse alimentare din Fără a fi vanitos, Ostrogotului îi plăcea
oraș, o cârmuia cu oarecare succes, în condițiile în totuși să audă vorbindu-se de bine despre dânsul,
care țara întreagă aproape, sub conducerea ...înțe- atât în cercul puternicilor orașului, printre care
leaptă a P.C.R., răbda de foame în drum spre viito- avea susținători, în compania cărora se hazarda la
rul de aur ce i se tot făgăduia. În urma deselor des- câte o partidă de poker, în anumite locații ferite de
cinderi în București, unde avea un văr cu funcție priviri profane din „târgul învăluit de sărăcie”, cât
înaltă în Ministerul Comerțului Interior, obținea și printre cei simpli ... bătuți de nevoi, ce îl mai ru-
suplimentări ale fondului de marfă destinat nor- gau uneori să-i ajute la procurarea celor necesare
dicului oraș de munte, conform planificării, de pe organizării unor evenimente importante pentru ei;
urma căreia beneficiau în ultimă instanță locuitorii așa încât destule nunți, botezuri, înmormântări de
cu frigiderele și cămările mereu goale, dispuși să atunci s-au făcut cu sprijinul lui, câștigând recu-
cumpere și la suprapreț de multe ori hrana lor și noștința multora și faimă de om cumsecade.
a copiilor, căci „banii nu se mânâncă”, deși se mai De la cei sus-puși, greii pământului, câș-
găseau prin buzunare. tiga câteodată sume frumușele la cărți și, intransi-
Spirit practic și generos totodată, Ostro- gent, pretindea plata pe loc, chiar dacă unii dintre
gotul, poreclit astfel după apelativul pe care îl fo- ei, prevalându-se de funcția ce-o dețineau, îl mai
losea uneori când se adresa subalternilor pe care bodogăneau înciudați încercând să-l intimideze:
îi simpatiza mai mult, își făcuse cunoștințe și pri- – Ia, zi, nu ți-e oarecum să-l lași lefter pe
eteni printre funcționarii din minister, directori procurorul-șef?
de fabrici, șefi de servicii din depozite, merceo- – Dar de judecător ce spui? Că săptămâna
logi din cele mai depărtate colțuri de țară, cu care trecută...?
avea sau, în alte cazuri, nu avea contracte pentru – Asta-i regula jocului, nu? Suntem oa-
diferite mărfuri alimentare necesare traiului zil- meni de onoare? Distracția costă! Eu, când am

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 113
Proză

pierdut, n-am crâcnit, am plătit, răspundea zâmbi- de birocrați, cât și de ceilalți subordonați: munci-
tor și fără de remușcări, băga în buzunar banii ce- tori, șoferi, paznici, fără a neglija sau discrimina pe
lor ce-i câștigau ușor și nu totdeauna pe căi tocmai nimeni, fapt pentru care era îndrăgit, atrăgându-i
ortodoxe. devotamentul și respectul oamenilor săi.
Pe de altă parte, de se întâmpla să fie
abordat uneori la intrarea în întreprindere de câte Odată, în toiul unei asemenea sindrofii
o biată bătrână săracă și bolnavă, ori de un bărbat prilejuite de ieșirea la pensie a unei doamne de la
mai în vârstă, amărât sau infirm, îi lua înăuntru, de contabilitate, s-a întors din delegație Constantin,
unde ieșeau peste puțină vreme cu traista plină cu merceologul, unul din voiajorii ce cutreierau prin
de-ale gurii plătite de ostrogot, binecuvântându-l țară în căutarea mărfurilor sau asistau la cântări-
ca pe un haiduc reînviat în acel sfârșit chinuit de rea, numărarea și încărcarea lor când acest lucru
veac: era cerut de furnizor pentru a fi evitate neregulile
– Bogdaprosti, bogdaprosti! Să ai parte ce se iveau uneori cu privire la calitatea, termenele
numai de bine, domnule, și să nu te știe relele câte de valabilitate ori diferențe cantitative, într-un cu-
zile vei avea, da bătrâna să-i sărute mâna. vânt, pentru a efectua operațiunea de autorecepție
– Stai cuminte, mătușă, că eu nu-s popă! a produselor.
Mergi sănătoasă! Era iarnă și bărbatul brunet și bine făcut
– Să-ți dea Dumnezău numai bine oriun- avea promoroacă în mustăți și ochelarii aburiți, dar
de te-i înturna cu fața, lăcrima necăjitul de bucurie, după zâmbetul larg cu care și-a salutat colegii se
făcând semnul crucii. putea ghici că umblase cu folos.
Lui Gheorghe Valeș femeile i-au plăcut – Te-ai întors, Costel? Ia repede un ...în-
toată vața și încă nu-i erau urâte chiar dacă se apro- călzitor și pe urmă ceva de pe aici, i-a arătat un
pia de vârsta pensionării. Soția îi trecea cu vederea scaun liber la masa cu platouri pline de cârnați de
infidelitățile cunoscute sau presupuse ce-i ajungeau casă, șuncă, chișcă de mai multe feluri, cașcaval,
din când în când la urechi, pentru că, privindu-și măsline, în mijlocul cărora trona un castron mare
copiii, toți trei studenți, ce-i semănau lui bucățică cu sarmale și un bol de sticlă cu fel de fel de prăji-
ruptă, mai ales fata, frumoasă, volubilă și blândă, turi făcute de mâna sărbătoritei.
își amintea și de nu puținele calități ale soțului, ce, Aflând în cinstea cui petreceau colegii, ca
de fapt, tot pe dânsa o iubea mai mult și își adora de obicei cu șeful în frunte, călătorul a felicitat-o
odraslele, inima i se îmblânzea, recunoscând în si- pe tânăra pensionară, a dat peste cap paharul cu
nea ei că bărbatul îi proiectase niște copii adorabili, afinată și, înșfăcând o felie de colac pufos spumă,
de dragul cărora trebuia menținută pacea și liniștea s-a pus tacticos să-și pregătească o tartină cu icre,
în familie. începând totodată să vorbească despre misiunea
Cu o energie rar întâlnită, bun organi- ce-a avut-o și felul cum a îndeplinit-o:
zator, spontan și inteligent, Valeș se mândrea cu – Pot să vă spun, dom’ director, că la Ca-
originea lui țărănească și-i respecta pe cei ce tru- rei, la fabrica de ulei, unde m-ați trimis, am stat trei
deau într-un fel sau altul pentru pâinea și fruptul zile. Rezolvam problema și în două, dar am avut
țării, arareori băgați în seamă de îmburgheziții de ceva dificultăți cu cefereul, până mi-au pus la dis-
la putere ce le impuneau tot felul de constrângeri, poziție cisterna de cincizeci de tone.
prețuri de nimic pentru produsele lor bune și sănă- – Cum de cincizeci? Că în grafic erau doar
toase, pe care erau siliți prin contracte să le predea treizeci!
statului, restricții de a sacrifica animalele din gos- – După ce le-am dat directorului și șefei
podării pentru nevoile propriilor familii, interdic- de la desfacere, cele trimise de dumneavoastră,
ții, intimidări și amenzi nemeritate. cantitatea a sporit ca prin minune! Șefului de gară
În sufletul lui pâlpâia dârzenia, prudența i-am promis și lui una, alta, pe când voi mai merge
și viclenia omului înțelept din popor, hărțuit me- pe-acolo și acum untdelemnul nostru e pe drum.
reu, sub masca unei naivități aproape copilărești, În câteva zile ajunge, că, după cum știți, trenurile
de care se folosea după împrejurări, mai ales când de marfă se mișcă și ele cam greu.
avea de-a face cu personaje ce-i puteau afecta cari- – Ești un bărbat și jumătate, Costele!
era și siguranța proprie. Îi plăcea în mod deosebit Hai noroc și să fii sănătos! a ciocnit superiorul cu
să organizeze și să participe la sărbătorirea unor subalternul, paharele pe care le umplu iarăși, per-
momente din viața celor din colectivul pe care-l sonal, în timp ce voiajorul își încheia raportul.
conducea, recunoscut ca maestru de ceremonii atât – Ar mai fi ceva, domnule director, a

