DIGESTIV

1.PERETII CAVITATII BUCALE. ANT SI LAT

Buzele sunt două cute mobile musculo-membranoase, ce prezintă:
• - faţă cutanată (externă): acoperită de piele groasă ce conţine numeroşi foliculi
pilosebacei şi glande sudoripare,
• - margine liberă roşie şi uscată, de tranziţie între cele două feţe, alcătuită din:
o epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat, ale cărui celule din stratul
lucidum sunt bogate în granule de eleidină (conferă transparenţă celulelor),
o ţesutul conjunctiv ce formează numeroase papile bine vascularizate (responsabile
pentru culoarea roşie a marginii libere),
• - faţă vestibulară (internă) tapetată de mucoasă alcătuită din:
- epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat,
- corion cu numeroase vase de sânge şi glande salivare minore (labiale) alcătuite
din grupe de acini seroşi sau mucoşi, ale căror ducte se deschid pe
suprafaţa mucoasei,
• scheletul musculo-conjunctiv alcătuit din musculatură striată (muşchiul orbicular
al buzelor), cu fascicule de fibre consolidate prin ţesut conjunctiv.
Obrajii sunt alcătuiţi din:
• piele, ce conţine numeroşi foliculi pilosebacei şi glande sudoripare,
• stratul celulo-adipos, ce conţine bula grăsoasă Bichat,
• stratul muscular, format din muşchi striaţi (ex. muşchiul buccinator),
• mucoasa:
- de culoare roşiatică, datorită reţelei de capilare situată subiacent,
- aderentă la muşchiul buccinator,
- alcătuită din:
� epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat,
� corion, în care sunt incluşi acinii glandelor salivare minore (glande
bucale şi glande malare).
În dreptul celui de-al doilea molar se deschide ductul glandei parotide prin orificiul lui
Stenon.

2. PERETII CAVITATII BUCALE. INF

Limba
• este un organ musculoepitelial mobil,
• participă la formarea peretelui inferior al cavităţii bucale,
• participă la deglutiţie, masticaţie, la articularea unor consoane,
• conţine segmentul periferic al receptorului gustativ.
Limba este formată din două părţi separate de şanţul terminal în formă de V:
• corpul limbii situat înaintea şanţului terminal,
• rădăcina situată înapoia acestuia.
• mucoasa linguală formată din:
o epiteliu stratificat pavimentos,
o corion dens, aderent de scheletul
musculoconjunctiv, străbătut de canalele
excretoare ale acinilor glandulari.
PAPILE FILIFORME CIRCUMVALATE FOLIATE.
3. MUCOASA BUCALA
Mucoasa bucală
Mucoasa bucală comună:
• căptuşeşte vestibulul oral, faţa internă a obrajilor, faţa inferioară a limbii şi
lueta,
• este formată din:
o epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat,
o corion dezvoltat ce conţine profund vase de sânge, nervi, infiltraţii limfocitare,
glande salivare mici.
Mucoasa bucală masticatorie:
• prezentă la nivelul palatului dur şi al gingiilor,
• este formată din:
o epiteliu stratificat pavimentos,
o corion subţire, dar cu o structură densă şi care ataşază puternic epiteliul la
structurile dure osoase.

4.FARINGE
Faringele, dispus în continuarea cavităţii bucale, este un conduct format din
mucoasă, submucoasă şi un strat muscular.
Mucoasa este formată din:
• epiteliu:
o de tip respirator (pseudostratificat ciliat cu celule caliciforme) la nivelul
rinofaringelui,
o pavimentos stratificat necheratinizat în restul faringelui,
Submucoasa subţire este formată din ţesut conjunctiv dens şi se continuă cu
submucoasa esofagului.
Stratul muscular este alcătuit din fibre musculare striate dispuse în două planuri,
unul intern cu fibre circulare şi unul extern cu fibre longitudinale sau oblice.

