Sunteți pe pagina 1din 107

„ A V E N T U R A••

Rom a ne d e a c t i u ne şi pas i u ne

J. E L M A C H O
• • •

- w

CAUTATORll
DE COMORI
Traducere de
L. ANDREI

••

EDITURA „ADEVERUL" S. A.
CALENDARUL CITITORILOR
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 8 LEI
·�::;:�i:��:i
AVENTURA pământului
şi mării
I

Numărul SPÂNZURATUL DELA


următor: R A N C H. U L 2 7
PllB-----·
--- ·----------�

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI


citim colecţia de 15 LE I

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vânzare:

TRĂZNET INTRE DOUĂ INIMI


Următorul:

O DRAMĂ SUB NAPOLEON


e Catalogul tuturor volumelor apărute
se află la sfârşitul oricărui vo l um in
vânzare.
J. E L M A C H O

CAUTATORll de COMORI
de J. EL MACBO.

AVENTURIERII PĂDURILOH

Ce maniere! morm ă i Emilio Gonzales;


dar în acelaş timp se supuse totuşi porun­
cii: „Sus mâinile!" căreia îi dădea mai multă
vigoare ţeava unei carabine, răsărită pe neaş­
teptate dintr'un tufiş şi în d r e ptată spre piep­
tul lui.
Se î nopta şi umbra tot mai deasă făcea ca
amănuntele d esi şu lui înconjul"ător să devie
nedesluşite.
- Păcătoasă idee am ma.i avut si ' noi, de
n'am făcut popas înainte de s'a înnoptat!
hmnhăni tânărul.
Intre timp, ramurile de s işului se dădură la
oparte şi d e sub ele se ivi autorul exclamaţiei
ameninţătoare. Era un om înalt, uscă:ţiv, cu
faţa acop eri tă de o barbă deasă şi neîngrijită.
Aruncând o privire în urma sa, Emilio Gon­
zalcs văzu că şi însoţitorii lui căzuseră victi-
:1
mele unei agresiuni 1asemănătoare şi că dădu­
seră cu toţii într'o adevărată capcană.
In aceeaş clipă bărbosul se răsti:
- Ce cauti' aici ?
O clipă tânărul tăcu, şovăind între pruden­
ţă şi o poftă violentă de a răspunde necunos­
tu1ui că afacerile lui nu-l privesc.
Ar fi cedait poate acestei nevoi îndreptăţite
de a protesta, dar lângă el răsună o voce fe­
minină.
- E fă.ră îndoi1a:lă o neînţelegere la m ijloc,
Emiilio. Explică domnului că nu suntem decât
nişte simpli călători.
Această voce armonioasă făcu pe omul ca­
re-l ţ in ea pe Emilio sub ameninţare, să tresa­
ră. Işi trecu carabina la subsuoară şi aprinse
o torţă, a cărei flacără pâlpâitoare lumină cu­
rând întreaga scenă. Tânăra fată care vorbise,
se apropiă de însoţitorul ei şi se l i p i de el în­
fricoşată.„. Emilio Gon zales îşi privi ţintă a­
gresorul.
- Sora-mea şi cu mine suntem doar ·În tre­
cere, numai cu o călăuză ...si cu câtiva hamali,
'

zise el. Şi nu înţelegem.„


Dar atitudinea necunoscutului se schimbă
ca prin farmec. Cu acea politeţe spanol ă , i

care înfloreşte deopotrivă în clasele de jos ca


şi în cele culte, acesta se înclină în faţa tinerei
fete:
- Senorita, vă rog să ne ierbţi greşa­
la, şi d-ta, caballero,_urmă el întorcându...,se că­
tre Emilio Gonz.ales, sper că nu vei purta pică
pentru o primire atât de puţin prietenoasă; nu
uitaţi însă că suntem departe ·de orice centre,
în inima pădurilor, unde de cele mai muHe
ori om cu om sunt duşmani.
Necunoscutul schimbă câteva cuvinte cu cei
4
1·t·-l însoteau şi al căror şef pă1rca s!t fie. Oa-
111m ii î ş i ridicară carabinele.
Da, urmă şeful micei bande de iscoditori
11 i p-i'ulurii, v'am auzit cara·vana, care înainta
î11 înluneric, şi temându-mă să nu fie nişte va-
1�ahonzi, ce vor să dea vreo lovitură, am prefe­
ra l s!1 mă încredinţez imediat. Sunt foarte
111:îhnit de greşala mea. Dar,d:a·că nu sunt prea
l'llrios, cum se face că vă urmati ' dru:mul si
d11p[1 căderea nopţii ? '

Emilio Gomalez nu mai avea motive să păs-


1 n·zc faţă de necunoscut o atitudine duşmă­
noasă:
-- De fapt, nu de plăcere n'am po posit încă,
îi explică el. Dar de mai bine de o oră nu izbu­
l i 111 să găsim un loc potrivit pentru a ne aşeza
lagi"'trul. Pădurea este foarte deasă în partea
locului şi luminişurile sunt rare. Poate ne-aţi
putea îndruma d-voastră spre vreunul mai a­
propiat?
-- Să nu mi se mai zică Fernandez, dacă
vi"'t mint: nu există decât un singur luminiş
prin aceste meleaguri, şi pe acela l-am folosit
noi pentru lagărul nostru. Dar este destul de
încăpător şi aţi putea să staţi şi d-voastră a­
colo,- nu-i aşa, Vicente ?
Omul întreb a t, un colos. to t ca Fernandez de
l>i"'t rbos, confirmă dând din cap, fără să-şi
scoată din gu ră impozanta-i lulea.
-- Atunci s'o pornim! hotărî Fernandez.
Cele două grupe porniră înainte. După 20
minute de mers, printre copaci se zări o lumi-
11:1 şi Fernandez îşi anunţă sosirea printr'un
1'111crat convenţional. ·

Poiana ce se deschise în faţa lor era lumi­


nal!t de două focuri. Cei câţiva oameni cari
se a fiau acolo priveau cu curiozitate pe nouii_

5
veniţi. In timp ce Fernandez şi Vicente dis­
cutau cu tovarăşii lor, explicându-le proba­
bil, despre ce era vorba, un Indian metis
(corcitură) se apropiă de cei. doi tineri, care
stăteau nemişcaţi. Era David, călăuza lor,
care, în timpul ultimelor evenimente, căutase
să se facă pe cât mai mititel cu putinţă. Faţa
lui neîncrezătoare şi jucăuşă mai exprima o
oarecare spaimă, încă nu pc deplin risipită.
Văzându-l, Flora Gonz"lcs nu-şi putu stă ...
pâni un surf1s.
- Ia te uită! Iatrt-lc şi pc tine, David, glu­
mi lânăra fată. Incepcam să cred că amenin­
ţarea carabinelor te-a făcut să intri în pă­
mânt ...şi că n'ai mai eşit deacolo.
David se 'încruntă, nemulţumit că i se pu­
nea la îndoială curaj ul, şi-l trase pe Emilio
de mânecă. Tânărul, îl întrebă tn şoaptă:
- Ce fel de oameni să fie ăstia?
'
Indianul făcu o mutră care exprima nesi­
guranţă, apoi şopti:
-- Sunt, pesemne, nişte „recogcdores", ni şte
căutători de cauciuc. Nu poţi ş ti niciodată cc
poame sunt... Cei doi tineri auziser{t adesea
despre aceşti aventurieri aspri, cari cutreeră
bazinul Maragnon şi cari se răsboesc cu înver­
şunare cu trihurilc indiene pentru dictatura
asupra pădurii virgine. Pc socoteala lor cir­
culau diferite poveşti. cari aduceau mai mult
a legende.
Inlr'un cuvânt, ci erau pentru America ck
Sud ceeace pentru Clondyke 2rau căutătorii
ele aur. Printre ci erau primiţi indivizi de tot
felul, pe care un singur lucru îi un�a: un eg al
dispreţ pentru civilizaţie .şi pentru legalitate.
Aceasta nu-i împiedica să aib{t' şi o morală:
cea a fi a relor sl:ilbatcce; şi o justiţie: ochi
(j
pentru ochi, <linte pentru dinte. Altminteri gf1-
seai la unii din ci un spirit cavaleresc şi o
loialitate, care aj unseseră uneori de pominf1.
Erau aci în număr de vreo cincisprezece;
feţele lor nu văzuseră briciul de o eternitate,
cciace-i făcea să pară oarecum în familie, cu
atât mai mult cu cât nici la haine nu se dco­
scbiau: cizme fără culoare, pantalonii, bătuţi
de soare şi de ploi şi rupţi de mfirăcini, cf1-
meşi peticite la coate, pălării de paic largi şi
care de mult stat suh ploac îşi picrduscrr1 for­
ma. La brf1u purtau un „machete" (secure)
solid şi mânerul unui colt (revolver) mare
cşea din tocul lui. Nişte cartuşiere Ic încin­
geau pieptul iar carabina nu se desprindea
niciodată dela umărul lor.
De altfel Emilio Gan zales nu contrasta nici
el în această colecţie. Numai barba ilui, care
nu avusese încă timpul să rriv.aHzezc cu cele
ale aventurierilor, îl fă�cea să nu se confunde
cu ci, ceeace dovedea că Dtwid, pe care-l ·con­
sultase pentru echipaiment, avea în cel mai
înalt gra.d simţul reaHtăţilor.
---Ei! murnnură la ureche Emilio, wrorii lui,
după ce-şi1 examina1se cu dcamălnuntul gaz­
elele, n'o,r fi ăsfia ·chiar usi de biserică, dar cc
interes ar ave� ei să ne j o'ace vreo festă? Nici­
unul, pc cât ştiu.
Fcrnandez reveni lângă cei doi tinct·i� şi cu
m;ai mare amaMJiitate îi înstiin:tă că a pus să
'
Ii se pregătească un loc hm;, în mijlocul tabe­
rei: destul de departe de foc c.a1 săi nu se pră­
j cască, dar de:stuil de aprnaipe de foc pentru a
fi apăraţi de grozava u,mezeal1ă a pădurii, cairc
noaptea devine insupwfa'.bia,ă.
Locul era , într'adevăr, excelent. Şeful cău-
1:1 torilor de ca
1 uciuc puse .sir1 se întindă pe pă-
7
mântui jilav nişte pături vechi şi, ce e drept,
mai mult confoo'l nu se putea cere în inima
junglei
Emilio mulţumi căJ.duros lui_ Fernan dez şi
lui Vicente, gân dindu-se în si n ea lui că toate
ace:ste amabilităţi se datorau numai prezenţei
Florei, sora lui. ,Vederea unei tinere fete gra­
ţioase turburase văddt pe oamenii aceşti a ne­
·

ciopJdţi, care deobicei, luni şi Juni dearândul


nu văd chip de femeie. Cu priivirile îndrep­
tate către fermecătoarea călătoare , aventurie­
rii deve,niseră parcă Ilişte oameni din lumea
bună: nicio înj urătură, niciun joc de noroc,
nicio ceartă„. Fumau :sau stăteau de vorbă, în
atitudillli, care socoteau ei că-i avantajează,
sau încercau să facă puţină ordine în părul
lor c erta t cu pieptenele.
Flora nu observa, de .altfel, ac es te umH e o­
magii.
Dar Fernandez a păru din nou:
- Sper că veţi pri,mi să împ ăJrţiţi cu noi
modesta noastră masă, propuse el cu cel mai
atrăgător surîs.
Tinerii primiră fără să se lase rugaţi. Le era
o foame de lup şi ar fi trebuit să aştepte până
ce David - călărnză şi bucătar totodată -
le-ar fi făcut ceva de mâncare; pe când Fer­
nandez le arăta o superbă fri'p tuiră, care nu
mai aştepta decât să fie gus tată .
- Deliicios ! dăidu FliOra sentinţa, deşi, de
fapt, căutătorul de cauciuc hucătaT lăsase frip­
tura să se cam ardă pe o parte , probabil pe n ­
tru că a d:mirr ase prea stăruito r pe musafiră.
Fernandez şi Vicent e se aşe�aseră alături de
cei doi tineri şi dădeau dovadă de o p oftă pu­
ţin obişnuită. Ciiosvârte întregi de carne dis­
păreau în câteva s ecunde în gurile lor, împre-
8
ună cu numeroşi cartofi de manioc, copţi în
spuză. Din timp în timp circulau din m,ână 'n
mână pahar e cu „şiş a".
Căutătorii de cauciuc nu duceiau se v ede
lipsă de nimic. D upă ce se bău şi ultimul pahar
de „şişa", se servi cafeaua. Aventurierii,
strânşi î n j u r u l . fo c u lui, îşi aprindeau lule­
lele c u câte ....un tăciune.
Cu toată c afeaua băută, 1tiitnerii se simţeau
oopl eşiţi de somn. F,ăc useră u:n mairş lung şi
nu aveau fucă rezistenţa profesio111iştilor pă­
durii. Flora făcea sforţări disp erat e ca să ră­
mâe trează şi să asculte cu 1amaibililtate pe a­
venturieri, ca:re-i v orbeau despre epoci le bune
şi rele ale LI'oooltei de cauciuc, despre ravagii le
ce le făcuse ultimul tornado, care se abătuse
asuprâ regiunii. Capul tinerei fete oă dea ade­
sea pe umărul f rait elui ei şi în cele dm urmă,
Vicente, observând lucrul acesta, lovi c u cotul
pe camaradul său Fernaindez şi exclamă:
- Nu vezi că o oboseşti pe seno.ra cu po­
v·eştil e talei Pic.ă de obosea[ă, pobrecita (să­
răcu ţ a ) l
Ferna dez îşi arătă dinţii a[bi într'u111 râs
n

sonor şi-şi scutură pip1a· pe dosul mâinii.