114 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Proză

zâmbit pe sub mustață tânărul, extragând delicat – Alo, sunt Valeș! Cu cine am onoarea?
cu două degete, din vasul cu sarmale, una mai do- Cu ce vă pot fi de folos?
lofană. Domnișoara Eva, șefa de birou căreia i-am Deodată, cei care îl urmăreau cu ochii
înmânat ploconul de care a fost încântată, mi-a sclipind de curiozitate au observat că omul duce
oferit o cafea și în vreme ce-am băut-o, cam vreun mâna la ceafa lipsită de ceea ce s-ar chema podoabă
sfert de ceas, m-a tot descusut voind să afle cât mai capilară, că-și șterge fruntea, brusc transpirată, cu
multe despre dumneavoastră. Zicea că, deși nu v-a batista scoasă la repezeală și că devine palid, agitat,
văzut niciodată, în urma convorbirilor la telefon, în timp ce privirea i se rotea de la unul la altul din-
a constatat că sunteți foarte amabil și manierat, și tre cei convivi îmbujorați și glasul i se schimbase
că aveți o voce care îi sună în timpane ca un cântec de o emoție intensă:
tulburător și că tare ar vrea să vă cunoască și să vă – Bine, bine, puișor! Te aștept la sfârșitul
întâlniți cât de curând. M-a întrebat cum arătați, săptămânii, dacă te-ai hotărît să vii. Săru’ mâna!
de familie, vârsta, cu o curiozitate ce nu și-o putea Punând cu un gest obosit telefonul în fur-
stăpâni, dorind cât mai multe detalii... că, s-a apucat imediat cu amândouă mâinile de cap,
– Ce vorbești, măi? Și ce i-ai spus? s-a ne- exclamând cu neprefăcută disperare:
liniștit craiul tomnatic, aprinzînd un kent super- – Ce mă fac? Ce mă fac acuma? Am în-
long și trăgând în piept, cu nesaț, fumul aromat, curcat-o rău de tot!
din pricina căruia glasul, prin ani, departe de a-i – Dar ce s-a întâmplat, șefu’? a întrebat
fi catifelat, cum îl percepea unguroaica visătoaare contabila, o femeie palidă, micuță, cam de aceeași
din Carei, căpătase o răgușeală ușoară, o asprime vârstă cu el.
involuntară, persistentă, păstrând totuși inflexiuni – Veronică, unguroaica de la Carei vrea să
plăcute. Și cu un zâmbet ștrengăresc în colțul gurii, vină la Câmpulung. Să ne cunoaștem mai bine, să
a întrebat de îndată: Și cum arată domnița? Care-i întărim colaborarea, zicea ea! Eu i-am făcut câteva
părerea ta despre dânsa? complimente la telefon, m-a-ndemnat necuratu’ și
– Trăsnet, dom’ șef! Cam peste treizeci mi se pare că-n mintea ei își închipuie o relație de
de ani, frumoasă foc și, după cum îi joacă ochii, alt fel.
cred că-i tare focoasă! Sigur face sport! E distinsă Dând apoi cu ochii de cel ce tocmai s-a în-
și elegantă. Așa că v-am zugrăvit ca pe un burlac în tors de la Carei, ce-și deșerta senin alt pahar și toc-
floarea vârstei, înalt, atletic, brunet, cu părul creț și mai o pomenise pe unguroaică, s-a zburlit înciudat:
un caracter foarte generos, și-a încheiat Constan- – Costel, îți sparg capul! De ce i-ai zis tipei
tin pledoaria. că-s tânăr și frumos? Ce-o să spună cînd m-o ve-
– Bravo, Costică! Mai merge un păhărel? dea bătrân și chel? s-a lamentat nefericitul pe când
Hai să-i mai urăm o dată la mulți ani și pensie lun- în creier căuta o soluție salvatoare. Și, dintr-odată,
gă doamnei Porfira și să-i mulțumim pentru ospăț! cu spontaneitatea-i recunoscută, a strigat spre un
a ridicat șeful paharul plin, învăluindu-i pe come- băiat cu alură visătoare, plăcut la figură, robust, șa-
seni într-o privire sprințară. ten, cu chică învălurată și ochi mari, blânzi, care,
Agapa s-a prelungit până spre seară, cu aflat între alți doi tineri cam de aceeași vârstă, la
bancuri, glume și snoave, cu înțepături și aluzii la vreo treizeci și ceva de ani, dezvelea o dantură de
păcatele și metehnele pe care și le cunoșteau toți de invidiat: Țucu! Fii atent la ce-ți spun! De vineri sea-
ani de zile, fără ca vreunul vizat să se supere. Udă- ră și până duminică tu ești Valeș! Înțelegi?
tură și mâncare mai erau, așa că nu prea se îndu- – Cum așa, șefu’? s-a mirat coordonatorul
rau să plece acasă și în toiul veseliei abia de-auzeau principalei secții din întreprindere, pe care bossul
telefonul țârâind pe o măsuță din colțul biroului, îl prețuia, ca și pe drăgălașa lui soție, Estera, sala-
care până atunci nu dăduse niciun semn de viață. riată capabilă, isteață, aflată și ea acolo printre co-
Aflându-se mai aproape, un tânăr cu barbă casta- legele ce sporovăiau ca vrăbiile primăvara, și care
nie și păr mare, ondulat, cu o constituție mai firavă, devenise atentă auzind numele soțului pronunțat
Iliuță, a ridicat receptorul și, după un scurt schimb pe ton imperativ.
de cuvinte cu interlocutorul de la celălalt capăt al – Așa, bine! Îți dau Dacia mea cu plinul
firului, a dus degetul la buze cerând liniște și, întin- făcut, pe Gică șofer, că-i băiat bun, o aștepți la gară
zându-i aparatul șefului, a rostit încet: pe coniță, te dai drept eu și după aceea o plimbi
– E pentru matale, domnu’ Valeș! pe unde vrei și-i arăți două zile tot ce va dori: mă-
Bărbatul apelat s-a ridicat și, luând din mâna năstiri, cabane, hoteluri și ... te descurci tu că ești
junelui obiectul vorbitor, a răspuns cu vioiciune: destul de mărișor, nu? Bani primești de la mine.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 115
Proză

Trei mii, salariul meu! Cu problemele unității ești De la Carei le-a picat totuși un oaspete, o
la curent, dacă va veni vorba de așa ceva, ceea ce săptămână mai târziu. Era un bărbat agreabil, voi-
nu cred, dar să fii pe fază la orice și să nu mă dai de nic, între două vârste, cu mustața pe oală, smead,
sminteală! Bine, ostrogotule? care, intrând pe poartă, l-a salutat pe paznic în dul-
– Îi dau eu lui plimbări, hoteluri și mănăs- ce grai român-unguresc:
tiri de n-o să le poată duce! a sărit ca friptă Estera, – Buna ziuă! Spuneți la mine unde găsește
îmbujorată de necaz. pe domnul Costy Lakatoș?
– Tu să taci din gură! Sarcină de serviciu! – Adică pe Costel Lăcătuș, vreți să ziceți?
S-a înțeles? Vrei cumva să arăți că n-ai încredere în a zâmbit portarul.
bărbatu-tu? Frumos, n-am ce spune! – Ighen, el este. Poate găsi?
Femeia a înghițit în sec, vrând să mai zică – Veniți cu mine, domnu’, vă rog, l-a în-
ceva, însă n-a mai auzit-o nimeni, căci în încăpere demnat omul politicos pe oaspete și l-a condus în
s-a declanșat o explozie colosală de râsete, ca la un biroul domnului Valeș, care l-a primit cu bunăvo-
film cu Charlie Chaplin. ință, întrebându-l cu ce-l poate ajuta.
– În ce mă privește, nea Ghiță, sarcini din – Eu șefu gara Carei. Cu domnu’ Lakatos
astea cât mai multe! i-a șoptit superiorului tână- am lucru. El porcul a zis că taie la mine. Eu venit tran-
rul însărcinat, trăgând cu coada ochiului spre con- șez pe el bucăți, pun în valiza și plătesc lui. Bistoș?
soarta îmbufnată. – Cuuuum? Dumneata vrei să-l tai? Ce-i
– Ai vrea tu, ostrogotule, dar riscăm să asta? Vendeta ungurească? Ești teafăr la cap? Ce
fim scalpați amândoi! În cazul meu nu-i mare ne- ți-a făcut? Măi omule, hai să vorbim calm ca între
norocire, da’ tu, uite, ce coamă faină ai! bărbați civilizați.
Apoi, încet, povestea relatată în topică
Spune o vorbă înțeleaptă din popor că bizară, amuzantă s-a lămurit. Era slujbașul de la
niciodată nu e cum ar vrea omul, ci așa cum dă C.F.R., care i-a rezolvat lui Constantin problema
Domnul! Peste trei zile, Gheorghe Valeș a sunat cisternei de cincizeci de tone pentru ulei și căruia
la fabrica de ulei de pe „Ultima brazdă” și a aflat acela i-a promis că-i va aduce un purcel tăiat, când
cu stupoare că domnișoara Eva, împreună cu vreo o să mai ajungă pe-acolo. Văzând că nu primește
câțiva indivizi din zona de frontieră, printre care și nicio veste, omul s-a hotărît să vină el la Câmpu-
concubinul ei, cunoscut fotbalist, au reușit să trea- lung, întrucât transportul cu trenul tot nu-l costa
că fraudulos în Ungaria, cu complicitatea grănice- nimic, să-l facă pe Constantin să-și țină cuvântul.
rilor maghiari, și de acolo, mai departe în Austria, În ziua aceea voiajorul n-a fost de găsit,
și că mai mult ca sigur nu va mai ajunge vreodată căci prin natura slujbei avea muncă de teren, așa că
în Câmpulungul Bucovinei. Dar mai știi ce-aduc Valeș, pentru a salva onoarea firmei, a subalater-
zilele omului? nului și a bucovinenilor, a fost nevoit să apeleze la
Convorbirile telefonice, flirtul cu un ne- comandantul miliției, care-a aranjat cu Filoteanu,
cunoscut de care, chipurile, era interesată, discuția șeful abatorului din Sadova, comună aflată doar la
cu delegatul câmpulungean, purtată în fața mar- câțiva kilometri, să-i facă rost de un godac grăsan
torilor cu urechile ciulite, programarea vizitei în și în câteva ore treaba s-a rezolvat în chip mulțu-
orașul din nordul Moldovei, n-au fost altceva decât mitor. Ioșca, ungurul ceferist, s-a văzut cu geaman-
o diversiune, praf aruncat în ochii informatorilor tanul plin, după ce-a fost omenit ceasuri bune la
securității, pentru a le distrage atenția și a-i pune restaurantul „Zimbrul” și condus spre seară la gară
pe o pistă falsă, căci șmecheroaica se știa urmărită de ostrogotul în persoană.
și asupra ei plana de o vreme bănuiala că vrea să-și La urcarea în tren, cei doi s-au îmbrățișat
ia zborul spre zări capitaliste. ca buni și vechi amici, cu promisiunea de a se re-
– Te bucuri, ostrogotule, că ai scăpat de vedea și în alte împrejurări, regretând că prima lor
misiune, așa-i? întâlnire a durat așa de puțin.
– Pe naiba, nea Ghiță! Într-un fel poate ar Și, răsărit nu se știe de unde, ascuns după
fi fost o experiență interesantă. Și pentru mine și cișmeaua de pe peron, Costel Lakatoș urmărea cu
pentru matale. interes scena duioasă, știind că toate se vor trece cu
Au râs amândoi și Țucu și-a invitat șeful noaptea și că amenințarea cu capul spart, proferată
la el, în biroul său, la o cafea pregătită de Estera, în gura mare de ostrogot prin incinta depozitului,
îmbunătățită cu câteva picături de rom cubanez. va fi uitată pentru totdeauna...