5.ESOFAG
Esofagul:
• are forma unui tub cu lungimea de 20-25 cm,
• este dispus în continuarea faringelui,
• se termină printr-un orificiu la nivelul
stomacului.
Mucoasa esofagului:
• are grosimea de 1-2 mm,
• prezintă pliuri longitudinale (formate din mucoasă şi submucoasă) când esofagul
este gol,
• este formată din epiteliu, corion şi musculara mucoasei:
Submucoasa este o structură laxă, care:
• este alcătuită din fibre de colagen şi elastină, numeroase vase sanguine şi
limfatice,
• în treimea superioară prezintă glande esofagiene propriu-zise tubulo-alveolare
dispuse în lobi (2-5):
o produsul de secreţie ajunge printr-un canal excretor la suprafaţa mucoasei,
• prezintă un infiltrat cu limfocite, eozinofile şi plasmocite în jurul glandelor.
Musculara este diferită în cele trei porţiuni ale esofagului:
• în treimea superioară se observă în exclusivitate fibre musculare striate, adesea
variabile ca orientare,
• în treimea mijlocie fibrele striate sunt amestecate cu fascicule de fibre netede,
al căror număr creşte progresiv,
• în treimea inferioară se găsesc numai fibre netede dispuse în două straturi,
intern circular şi extern longitudinal, care este mai bine dezvoltat.
Adventiţia ce înveleşte esofagul la exterior până la diafragmă este un ţesut conjunctiv
lax, ce îl leagă de organele din jur, dar în acelaşi timp îi conferă o oarecare
mobilitate. Segmentul scurt subdiafragmatic este învelit de seroasa peritoneală.

6.STOMACUL.FUNCTII. STRUCTURA
Stomacul:
• este un organ cavitar glandulo-muscular,
• comunică cu esofagul prin orificiul esofagian sau cardia, iar cu duodenul prin
orificiul piloric prevăzut cu un sfincter.
• are forma literei J, cu o margine concavă şi una convexă,
• prezintă pliuri longitudinale, transversale sau oblice formate din submucoasa şi
mucoasa, care dispar la distensie.

7.MUCOASA GASTRICA
Mucoasa gastrică prezintă şanţuri fine, vizibile cu ochiul liber, care delimitează
ariile gastrice cu un contur poligonal sau circular, cu diametrul de 2-4 mm, la
nivelul cărora se deschid glandele gastrice prin invaginaţii infundibuliforme, foveolele
sau criptele gastrice.

8.GLANDELE GASTRICE
OXINTICE SI PILORICE

9. PLAN GENERAL DE ORGANIZARE A TUBULLUI EXOGASTRIC INTESTINAL

Musculara este formată din:
• stratul extern, cu fibre dispuse longitudinal,
• stratul mijlociu, cu fibre dispuse circular, ce se îngroaşă la nivelul pilorului,
formând sfincterul piloric,
• stratul intern, cu fibre dispuse oblic, bine dezvoltat în peretele stomacului, cu
excepţia regiunii pilorice, unde fibrele acestui strat dispar treptat.

10.INTESTINUL SUBTIRE .FCT

Intestinul subţire:
• reprezintă porţiunea tubului digestiv cuprinsă între orificiul piloric şi valvula
ileocecală,
• este alcătuit din trei segmente succesive: duoden (25 cm), jejun (2,5 m) şi ileon
(3,5 m):
o în organizarea lor microscopică întâlnim cele patru tunici caracteristice
tubului digestiv: mucoasă, submucoasă, musculară şi seroasă.

11.MUCOASA INTESTIN SUBTIRE

Mucoasa intestinului subţire prezintă structuri cu rol de creştere a suprafeţei
sale de absorbţie. Acestea sunt: plicile circulare Kerckring, vilozităţile intestinale şi
microvilii enterocitelor.
Mucoasa intestinului subţire este alcătuită din:
• epiteliu:
o de suprafaţă,
o glandular,
• corion,
• musculara mucoasei.

12. COLON STRUCTURA HISTOLOGICA

Epiteliul mucoasei este alcătuit din epiteliul
de suprafaţă şi epiteliul glandular.
Epiteliul de suprafaţă este format dintr-un singur rând de celule, care sunt de
mai multe tipuri:
• celule prismatice cu platou striat,
• celule caliciforme SI ENDOCRINE
Epiteliul glandular este:
• dispus în toată grosimea mucoasei,
• reprezentat de glandele Lieberkühn

13. APENDICE
Apendicele ileocecal:
• este un diverticul al cecului, bogat în foliculi limfoizi (fig. 14), fiind astfel un
organ limfoid periferic,
• are forma de fund de sac,
• are lungimea variabilă, între 6-12 cm şi diametrul
de 5-8 mm.
În structura sa se regăsesc cele patru straturi sau tunici, din structura intestinului gros.