- Vă lăsăm să vă odihniţi, zise el, căci şi
d-ta, cab al lero, trebue c ă ai nevoe de somn.
Cu aceste c uvinte cei doi aventurieri strân­
seră mâna celor doi tineri, urându-le noapte
bună.
In timp ce Flora îşi scotea cizmele şi se în­
făşura într'o pătmă, Emilio f ăc u se;mn lui Da ­
vid, care se trudea să-şi fac ă un „pourro"
(o ţigară ) dintr'o foaie de tutun, căreia1 îi sco­
sese nervura mij locie. Călăuza veni in fugă şi
tânărul îi dădu ordinele pentru a doua zi.

9
- Ei, a.i văzut că n'av.eam ce ne teme de ·

căutători1i de cauciuc? întrebă el, surâzând.


Indianul dă·du din cap şi re c u noscu că pă-
reau băeţi Q.e treabă.
--- M'au şi ci nstit ·cu „şişa" ! .adăugă el.
·

Emilio pufni în râs.


-- Aşadar, după tine, mrti Druvhl:, om cinstit

c a ce la care-ţi dă de b ăut ? Du-te acum de-li


fumează ţigara în linişte şi nu u ita că mâine
trebuie să pornim în zod de zL
Tânărul se întiinse aliături de sora lui, ca·re
se şi cuf un d aise înitr'un somn adânc.
David s c otea mici rotocoale de fum din ţi­
gara 1pe care şi-o fabricase, şi cont empla j ă ­
ratecul încins. Deodată, o ;mână îl atinse pc
urru1·r, făcân du-l să t resară .
In dosu l lui stătea Fernrnnidez, zâmbind jo­
Yial.
- Te p lic t is eşt i a ci singur cuc, prietene, zise
el. Vino s ă b e i ou noi un pah ar de „şişa".
Indianul se codi o clipă. Nu era depr in s
cu atâta amabil ita te din partea căutătorilor
de c a u ciuc, care dimpotrivă, au obiceiul să
se poarte br uta l c u i n di geni i şi cu me ti şi i .
Dar invitatia era a ş a de pr i e t e noas ă încât
ni cio dată David nu şi-ur f i iertat dac'ar
fi de scura jat pe nişte recogedores cu pu rt ă ri
a1şa de al es e . Pe de ailtă pal'te şi t i g va cu şiişa
pc ·care o zărise în mâna lui Vi'centc era o
chC'mare irezistibilă.
Se duse aşadar cu Fcrnandez şi se aşeză
lângă Vic ent e care discuta cu un alt aventu­
rier care e cea mmi bună m etodu de a vânapu­
ma. Poftit să - şi dea părerea, în a c e a stă che­
sti e David se execută cu competinţă, în timp
ce F·ernandez îi umplea .paharul .
Se simţe�11 porn it ·pe opt imism şi· se gândea
10
în sine a lui ·că la ' n ceput fusese foarte ne­
drept cu simpaticii căutători de cauciuc.
De act ea e! salută cu entuziasm iniţi a ti va
lui Vic ente , care piropusese să se bea câte •o
duşcă de „guaro" pen tru a uşurn digestia ma­
rei cantităţi de „şişa" înghiţite. Sa vură, ca un
cunoscător, băutur.ai arzătoare de măruntaie,
l11rnat[t dintr'o ploscă, şi nu mai contene a să
ritda, când Fernandez îl lovi prie:te1ieşte peste
umăr cu atâta energic, îrncât era cât pc ce să-l
·
fo·că să cadă în foc.
- Ia spu ne rogu-te, prietene, zise deodată
Fernandez, în cc fel de cxpedi\ic au pornit
s t ă pâni i tăi?
- De un' să stiu?
Fernandez în�l'Untă din sprfrncene, da.r ,Vi­
cente reluă cu b ini şoru l inkrog.aitoriul:
-- Totuşi, de vreme cc le s e r veş ti drep t că­
lăuză, trebue că-i conduci u:ndcYa ...
- Asta da, confirm[t Da1vid, sigllir că ştiu
unde 1ncrg, dur n'am habar cc �aută a.cofo.
-- Bine, î nce rcă Vicente cu bl ânde ţ ea unui
.i udedttor de instrucţie, dar cum te-au anga­
.i a t'?
Indianul se scărpin[t la ce.a1Et, dcoa.recc gfrn­
durile î n ce p e a u să i se cam încftlccască.
Fernandez în mai tu,rnă un pahar de ,,gua­
ro" şi-l zgâlţâi. David î n c e pu iar sr;t rftdă ca
un nebun, dădu o du şc ă şi î n ce pu cu o voce
cleioasă:
- Ei! Sunt nişte -oameni ciuda ! i, făr[t înd o ­
ială dar ma1i bu:ni st ă p â n i nici dl se poate. Au
cerut o căl ăuz ă serioasă şi ·pe diată, le-am fost
arătat eu, căci, fără să mă laud, cunosc me­
leagurile aste, cum î,mi cunosc buzunarele.
Aşa că m'am dus să mă ' n ţ el e g cu ci. Ei mi-au

11
propus o l eafă bună şi mi-au cerut să-i că­
lăuzesc până fa lacul Hueco.
- Până la lacul Hueco? repretară Vicente şi
Fernandez fără să-şi ascundă mirarea.
- Da , până la lacul Hueco. Nici vorbă, am
încercat şi eu să aflu de ce vor să se ducă
tocmai acolo şi nu aiurea, daLr ei mii.,w dat să
'nţeleg că asta nu e treaba mea. Am primit, şi
am angajat zece hamali care să ne însoţească.
Atâta tot.
Căutătorii de cauciuc.rămăseră o clipă tă­
cuţi. Păreau dezamăgiţi de cele auzite. Feman­
dez îşi scutitră cu putere luleaua de cenuşă şi
mormăi:
- Şi vă duceţi cu toţii să vă aşezaţi la l1acul
Hueco, fără să ştiţi pentru câte vreme şi in ce
scop?
David sorbi ultima picătură din pahar.
-Nu e chiar aşa, răspunse el. Hamal ii merg
numai până la lac şi se 'nforc.
Acol o n'o să rămânem decât noi trei: seno:r,
sennorita şi cu mine.
Din nou se zugrăvi mkare pe feţele aven­
turierilor.
- Ce-o fi cu combinaţia asta ciudată? mur­
mură Vicente.
- Să vedem, raţionă Femandez; să-ţi baţi
capul oricât, nu poţi găsi 36 de motive, •caire să
aducă pe un om până aici. Cel mult două sau
trei. E limpede •ca lu;mina zilei că aceşti străini
n'au de gând să se apuce de traficul de cau­
ciuc, ca noi. Atunci?
Timp de câteva1 minute domni o tăcere a­
păsătoare, pe care o întrerupse Vicente, adre­
sându-se lui David.
- N'.ai băgat de seamă în pregătirile lor
- Carevasăzică, dobitocul ăsta ne-a băut al­
coolul, dair de spus nu ne-a spus nimic ...
- Pentru că nu ştie nid el nimic...
�-ITT ă întreb totuş, ce ca ută aceşti doi ti­
neri orăşeui în munţii ăştia. - Nu. Nu 'unt
curios, dar îmi place să-mi dau seama , a­
Elta tot.
- Ah! Pişicher fiu al Casliliei ! rânji Vicente.
Cât despre mine, eu mărturisesc că sunt cu­
rios ... Se zice, de altfel, că numai oamenii in­
teligenţi sunt curioşi, adăogă el voios.
Dar Fernandez n'.a1vea ·chef de glumă.

II

POTECI NEUl\IBLA TE

Soarele abia răsărise când oaspeţii aventu­


rierilor părăs.iiră lagărul în ca;re-şi petrecuseră
noaptea. David, ca re îş i · reveni în fire după
băutura de aseară, era în :picioa�e din zorii zi­
lei, ca să ma i sgâlţâie pe hamali şi să împartă
poverne. Fernaindez şi Vicente nu gă·siră de
cuviinţă nici ,măcar să-i dea bună-ziua, ca răs­
puns la saluturile J1ui.
Indianul băgă de seamă şi înţelese că se lă­
sase dus de nas şi descusut ca un copil ·de cei
doi căutători de cauciuc. Se simtea a:fins în
cinstea lui de călăuză şi în a morul să:u pro­
priu, dar se consolă I.ai gândul că, neştiind ni­
mic, n' a putut divulga ma.re lucru. Umblă to·
luşi, ziua întreagă, cu muk a plouată a unui
servitor, care a spairt o farf ur ic şi se teme ca
,

stăpânii să nu bage de scamă.


Flora şi Emj}io începeau să se obişnuiascl'1
cn dormi.tul pc tare. După o toa li :elă suma ră,
14
sar pentru perfecţionarea maşinei omeneşti.
Emilio îşi terminase în ;mod străJucit studUle
de inginer, căpătând în acelaş timp oarecare
renume pe terenurile sportive internaţionale
ca tennisman de înaltă dasă.
Din nefericire, criza economică, care dom­
nea în toată lumea, paTaJ.iza toate energiile ti­
nere în căutare de pieţe de desfacere pentru
iniţiativa lor. Diplomele şi cunoştinţele nu ser­
veau la nimic: frebuia s ă stai pe loc, să v ege­
tezi„. O altfetl de renunţare e �ea pentru cei
ce se simt cap abili de lucruri ma1ri. Emilio
Gonzales tUrba. Situaţia lui materială, era , da­
că nu cu totul proastă, în orice caz departe de
a fi strălucită. Părinţi i săi, dispăruţi de tim­
puriu, îi lăsaseră, lui şi surorii sale, o rmică a­
vere, ce ameninţa să se top ească repede fără
ca ,el să-şi fi putut cuceri ' l ocul sub soare, la
care năzuia.
Dar tânărul nu era lipsit de îndrăzneală şi,
văzând că-şi pierde vremea de pqmană în ma­
rile centre, se puse să studieze posibilităţile
pe cad le deschideau ţările noi. Dar erau pu­
ţine la număr, lipsa_ lui de experienţă , e rai
mare ; era tocmai cât pe ce să se resemneze
la o soartă mediocră, când� în urma unei lec­
turi, fu cuce:rit de o idee aventuroasă. Lucrul
era foarte îndrăzneţ, dar oare norocul nu su­
râde celor îndrăzneţi ? Se sfătui cu sora lui,
care-l aprobă şi-,l încuraj ă. El însă şovăia. E-
rau atâtea riscuri...
Să plece„. Să nu plece... Dilemă.„
E lesne de înţeles că îndrăzneala învinsese
prudenţa, căci altfel nu i-am fi întâlnit în­
tr'o regiune atât de puţin potrivită pentru o
simplă vilegiatură . ,
Flora părea să aib ă cel mult 18 primăveri.
16
în cât, fără voe, te agăţi de orice, cu riscul să
1aipuci cu mâna şarpele ce istă la pândă.
Dar, din fericire, 'Cea iffiai mare parte din
şerpi, atenţi la sgomotul crengilor rupte, o
luau la fugă înainte de trecerea caravanei.
Pentru a evita mersul desnădă}duitor de în­
cet, la care-i condamna tăiatul crengilor cu a­
jutorul „machete"-i, David prefera să facă mii
de ocoluri, părăsind urmele omeneşti pentru
urme de fiare sălbatice şi regăsind apoi direc­
ţia bună fără să şovăe, cu uimitorul instinct al
rasei lui. Din timp în timp el urma cursul vre­
unui şuvoi năvalnic. Atunci călătorii trebuiau
să se resemneze, uneori şi la câte o baie ne­
dorită. Dar în schimb înain tarea devenea sim­
ţitor mai rapidă şi David mârâi1a de mulţu­
mire.
Pe înserat, micul grup străbătu o poiană şi
David, cu toată ambiţia lui de a înainta me­
reu, socoti mai înţelept să stabilească aici 111).�
gărul de noapte. Flora, sleită de puteri, se lă­
să jos cu un oftat de satisfacţie.
- Ce zici, David, întrebă Emilio, ne apro­
piăm?
- Socoteam să putem ajunge la lac mâine
seară, dar drumul e prea 1anevoios. O să tre­
buiască să mai poposim odată, înainte de a a­
junge. O să fim acolo poimâine către amiază,
poate şi mai curând ...
Când voia să-şi dea osteneala - şi 1azi voia
- David era de o vioiciune şi de o dibăcie ne­
obişnuite. In mai puţin de jumătate de oră,
pe poiană juca vâlvătaia unui foc enorm, pe
care se friigeau o pereche de curci sălbatece,
în timp ce David gătea nişte măduvă de pal­
mier, pe oare pusese s'o dibuiască prin împre­
jurimi doi hamali.
18
d r e pt teren ,pentru nişte c on struc ţii masive,
din cari nu mai rămăseseră d'e cât temeliile
î n ecate şi ele în împletitura de liane şi ferigi.
Erau neîndoios, rămăşiţele unei civilizatii a
cărei obârşi e trebuia ·căutată în timpuril e In­
caşHor *) şi călăt ori i cercetară cu Juare amin­
te aceste mărturii ale secolelor trecute. Niste '
săpături, pe ici, pe colo, dovedeau că aci se
făcuseră cercetări, probabil de către căutătorii
de cauc iuc, dornici să .pue mâna 'Pe bijuteriile
sau olăr ia antică, care se putea să mai existe
în aceste ruini pe jumătate îngropate. Dar
si mplul fapt de a fi dat die aceste pietre pă rea
să um ple de bucurie pe Flora şi pe Gonzales.
- Să mergem! exclamă tânărul. Incă o sfor­
ţa re ş i ne petrecem noaptea următo are Ja câ ţi­
va ki l ometri <le lacul Hue co.
Dar vai ! terenul devenea din ce în ce mai
puţin prielnic pen tru o înaintare rapidă. Ba
e rau nevoi ţi să se aga1e cu mâinile ca să se
ca ţ ăr e p ri n hornuri aproape verticale, tăiate
de piedi ci vegetale, ba trebuiau să coboare
ni şte pante atât de repezi,, înc â t era nevoe să
se ia severe măsuri pe p re c auţiu ne pentru a
nu se rostogoli laolaltă -cu pământ'ul umed ce
se prăvălea în buJ gări sub picioarel' e lor.
Râpi înguste şi adânci s il e au caravana să
urmeze crestele şi să în aintez e în zigzag. Se
lăsa n o a p tea şi ei trebuiau să se mulfume as c ă
pentru lagăr cu un luminiş mic ca v;ai de el,
l ângrt un r io . Arătând plăpândul p â râ u care
cuirgeia, la picioarele lor, călăuz a declară :
-;'