116 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Jurnal de călătorie

Din Kyoto, spre inima


Japoniei (IX)
note şi gânduri de drum

Marius CHELARU
Japonia. Kyoko Omori6 scrie că „modan” a intrat în
vocabularul popular, ca o transliterare a cuvântului
O dimineaţă la castelul Nijo, englez „modern”, după Marele Cutremur Kantō7,
o seară la castelul din Nagahama. din 1923. Că, de pildă, termenul modanizumu, în
formula modanizumu bungaku (ad litteram – „li-
La onsen. O călătorie şi altfel teratura modernismului”; menţiona că modern se
(continuare - II)
pronunţă, uneori, scris în katakana, modân) era cu
referire la operele literare ale lui Ryūtanji Yū, 1902-
Discuţia tradiţionalism versus modernism,
1991 (considerat exponent al Noii Şcoli în Artă/
complicată şi ieri şi azi (şi) pentru japonezi, a fost
Shinkō geijutsu-ha8), şi ale altor contemporani, în
acutizată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începu-
anii 1920-1930. W.J. Tyler îi aminteşte9 pe Akuta-
tul celui de-al XX-lea, spre al II-lea război mondial1.
gawa Ryūnosuke (care spune el, a implementat noţi-
S-a spus, poate nu exagerînd cu totul, că, prin ce a
unea de „adorarea/ venerarea modernului”), pe Fu-
însemnat pentru libertatea individuală, epoca Meiji
nahashi Seichi ş.a. În fine, operele lor erau caracteri-
(1868 – 1912) a jucat în Japonia rol asemănător cu
zate, în viziunea lui Kyoko Omori, de stilul de viaţă
Renaşterea pentru Europa, unde individul era „eli-
hedonist, tipic oamenilor din oraşele vremii. Apoi,
berat de lanţurile tradiţiei şi familiei2”. Japonezii şi-
„modan” şi „modanizumu” au început să fie expli-
au situat propria identitate faţă cu a Occidentului,
caţi în dicţionarele de neologisme, intrând în uzul
nevoiţi să „inventeze termeni socio-politici de dra-
intelectualilor/ scriitorilor, identificaţi mai ales prin
gul modernizării”, şi unul care să redea occidentalul
„căutarea plăcerii, entertainment-ului, decaden-
self3, „precursor necesar al conceptelor politice de
ţei”10. Ryūnosuke vedea „modanizumu” ca o formă
libertate…drepturi”4. Înainte de a discuta întrebarea
de materialism, intim legată de pragmatismul trebu-
„Cine sunt eu”, trebuiau să puncteze noţiune de eu5.
Interesant, chiar edificator e şi drumul cu-
vintelor „modern”, modernism” (modanizumu) în
6
În Detecting Japanese Vernacular Modernism: Shinseinen
Magazine and the Development of the Tantei Shōsetsu genre,
1920-1931, 2003, în 2.2 Amorphousness of Modanizumu in
1
Tsuji, Shigebumi, Tradition: Its construction and Japanese Literature, p. 28 şi urm.
transmigration, Tokyo, 2003, p. 73-74. 7
A devastat câmpia Kantō din insula Honshū, Tokyo şi
2
Walker, J., The Japanese Novel of the Meiji Period and the Yokohama.
Ideal of Individualism, Princeton Univ. Press, 1979, p. 6. 8
Freedman, Alisa, Street nonsense: Ryutanji Yu and the fas-
3
Despre acest aspect şi în: Timi Suzuki, Narrating the Self: cination with interwar Tokyo absurdity, în Japan Forum, vol.
Fictions of Japanese Modernity, Stanford Univ. Press – cap. II 21, nr. 1, Routlege, March 2009, pp. 11-33.
al părţii I: Self, Christianity and Language: Genbun-itchi and 9
W.J. Tyler, Modanizumu: modernist fiction from Japan, 1913-
Concern for the Self. 1938, Univ. of Hawai’i Press, SUA, 2008, p. 33 şi urm.
4
Pollack, D., Reading Against Culture. Ideology and Narrative 10
Barbara Hamill Sato, Japanese Women and Modanizumu:
in the Japanese Novel, Cornell Univ. Press, 1992, p. 55. The Emergence of a New Women’s Culture in the 1920s”, teză
5
Idem, p. 54 de doctorat la Columbia University, 1994, p. 9

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 117
Jurnal de călătorie

rilor cotidiene: „eating, drinking, copulating”11. pentru discutarea teoriilor modernizării” – pentru
Opiniile japonezilor se înscriu într-un a studia teoriile modernizării aplicabile naţiunilor
spectru larg. Unii cred că modernizarea poate aduce ne-occidentale. Membrii acestuia considerau că
şi lucruri bune, alţii o privesc cu moderaţie, o accep- pentru a înţelege mai bine modernizarea Japoniei
tă cu discernământ, discută despre „ambivalenţa”12 trebuie să acorde mare atenţie culturii japoneze.
acestui concept, consecinţe, alţii cred că „a atacat S-a dezbătut ce reprezintă limba moder-
cele mai profunde aspecte ale spiritului japonez”13. nă japoneză – „kotoba”. Un dramaturgi avangardist
Adepţii „occidentalizării”, în opoziţie cu japonez, Betsuyaku Minoru (n. 1937)18, considerat
rezistenţa unei părţi a societăţii la „modernizare” au parte a „generaţiei yakeato”19, scria că are dubii rela-
lansat în literatură concepte „preluate” din vest, ca: tiv limba japoneză modernă, iar, mai direct, un re-
dokuritsu jison (independenţă, respect de sine), niu- prezentant al generaţiei „Baby Boomer” (dankai no
gen no songen (demnitatea umană/ a individului), sedai), Nakagami Kenji (1946–1992), scria: „kotoba
jiyū (libertate) sau byōdō (egalitate). Mulţi au con- [limba] e un fals/ neadevăr” (Kotoba wa uso da)20.
siderat că lovesc în modelul tradiţional de organi- Masahito Takayashiki scria că trebuie să avem în
zare/ ierarhizare şi înţelegere al societăţii japoneze. vedere şi că, în fapt, „kotoba” – „limba japoneză ca
Altfel spus şi în conceptele/ principiile de bază, de la invenţie modernă”, a rezultat din genbun-itch, adică
ie (descendenţa familială) la oyabun-kobun (relaţiile sistemul erei Meiji.
părinţi – copii), kokutai (naţiune)14 ş.a.. Această pre- Într-un context social/ cultural caracterizat
siune pentru o „individualizare a sinelui” în Japo- şi de cele de mai sus a trăit Yukio Mishima, la care
nia, unde trebuie pornit de la ideea unei psihologii ne oprim acum spre a exemplifica şi altele. El scria
colective diferită faţă de Apus15, a fost considerată, (în Decăderea îngerului): „Vechea tradiţie spiritua-
şi de unii occidentali, un „centru al prozelitismu- lă a dispărut: materialismul e ordinea zilei. Japonia
lui ideologic”. Cu toate astea, problema conceptului modernă e urâtă.” Mishima a scris în 1967 o inter-
„self ” a rămas nerezolvată în Japonia, creând şi alte pretare proprie a unui „cod clasic de etică şi condu-
contradicţii, ducând la diverse alte tensiuni16. ită a samurailor”21 (de tradiţiile normele de viaţă ale
În siaj, în cealaltă latură, se vorbeşte şi des- cărora era legat datorită celei mai influente persoane
pre un Boom of „theories of Japaneseness”, „teorii din viaţa sa, se spune, bunica dinspre mamă, Natsu-
despre ce înseamnă să fii un japonez” (nihonjin ron), ko Hiroaka), numit Hagakure (ad litteram – Ascuns
de prin deceniul al optulea al secolului trecut, ca un printre frunze), în fapt învăţăturile lui Jōchō Yama-
fenomen social. Între dovezile că această tendinţă e moto (1659-1719), samurai călugăr, devenite publi-
manifestă la nivel social se socotesc nu doar revigo- ce abia în era Meiji. Pas cu pas, a re-construit învă-
rarea sentimentului naţional, ci şi felul în japonezii ţăturile cărţii (care a avut un rol important în viaţa
sunt atenţi la ce se petrece la ei acasă, dar şi la ce se sa în timpul războiului), văzând-o „în oglindă” cu
spune despre ei în Occident17. Japonia de după război, în capitolele Eu şi Hagakure,
În 1969, cu un an înaintea sinuciderii lui Hagakure a mea (Hagakure e vie astăzi), Cele 48 de
Mishima, a fost creat în Japonia „Grupul de studiu principii ale lui Hagakure (Hagakure şi autorul său,
Jōchō Yamamoto), Cum să citim Hagakure (Imagi-
11
W.J. Tyler, op. cit., p. 35. nea japoneză a morţii) şi un Appendix, care cuprin-
12
Munakata Iwo, The Ambivalent Effects of Modernization de Cuvinte de înţelepciune selectate din Hagakure.
on the Traditional Folk Religion of Japan, Japanese Journal Abordează principiile ei în paralel cu Ja-
of Religious Studies, June-Sept. 1976 - „Permanentul impact
al modernizării în viaţa cotidiană a japonezilor a produs 18
J. Th. Rimer,Van C. Gessel, The Columbia Anthology of
serioase schimbări în credinţele lor religioase” Modern Japanese Literature: From 1945 to the present, vol. 2,.
13
Kamei Katsuichirō, Tragedia modernizării Japoniei, în Ope- Columbia Univ. Press, 2007, p. 452,
rele complete ale lui K. Katsuichirō, vol. 16, Tokyo, Kodansha, 19
După povestirea Yakeato no iesu, de Ishikawa Jun, tradusă de
1972, p. 226. W.J. Tyler cu titlul de The Jesus of the Ruins; eroul: unul dintre
14
Robert Lee, The Individuation of the Self in Japanese Histo- cei cca. 123.000 de copii rămaşi orfani după războiul terminat
ry, în Japanese Journal of Religious Studies, March 1977. în 1945. Generaţie denumită, apoi, yakeato sedai, adică, scrie
15
De Vos, George A., Socialization for achievement: Essays Roman Rosenbaum, „crescuţi în ruinele războiului” (în
on the cultural psychology of the Japanese. Univ. of California True Survivors: the ‘yakeato sedai’ in contemporary Japanese
Press, 1973 literature – towards a definition, 2006)
16
Dore, R.P., Introduction, în Aspects of social change in 20
Cf. Skepticism towards Kotoba (Language): Betsuyaku
modern Japan, Princeton Univ. Press, 1967. Minoru and the ‘Small Theatre Movement’ (Shōgekijō Undō)
17
Jan Swyngedouw, Japanese Religiosity in an Age of Inter- in the 1960s, 2006. În anii ‘60 au fost proteste dure de stradă
nationalization, în „Japanese Journal of Religious Studies”, în oraşele Japoniei, contra reînnoirii tratatului cu SUA.
June-Sept. 1978. 21
Kathryin Sparling, traducătoarea în engleză a cărţii.