14. RECT
Rectul este ultima porţiune a intestinului gros. În structura rectului se regăsesc
cele patru tunici caracteristice tractului digestiv; MUCOASA,
SUBMUCOASA,MUSCULARA SI TUNICA EXTERNA.

15. GLANDELE SALIVARE

SUNT GLANDE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV.
După dimensiunile lor pot fi împărţite în:
• glande salivare majore reprezentate prin trei glande pereche:
o parotida, submandibulara şi sublinguala,
• glande salivare minore sau accesorii:
o acinii seroşi sau mucoşi localizaţi în corionul mucoasei bucale.

16. FICATUL
Ficatul:
• este învelit la exterior de peritoneu (superficial), care acoperă întreaga suprafaţă
a ficatului, cu excepţia zonei pars nuda,
• prezintă capsula lui Glisson sub peritoneu, o membrană fibroasă foarte subţire
dar foarte rezistentă, care la nivelul hilului devine mai groasă şi pătrunde în
interiorul organului:
o la acest nivel, vena portă şi artera hepatică pătrund în ficat, iar canalele
hepatice şi ductele limfatice părăsesc ficatul.
Ţesutul conjunctiv însoţeşte vasele şi ductele, până la nivelul spaţiilor porte.

17.LOBULUL HEPATIC CLASIC

Lobul hepatic clasic
• are formă piramidală şi măsoară în medie 1-1,5 mm lungime şi 1mm lărgime,
• marginea externă a lobulului are formă poliedrică pentagonală sau hexagonală,
prezintă o bază mai lată care este partea lui periferică şi un vârf la extremitatea
opusă, pe unde iese din interiorul lobulului vena centrolobulară, numită şi vena
centrală a lobulului, care parcurge toată lungimea lobulului pe axul său central.

18.CORDOANE REMA HEPATICITE

Cordoanele Remak:
• sunt formate dintr-un şir de hepatocite unite între ele:
o hepatocitele constituie componenta structurală principală a parenchimului
hepatic ,
• se anastomozează între ele pe diferite planuri
Hepatocitul:
• are în general forma unui poliedru cu 6-8 feţe,
• are în medie lungimea de 22-25 μm şi lăţimea de 18-20 μm lăţime,
• prezintă două feţe opuse mărginite de câte un sinusoid (polii vasculari ai hepatocitului),
• la nivelul celorlalte feţe aplicate pe cele ale hepatocitelor vecine, prezintă câte
un şanţ larg de 1 μm, care delimitează canaliculul biliar (polii biliari ai hepatocitului),
• prezintă microvili

19.CURCULATIA SANGUINA INTRALOBULARE

formează o reţea admirabilă venoasă, ce face legătura între vena portă şi vena
centrolobulară,
• este reprezentată de un sistem de capilare sinusoide

20. CAILE BILIARE SI COLECISTUL

INTRAHEPATICE SI EXTRAHEPATICE

21.PANCREASUL EXOCRIN
Componenta exocrină se prezintă ca o glandă mare, lobulată, compusă, de tip
seros, formată din unităţi secretorii de formă acinară sau tubuloacinară, în alcătuirea
cărora se găsesc celule glandulare seroase de formă piramidală dispuse într-un singur
strat şi celule centroacinare.
Acinii (fig. 19):
• au formă sferică.
• sunt delimitaţi la exterior de o membrană bazală pe care sunt dispuse 5-8 celule
piramidale aranjate în jurul unui lumen central mic.

22. PANCREASUL ENDOCRIN

Pancreasul endocrin este un organ difuz, răspândit în componenta exocrină a
pancreasului.
Componenta endocrină este formată
din:
• insulele Langerhans, mai numeroase
la nivelul cozii,
• grupuri mici de celule endocrine, distincte
de formaţiunile insulare,
• celule endocrine izolate, răspândite
printre celulele ductelor şi acinilor.