•) Incaşi, popor din rasa Pieilor Roşii care stă­


pânea actualul Peru înainte de descoperirea Ame­
ricei. Ajunseseră la o civilizaţie destul de înain­
tată care a fost distrusă prin sabie, jaf şi pârjol de
cuceritorii spanioli, după anul 1533.

20
pi cio arele suh el, ca şi cum s'ar pregăti să
sară. In aceiaişi clipă Indianul 1a„dăogă :
- A t en ţ i e ! Ţineţi bine c arab in a . .. Sunt eţi
gata ? O luăm fiecare de altă p arte a tufişului
de surtuas. El e în dos ... A ten ţie ... Hop!
Destinzându-şi brusc toţi muşchii, Indianul
sări în picio are , cu un cu ţit în mână. Luând-o
înainte lui Emilio, el se şi cufundă în des iş ,
tăcut şi rapid oa o umbră. Tânărul se repezi
în urma l u i .
In desişul în caiI'e disp ămse David se iscă o
învălmăşeală înspă imâ ntăt oare. Se auzi sgo­
mot d e crengi rup te, 1 a2oi în noapte răsun ă o
împuşcătură . David n 'av eia revolver. Emilio,
turburat , dădu buzna spre tufişul p e care tre­
bui a- să-l ocolească. D ar acolo nimeni . Se auzi
însă dep ărtându-se zgomotul un ei fugi grăbi te.
Cu carabi n a înainte, tânărul încercă să se în­
dre pte într'acolo, dar întun eri cul îl împ iedic a
şi din cauza l ips ei lui de experienţă în ale de­
sişului, n u se putea orienta cu ·exactitate.
Deodată, i se p ăru că vede la lumina lunei
un tufiş mişcându-se şi fu ispitit să tragă l1 a·
în tâmp l are. Dar D avid ? Poate că e:l era? De­
odată se pomeni faţă 'n faţă cu Indianul,
care-i strigă cu o voce răguşită:
- Trage ţi ! Dar trageţi pentru Dumnezeu!

Să tra g ă, asupra cui ? Privirea-i urmări mâ­


na, întinsă a Indianului , dar nu d esluş i nimic.
lş i pierdu cump ătul :
- Nu văd nimic, bombăni el. Trage singur,
Dav id .
Şi întinse Indianului carabina.
- Hai, ia-o odată, oe naiba! repetă el.
Abia atunci îş i dădu el seama că braţul
drept al lui David 1atârna inert p e şo l dul lui.
Se grăbi să-l readucă în lagăr, unde Flora şi
22
Fratele şi sora se pr iviră cu tristeţe şi Err
lio începea chiar să se întrebe dacr1 optimi
mul lui din ajun nu fuse se pripit.

III

LACUL HUECO

David nu se înşelase cu pronosticurile: c


rnvana z.ă:ri ,Jacul Hueco a doua zi de din
neaţă, ceva înainte de amiază.
Tinerii propuseseră Indianului să prelu:
gească popasul p e malul râului pentru ca
să se poa tă reface de pe urma răniii, dar c
lăuza nu voi să audă de nimic.
Mica trupă porni d eci din nou la drum J
la ora u nu şi o tăcere apăsătoare o însoţi în t
timpul coborîrii î ng u:stul ui râuleţ a cărui alb
trebuia să-i a d ucă l a lac. In cei doi tineri :
petrecuse o transformare serioa s ă In prim
.

rând oboseala. acestei nopţii albe, apo:ii no1


neliniste ce-i rodea:
Sentimentul unui p e ri col misterios gata
se abată asupra capetelor lor„.
Din fericire, ca un fel de desp ă.guibire, dr
mul nu mai era atât de istovitor ca până
cum.
Atât doar că trebuiau să :bălăcea scă în ai:
Inaintau destul de uşor într'un adevărat ga1
de verdeaţă, cu cerul când descoperit, când �
cuns de copaci, al căror frunziş des forma
boltă: prin care lu!Il1!ina soarelui se strecu
anevoie.
Dimineaţa era pe sfârşite, cân d la urech
călătorilor ajunse un sgomot cc creştea ;men
pe măsură ce î nai ntiau - O cas ca dă , expJi,
. •

24
prezintă, de ialtfel, un adăpost, natural contra
puternicelor vânturi de munte„.
Flora le arătă un fel de golfuleţ larg numai
de câţiva metri, în care dădea o mică vâlcea
ce se i:;ierdea în pădure.
- O I la te uită Emilio, exclaµiă ea, ce bine
ne-am putea aranja acolo!
India.nul se orientă repede şi cercetă mij loa­
cele de a ajunge la locul ales de tânăra fată.
Nu era deloc lucru uşor, şi când caravana por­
ni din nou la drum, ea trebui să facă adevă­
rate exibiţii gimnastice pentru a se ra.propia
de ţintă. lnsf ârşit, după o oră de sforţări, că­
lătorii ajunseseră în vâlcea.
Locul era încântător, dar ticsit de o vegeta­
ţie prea îmbelşugată. După ce se gândi şi după
ce-şi refăcu puterile, Emilio îi sugeră lui Da­
vid:
- N'ar fi rău să punem pe hamau să cu­
reţe tot desişul care umple locul unde o să
locuim. Tufişurile astea sunt nişte cuiburi de
şerpi şi prefer să am orizont liber în juruî
meu. Pe deaHă parte, oamenii noştri o să ne
poată ajuta să tăiăm lemnele necesare pentru
construirea unui „rancho"„.
Indianul părea că vrea să pună o întrebare.
Poate că-l pişca limba să întrebe ce aveau de
gând să facă stăpânii după ce se vor fi insta­
lat definitiv, darr se stăpâni, demn, şi se măr­
gini să aprobe planurile tânărului. Şi în timp
ce Emilio se duse pe malul apei ca s'o vadă
pe soră-sa, David explică hamalilor ce li se ce­
rea şi discută cu ei preţul acesţo · r servicii ne­
grevăzute. O clipă mai· târziu, indienii ata­
cară desişul cu puternice lovituri de „ma­
chete" şi descopereau un pământ, ce nu vă­
zuse niciodată soarele.„
26
odihnească şi el pu ţi n. lu timp ce el dormea
Em il io nu se putu împiedfoa, să observe îm·
preună cu Flora că nu fuses eră minţiţi, când
li se recomandase această călăuză ca un ser­
vitor nepreţuit.
Zilele ce urmară, fură la fel de linişt it e şi de
spornice. In timpul unei singure dim in e ţi , su:b
cond ucer e a activă a lui David, fu ridicat sche­
letul unei rancho. După aceia fură pu se unul
l ângă altul triunchiuri de brad, în timp cc
sute şi mii de frunze de palmieri alcătuiau
un a cop er is solid si impe rme abil ch ia r s, i pe n
-

Ş
taru cele mai stra nice ploi.
Intre t imp, Flora şi Emilio, ce nu pu te au fi
de mare folos la construcţie, se ocupau cu re­
cu noaşt eri de juir î,mprejuru� lacului Hueco.
lu timpul uneia di n aceste recunoaşteri, des­
co pe r iră urmele unor ruiini asemănătoare cu
cele peste care dăduseră pe drum . Această
d e sco peri re păru să-i umple de mulţumire; cu
toate acestea nu înce r cară să le c er ceteze mai
.

î n deapro ap e Era vădit că-i interesa prezenţa


.

ruinelor mai mult, decât ruinele î nsăşi .


-- Vezi, făcu Bmilio către soră-sa, 1a.firma­
ţiil e din do cu m entu l cro ni c arului span i ol par
,

absolut adevărate.
Şi priv iri le celor do i tineri se îndreptară vi­
săfoare spre la c, ale cărui ape î nt u111ecoasc
păreau să-i h i pno tizez e .

Dup ă opt zile, so ar e l e nu mai găsi la


răsăritul lui decât tr ei locuitori pe ma­
lul lacului Hueco. In aj un hamalii, de care nu
,

mai era nevo ie, îşi primis eră plata şi liberta­


tea. Rămânând singuri, tinerii şi vrednicul
lor î nsoţi tor înc epm ă să-şi organiz ez e via ţ a
· .

Aveau o lo cuinţă şi mob il ele indis pensab il e .

Ce mai mobile! Punând unul lângă a lt ul bu..:


28
lare a s'a terminat, gândea el, o să-şi desvălue
ei motivele ce i-au adus până la lacul Hueco.
Casetele misterioase erau mereu neatinse, dar
un pachet, care s târnise şi el curiozitate a In­
dianului fu desfăcut. Tineri i scoaseră de 1acolo
o massă informă de cauciuc.
Sub acţiunea unei pomp e , Indianul văz u cu
o mirare crescând, cum pomenita m ass ă se
transformă, zvâcnind şi, Ja urmă , luă forma
unei luntre. Când Emilio împinse în apă acea­
stă mică barcă ce nu se putea. s cufu nd a , D a­
vid fu încânta t, deşi nu prea· ave a încl'edere
în soliditatea ei.
Vâslele lipseau, dar Indianului nu-i trebui
nici o oră pentru a alcă tui o pereche. Prinzând
curaj , se urcă şi el pe bordul acestei pirogi ­

făcută dintr'o sp ecie de „lemn" cum n u mai


plutise pe apele lacului Hueco, şi rămăsese
î ncântat.
D ar de înţeles, înţelegea din ce în ce mai
p uţin , căci nu-şi închipuia ca cei doi tineri să
fi făcut o astfel de călătorie numai pentru
pl ă cerea de a face cano t aj „.