118 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Jurnal de călătorie

ponia zilelor lui, pe care o considera materialistă, viaţa şi sfârşitul lui, un scriitor emblematic al Japo-
depărtându-se de tradiţii, de morală, în care „prive- niei (iar Hagakure, de care noi ne putem apropia mai
liştea tinerilor… îndrăgostiţi de look-ul Chardin” îi curând din punct de vedere intelectual, decât spiri-
repugnă. O carte despre educaţie, despre cărţi („pri- tual, conform celor scrise de el, o carte determinan-
etenii şi cărţile sunt tovarăşi spirituali ai tinereţii”), tă pentru opera sa; într-o oarecare măsură e şi un
devenire, dragoste („dragostea superioară e secre- „poem” despre gândurile/ despre moartea lui), ne
tă”), înţelegerea lumii, a vieţii şi a morţii, despre artă „întoarcem” după 1890, când se promovau kokub-
(care „dacă nu ar fi ameninţată constant, dacă nu ar ungaku (studiile japoneze). A existat în vreme ten-
fi stimulată de lucruri din afara domeniului ei”, „s-ar dinţa de a ignora scrierile epocii medievale (sfârşitul
epuiza singură”). Despre prefacerile din societatea perioadei Heian – începutul perioadei Edo) pentru
japoneză de după război, care se depărta de „po- ca, după 1920, să se producă o răsturnare. De pil-
vestea despre o ţară ideală” din Hakagure, pe care dă Yoshie Okazaki (1888-1981), unul dintre cei mai
o considera, simbolic, „pântecele” operei lui literare. activi critici, a propus discutarea istoriei literaturii
(nu uităm ce înseamnă „hara/ pântec” în artele mar- japoneze din perspectiva estetică (bungeigaku). Au
ţiale ori sepukku22) fost şi alte paliere de discuţie: de pildă linia marxis-
Moartea lui, semnificaţiile acestei alegeri tă, care preamărea aspectele „populare” din litera-
au fost interpretate în fel şi chip. El scria: „concep- tura medievală. Printre subiectele discutate: trece
tul japonez al morţii e simplu şi clar, total diferit de „modernul/ modernismul” înaintea tradiţiilor în
felul înfricoşător şi hidos în care occidentalii concep literatura/ critica japoneză? care e calea: respingerea
moartea”. John Nathan, fost prieten al lui, crede că „modernismului” în favoarea valorilor tradiţionale
încercarea lui Mishima de a declanşa o lovitură de japoneze în literatură/ critică sau consolidarea unei
stat a fost doar un pretext pentru ritualul sinuciderii, proprii modernităţi, pornind de la tradiţii? Între
„la care visa de mult”, după ce s-a asigurat că afaceri- cele două războaie mondiale sentimentul identităţii
le îi sunt în ordine, şi şi-a scris jisei no ku/ „poemul naţionale a dus la re-valorizarea operelor trecutu-
de moarte”23. (mai multe personaje ale lui Mishima lui naţional, pentru ca poeţii japonezi să caute, şi în
au ajuns la sepukku, poate urmare a planului înde- epoca următoare, o ieşire din această situaţie, să cre-
lung gândit, cum au spus biografii) eze noi forme poetice prin care să se alinieze la cu-
Mishima a fost un mare scriitor (după rentele moderniste din Europa sau America. Există
Yasunari Kawabata, cum se nasc odată la 2-300 de preocuparea pentru a evidenţia trăsăturile specifice
ani), ale cărui alegeri în viaţă, sfârşitul ritual, inter- modernismului japonez, dar şi înţelegerea că, inevi-
pretat în varii feluri, de la patriotism, protest, la ne- tabil, sunt şi aspecte legate de cel european. Trebuie
bunie şi perversitate24, au stârnit controverse. Unii modernismul apărat, subminat sau evaluat corect?
îl consideră un model. După Ryoko Otomo25 a fost Are Japonia altă cale pentru a ajunge la modernism?
un modernist care „voia să creadă în discursul mo- Cum poate fi comentată istoria literaturii japoneze
dern al purităţii şi unităţii”. Otomo amintea şi de o fără a avea ca reper literatura occidentală, inclusiv
„orientalizare” a lui de către occidentali. În viziunea cea modernă? Masako Ono, la o conferinţă din vara
ei, se ignoră tocmai caracterul modern, occidental al lui 2004, vorbea despre modernitate şi modernism:
operei lui. Otomo nu e singurul nume japonez care Genji monogatari/ Romanul (Povestea) lui Genji
se întreabă şi de ce sinuciderea lui rituală e conside- (cca. 1005) şi problema modernităţii în Japonia, des-
rată „reprezentativă spiritului colectiv al japonezi- pre discuţiile pe tema „post-textelor”, „pre-textelor”
lor” sau „în termeni japonezi”, „tradiţională”. din Genji monogatari, propunând o „lectură din
Imagini despre lumea în care a trăit, despre perspectivă modernă”.
felul în care vedea trecutul şi prezentul ei, se regăsesc Oricum am privi lucurile, comparaţiile
în toate scrierile lui, chiar în alegerea lor – roman, dintre Orient şi Occident, dintre Japonia şi restul lu-
gen preluat din vest, dar şi remarcabile piese Nō ş.a.. mii sunt adesea complicate şi chiar greu de înţeles.
Încheind „exemplificarea” cu Yukio Mishi- De pildă, Marrou26 scria despre cavalerismul home-
ma, dincolo de controversele şi discuţiile legate de ric că este echivalentul unei feudalităţi japoneze, din
perspectiva orientală, şi unei pre-feudalităţi carolin-
22
Primul care şi-a făcut sepukku, probabil: samuraiul Mina- giene, din perspectivă occidentală. Dar, când Japo-
moto no Tametomo (1139 – 1170). nia s-a deschis către lume, la începutul epocii Meiji/
23
Nathan, John, op. cit. A guvernării luminoase (1868-1912) influenţa con-
24
J.S. Piven, The madness and perversion of Yukio Mishima, ceptelor/ tehnicilor literare occidentale a fost resim-
2004.
25
The Way of the Samurai: Ghost Dog, Mishima, and 26
Marrou, H.I., Istoria educaţiei în antichitate, vol. I, Editura
Modernity’s Other, „Japanese Studies”, vol. 21, No. 1, 2001. Meridiane, Bucureşti, 1997, p. 27

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 119
Jurnal de călătorie

ţită din plin. Discuţia istoric vs. modern în poezie, de în metroul din Tokyo, 1995. Apoi scriitori ca Mura-
pildă, era uneori înţeleasă ca opţiunea între versul kami Ryu (laureat al premiului Akutagawa pentru
liber şi cel de tip shi sau uta. Eludarea constrângerii romanul Kagirinaku Toumeini Chikai Buruu/ Albas-
regulilor poetice tradiţionale era concepută ca o „eli- tru aproape transparent, 1976; printre altele, a scris
berare”. S-a experimentat după „modelele” marilor Topaz/ Decadenţă la Tokyo, 1988) sau controversata
literaturi din Franţa, Anglia, Germania ş.a. Au venit Yoshimoto Banana (Bucătăria, 1985 – cea mai cu-
şi scriitori occidentali în Japonia (Lafcadio Hearn noscută operă) care discută teme ca incestul, lesbi-
a adoptat numele Koizumi Yakumo – un volum al anismul, moartea, probleme ale societăţii japoneze
său cu poveşti despre fantome, Kwaidan, încă se bu- moderne.
cură de popularitate în Arhipelag). Japonia de până Din ce am constatat citind şi discutînd cu
la anii 1930 a dat cel puţin trei mari scriitori: Mori autorii japonezi, sunt destui critici care consideră că,
Ogai (1862-1922 – inspirat mai ales de literatura deşi nu abordează distinct acest aspect, mai toţi scri-
germană; a avut un rol notabil în mişcarea romanti- itorii din Japonia au în vedere fie opoziţia faţă de, fie
că din literatura japoneză. Cel mai bun roman al său, promovarea tradiţii.29 Acest lucru se vede adesea şi
Gâşte sălbatice, 1912, reflectă schimbările dramatice în societatea japoneză. Lucruri care se văd în oraşe-
din viaţa, tradiţiile Japoniei perioadei Meiji), Natsu- le mai mari, şi mai subtil în locurile mai depărtate,
me Soseki (1867-1916 – tradus şi în România; este cum mi-a fost dat să pricep călătorind prin această
preocupat de alienarea omului modern, rupt de ră- lume pe care mi-am dorit să pot să o înţeleg cît mai
dăcini, de tradiţii, în căutarea unui echilibru moral, bine voi putea.
care găseşte foarte greu sau deloc căi de comunicare
cu ceilalţi) şi Akutagawa Ryunosuke27 (1892-1927 –
poet, eseist, autor de nuvele, translator de limbă en-
gleză. Nuvela sa Rashomon, din volumul Rashomon
şi alte povestiri, 1915, a inspirat în anii ’50 unul din-
tre cele mai cunoscute filme ale Japoniei, Rashomon,
în regia lui Akira Kurasawa; aborda şi teme la limi-
tă, chiar macabre; opera sa punea întrebări relativ
la valorile sociale, urmărea dramele, complexitatea
psihologiei umane – uneori cu abordări aproape de
paradoxul Zen).
Între anii 1930 – 40 regimul militarist a
strangulat practic literatura pentru ca, după război,
să renască prin scriitori de talia lui Tanizachi Juni-
chiro (cel mai cunoscut roman Tade-kuu Mushi/
Unii preferă urzicile, 1928; pentru el Tokyo şi Osaka28
erau simbolurile a două lumi în conflict în Japonia,
tradiţională şi modernă) sau laureatul Premiului
Nobel pentru literatură din 1968, Yasunari Kawaba-
ta (1899-1972; cel mai cunoscut roman al său, Ţara
Zăpezilor, a fost tradus şi la noi). Şi poate cel mai
cunoscut, Yukio Mishima (1925-1970), cu viaţa la
fel de spectaculoasă ca şi creaţiile sale. A fost, spun
multe voci, probabil singurul scriitor din vremea sa
capabil să scrie kabuki în stil tradiţional. În 1994 au-
torul de proză scurtă Oe Kenzaburo (n. 1935) a adus
al doilea Nobel în Japonia. Şi el a scris despre lupta
dramatică din societatea japoneză a secolului XX în-
tre două lumi: cea tradiţională şi cea „din afară”. În
1999 a scris Tsugaeri, abordând atacul cu gaz sarin
27
În 1935 unul dintre prietenii săi, Kikuchi Kan, a fondat
Premiul Akutagawa, considerat unul dintre cele mai 29
Tema nu este abandonată. Între 19 –20 iunie 2004, Ichigaya
importante (dacă nu cel mai) pentru tinerii scriitori. Campus of Sophia University, a avut loc conferinţa cu tema:
28
Numele vechi Naniwa (aprox. Valuri repezi), în secolul IV, Tradition and Modernity in Japanese Literature, organizator
pe timpul împăratului Nintoku. fiind: Masako Ono, de la Teikyo University.

120 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Din sens opus

Trecut sub tăcere

Leo BUTNARU
În această parte a orașului – parte, pentru ins nu ține linia, nici cel mai sfruntător specimen
că, nu știu cum, nu-mi vine să-i zic cartier –, noi sau superman nu și l-ar afișa, dându-l în vileag pe
suntem o mahala imensă de case la curte. Cu porți un dos de palmă, de pumn, pe media a patru falange
ca la țară, cu grădinițe, pomi fructiferi, liliac, răzoare de la mâna dreaptă sau stângă; rușii – doar pe trei
cu flori. Nu este exclus că, în perindare de generații, falange, ale degetelor centrale, ca și cum, – indexul,
suntem cei mai statornici orășeni sau poate – semi- mijlociul și arătătorul. Pentru că m-am surprins a
orășeni, cunoscându-ne unii pe alții, salutându-ne, constata că numele meu – e unul din patru litere;
schimbând vorbe sau tăceri – îngrijorări mute, fă- dar în rusește – doar din trei.
când schimb de noutăți, precum o făceau, chiar cu Uite, de cum vorbesc de cele trei degete,
secole în urmă, străbunii noștri. De-am fi o mahala centrale, cum le-am zis, nu pot învinge ispita de a
a Ierusalimului, am zice că, de la privitul în ochi al nu divaga oarece despre ele. Arătătorul, tot el, la altă
generațiilor în succesiune, venim și ne cunoaștem literă a DEX-ului, – indexul, este degetul cel mai in-
din adâncurile biblice. Aceasta, dacă am fi în Palesti- tim legat de vorbire, participând activ, și... semni-
na. Aici, însă, în urbea europeană, durata legării ge- ficativ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în
nerațiilor una de cealaltă ar fi cam de trei sau, poate, fața unei persoane, dar mai ales la disputele publi-
patru secole. ce. Nu întâmplător francezii îl numesc și maître de
Ne cunoaștem. Ne spunem pe nume. Mare la parole. (Iar unul din cuvintele rostite, de care se
sau mic. De alint sau de drăgăstoasă poreclă. leagă arătătorul, ar putea fi chiar numele meu tre-
De fapt, așa își spun între ei toți ceilalți cut sub tăcere... Dacă mi s-ar rosti prenumele, m-aș
mhalagii, vecini ai mei, eu, însă, făcând excepție. Ni- pomeni arătat cu degetul – fie și din priviri – de
meni nu-mi spune pe numele mic, ci mi se adresează foarte mulți nedumeriți sau, sunt sigur – și înrăiți.)
doar cu „Domnule...” (plus nume, zis de familie; eu Din nebuloase antichități și mitologii, mijlociul este
totdeauna sunt „Domnule”, pe când toți ceilalți pot degetul consacrat lui Saturn, zeul bogăției, rodnici-
fi – Anatol, Cătălina, Luțu, Mișu, Ion, Ștefan, Anghel ei pământului, ce domnea în „veacul de aur”. Lui i
și toată cealaltă onomastică posibilă transfrontalie- se atribuie un simbolism falic(os), deoarece confi-
ră, chiar transoceanică – Max, Conrad, John etce- gurația mâinii, alcătuită din degetul mijlociu întins,
tera). Mi se adresează doar cu „Domnule...” – plus iar restul degetelor – strânse, figurează organele ge-
numele, zis de familie. „Domnule...”, după care: „Ce nitale masculine, de unde denumirea latină digitus
mai faceți?”, „Unde plecați?”, „Ce se mai aude prin impudicus sau digitus infamus (nu mai traduc, ci las
târg?” ș.a. Dar prenumele mi se trece sub tăcere. românașii noștri să se convingă și de data aceasta,
Numele pe care îl port eu nu și l-ar tatua că vorbirea ni se trage chiar din izvoarele Râmului).
nimeni, pe dosul palmei, pe marginea ei dinspre În fine, inelarul de asemenea are conotații magi-
degetul mare; nu și l-ar tatua, cum se obișnuiește, a co-simbolice și valori numenal-ezoterice; inelarul,
proastă fală, sau a frondă întru nimicnicie, nici tână- nupțialul, logoditorul, cum ar veni, mai ales cel de
rul acolo, în armată, nici delincventul – în peniten- la mâna stângă, are o venă ce comunică direct cu
ciar. În fața acestui nume nici cel mai fălos-curajos inima – „sediul tuturor sentimentelor”.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 121
Din sens opus