Totuşi se scurse şi a doua zi cai şi cum acea­


sta le-ar fi fost singura ţintă. Toată dimineaţa
şi toat ă du p ă amiaza , Emilio şi sora lui n aviga ­
ră! pe l1a;c , în coaja lor de nucă, Emilio îşi tăiă
în pă dure o · p răjină de 4-5 ;metri lungi m e
şi măsura mereu adâncimea apei în diferite
locuri. Seara , luntrea fu sco asă din apă şi
tra nspor tată pe veran dă. Tinerii, foarte bine
·
dispuşi, îi cerură lui D avid să îngrijească de
masă şi Floiia• băfu clin palme l a ve dere a sur­
prizei, pe care i-o făcu Indianul . In lipsa lor,
David, fabricându şi o undiţă primitivă, pes­
-

cuise cu mult succes. Ziua era pe sfâr�ite; Flo-

30
ra aţâţa focul, iar David curăţ a peştii de solzi,
când deodată înlemniră tustrei.
Din pădure răsună u n strigăt de aj utor înă­
buşit, răsună un strigăt slăbit de depărta.re,
sau poate de istovirea gâtlej ului care-l scotea.
Cei trei locuitori ai rancno-ului ieşiră pe ve­
randă ş i traseră cu încordare cu urechea.
După o aşteptare de câteva minute, răsună un
al doilea strigăt.
Flora şi Emilio se priviră palizi.
- E cineva care are nevoe de aj utorul no­
stru, spuse în sfârşit tânărul cu o voce nesi­
gură.
- Trebue să-l aj utăm, declară Flora, fără
sovăire.
· Indianul se strâmb ă . Privire a lui ·căzu cu
părere de rău asupra .p eştilor gafa să fie puşi
la foc. Flora li consolă:
- Haide, nu te necăji, D avid. Am să văd eu
de bucătărie, în timp ce voi cercetaţi ce s'·a
întâmplat. Se auzi un al treilea· strigăt.
Emilio şi David o zbughiră în pădure, în di:­
recţia de unde venea vocea.
Soarel e dispărea la' orizont... Răsun· ă un al
patrulea strigăt, apoi nimic. Dţ bună seamă
că salvia torii aj unseseră la c el ce cerea aj utor
cu atâfa disperare.
Flora aşeză strachinele şi scotea orezul din
foc. Mai trebuia aşteptat p ână avea să fie gata
peştele ... Fata eşi din nou pe veiiandă nerăb­
dătoare să afle ...
D eodată se auzi zgomot de paşi şi recunoscu
vocea lu i Emilio. Dintre tufişuri se iviră fra­
l<'le ei şi D avid, susţinând pe un om care pă­
rea că nu poate umbla. Tânăra fată exclamă
cu mirare :
- la te uită I Domnul Fernandez I
31
Căutătorul de cauciuc, o salută cu politeţa
sa obişnuită.
- Ah! senorita, oftă el, cu toată plăcere, pe
care o simt , revăzându-vă, sunt adânc mâhnit
că asta se întâmplă în asemenea împrejurări.
In tim p ce David îl aj t!ta să se aşeze pe ve­
randă, Emili o povesti sorei lui, cât de uimit
fuseseră găsind pe căutătorul de cauciuc, în­
tins pe jos, în pădure, cu pi cioru l scântit. Fer­
n.andez manifestase şi el o v ie sur prinder e, re­
cunoscând pe cei doi ·Oameni şi le explicase
cuni, după ce se despărţise de ceilalţi căută­
tori de cauciuc, c obora singur către Sud pen­
tru a ajunge la satele de „recogedores", când
i se întâmpl ase să ca dă într'o râpă.
Fernandez î ş i freca piciorul , strângând bu­
zele .de durere.
- C:um SC' face, întrebă Flora, că nu ţi-ai ur­
mat tovarăşii la Bogota? Sunt, poafe indiscre­
tă.. . adăogă ea, văzând că aventurierul şov ăi a
să răspundă.
- Ba deloc, spuse F.ernandez, am curaj ul
s ă-mi recunosc g reşelile . Sunt un jucător, un
jucător _înrăit si nu mă po t opri, câ t mai am
mă c ar un peso în b uz unar. Am pierdu t la po­
ker cu tov,arăşii m e i , câştigul dela o întreagă
recoltă de cauciuc. Ce era să fac? Să plec la
Bogota ca să rabd foamea? Nu face. Am pr e­
ferat să. mă pun iar pe lucru. Am să-mi găsesc
un a ng aja,mc nt pentru o nouă compania de
căutare de oauciuc... Dar scrântitura asta bles
ternată nu prea e nimerită pentru afa ce rile
mele .
- Ei, observă Emili o, totu şi nu ţi-ai frânt
ni mic şi sunt sigur că dup ă o m a s ă bună ai să
fii tot atât de vioi ca înainte.
-Să sperăm I oftă aventurieruJ.
32
- Oricum ar fi, d-le Fernandez , declară tâ·
11:1ra tată, rancho-ul nostru o să te ,adăpostea­
!;r[1 până te vei vindeca.
Fernan dez luă mâna Florei şi a lui Emilio.
- Sunteţ.i foarte drăguţi, dar n'aş vre a să
\'r1 incomodez„.
David se arăt ă în prag.
- Esta lista la commida„. anunţă el. Masa
c·s lc gata„.
Căută torul de cauciuc trebui să fie dus în
braţe, până la unul din butucii ce serveau
ci rcp t scaune. Işi înăbuşi o înj ură tură şi
111ormăi, silindu-se s ă surâdă :
- Dacă nu era prezenţa d-tale, sennorita,
•Trd că mâni a m e a ar izbucni într'un fel
1111 prea corect. . .
l\I asa fu d estul d e veselă . Fernan dez lăudă
l:ilcntele culinare unite ale lui D avid şi ale
1:1orei. După acera umplându-şi pipa, de­
' lară că o să se culce pe o ban că, pe ve­
randă. Emilio stărui să-i cedeze p a tul său
111dimentar, dar Fernan dez nici nu voi să
1111dă de aşa ceva.
Emilio trebui să-şi păstreze p a tul, iar F er-
11:llldez fu d u s p e verand ă unde se şi in­
·ilală . Ora era târzie şi tinerii, făcură masa­
i i rului lor urările obişnuite, apoi intrară în
1 a n cho, însoţiţi d e D avid.
Orele se scurge au. Rancho-ul dormea .
Deodată se p e trecu un lucru ciudat. C u o
111işcare înceată şi trep tată, aventurierul a­
l11nccă de p e b anca p e care era culcat. Fără·
1.1:omot, ca o pisică, străbătu târîş veran da,
11poi se îndreptă dintr'odata şi din câteva
1111rituri sprintene fu în p ă d ure.

3 33
IV.

MISTERIO SUL FERNANDEZ INTRĂ


IN ACŢIUNE.

A u trecut dou ă zile del a venire a lui Fe1


nandez. Scrânteala ciu dată , d e care sufere�
continua să-l ţintuiască pe banca lui, cât era
de faţă gazdele lui şi să-i l ase deplina li
bertate a mişcărilor, d e îndată ce rămâne
singur.
Mărturisi totăşi că-i m e rge c u mult ma
bine şi declară că a d o u a zi se va p u te
scula.
Emilio, Flora şi D avi d dispăreau aproap
pentru toată ziua şi t â n ă rul îşi cerea scuz
dela aventurier p retextân d o l ucrare U l
gentă. Tustrei plecau cu l u ntrea, ducân d ît
tr'un sac conţinutul misterio asel or l ă diţe �
îndreptân du-se către un p unct oarecare a
l acul ui Hueco.
In timpul primei lor absenţe, Fernande
cerce tă interiorul rancho-ului, dar singuru
lucru care-l p utea interesa, - conţinutu
l ă diţelor, nu se găsea a colo, Atunci, el n
venea p e verandă, se tol ănea din nou p
banca lui, cu faţa crispată de nerăbdare.
Un amănunt, care p ărea să-l intereseze î
mod deosebit era j ocul fizionomhlor celo
doi tineri, cân d se în torce au din expe diţiil
lor. Ochiul lui p ă trunzător încerca să le ci
tească gân durile şi planuril e . Şi se p ăre
de altfel că o oarecare dez amă gire l e polc
lise buna dispozi fie.
In seara acestei zile de- a doua, atmosfer
din rancho era destul d e încărcată. D ac
l a David nu se vedea nicio schimbare, căc
34
mutizmul lui aj unsese l a culme şi nu mai a­
vea cum să se agraveze, în schimb tin erii
erau p osomorî ţi, nemulţumiţi. Aventurierul
se făcea că nu bagă de seamă nimic şi-şi
p ăstra obişnuitul ton j ovial faţă d e Emilio
şi curte nitor faţă d e Flora.
D ar la sfârşitul mesei, Emilio, după ce
schimbase o privire cu sora l ui, luă o ho­
tărîre subită. Imp ingân d la o p a r te stra­
china, se sprij ini cu coa tele d e masă şi se
întoarse cu faţa la aventurier.
- A m să-ţi fac o propunere, Fernand ez,
zise el .
Prin ochii acestuia trecu o licărire de sur­
prindere. D egetul lui gros, care îndesa tutu­
uul în hornul pipei, rămase nemiş c a t şi o
cută d e atenţie îi brăzdă fruntea.
- O propun ere ? Ascult . . .
Emilio Gonzales şovăi o clipă, c a şi cum
a r fi căutat cuvintele p o trivite, a p oi p rivind
ţintă p e aventurjerul, care continua să-şi
umple p i p a, declară :
- Ne-ai spus adineauri că ai de gând s ă
începi de mâi ne e x erciţii d e mers. A p o i plă­
nueşti să-ţi reiei drumul spre sud, c a să-ţi
găseşti vreun angaj ament, nu-i aşa ?
Fern andez confirmă, dând din cap .
- Ei bine, urmă tân ărul, d e vreme ce
p o rneşti s ă-ţi cauţi de lucru şi cum nu nu­
m a i c ă n 'ai nici un contract în curs, dar
n i ci n u eşti sigur d e o an g aj are imediată,
n'ai primi s ă lucrezi aici un timp oarecare ?
Aven turierul holbă ochii mirat.
- S ă lucrez aici ? Şi ce să fac ? excl a­
mă el.
Această înmărm n rire făcu pe Emilio să
surâdă.
35
- Poate îţi închipui, Fernandez, că sun­
tem nişte originali, care a u veni t să locuias­
că la l acul H u eco, numai ca să schimbe ae­
rul sau să p escuiască cu undiţa ? Mij loacele
noastre nu ne p e rmit un astfel d e lux şi,
dacă suntem aci, cauza e un interes serios.
Ne-am dat însă seam a, că o p ereche de braţe
în plus n e-ar fi de mare folos. C e zici des­
pre p ropunerea mea ?
Aventurierul trase câteva fumuri înainte
de a răspunde. Apoi rosti surâzân d :
- Propunerea încă nu-i complectă.
- Intr'adevăr. Rămâne să precizăm două
puncte : con diţiunil e şi felul muncii . . .
Aventurierul făcu semn că tânărul îl în­
ţelesese de minune.
- Aceste două pun cte, urmă Emilio, e
inu til s ă ţi le spun, dacă nu accep ţi prop u .
nerea în principi u. Ceia ce-ţi p o t spune d e p e
acuma, e că am să-ţi ofer condiţiuni fără
îndoială mai avanta j oase decâ t acelea p e
care le-ai p utea obţine l a sud, î n schimbul
unei munci mai grele . .. Gândeşte-te, şi dacă
afacerea te intereseaz ă în principiu, o s ă
discutăm amănuntele . . .
O tă cere desăvârşită domn e a î n rancho .
D avid, care p ărea că nu se interesează de
discuţie, eşi să-şi fumeze ţigara p e veran d ă .
C â t desp re Fern andez, el stătea liniştit l a
chibzuială, î n timp ce Emilio şi Flora aş­
tep tau hotărârea.
- Primesc, spuse el simplu. Şi în torcân­
du-se că tre Flora arboră cel mai graţios su­
râs şi urmă :
- Şi asta numai că sunteţi atât de încân­
tători amândoi . . .
Cei trei interlocutori îşi strânseră mâinile
36
pantru a p ecetlui în ţele gerea. Flora a dresă
aventurierului un asemenea surâs d e recu­
noştinţă, încât acesta declară, cu mâna pe
inimă :
- Sennorita, mă despăgubeşte însutit de
singurătatea şi lipsa de distracţii p e care o
voi îndura câteva luni.
Tân ăra fată roşi uşor, şi p entru ca aven­
turierul să n 'o înţeleagă greşit, răspunse :
- Sunt sigură că o să avem în d-ta un
frate, Fern andez, un frate mai mare „ .
O uşoară amărăciune se strecură p e bu-
zele lui Fernan dez, cân d răspunse :
- Un frate ... Spuneţi mai bine un tată „ .
D ar Emilio îl şi chemă p e D avid.
- Avem d e vorbit astă seară şi p u ţină
cafea n'o să ne strice. Ce zici, D avid ? B ra­
vul nostru D avid o să n e facă o „moka"
delicioasă „ .
Indianul aţâţă focul şi p use apa l a în­
călzit.
Cân d ceştile fură pline cu lichidul fume­
gând, Emilio se sculă în picioare şi începu
să se plimbe <lealungul şi dealatul încăp erii.
- C a s ă înţelegi mai bine despre ce este vor­
ba, e mai bine s'o iau de la început şi să-ţi
d au lămuriri complecte. Am avut grij ă p â n ă
acum să n u vorbesc cu nimeni despre cele
ce întreprind, ca să n u stârnesc concurenţi,
d ar, odată ce eşti colaboratorul nostru, e bin e
să fii l a curent. Iţi cer, desigur, o desăvârşită
d iscreţie, cel p uţin deocamdată„ .
Aventurierul, izbucni în râs.
- Nu e greu să p ăstrezi discreţia intr'un
l oc unde ar fi cu nep u tinţă să găseşti o u­
reche binevoitoare„ .
- Asta e, <l e altfel, ş i î n interesul d-tale,
37
urmă tânărul, după cum ai să te poţi con­
vin ge„.
Şi Emilio îşi începu p ovestirea, care nu
fu întreru ptă o singură dată.
- Am făcut cunostintă' în Statele-Unite cu
u n b ă trân p rofesor, ma � e cunoscător al ve­
chei civiliza ţii american e . Biblioteca lui cu­
p rind e a mii de lucrări despre epoca dinainte
de Col umb şi puteai găsi acolo toate docu­
mentele privitoare l a Inkaşi, Asteci, l\Iayaşi,
etc. Mă lăsa să cotrobăesc p rin ele în voe
şi răspundea foarte amabil la întrebările
mel e , când nu înţelegeam ceva. In fel ul a­
cesta am citit memoriil e unui cronicar spa­
niol, care, deşi povestea întâmplări intere­
s ante, nu şi- a văzut niciodată opera aj unsă
l a un o arecare renume. Din 1650 nu mai
fusese reeditat.
O bun ă p arte din aceste memorii era con­
sacrată descop eririi celor două Americi. C ro­
nicarul nu cruţa de criticil e lui metodele
brutale întrebuinţate d e conqu ista dori, ( cu­
ceritori ) faţă de populaţiile indien e şi faţă
d e civiliz aţia lor.
In cu rsul lecturii mi-a atras aten ţi a un
pasagiu, privitor l a l a cul Hueco, de a cărui
existenţă nu mai a uzisem până a tunci . Iată,
p e scurt, ce raporta p ovestitorul :
Inainte de cucerirea sp aniolă lacul Hueco
deveni se probabil d a torită formei sale ciu­
d a te şi a malu ril or lui tăiate drep t c a p e­
reţii unei prăp ăstii, un fel de lac sfânt. La
adoratorii soarelui, l a cul Hueco, întunecat
şi trist, trebuia să fi reprezen tat forţele rel e
ale naturii, sau cel puţin . o forţă duşmă­
noasă. Pe mal urile astea sălbatice aveau loc
ce remonii cu sacrificii sol emne p entru a îm-
38
h11 n a neîndurătoarea divinitate. In mod re-
1 : 1 1 l at, preoţii, cu corpul în întregime aco­
p t Tit cu fl uturaşi de aur se scăldau în a­
p d e sfinte şi-şi l ăsau acolo preţiosul lor
v t ' s t m â n t . Urmele acestor scăldări, trebue să
li fost p ă strate de nisipul l acului, ceeace
i 11stifică îndeaj uns explorarea amănunţită a
f u ndului lui,
Dar n u numai atât. Odată cu invazia S p a -
11 i olilor şi cu vântul d e j af şi de n ebunie
� • :'1 n geroasă, care a sufl a t atunci în această
( : 1 ră , lacul Hueco fu sortit să îndeplinească
1 1 1 1 nou rol . Bogătaşii Indieni, goniţi de n e­
r rn ţătorul c u tropitor, ţineau ca nimic din
rn morile lor să nu caz ă în mâinile cuceri­
t o rilor blestema ţi. Să distrugă aceste comori
1111 era atât de uşor, căci focul nu distruge
111 dalele . S ă l e îngro ape ? Unii şefi de trib
r„ curseră la mij locul acesta. Ceil alţi, cei mai
111 11 l ţi, atât pentru ca bogăţiile lor să scape
d 1 · lăcomia castill ană, cât şi pentru a aduce
1 1 1 1 suprem omagiu zeită ţii şi a-i obţine p ro­

k cţiunea, aruncară în l a cul Hueco, toate o­


I 1 i cctele de valoare, ce le posedau : vase, tăvi,
„ t atuete, podoabe sau j uvaericale, toate l u­
nate în aurul cel mai curat.
Aceste amănunte se afh:)ră mai târziu, d ar,
111 acele vremuri, erau atât de mul te tezaure
1 11 Lumea Nouă, încât nimănui nu-i p ă sa,
d i · acelea mai greu de găsit. Incetul cu
1 11 cetul veni uitarea şi, apoi nimeni n u se
111a i gândi l a l acul sfânt, mormânt cre din­
l ' i o s al comorilor cacikilor (şefi de t rib Incaşi) .
Am dobândit astfel siguranţa că obiectele
d 1 · aur se mai află şi azi în acest e ape l iniş­
t i I (' şi am venit aci p entru a mă asigura de
p rezenţa lor şi a le evalua importanţa,
39
D acă, dup ă cum cred, nu m'am înşelat în
p ronosticurile mele, voi organiz a mai târziu
o exploatare raţională a acestei mine artifi­
dale. D eocamdată, vreau să mă mărginesc
la o cercetare amănunţită . Te-am întrebat
dacă vrei să rămâi a ci, tocmai p entru ca să
m ă aj uţi în această muncă.
In ceeacc p riveşte condiţiunile, n'ai decât
să-mi spui suma pe care ai fi primit-o dacă
te întorceai l a Sud, p entru a căuta c auciuc.
Iţi asigur o sumă egală şi în plus un p ro­
cent oarecare din obiectel e de valoare pe
care o să l e scoatem din lac. Eşti d e a cord ?
Tot timpul cât dură povestirea, faţa lui
Fernandez p urtă p ecetea unui interes p a­
sionat. Evocarea aurului făcu să-i j oace în
ochi o flacără străl ucitoare. Atenţia îi era
atât de mare, încâ t lăsă să i se stingă pip a .
Şi acum îşi mângâia cu nervozitate b arb a.
Flora observă acest lucru şi nu-şi putu stă-:
p âni o întrebare :
·

- V ă d că proectele no astre te interesează,


d-le Fern a n dez ....
lnfăţişarea aventuri erului se schimbă într'o
clipită ş i gura i se lărgi într' un surâs.
- Da, Senorita, spuse el, am nutrit întot­
deauna o curiozitate arz ătoare p entru lu-.
cruri din trecut şi totdeauna mi-a p ărut rătţ
că în tinereţe n'am putut învăţa. D ar vaH
Trebuia să-mi câştig p âinea dela vârsta, cai
să zic aşa, la care încep usem să mă pot ţine
pe picioare. Dar în sfârşit nu asta este lu­
crul important. Povestea, p e care mi-a spus-o,
fra tele d-tale e de un interes cap tivant. Acu m
dacă p ermiteţi, aşi vrea să vă p un o între-I
b are . . . . .
D ar, desigur . .. . aprob ă Emilio.
40
- Spune-mi atunci , întrebă aventurierul,
cum ai de gând s ă faci c a să studiezi fundul
l acului Hueco„ . .
- Nimic mai simplu, îi explică imediat
tânărul. Ai văzut că avem o l untre care Fle
p ermite s ă ne deplasăm p e lac, d u p ă voe .
Dar, desigur că n ' a i observat - şi Emilio
arătă l ăzile c e serveau drept masă - că
am a dus aci un costum de scafandru cu tot
m ateri alul.
- Straşnic ! foarte ingenios ! excl amă Fer­
nandez: D a, cu aparatul acest a, veţi putea
cerce t a cu uşurin ţă nisipul şi nămolul l acu­
lui.. . . . - lată, ce le lipsea conquista dorilor
p en tru a duce la bun sfârşit a ceastă mică
afacere . . . .
Emilio urm ă :
- Acest costum de scafandru este un mo­
d el din cele mai simpl e şi n u-mi dă p utinţa
nici pe departe să mă scufun d la adâncimi
considerabile.
Simţeam chiar o o arecare nel i nişte, văzând
aspectul d e gaură fără fund al lacului, d a r
sond agiil e p e care l e-am făcut, mi-au permis
să mă asigur că n'are o a dâncime aşa d e
mare cum s'ar p u tea cre de. Numai p entru
mij locul lacul ui, son da noastră a fost prea
scurtă şi crerl că u tilaj ul meu n ' o să-mi
p ermită să cobor acolo. D ar studiul celor­
lalte p ă rţi nu e decât o j u cărie . Aurul tre­
bue să fie p este tot şi d e aceea cercetarea
p ărţii centrale a l a cului am s'o las p e mai
târziu.
- Cum vedeţi exploatarea, dacă cercetă­
rile noastre vor d a rezultate concludente ?
Tânărul dădu din umeri.
- Metode sunt multe, decl ară el. D ar cred
41
că cea mai economică şi mai p ractică ar fi
să recurgem l a o dragă, (cură ţitoare de
nămol ) , care ar p u tea fi transportată aci cu
piesele demontate, p e catâri.
In această privin ţă, încă n 'am hotărât nimic
pe această chestie, de oarece totul _ depinde
de descop eririle noastre vii toare . Dar am
speranţe mari. Ruinile extrem de vechi ce
se văd pe malul l acului, sunt o nouă do­
vadă a adevărului, celor a firma te de croni­
car. D e mâine începem cercetările„„
Flora se sculă şi-şi petrecu braţele p e d u p ă
gâtul fratelui ei.
- O ! sun t sigură de rezultat, spuse ea, cu
o încredere ra dioas ă „ „ şi o să fim bogaţi,
Emilio„ „ Şi d- ta n'ai s ă re greţi, d-le Fer­
nandez, micul accident, care te-a a dus aci,
ai să vez i . „ .
- S u n t încredinţat d e asta, senn orita, mur­
mură aventurierul cu un surâs în geresc de
dulce, p rea d ulce . . . .

V.

TALER CU D OUĂ F EŢE

Deşi discuţiil e se p relungiră p â n ă seara


târziu, lo cuitorii malurilor l acului Hueco,
fură în picioare din zorii zilei u rmătoare .
Erau însufleţiţi d e un fel de febră . Ziu a
care începea, putea să devie hotărâ toare.
D a c ă nu vor reuşi s ă descopere tezaurul,
vor reuşi poate, să-l vadă cu coada ochiul ui,
c a să z i cem aşa. P e de altă p a rte, din greu­
tate a sau uşurinţa acestei p rime explorări

42
se p u teau trage învăţăminte p en tru felul cum
aveau de lucrat pe viitor.
Aventurierul, deşi mai schiopăta, declară
c ă e d estul de săn ătos, pentru a p articip a
imediat la cercetări.
Aj ută chiar p e tân ărul inginer să-şi trans­
p o rte materialul de scafandru în luntrea, p e
care D avid o p usese p e a p ă . Intre timp,
Flora l e pregăti de mâncare, pentru cazul
că, absorbiţi de muncă, ar p refera să n u
p i ard ă nici un minut şi să mănânce pe l ac.
Emilio spuse :
- Cred c ă cel mai bine ar fi să începem
c u malul dinspre ruinile pe care le-am ob­
servat în p ă dure. E foarte probabil că acolo
aveau loc ceremoniile religioase. Cât despre
a runcarea in apă a bogăţiilor de către ca­
cik-i, n u e nici un motiv anume să se fi pe-
1 recut acolo, dar nici s ă nu se fi p e trecut. O
s ă vedem„.
Ceva mai târziu, l un trea luneca dealun­
gul malului pomenit. Micul vas n u avea des-
1 nlă sta bilitate. D e aceea Emilio căuta un
punct de sprij in p e p ământ. Găsi o platfor­
mă îngustă, care al cătuia o eşitură în zi dul
a brupt. Aci, în figând în p ământ nişte p ari
solizi, p utură fixa de ei capătul funiei, ce
servea pentru scufundarea lui Emilio. In
l imp ce D avid şi Fern andez se ocupau cu
a ceste pregă tiri, tânărul i n giner se p regătea
s ii -şi pue costumul d e scafandru . Flora, scoa­
se din bagaj e u n fel de sac uşor, în care
< ' x ploratorul s ă poată pune orice ar voi să
I rimeată celor de sus, f ă r ă ca el să fie ne­
voit să iasă singur l a s u p ra faţă.
In sfârşit, când totul fu gata şi când son­
daj ul arătă o adâncime de 4 metri, Emilio
43
puse să i se înşurubeze ca sca şi se scufundă
încet, urmări t de privirile atente ale celor­
l al ţi.
Ziua abia începuse. D ar se putea preve­
dea o căl dură z ăpuşitoare. Pe platforma des­
coperită, pe care stăteau, că utătorii de co­
mori avea u să petreacă pela amiaz ă câteva
ore grele.
Timpul se scurgea. D e j os nici u n semn
ca sacul să fie scos la suprafaţă. S e v e d e
c ă Emilio n u găsea î n c ă nimic interesant.
Fernandez, stătea pe vine l a margin e a e­
şiturii ; fruntea-i era încreţit ă de en ervare.
Pe un ton în care se simţea în doial a şi în,
care se stre cura o n uanţă de ironie, spuse
Florei, ce sta nemişcată lângă el :
- Mă tem că descoperirea tezaurul u i n u-i
p e azi. . .
Fata îi aruncă o privire mustrătoare, plin ă
de reproş şi răspunse tăios :
- Răbdarea nu pare să facă parte din
calităţil e d-tale, d-l e Fernan dez ; şi totuşi cele
ce în treprin dem o să ne ceară răbdare, răb­
d are şi iar răbdare.
Aven turierul ridică a tunci capul şi se uită
la tânăra fată cu o a devărată admiraţie. Pe
un ton de sinceră căinţă îi dădu drepta te :
- Iţi a dmir încrederea, sennorita. Am greşit
desigur, arătân du-mă nerăbdător ca un copil
căruia i s'a promis o j u cărie . . .
Şi adăugă surf1zân d :
- Sunt sigur, d e altfel, că datorită pildei
d-tal e am să învăţ să aştept.
D e fapt în sin e a ei tân ăra fa t ă , n u era
chiar atât de sigur ă de izbândă, cum voi a
să pară. D ar pentru alte motive, decât aven-
t u rierul. . . Pe ea o neliniştea faptul că-l ştia
pe Emilio sub acest strat lichid, poate în luptă
cu primej dii necunoscute.
Deodată, funia se agită, şi prin apele stră­
vezii se z ări o m assă întuneco 9 s ă . Fata ră­
suflă uşurată. Emilio revenea l a suprafaţă.
D up ă ce îşi scoase casca şi respirase în­
delung aerul curat, tânărul răspunse la în-
1 rebarea tăcută a însoţitorilor săi :
- Nimic deocamdată . Nămol, nămol şi iarăşi
n ămol . E n a tural, de altfel. A trecut destulă
vreme de a tunci şi trebue să înl ătur n ămo­
l ul şi să aj ung la o adâncime satisfăcătoare.
Târnăcopul mi- e prea îngust pentru asta şi
î n aintez foarte încet. Pe de altă p arte n ă­
molul scormonit turbură apa şi nu m ă lasă
s ft văd înaintea mea, am să fac o p auză
î n ainte de a continua. Intre timp nămolul
din ap ă se va fi aşezat şi atunci am să p o t
<' xamina stratul p e care l - am atins.
Aventu rierul cugeta . De odată se lovi cu
palma pe frunte ca şi cum şi- a r fi amintit
cev a.
- Am găsit, spuse el. In tinereţea mea am
rost cu căutătorii d e aur pe platourile Boli­
\' iei. Aurul era putin şi de aceea, n'am z ă­
bovit mult p e mele agurile cele a . „ Totuşi l-am
s p ă lat destule ori d e nisip ca să cap ă t obiş­
n uinţa d e p rofesionist. Dacă e adevărat că
a ici obişnuiau să se scalde moşnegii îmbră­
caţi în fluturaşi de aur, aceşti fluturaşi tre­
h u e să se găsească în stra turile de nămol,
<'(� datează din aceea epocă. L a fun d însă,
1 1 ' ai să-ţi poţi da seamă de asta . Trebue să
11c trimiţi un sac cu n ămol, iar eu am să-l
� p ăi. Fiţi siguri că dacă există un firişor d e
1 1 1 1 r, eu îl g ăsesc.