Dar, dat fiind că pre limba noastră, dar și E greu să vă spun ce simt eu cu adevărat
în cea latină sau esperanto, numele-mi e din patru din cauza trecerii sub tăcere a numelui. Uneori, ca
buchii, aș putea fi învinuit... – sunt obișnuit cu in- acum, am impresia că m-aș asemăna unui cerșetor
vectivele... – că nu-s, dom’le, patriot, astfel că dau și pe lângă care trec puhoaie de lume, cineva se opreș-
semnificația celui de-al patrulea deget, pe care s-ar te, lasă o monedă, o bancnotă. Iar eu stau, stană, ca
putea tatua – cine-i dementul? – ultima literă ono- însăși întruchiparea Singurătății.
mastică. Deci, degetul mic, mezinul, zis și auricula- Am căutat pretutindeni – în arhive, în
rul, este învestit cu deosebite însușiri magico-pro- Biblie, în cyber-spațiu, în cărți de adrese – dovada
fetice, fiind dedicat zeului Hermes – mijlocitorul inutilității numelui meu, deci – și a mele, în lume.
dintre cei vii și cei morți, patronul artelor și al cu- Pe vechi, dintotdeauna, în toate cele ce mă încon-
noștințelor oculte... joară, în apelativele rudelor, cunoștințelor, vecinilor,
Mă chinuie confuzia legată de numele meu. birocraților fel de fel, nu există loc (și curaj) pentru
Totdeauna cad în supliciul de a murseca această si- numele meu. Din sutele, poate că din miile de nume
tuație de superstiție în amestec cu spaima, dezapro- pe care le auziți la radio, la televizor, în teatre, pie-
barea, chiar condamnarea. Legate de numele meu. țe, pe stadioane cu lungi liste de concurenți la probe
Problema căruia mă chinuie mereu. Și atunci când sportive etc., etc., – nu e loc și pentru numele meu.
îmi beau cafeaua, și când ascult muzică sau număr Poate doar ca excepție și dezolantă decepție! Nume-
banii, când fac ordine la mormintele părinților, vop- le meu nu are loc în cântece, nu e rostit ca al celui
sind gărduceanul, când tac sau vorbesc, când alerg căruia cineva, la radio, îi transmite un salut muzical,
sau stau nemișcat, când sunt de unul singur – dar o felicitare.
singur sunt cel mai mult timp din viața mea – sau Iată, azi e una din frecventele zile nevese-
în mijlocul mulțimii, când cred că aș putea fi fericit, le, de dispoziție – la pământ, când mă căinez, mă
dar nu sunt – conștientizez în clipa următoare, când jelesc pe mine însumi. Vaietul mi se desfășoară ca
cred în Dumnezeu și când nu cred în el, când cred un evantai negru. Din cauza numelui. Precum în
în mine, dar nu cred, totuși... acest răstimp, când stau abătut pe banca metroului...
...Apoi, într-un alt moment m-am surprins Unii coboară, alții intră, vecinii mei, din dreapta,
că numele meu nu ține, obligatoriu, distinct, de ge- din stânga, se schimbă, ca în garda șezutului, de la
nul masculin, ci l-ar putea purta și o femeie. Cu toa- o stație la alta...
te că, din cele auzite, citite, nu am întâlnit pe nimeni Dar... Doamne! Priviți! Priviți colo, sus,
din suratele Evei care să fi fost botezată cu numele spre pumnul brațului încleștat, a sprijin, de bara ori-
pe care îl port eu. Nu este exclus că, de vin părinții la zontală!!! Acolo e și numele meu!!! Tatuat pe brațul
biserică, să boteze copilul cu numele pe care îl port unei tinere vânjoase, aducând a canotoare maturiza-
și eu, în muțenie, ca în anonimat, ca în... contuma- tă pe canalele din Delta Dunării.
cie – țârcovnicul refuză, iar vreunul mai repezit, din Sigur, e numele meu!!! Tatuat! Pe mâna
tagma lui, chiar ar putea să-i dea afară din sfântul unei tinere. Pentru că, de ceva vreme, în virtutea
locaș. unei mode sau unei pacoste, tinerele, și ele, se tatu-
Așa mă gândesc eu. Uneori. Precum acum. ează mai ieșitor din minți decât fotbaliștii sau boxe-
O tânără ce ar avea numele acesta, neutru ca gen, nu rii!
și l-ar vedea în vecii vecilor tatuat pe mâna iubitului, Dar, culmea! Nu e numai asta! – Văd – ve-
dacă l-ar avea... Nu se știe... S-ar putea să nu-l... Ea ar deți și domniile voastre! – numele meu de... bărbat
invidia prietenele, cunoștințele, dacă le-ar avea și pe tatuat pe un braț de... bărbat!!! Pentru că, pe lângă
acestea, al căror nume – Irina, Ana, Floarea, Doina, faptul că, de milenii, bărbații își tatuează nume-
Gabi (uite, al meu e la fel, ca Gabi, care se potriveș- le iubitelor pe mână, de la un timp încoace, – spre
te și bărbaților și femeilor), Marta, Maia și celelal- dezastru, poate că Apocalipsă –, bărbații, deschis,
te, căci mare și înfloritoare e grădina onomastică (a se... iubesc înde ei! Se iau, se înscriu la oficiul stării
Domnului). Și ar fi extrem de tristă că numele ei nu civile ca pereche... – că n-o să spui: soț și soție... se
numai că nu e tatuat pe braț vânjos de june, ci chiar întorloacă, se împreunează, fac un fel de căsnicie...
e trecut sub tăcere. Cunoscuții sau cei de la diverse am dreptul, probabil, să spun doar atât: ciudată...
ghișee (după ce i-ar citi în acte, în buletin – aceștia, nefirească, firește, aia, căsnicia lor, a bărbaților, înde
funcționarii, birocrații de ghișeu), i s-ar adresa, pur ei... Mai mult nu spun, tac, să fiu Ok din punctul zis
și simplu, cu: „Domnișoară... doamnă...”, plus nume- correctly political.
le de familie. Dar numele ei, a legământ, a dragoste, Să fiu corect eu, cel care mi-am văzut nu-
a stema iubirii, să zicem așa, nițel pompos, nu va fi mele tatuat pe brațul unei tinere, dar și pe cel al unui
nicicând tatuat pe mâna cuiva. tânăr, mai bine zis – bărbat sadea, copt, cu chipul

122 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Din sens opus

tăbăcit de nefirescul existenței sale, cred. Iar ei îi plăcea cu adevărat că el nu se băr-


Eu, care mi-am văzut numele tatuat pe bra- bierește. Că aduce a macho din reclame hollywo-
țele lor, ale femeii și bărbatului; eu – ADUI – așa se odiene, cu nuanțe de prerie și văcar american, zis
scrie, de la dreapta spre stânga, invers, numele meu... cowboy. Acum își putea freca în voie obrazul de țe-
pii lui deși, gâdilându-se. Tânărul chiar se gândea: ce
plăcere ai tu, gagicuțo, să-ți zgârii finețea de ten de
Încă un capăt barba mea? Ba mersese mai departe, bănuind-o – de
ce nu? – că poate de la atare frecare plăcerea ei este
Întâmplător, se pomeniseră vecini de sca- extrem de mare, putând duce chiar la… orgasm. Nu
une înalte, rotitoare, la tejgheaua barului. Iar la a care cumva dânsa umblă cu... pampers?...
treia atare „întâmplare” de învecinare ea avea să-i Oricum, deocamdată, el nu-și putea ima-
vorbească. I se adresă simplu, ca printre altele, fără gina o alternativă mai potrivită. Deja de suficient
gând ascuns sau intenție de bătaie lungă: timp trecuseră etapele invitației în ospeție-pat-amor
– Cred că ți-ar merge, dacă ți-ai lăsa bar- carnal. Se simțeau bine. Fantazau. În baza sexului, fi-
bă... Cel puțin, dacă ai umbla nițel nebărbierit... rește. Încercau tot ce se poate și chiar – nu se poate...
Sigur, el văzuse panourile alea mari cu re- nu se cade... nu se...
clame de macho îmbrăcați super, la cravată, în blugi Nu mai puțin important e că el nu mai
sau cu cămașa descheiată, cowboyește-broadwayeș- mesteca, la întâmplare, câte o gumă, care să-i su-
te, obligatoriu – nerași, cu barba crescută cam la plinească matinalul, conștiinciosul spălat pe dinți.
0,74 centimetri. Vede-se, e la modă. Americană. Deja se spăla pe dinți – minuțios, negrăbit, având
Apoi, grație acestor panouri, deja – și globală. (Să grijă să nu-i rămână pastă între falcă și măseaua de
nu se greșească a spune: universală, moda – pentru minte, pentru că, până la urmă, albul ei apare la col-
că îngerii universului nu umblă nebărbieriți... În ge- țul buzelor. O pățise. Odată, ea remarcase, cu destu-
nere, pare-se, nici nu le cresc tuleie...) lă delicatețe, trebuie spus, aluziv, ca să nu-l jeneze:
Jucat-sfios, el ridică din umeri. Iar a doua – Nu cumva înghiți cine știe ce pastile?
zi și alte trei-patru zile următoare, își spuse să nu se – Dar ce e?
mai bărbierească. Să se privească mai des în oglindă, – De la ele, ți-a rămas albul în colțul gurii...
să intuiască dacă ea avusese, totuși, dreptate. Parcă – Da, da, se grăbise el să confirme, dân-
da. O confirmase chiar dânsa, când, la a zecea, poa- du-și imediat seama despre ce era vorba.
te, întâmplătoare învecinare, cot la cot – acum scau- Într-o seară, ca fel de a zice, de fapt fiind
nele de la tejghea se mai apropiaseră între ele – s-o fi ușor trecut de miezul nopții, după ce își lichidase-
făcut barmanul, care deja pricepea anumite nuanțe ră sticla de vodcă, după ce fumaseră dintr-o singu-
și căruia îi era convenabil să aibă doi clienți fideli, ce ră țigară de marijuana – din una singură doi, să nu
comandă câte trei-patru cocktailuri? – spuse: abuzeze, că doar nu sunt narcomani... – după ce se
– Vezi că am avut dreptate? Ești mișto așa, giugiuliseră îndelung, ambii remarcând a repetata
cu barba nițel crescută. oară (repetatele ori-orori!) că, la ușoară turmentare,
Când ea a coborât din taxi și el o conducea plus efectul marijuanei, sesiunea amoroasă ține mai
spre casă, îi... sărută mâna! îndelung, ostentativ, obositor, el chiar zicând:
– Vai, ce plăcut înghimpă barba ta! excla- – Să știi că nu prea pot să închei... contu-
mă ea, nevinovat-teatral, cu cealaltă palmă trecân- rile...
du-i, arcuit, pe barbă, a mângâiere, a răspăr plăcut. Ea:
Dar nu s-a oprit la atât: se aplecă și-l sărută în desi- – E bine, eu mai vreau...
mea bărbii scurte și, făcând: Pa! Pe mâine! – , porni ...În fine, după ce se încheiaseră toate cum
spre scara blocului. se încheiaseră, ea veni cu un prolog, cu un desert,
După ce taxiul demară, să-l ducă și pe el cum s-ar zice... Veni, așa, surprinzător, uluitor (ve-
acasă – sau, spre alt bar? – nebărbieritul își spuse că de-se, vodca și „iarba” își făcuseră mai abitir efectul,
ea ar fi dintre acele... femele, de dragul căreia face să ca alte dăți) și unde-i spune, lingușitor, gudurător
aștepți. Să nu forțezi. Să nu te ceri la ea. În ospeție. pisicește:
Apoi, tot neamânat, în pat. Nici la tine să n-o inviți. – Titi, dar ce ai zice dacă am încerca... în
Deocamdată. Pricepe el – cu încetul, cu răbdare, cu trei?...
tact(ică), li se vor întâmpla de toate. Dar mai mult Cam zăpăcit de vodcă și „travkă”, el nu pri-
– plăcere li se va întâmpla; o vor încerca-emana. In- cepuse nimic din „treiul” ei, unde mai pui că era pe
tensă. În diversificare și ingeniozitate. Sexuală, bine- cale de-a adormi.
înțeles. – Cum, în... trei? bâigui.