45
- Foarte j ust, recunoscu Emilio .
Peste puţin, tânărul inginer, se afund ă în
a dân cirile l aculu i.
Apro ape n umai decât, trăgând de funie,
el dădu de veste că sacul poate fi scos l a
suprafa ţă, C u o m â n ă singură, Fcrn a n dez
scoase sacul plin d e n ămol, în timp ce D avid,
contin ua să pompeze aerul necesar explora­
torului submarin.
- Sennorita, o rugă aventurierul, vrei să fii
atât de bună să iei în luntre un castron . O
să-mi serve ască drept vas de sp ăla t n ămolul.
E cam pre a mic, dar trebue să 'le mulţumim
cu ce avem.
Flora sări î n luntre uşoară şi găsi vasul,
cerut de aventurier.
Fern andez gol i în castron câţiva pumni de
nămol d in sac, · apoi, adăogând apa şi fră·
mântând n ă molul cu mâna dib ace, se a pucă
s ă-l „sp ele", adică să facă în aşa fel încât,
dacă în n ămol ar fi fost amestecate corpuri
străine, ele s'ar fi despărţit de massa văs­
coasă, devenită foarte lichidă şi s'ar fi depus
pe fundul castronului.
Prima op eraţiune nu dădu nici u n rezul­
tat ; Fernandez începu d ela capăt cu alţi
câţiva pumni de n ămol . D ar vai ! aventurie-.
rul treb ui să se resemneze, mormăind la în·
trebarea Florei :
- Nimic, nimic ! Nici urmă de fluturaşi

1
'
de aur.
Tânăra fată aruncă cu u n optimism î n�
drăzneţ : i
'
--: N'are aface ! O să găsim l a a dou
oara .
Peste câ teva minute, tân ărul inginer eş

46
l a suprafaţă ca să se odihne ască şi să res­
pire.
Nu p ărea peste măsură de mira t d e re­
zulta tul negativ al sp ălatului. Lucrul acesta
îi p ărea natural, deoarece depunerile de
n ămol puteau fi foarte mari.
Perseverenţa tânărului fu pusă, în această
zi l a o grea încercare. Ca să nu rişte o con­
gestie, el refuză să mănânce şi-şi continuă
scufundările. Intre timp soarele scălda în
teribilele sale radiaţiuni pe Flora, Fernandez
şi pe D avid care se prăj eau nu alta, p e
platform a lor, expusă din toate p ărţile . Nu­
mai D avid fiu al unei rase, crescute sub
t ropice, rezista voiniceşte a cestui desmăţ al
caloriilor.
Dar Flora, dep arte de a se plânge, cum
ar fi făcut maj oritatea semenelor ei, d ă d e a
dova dă d e cea m a i mare hotărâre. Părea
chiar că se teme ca însoţitorii ei să nu cadă
prad ă descuraj ării şi că-şi luase sarcina de
a l e menţine moralul „în formă".
Ştergându-şi faţa de su doare îi spuse lui
Emilio, care ieşise din nou din apă şi-şi
desşuruba casca :
- D e fapt locul tău e acum cel mai d e
invidiat. Trebuie să fie plăcut, acolo j os . . .
Şi arătă cu mâna întinderea de apă, atât
de p u ţin grăbită să l e desvălue tainele ei.
Fernan dez făcea posomorât a doua sp ălă-
tură. D eodată scoase o exclamaţie înăbuşită :
- Ce s' a întâmplat, întrebă Flora .
- Iată-l ! S trigă vesel aventurierul.
- Aur ? . . .
- D a , - n u prea e greu, dar e a u r. . .
Şi aventurierul arătă castronul, l a fundul

47
căreia s c â nteiau doi-trei minusculi fl uturaşi
de aur.
D e atunci, atmosfera se schimb ă . Emilio,
c are acum ştia unde s ă caute, ump l e a sac
după sac iar aventurierul spăla cu o repe­
ziciune uimito are. P e cât fusese de posomo­
rât şi de leneş acum câteva min u t e, pe atât
devenise d e vesel şi vioi. Glumea, îi făcea
complimente Florei, scotea din cas tron flu­
turaşii care acum rămâ.neau regulat pe fund,
după fiece sp ălătură.
C antitatea, produsă d e u nul din saci, îl
făcu să scoată un mârâit de satisfacţie.
- Cresc procentele d-tal e ? întrebă fata.
- Pricep ! exclamă aventurierul. Uită-te
si d-ta l
Şi-i arătă castronul pe al cărei fund ră­
măseseră dup ă sp ălat o duzină d e fluturaşi.
Mica grămăj oară de aur pusă l a adăpost
p e o piatră turtită, creştea încet dar sigur.
Pe măsură ce straturile a tinse de Emilio
erau mai a dânci, fluturaşii creşteau la nu­
măr. Când tânărul inginer declară că e o­
bosit şi nu se mai simţi în stare d e a con­
tinua - rezultatul era d e aj uns de con­
clu den t.
Când se văzură iar în rancho, exploratorii
începură să-şi spună unul altuia impresiil e,
care înclinau toate spre optimism.
- P e măsură ce o să înain tăm în adân­
cime, cantitatea de aur va creşte „ „
- D a, d a r „ . . şovăi Fernandez, care vedea
toate cele numai din p unct d e vedere practic.
- Dar ce ? întreb ă Flora .
- C red, zise aventurierul, că dată fiind
cantitatea de nămol ce trebue deplasată în

48
a ceastă p arte a lacul ui şi gre u t atea aces te
s a rcini p entru un singur om, ne- a r trebui u n
u tilaj sp ecial. Altfel, munca o să se tărăgă-
11 c ască fără sfârşit şi n'o s ă obţinem decât
rezultate slabe. N'o s ă scoatem din la c mai
mul t aur, decât căutătorii d e aur care spală
n isipul râurilor aurifere.
- Dar ştii prea bine, dragă Fernandez,
răspunse tânărul inginer că intenţia mea e
s Ct recurg la mij l o a ce mai pra ctice decât a­
cele, p e cari l e folosim. Cu un ca : n io n , o
macara şi o dragă, am curăţa fu ndul lacu­
l ui în mod desăvârşit şi rapid. Dar un ase­
menea ma terial nu-l pot comand a f ă r ă să
a m siguranţa c ă o să sl uj ească la ceva. Să
n e continu ă m deocamdată cercetările, lăsân d
p entru mai târziu munca d e exploatare.
Aventurierul îşi arătă dinţii de lup într' un
I arg surâs, şi cu ochii strălucitori sugeră :
- Să f;:tcem, în orice caz, aşa încât acest
„mai târziu" s ă vie cât mai re p ede . . . .
- Răb dare ! Răbdare ! exclamă Emilio,
\,um o să aflăm mai precis ce conţine l a cul
I lueco, o s'o facem şi p e asta . . . .
Z i u a fusese g r e a p en tru tânărul inginer,
care era rupt de oboseal ă . Abia înghiţise
ul tima în ghiţitură că s e şi trân ti pe culcu­
"ul lui, pentru a gusta bine meritata o dihn ă .
C ei p atru o ameni s e înţel eseră s ă p ornească
a doua zi î n cerce tarea l acului cu comori,
alegând însă un alt loc. Pân ă acum scafan­
drul n u găsise nici o u rmă a bogă ţiilor a­
nmcate de „cacikii", ce fugeau de frica cu­
ceritorilor sp a n ioli şi tocmai locul unde o­
dihneau p reţioasele obiecte şi nestematele îl
i n teresa mai mult .

49
Insoţitorii tânărului, deşi nu munciseră
atât de greu, simţeau şi ei o mare n e voe de
a - şi reface puteril e. Statul îndelungat la
soare, îi muiase, şi Flo rei capul îi era greu.
Se culcă odată cu fratele ei. Fernandez se
lu ngi şi el pe banca lui d e pe veran d ă pe
care o lăuda, ca şi cum ar fi fost cine ştie
ce pat moale. C â t despre David, el resistă
ceva mai mult ca alţii şi, fumân du-şi obiş­
nuita ţigară se puse pe curăţat costumul de
scafandru de n ămolul ce-l acopere a . Apoi
a dormi şi el, pe salte aua lui de frunze us­
cate.
Ar fi greu de p reciz a t ce oră putea fi,
când aventurierul se ridică , într'un cot pe
banca l u i şi ciuli urechile. Ill clip a când se
scul ă în picioare, au zi un fo ş net uşor şi ră­
mase nemişcat, dar o pri v ire strecurată prin­
tre bârnel e el e lemn îl linişti.
Sigur că în „rancho" to ată lumea era cu­
fundată într' un somn adânc, a ven turierul
străbă tu cu câţiva p a şi tă cuţi sp aţiul ce-l
despă rţea de p ă dure şi, d up ă ce se mai uită
odată în urma lui, dispăru în desiş.
Obiş n uin ţa de a trăi în singurătă ţile vir­
gine ale Amazonului sa u de aiure a, îi d ă duse
lui Fe rnandez un fel d e instinct ca al fia­
relor, care adulmecă toate c ursele, pe cele
ale n a t u rii ca şi pe cel elalte. In sp aţiil e des- .
cop e rite , l u n a răspândea lumină îndestul ă- :
toare pen tru oricine ca să n u se rătă cească, '
dar sub bolţile dese ale cop acilor era noapte .
neagră, şi trebuia să fi un stra şnic răscoli-�
1
tor al p ă d u rilo r ca să înaintezi făr·ă să tl:l 1
·1
poticneşti l a fiecare pas.
C â t timp să fi mers el aşa ? Trei sferturi ;
50 1
de oră, poate. Aj ungâ n d la o „ quebra da·,
şovăi o clipă. Orice trecă tor, m ai puţin , , pro­
fesional" ca el s'ar fi rostogolit pe puntea
abrup tă a râpei, dar Fernandez, se opri ca
şi cum ar fi simţit gol ul înaintea lui. D a r
şovăiala l u i nu dură mult. Ridicând capul
spre cer sco ase deodată mieunatul caracte­
teristic al ,,manigord-ului" , cru dul frate al
tigrului şi leopardului ce seamănă teroarea
în mica lume a p ă durii.
Abia răsun ase acest mieunat şi, din umbra
înconj urătoare, veni un răspuns. Fern andez
îşi repetă chemarea ceva mai n ăbuşit şi
crengile t rozniră la câţiva paşi de el. In
faţa aventurierului se profilă o siluetă ma­
sivă.
- Hei, Fernan dez, suflă o vo ce.
- D a, eu sunt ! salut, Vicente „ , .
Cei d o i aven turieri îşi strânseră mâinile
şi Fernan dez mormăi :
- V' a ţi schimbat reşe dinţa ?
- C e vrei , făcu celălalt, eram cocoţat p rea
sus a ci, pe câtă vreme în fun d ul râp ei pu­
tem s ă a p rindem din când în când câte un
foc, c a să ne fierb em ceva. Băetii sunt ne­
mulţumiţi, mă înţelegi ; s' au pli �tisit să mă­
nânce porumb cru d stricat. . „
- Nişte imbecili ! făcu Ferna ndez mâni a t .
Vicente îşi potoli complicele :
- Nu te enerva , Ştii doar că n'am să-i
las să facă prostii.
După câ teva sute de metri de coborât re­
pede, cei doi aj unseră într ' un fel de gang
strâmt, u n de nişte voci îi p rimiră :
- In sfârşit ! Iată şi pe Fern an dez .
Aventurierul distinse câ teva umbre ce zvâr-