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 123
Din sens opus

– Să facem dragoste în trei... preciză ea. bărbierit-lună, până la albăstrimea tenului său abia
El, brutalul, o ia direct: trecut spre maturitate, spre tăbăcirea vârstei de băr-
– Să ne cordim în trei cu încă cineva, la bat adevărat. Dânsa remarcase schimbarea și înțele-
grămadă? se că nu trebuie să-i mai vorbească rasului ăsta... Dar
– Îhî, parcă gemu ea. bău un cocktail, două, barmanul îi adusese un capăt
El, după o pauză: de marijuana, asta – după două-trei fumuri trase în
– Păi, cum să-ți spun eu ție?... Ai vreo prie- rărunchi – schimbând situația, încât ea adună sufi-
tenă, vreo cunoștință care ar vrea... pe care o jelești, cient curaj, pentru a-l întreba:
vrei s-o ajutăm? – Dar dacă am fi fost noi două și tu unul,
Ea: ai fi acceptat?
– Da’ tu nu ai pe nimeni cunoscut, vreun El o privi ceva mai mult de patru secunde,
mascul?... sau clipe, își trecu degetele peste bărbia lucios rasă
Da, nu era nimic de făcut: într-adevăr, băutura și fu- – ca să se obișnuiască din nou cu ea în această stare
mul o smintiseră rău de tot. Și de toate... – se ridică a plecare, lăsând banii pe tejghea și, peste
umăr:
El – creier de bărbat, ceva mai rezistent, – Cine știe... Nu este exclus...
mai lucid, dacă se poate spune – se sculă, se îmbră- Ea îi mai făcu barmanului un semn discret,
că, și ieși. Limba yalei țăcăni în urma lui. Pentru că arătându-i, marcat cu degetul gros, jumătate din in-
pleca de la ea, cea avidă de sex în grup. Ea și doi dex: încă un capăt de țigară, fredonând, italienește,
bărbați... Ce, ieșea că el nu mai îndestula nesățioasa ceva:
asta... animală?... – Noi nabbiamo paura...
S-au revăzut peste două sau trei zile. La Ceva ce ar fi putut semăna cu un vers din
aceeași tejghea, pe aceleași scaune rotitoare-fâțâi- „Infernul” dantesc sau, mă rog, și cu strigătele fana-
toare. Ea, ca de obicei, cu cocktailul dinainte. El – ticilor, tiffosilor ălora cu „Forzza!... Forzza!”.

124 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
Doina Cernica, Maria Toacă, „Dul-
ce-amar de Bucovina, Editura Muşatinii, Su-
ceava, 2018, 768 de pagini. Între cărţile editate în
Carnete critice
Anul Centenarului Marii Uniri, 2018, nu credem
să existe prea multe care, precum tomul de faţă,
prin titlu, conţinut, sinceritate, veridicitate, sem-
nificaţie şi îndemn la meditaţie să exprime atât
de convingător, dens, complex, lapidar, simplu şi
firesc, sugestiv şi plastic un eveniment istoric fun-
damental, unic şi exemplar printr-o astfel de sin-
Respectându-și
tagmă potrivită, dulce-amar. În fond, titlul – de la
grecescul „titlos”, rezumatul cel mai scurt al tex- cu fidelitate crezul
tului – exprimă fidel cele două faţete contrarii ale
lucrurilor, aversul şi reversul. Dar în cazul Buco-
vinei, titlul ne poate duce cu gândul la un trecut
învolburat: fie la versurile celebre, scrise de „acel
rege-al poeziei”, Vasile Alecsandri – care, împreu-
nă cu alţi corifei ai generaţiei de aur din anii rege-
nerării paşoptiste, se găsea la 1848 aici şi vedea în Mihai IACOBESCU
ea o vatră strămoşească… „O grădină/ Cu mândri
feciori/ şi pomi roditori”, care „cu-alte trei surori” De aceea, titlul acesta bine inspirat şi care
(Moldova, Ţara Românească, Transilvania), … a şi fost încrustat pe o carte în 2014 – care, prin-
„Care către tine/ Cată cu suspine”, fiindcă, aşa cum tr-o expresie mai îndrăzneaţă, spunea verde-n faţă
scria bardul de la Mirceşti, ea, Bucovina, trebuia „Dulce de Suceava – amar de Cernăuţi” (cartea s-a
să se unească şi să alcătuiască o singură ţară ro- şi bucurat de un succes binemeritat şi a luat Ma-
mânească; fie – însă, acelaşi titlu – ne reaminteşte rele Premiu al Societăţii Scriitorilor Bucovineni) –
de o mai recentă capodoperă a cântecului nostru merită, prin ediţia din 2018, să fie preluat în titlul
popular, „Cântă cucu-ntr-un brăduţ/ De s-aude-n unei colecţii care poate deveni o cronică a epocii
Cernăuţi”, cu o melodie de o tulburătoare şi sfâşie- contemporane.
toare tristeţe, ca şi „Balada” lui Ciprian Porumbes- Două prietene, scriitoarea, traducătoarea
cu, ambele despre destinul nefericit al acestei zone şi ziarista Doina Cernica, născută la Vama, în 1949,
istorico-geografice, de la fruntariile a trei culturi şi absolventă a Facultăţii de Litere (specializarea ro-
civilizaţii, latină, slavă şi germană: în 1774 a fost in- mână-italiană), trăind şi scriind la cotidianul „Crai
vadată de trupele austriece, în 1775 a fost anexată nou” din Suceava, şi Maria Toacă (alias Andrieş),
la Imperiul Habsburgic, printr-o simplă înţelegere din Lehucenii-Boian, născută în 1955, absolventă
nefondată între împăratul de la Viena şi sultanul a Facultăţii de Jurnalistică din Cernăuţi, care acum
din Istanbul; în 1918 s-a reunit la teritoriul de care lucrează la cotidianul de limbă română din Cer-
aparţinuse de câteva sute de ani. Dar la începutul năuţi „Zorile Bucovinei”, unite prin profesie, ori-
celui de-al Doilea Război Mondial, printr-un târg gine etnică, unitate de cuget şi simţire, idealuri şi
ordinar între Stalin şi Hitler, partea de nord a Bu- aspiraţii de muncă, cinste, libertate şi dreptate so-
covinei, împreună cu Basarabia, jumătatea dintre cială şi naţională, s-au întâlnit şi împrietenit, s-au
Prut şi Nistru a fost cotropită şi alipită la Imperiul frământat şi s-au apucat să adune între coperţile
URSS, apoi, în 1991, când s-a constituit Ucraina, în aceleiaşi cărţi fapte istorice, obişnuite, diferite, ale
propriile-i teritorii, dar şi toate bucăţile furate de la oamenilor din cele două părţi ale Bucovinei, des-
toate statele vecine, inclusiv de la ruşi, ea Ucraina, a părţite acum printr-o sârmă ghimpată care sepa-
încorporat şi aceste furturi încât, văzând că avea cu ră partea de sud, în graniţele României, iar cea de
mult mai mult decât i se cuvenea, Al. Soljeniţân a nord între frontierele Ucrainei.
scris înainte de-a muri, văzând întreg acest tărăboi Crezul celor două prietene, Doina Cerni-
în care noul stat şi-a adunat şi achiziţiile făcute de ca şi Maria Toacă, îl aflăm înscris, limpede şi clar,
cotropirile din vremea lui Stalin, deci marele scrii- aidoma lacrimei de copil neprihănit: „Împreună
tor, laureat al Premiului Nobel, avertiza, citând un femei şi mame, care nu pot gândi viitorul decât în
vechi proverb rusesc „Ceea ce-i luat cu hapca îţi va termenii păcii, am conceput noua noastră carte ca
ieşi pe nas, odată şi odată, cu vârf şi îndesat” (vezi o construcţie paşnică, opusă norilor războiului, care
Al. Soljeniţân, „Rusia sub avalanşă”, Ed. Humani- se adunau în estul Ucrainei şi care continuă să ame-
tas, 2000, p. 88). ninţe şi să anunţe furtună în multe zone ale planetei.
De asemenea, ne-am dorit cartea ca un document

Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019 125
Carnete critice

care să spună viitorului că, la începutul secolului Eminescu), istorici, filosofi, ierarhi ai bisericii, în
XXI, în nordul Bucovinei mai exista o lume care dezbateri pe cât de actuale şi captivante, pe atât de
gândea, visa şi se ruga în limba română”. (p. 6). antrenante şi utile, transformând Putna într-o ve-
Autoarele îşi respectă cu fidelitate crezul, ritabilă academie spirituală.
explorând, analizând şi evaluând un impresionant Alte teme captivante: „Maşina cu po-
caleidoscop tematic, cu un înalt profesionalism şi eţi” – deservind şi întâlnind periodic un original
profund umanism. Vom cita doar câteva exem- cenaclu transfrontalier, autori, cititori şi public la
ple, lăsând cititorului să constate şi să se convingă universităţile „Iurii Fedkovici” Cernăuţi şi „Ştefan
el însuşi. Astfel, în 1993 s-au regăsit şi reîntâlnit cel Mare” Suceava. Saloanele de carte şi lansările de
rude, fraţi, prieteni, cunoscuţi la Alba-Iulia, la cea cărţi la Cernăuţi şi Suceava sunt tot atâtea prilejuri
de-a 75-a aniversare a Marii Uniri, delegaţi sosiţi fericite de conlucrare, dezbateri şi, totodată, de în-
din toate colţurile locuite de români. În 1999 s-a demnuri tainice la creativitate. Mihai Eminescu –
realizat un dialog evocator între generaţii, „ero- supranumit de cărturarul şi scriitorul acad. Mihai
ii” acestuia fiind Aniţa-Nandriş Cudla, autoarea Cimpoi un fel de „Biblie lucrătoare” a neamului ro-
capodoperei „20 de ani în Siberia. Destin buco- mânesc – revine mereu, fie în cadrul unui parastas
vinean”, lucrare distinsă cu Premiul Academiei la Putna, fie într-o captivantă şi interesantă şeză-
Române, aflată la cea de-a şasea ediţie, apărută în toare la Casa lui Aron Pumnul de la Cernăuţi sau
principalele limbi de circulaţie – şi care, îndrăznim într-o dezbatere la Universitatea „Ştefan cel Mare”
să credem, ar putea concura cu succes la Premiul – de la care aflăm că, potrivit ultimelor date ale
Nobel; Grigore Nandriş – savant lingvist, romanist, unor filologi suceveni, poeziile sale se află traduse
ataşat cultural al României la Londra în perioada în 77 de limbi şi în peste 250 de ţări ale lumii.
interbelică; Johann Nandriş – tânăr etnoarheolog „Dulce-amar de Bucovina” rămâne o carte
şi etnograf londonez şi aflat în acest scop la Muze- fascinantă, mirifică, o adevărată cronică, ancorată în
ul Bucovinei, fiind interesat şi de o colaborare cu universul românilor din întreaga provincie cu cău-
muzeograful Ion Mareş, directorul adjunct al mu- tările, frământările, realizările şi aspiraţiile legitime
zeului sucevean, pe tema „Pe urmele lui Ştefan cel ale celor ce-şi apără limba, cultura, istoria, cu con-
Mare”. Un larg spaţiu acordă autoarele „Colocviilor vingerea că ceea ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face şi
putnene” – la care, dând curs invitaţiei stareţului soarele vieţii se dăruie egal tuturor celor ce se află
cărturar Melchisedec Velnic, se întrunesc perio- sub binefacerea razelor sale, în pofida tuturor nori-
dic la acest „Ierusalim al neamului românesc” (M. lor şi furtunilor vremelnice care ne încearcă.

126 Bucovina literară • 10 – 11 – 12 (344 – 345 – 346), octombrie – noiembrie – decembrie 2019
autograf
Nichita Danilov...........................................................................................................................................................................1
cadran
Paul Emond – De râs.................................................................................................................................................................2
aforisme
Gheorghe Grigurcu – „Prestigiul erorii” ................................................................................................................................3
jurnal comentat
Liviu Ioan Stoiciu – Nicolae Labiş la 84 de ani..................................................................................................................4
poesis
Vasile Baghiu – Poeme.............................................................................................................................................................7
Andrei Zanca – Octombrie.....................................................................................................................................................9
Ciprian Măceşaru – Asta e tot ce contează ....................................................................................................................12
Florin Caragiu – viaţa e un teren minat ..............................................................................................................................14
Doru-Mihai Mateiciuc – Poesia se aruncă în ea însăşi ..................................................................................................16
cronica literară
Ioan Holban – Paul Georgescu – 30 de ani de la moarte ..........................................................................................19
coordonate bucovinene
Nicolae Cârlan – În căutarea autorului.............................................................................................................................23
recitiri
Adrian Dinu Rachieru – Camil Petrescu, un reformator învins ........................................................................................27
reflux
Alexandru Ovidiu Vintilă – Ştefan Stroe, „De-a buşilea, în pas de defilare”. Avanpremieră editorială...............34
rememorări
Beni Budic – Vara ...................................................................................................................................................................38
pe contrasens
Adrian Alui Gheorghe – Un roman palimpsest: „Apocalipsis” de Adrian G. Romila..............................................40
la ceas aniversar
Theodor Codreanu – Adrian Dinu Rachieru – 70...........................................................................................................42
orizonturi francofone
Elena-Brânduşa Steiciuc – O identitate între Orient şi Occident: Amin Maalouf .....................................................47
eseu
Niadi-Corina Cernica – Magie şi cunoaştere în literatura Egiptului antic..................................................................49
Nicoleta Dabija – Iluzia şi străduinţa originalităţii ...........................................................................................................51
eveniment
Doina Cernica – Salonul Doamnei Cernov......................................................................................................................53
– Împreună...................................................................................................................................................64
– Doina Ruşti şi „Homeric” la Suceava..................................................................................................65
dialog
Vasile Proca – Interviu cu poetul, prozatorul şi traducătorul Grigore Chiper ............................................................66
epica magna
Constantin Abăluţă – Urina din copilărie (jurnal de spital – fragmente) ....................................................................76
Liviu G. Stan – Ultimul continent (fragment de roman) ....................................................................................................82
epistolar
Nicolae Turtureanu – Scrisori întredeschise ......................................................................................................................84
apostrof
Magda Ursache – De-construcţii şi des-fiinţări .................................................................................................................88
opinii
Petru Ursache – „Aduceţi degrabă haina cea mai bună...”..........................................................................................92
miscellanea
Monahia Elena Simionovici – Simfonia culorilor .............................................................................................................96
lirice
Alexandra-Mălina Lipară – şi încă mai simt înţepături în picioare
de la liliecii uscaţi de pe marginea drumului.....................................................................................................................98
Blanca Trandafir – Somnul ca preambul .........................................................................................................................101
theatrum
Nicolae Havriliuc – Actorul între vizibil şi invizibil (3) ..................................................................................................103
recenzii
Alexandru Ovidiu Vintilă – Dumitru Simion, „Povestiri cu epoleţi” ..............................................................................105
proză
Dumitru Iurea – Foamea dă pe de-a dreptu'... – Decembrie 1989 –......................................................................106
Horea Porumb – Poveste eroică ........................................................................................................................................110
Tucu Moroşanu – Sarcină de serviciu ..............................................................................................................................113
jurnal de călătorie
Marius Chelaru – Din Kyoto, spre inima Japoniei (IX)...................................................................................................117
din sens opus
Leo Butnaru – Trecut sub tăcere .........................................................................................................................................121
carnete critice
Mihai Iacobescu – Respectându-şi cu fidelitate crezul ................................................................................................125
Serie nouă
Anul XXX
Nr. 10–11–12 (344–345–346)
octombrie–noiembrie–
decembrie 2019