51
leau de pe ele păturile cu care erau învelite
şi se apropiau d e el .
- Bună seara, b ă e ţi, zise el j ovial. Cum
merge cura d e o dihn ă ?
C â teva mâ râituri îi răspunseră .
- Incepe să mi se cam facă lehamite d e
odihnă ! mormăi unul din oameni. Cât o să
mai dureze ?
- P u ţină răbdare, ce dracu ! exclamă Fer­
nandez. Treaba merită un sacrificiu, gogo­
mani înrăiţi ce sunteţi !
S e aşeză în mij locul grupului.
Vicente întreb ă :
- Ei, cei doi tineri age amii tot mai cred
povestea cu scrânte ala ?
Fernandez rânj i :
- Sunt adorabili, copiii ăştia. Nu-i n evoie
de nici o sforţare de L1 1 aginaţie, ca să-i faci
să creadă orice le-ai spune. Sunt convinşi
că voi sunteţi în drum spre Bogota. C â t
despre rana m e a , s ' a terminat c u ea. Acum
sunt săn ătos tun.
- Cum asa ? se miră Vicente . Ai să fii n e­
voit atunci s ă-i părăseşti ?
Fernandez isb ucni în râs.
-- Mă iei drept u n copil ? D acă nu găseam
altă combin aţie ca s ă rămân, mai eram şi
acum bolnav, dar am găsit un a şi mai b un ă .
- Adevărat ? . .. . întreb ă Vicen te, scep tic.
- Ai să vezi şi tu. Cei doi p o l'umbei m ' au
angaj a t în se rviciul lor, p e n tru că au nevoie
de mâini de l u cru ; aşa <lar acum m' a m a­
ciuiat acolo şi i a u p a rte l a l ucrări .
- Minunat ! excl amă u n ul dintre aven­
turieri .
- Acum ştiu tot.. .. , declară Fern andez
cu ifos.
52
C ercul ascultătorilor se strânse în j urul
aven turierului, ca.re povesti cu dea mănun­
tul destăinuiril e ce i le făcuse Emilio şi
despre care el promisese să nu sufle un cu­
vânt nimănui... Ticălosul nu era probabil la
p rima l u i trădare.
Această p oveste cu comoara p ărea s ă pro­
ducă un efect mare asupra re cogedores-ilor
atenţi. Nici prin gând nu le mai trece a să
protesteze contra aşt eptării în pădure. In
ochii lor pofticioşi se aprise setea d e aur ...
Ce chef monstru s'ar mai pute a trage p e
urmă . . .
Fernandez urmă :
- Acest tânăr naiv nu se înşelase, cum
mă temeam la în ceput. Lacul Hueco eonţi n e
cu adev ărat aur şi prima exp e tienţă a do­
vedit-o.
Vicente, care era om practic întreb ă nu­
mai decât :
- C e ai de gând să faci ? Cum trebue s ă
procedăm dup ă p ărere a t a ?
Fernandez întinse mâna, ca pentru a cere
tă cere şi cu vocea lui rece explică :
- In primul rând să nu fa ceţi nici un
gest pripit. Afa cere a e a noastră, o ricând
vrem, dar interesul nostru nu este s ă eşim
la ive a l ă de pe a cum . . .
Aventurierul observă o uşoară nemulţu­
mire pe feţele to varăşilor săi. D ădu din u­
meri şi rel u ă :
- D eştep ţi mai sunteţi ! Deocamdată, nu
ştim precis ce p oate ascunde lacul ce tre­
bue explora t. Micul in giner se pricepe l a
asta mai bine decât noi , ş i apoi, d e vreme
ce tot o să fim n e voiţi să ne ocup ăm cu

53
asta, e mai bine să facă altul treaba în lo­
cul nostru . Când exploatarea va fi gata, in­
t răm şi noi în scenă . Dar întăi să l ăsăm
fructele să se coacă, apoi să le alegem.
Unul din aven turieri rezumă p ărere a ge-
nerală :
- U n om şi j umătate, Fernandez ăsta !
D ar Vicen te, mai cere a precizări.
- Şi cum ne descotorosim de cei doi ne­
poftiţi şi de India n ?
- C u asta n u v ă bateţi cap ul, tăie scurt
Fernandez pe un ton autoritar. Am eu un
plan p entru asta ca pentru toate.
Cu aceste cuvinte, aventurierul se ridică
să plece, dar deodată, p rivind siluetele a­
ventu rierilor ce-l înconj urau, Fernandez tre­
sări. El p ăru că numără umbrele ce-l in­
conj urau şi murmură, cu o mirare nepre­
făcută :
- Asta e bun ă ! Aţi făcut pui, n u alta !
Ori am orbul găinilor, ori v ă d u n om mai
mult. . .
Vicente se lovi p este frunte.
- Adevărat, am uitat cu totul să-ţi �spun
că ne-a căzut din cer Viquez ?
- Elias Viquez ?
- In p ersoană ! făcu o voce tânără şi p u-
ternică, şi una din umbre se desp ri nse din­
tre celel alte, apropiin du-se de Fernandez.
Cei doi oa meni trebui au să fi fost vechi
cunoştinţe, căci Fernandez strânse bucuros
mân a , ce i se întinse şi exclamă :
- Asta-i o surp riz ă, zic şi eu ! D e unde
eşi, afurisitule ?
Noul venit răsp unse în zefleme a :
Inchipue-ţi, m ă aflam l a C an derl a-

54
rilla, ştii pe Maragnon, ce să vezi casele de
h a ni ale câ rciuma rilor se goleau ca prin
famec. Gurile rele pretindeau că eu a ş fi
vrăj itorul, şi abi a am avut timpul s'o şte rg.
Povestirea glume aţă a cinicului Elias Vi­
quez stâ rnise veselie în asistenţă şi însuşi
Fernandez îl bătu peste umăr, declarâ n d :
- E târziu şi treb u e să plec, dar sunt fe­
ricit că gurile rele din Candel arill a te-au
silit să iei drumul p ă d urii. Eşti un băia t ca­
p abil şi pici aci în tr' un moment când ai pu­
tea fi folositor. Ai auzit ce spuneam, eşti
aşa dar la curent cu cele ce se p e trec şi pot
conta pe tine, l a nevoe, nu ?
- Asta-i la mintea cocoşului, răspunse tâ ­
nărul aventurier.
- B i n e, î nregistră Fernan dez . Ai să te
încredinţezi şi t u că aci se găseşte mai
mult aur decât în casele de bani ale câr­
ciuma rilor dela Cand elarill a.
Şi fără să mai a d aoge ceva, aventurierul
se grăbi în noapte spre „rancho"-ul liniştit.

VI.

O MAŞINAŢIE PERFID Ă

Locuitorii depe maluril e lacului Hueco


l u crau de zor. Dela prima scufu n d a re a sca­
fandrului se scursese o săp tămâ n ă şi d e a­
lunei, Emilio îşi punea zilnic greaua cara­
p ace pentru a r ăscoli fund ul misterios al
apelor sfinte.

55
Fiecare explorare a dusese noui d escope
riri, deşi nu toate de a ceaşi însemnătate,
Pentru a doua scufundare tân ărul inginer
alesese u n fun d de nisip, situ at l a vreo 1 2
metri de rancho. Neavân d d a te precise, cel
mai logic era să se resemneze la so ndarea
lacului din zece în zece metri, l a întâmplare.
Afară de cazul că grosul comorii era scu­
fun dat chiar î n cen trul întin derii d e a p ă ,
în felul acesta trebuia s ă aj ungă l a u n
rezul tat.
D e fap t, această a dou a scufundare fu o
deziluzie. In zadar răscoli scafandru grămezi
de nisip. I n zadar a spălat Fernandez con­
ţin u tul n umeroşilor saci pc care îi trimetea
Emilio . Nu găsiră nici măcar o licărire de
aur. La că derea serii căutătorii de comori
fură nevoiţi să-şi mărturisească n ereuşita .
Aventurierul era p osomorât. C â t despre
Emilio şi Flora, poate pentru că erau mai
tineri şi mai încrez ă tori, n u p ăreau p este mă­
sură d e impresionaţi de acest eşec p a rţial .
- O dată ce am găsit fluturaşi, afirma
cu seninătate tână rul, sunt fixat şi d e aşi
face şi 20 d e scu fun d ă ri z a darnice, to t am
să p ă strez încrederea în reuşita finală.
Şi cele ce urmară îi d ă dură dreptate .
A dou a zi, tânărul inginer alesese ca te­
ren d e operaţiuni un l o c, aflat aproximativ
la 15 metri de p u nctul din aj un şi î n di­
recţia ruinelor, în fa ţa c ă rora avusese loc
p rima exp erienţ ă . Aci Fernandez anun ţase
apro a p e îndată că nisi pul scos la suprafaţă
conţinea fl uturaşi. S tr a t u l d e n r1mol depus
în d ecu rsul vremurilor era mai sub tire ca
stra tul d e nisi p şi d e cum atinse o � recare

56
adâncime, Emilio lucra într'un nisip atât de
bogat în aur încât el singur putea s ă vadă
flu turaşii când umpl e a sacul.
Exploratorii erau stăpâniţi de oarecare în­
frigurare, şi către sfârşitul zilei, aventurie­
rul arătă cu voluptate grămăj oara d e me­
tal preţios, care constituia recolta de azi.
- Minunat ! conchise el şi de această
dată ; - ar fi greu s ă găseşti un râu atât de
bogat în nisip aurifer.
In zilel e următoare, scufun dările avură
loc, înaintând în aceiaşi cadenţă către punc­
tul primei scufundări. In locul nisipului a­
păru iar nămolul, dar aurul se găsea în a­
ceiaşi proporţie. Singura deosebire era c ă
stratul d e nămol ce trebuia înl ăturat pen­
tru a găsi depun eri mai abundente, era mai
gros. O constatare care a trăsese atenţia tâ­
nărului inginer era că p roporţia de flutu­
raşi, creştea, pe măsură ce se depărta de
mal. D e aci se putea deduce c ă mij locul
l a cuiui trebue să fie locul cel mai bogat,
d ar, din n efericire, era cu neputinţă de ex­
plorat cu mij loacele primitive pe care le a­
vea l a îndemână Emilio.
Totuşi nimic nu aducea dovada că poves­
tea cu „ca cikii" ce aruncaseră în l a cul Hueco
nenumăratele lor avuţii, era a devăra tă . Târ­
n ă copul lui Emilio, nu se izbise d e nici un
obiect preţios în timp ul cercetărilor.
Să nu aibă dreptate cronicarul decât cu
p rivire l a fl uturaşii de aur ? Aşa începeau
să cre a d ă exploratorii, când, în a şap t e a zi
tân.ărul inginer hotărî s ă mute cercetările
pe malul opus. Acolo îi aştep ta o surpriză
chiar dela prima scufundare_; abia săpase

57
în nisip un şanţ ,cu lopata lui şi dădu peste
un corp tare. Incepu să-l desgroape cu o
nerăbdare febrilă .
N'o f i numai un bolovan ? N'avea să în­
cerce o nouă desamă gire ? D ar numai greu­
tatea carapacei cu care era învestământat îl
împiedeca să se dedea la cele mai nebune
ţopăituri de bucurie, când se văzu ţinând în
mână un vas lucrat în aur, ale cărui cizelări
erau astupate cu nisip ul fin, în care stătuse
îngropat de secole.
Flora şi Fernandez n' aveau însă astfel de
motive pentru a-şi astâmpăra entuziazmul,
şi când aventurierul scoţând sacul, în care
se :... ş tepta să găsească nisip d e spălat, d ă d u
p este vasul trimis de scafandru scoase un
ura I răsun ător şi ridică î n sus, ca un tro­
feu, această nouă pradă.
Incă înainte de a fi văzut despre ce era
vorba, tânăra fată ghicise noutatea ; urletul
lui Fernandez era deaj uns de semnifica tiv . . .
D u p ă e l l u ă ş i e a vasul cu mâin i tremurând e
de emoţie.
Până seara, Emilio scoase l a l umin a zi­
lei, una după alta piesele cele mai curioase
şi cele mai minunate ce se putea închipui.
Vase diferite, obiecte făcute în vederea u n ei
întrebuinţări n e cunoscute, o tavă imensă ce
trebuia să fi servit l a scopuri religioase, toate
astea aproape ne atinse de timpul petrecut
în umedul lor mormânt.
De da t a asta, reuşita era complectă : te­
zaurul l acului Hueco fusese găsit. D e acum
încolo nu mai rămânea de făcut de cât o sim­
plă muncă de salahori. Emilio, ra dios îşi
asigura colaboratorii că p artea lor din pra-

58
dă avea să le aduc:ă de acum înainte o via ţă
fără grij i.
Indianul, bombându-şi pieptul, decl a ră că
n'are nevoe de mare l ucru ca să trăiască
ca un paşe în tribul lui. Cât despre Fernan­
dez, el îi mulţumi căld uros tânărului ingi­
ner, d a r dacă cin e v a i-ar fi observa t atent
faţa, a r fi fost izbit de z âmbetul batj ocori­
tor care-i strâmba uneori gura. Vorbele lui
erau însă numai miere şi sfaturile sale pă­
reau inspirate de cea mai adăncă prietenie.
In t mp ce căutătorii de comori, întorşi în
în rancho, mâncau cu poftă, aventurierul
îşi dădu cu părere a :
- Acum, când suntem siguri că nu ne
aşteaptă vreo d esa măgire, cre d că a r trebui
pusă la cale neîntârzia t exploatarea indus­
trială a l acului. Ce credeţi despre asta ?
Emilio aprobă şi, cu privirile pierdute
in zare, păre a că croeşte u n pla n .
- S u n t de p ărere, d-tale, Fernan dez, şi m ă
gândesc tocmai ce e de făcut. Inainte d e a
părăsi Bogota, am depus l a o bancă fondu­
rile necesare, pentru primele cumpărări de
ma terial, şi instrucţiuni privitoare la aceste
cumpără turi. Dar materi ale de acest fel nu
se pot găsi într'un oraş ca Bogota, trebue
deci s ă le coman d de urgenţă în Statel e U­
nite. Ceeace mă mâhneşte e că voi fi obli­
gat să plec eu sau să trimit pe unul din voi,
în tmp ce aici e mai mare nevoie de noi.
Personal, prezenţa mea la Bogota n u e ne­
cesară, decât în momen tul recepţionării ma­
terialelor, şi atunci am să mă duc să le iau
in p rimire. D ar pentru comandă, ar aj unge
un curier indian cu o scriso are, d acă am
putea găsi vreunul.. . .
59
- Ei ! exclam ă Fern andez p e un ton op­
ti mist, să nu n e necăj im pentru atâta lucru.
La nevoie ne ducem, D avid şi cu mine, l a
Bogota. In orice caz, s ă ne sărb ă torim reu­
şita prin al tceva, decât p rin grij i, ce nu tre­
buesc exagerate. Nu-i aşa d-ră Flora ? Şi
n e având nici vin, nici lichior şi nici m ăcar
„şişo" pen tru a toasta î n onoarea în trepi­
dităţii voastre, am să beau acest pahar de
apă curată, î n onoarea voastră şi pentru
succesul deplin al lui don Emilio„ „
Tânăra fată mulţumi aventurierului pen tru
acest oma giu, dar se simţi oarecum j enată
de insistenţa, eu care aven turierul o prive a .
De altfel, Fernan dez schimbă vorba ş i , a dre­
sându-se lui Emilio, propuse :
- C e aţi zice să sărb ătorim rezul tatul fe­
ricit al eforturilor no astre, printr'o odihnă
d e 2 4 ore ? Am profita d e ea ca să facem
o mică p artid ă de vânătoare, ceeace ar avea
un dublu avantaj . In primul rând n e-ar a­
lunga oboseala, şi, în al doil e a rând ne-ar
da putinţa să mâncăm câ teva fripturi îm­
belşugate, ceeace nu e de d ispreţuit, cu me­
sele no astre sărăcăcioase „ .
Aceasta p e r s p e ctivă îi surâ dea ş i l u i Emi­
lio, care-l felici tă pe av e nturier p · n t ru stră­
lucita lui idee. Hotărâră ca, a doua zi, fie care
s ă fie l ăsat să facă ce-l va taie capul .
Flora, căreia nu - i plăcea v ânătoar e a, şi
c ăreia îi r epugna masacra rea an i m a l e lo r ne­
vinovate, decl ară că ea o să ră mfrn rt în „ran­
cho" şi că se va ocupa cu cu r ăţi t ul obie ctelor
de aur răpite l acul ui. Voia să le admire î n
toată splendoarea . C ât despre D a v id , a c esta,
dup ă o scurtă şo v ăi al ă, preferă să se dea

60
escuitului, sport p entru care avea o slăbi­
ciune pe care nu o ascun dea.
Emilio şi Fernandez ave au să se ducă aşa
dar împreună s ă semene p anică p rintre lo­
cuitorii necuvântători ai p ă durii.
O dată stabilit acest p rogram p l ăcut, fie­
care se re trăsese în col ţul său şi se lăsă
pradă somnul ui. Şi luna singură p u tu să ob­
serve că b anca, ocup ată de obicei de aven­
t u rier, era goală .
Emilio fu cel care sări cel dintâi din p a t
dis de dimin eaţă şi-l trezi pe Fernandez.
- Haide, în picioare ! Altfel o să n e apuce
căld ura.
După o j umătate d e oră, cei doi oameni
p ătrundea u în p ă dure. Şovăiră câteva cli­
pe - în p rivinţa direcţiunei de urmat - dar
Fernandez, se p ronunţă p entru drumul spre
răsărit, căci în această direcţie se găseau
câteva poteci.
Temperatura de dimine a ţ ă era câ t se poate
de plăcu tă şi p e vânători p ă r e a că-i intere­
sează tot atât să se bucure de această plim­
bare splendidă ca şi să descop e re un vânat
bun. Mai ales Emilio, neavând deprinderea ,
nu ghicea totdeauna p rezenţa a nimal elor,
pitulate în nenumăratele ascunzişuri ale a­
cestei vegetaţii fantastice .
Fernan dez fu cel care trase p rimul foc.
O curcă sălba te că de o mărime enormă se
p răbuşi în momentul, în care căuta s ă i asă
d e sub u n tufiş.
Aventurierul îşi tăe u n Las ton şi legă pi­
cioarele curcii ca să poată duce în spato a­
·
ceastă p rimă frip tură, dobâ n dită în timpul
e xcu rsiei. Apoi cei doi vânători �îşi conti-

Gl
nuară p l imb are a . D eodată Emilio auzi cren­
gile mişcându-se şi-şi pregă ti carabina. C e
fel de animal p utea să s e afle î n p reaj mă ?
In orice caz nu era deloc prudent şi trebuia
să fie m are, căci se auzeau tot mai multe
crăngi uscate troznind sub el. Tânărul aruncă
o privire întreb ă toare însoţitorului său.
- Poate un tapir ? zise Fernandez cu o
voce înce ată. In orice caz nu trage p â n ă nu
vezi . „ .
Troznituril e se apropiau. Deodată, răm ase
înle n : nit de mirare căci în loc să v a d ă a­
p ărând u n tapir sa u alt animal greu, văzu
un om, care z ărin d carabina îndrep tată spre
el, strigă numai decât :
Hombre ! Nu mă luaţi dre p t o „puma" .
Apoi observând p e c ă u t ă torul de cauciuc,
noul venit făcu un gest de uimire şi excl amă :
- Imposibil ! Prietenul Fern an dez I Şi eu
te cre deam la Bogota ! Omul luat drep t ta­
pir, era un tân ă r înal t, cu o înfăţişare atle­
tică, al cărui p ă r negru eşea în bucle de sub
p ălăria de pae, ce- i acoperea capul.
Cu o raniţă în spin are, î n armat până în
dinţi, p ărea pornit singur în căl ă torie. Unui
sp ectator, care ar fi asistat la întrevederea
nocturnă , dintre Fernandez şi tovarăşii lui,
ascunşi într'o vâlc_ea, nu i-ar fi trebuit mult
ca să recunoască voce a b a tj ocoritoare a in­
dividului, pe care aventurierul îl numi Elias
Viquez. Ce fel de comedie j ucau acum cei
doi complici, p refăcân du-se că s'au întâlnit
p e neaşteptate ?
Fernandez, surăzător, se întoa rce că tre tâ­
nărul inginer şi îi p rezintă pe tânărul a­
venturier.

62
- Iată p e tân ărul meu p rieten Elias Vi­
quez, un băiat încân tă tor, p e care îl cre­
deam la mama dracul ui, p recum şi el mă
credea la Bogota.
Se încinse o convorbire p rietenească . Elias
Viquez producea o impresie foarte simpatică
şi trebuia să fie din acei vagabonzi, p e cari
împrej u r ă rile nu rău şiseră niciodată să-i
readucă pe calea cea bună. Emilio se lăsă
antrena t de tonul lui p rietenesc şi întrebă :
- Şi unde te în d rep tai acum ?
- S p re Bogota, răspunse Viquez.
O idee trecu atunci p rin mintea tânărului
inginer şi întorcându-se către Fernandez
propuse :
- D ar, apropos, de oarece avem o scri­
soare d e trimis la Bogota, nu crezi că ami­
cul d-tale s'ar putea însărcin a cu acest lucru ?
N'ar avea decât să predea la bancă scrisoa­
rea cu instrucţiunile.
Aventurierul se lovi cu p alma peste frunte,
ca şi cum abia a cum ar fi descoperit j us­
teţea acestui raţionament, şi exclamă :
- C um de n u ? Nu-i aşa, Elias, că ai s ă
ne faci a cest servici u ?
- C u plăcere, răspunse tânărul drumeţ.
- Bine, hotărî Emilio, dar de oarece nu
vreau să te oboseşti dege aba, aşteap tă-mă
aci. M ă duc până la rancho, scriu scrisoa­
rea şi ţi-o aduc. Fernandez o să-ţi ţie de
urât.
Cei doi complici r ă maşi singuri, schimbară
un surâs şi Fernandez spuse frecându-şi
mâinil e :
- Vezi că n ' a fost greu, hai ? Ţi-am spus
eu, eri seară, c ă dacă auzi focuri de cara-

63
bină, n'ai decât să vii aci, cu un aer nevi­
novat. Acum treaba are să meargă pe ro ate . . . .
Tânărul aventurier se ghemui p e vine,
după moda indiană şi întreb ă :
- Explică-te. Eri n'ai vrut să desvălui ni­
mic şi n u p rea în ţeleg.
- N'am desvăl uit nimic, răspunse Fer­
nandez, p entrucă n u-mi place să pun prea
mul tă lume l a curent cu planurile mel e . Te
duci acum să cump eri toate terenurile din
j urui lacului şi lacul însuşi. O să ţi-l lase
p entru o ceapă degera tă. Imb ecil ul de Emi ­
lio Gonzales nici n u s ' a gân dit să-şi asigure
p roprietatea solului, sunt sigur de asta . C um
ai să ai în buzunar actul de proprietate, te
întorci şi ne p unem tovară şii la muncă în
lac. Pred ă şi scrisoarea, care e o comandă
de materiale, care a u să ne servească mai
târziu.
- Şi tână rul ingine r ? în treb ă El ias.
- O s ă plece să-şi caute norocul într'altă
parte, rânj i Fernandez. Lecţia o să-i p rindă
bin e, o să-l înveţe să fie mai p ru dent.
- Nenorocitul de el ! spuse aventurierul,
p are să fie u n băiat si mp a tic.
- Asta da, mormăi Fern an d ez ; soră - sa e
şi e a încântăto are, dar nu suntem aci c a s ă
facem p e sentimentalii. Afacerile s u n t a­
faceri . . . .
Cei d o i oameni izbucniră în r fi s ş i p useră
la p unct amănuntel e pl anului lor machiavelic.
- E de o simplitate copilărească p recum
vezi, conchise Fernan<l cz, şi e bine lucrat.. . .
Se a uzi un zgomot de p a şi . Curfm<l ap ăru
Emilio, gâfâind dup ă atâta alergă tură şi se
scuz ă :

64
- Nu te-am făcut să aştep ţi prea mul t ?
I a t ă s c ri so ar ea .
După u n s f e rt d e or ă , Eli as s t râ n gân d
m â n a com p li c elu i şi victimei, d i spăru în
d e siş , în d i re c ţ i a B o go t e i .

VII.

C Ă RŢILE PE F A Ţ Ă .

Rancho-ul devenea ain ce în ce un tezaur,


tezaur, c e e d re p t, destul de slab închis, dar
pe ca re si ng u r ă ta t e a lui 11 p ăz e a mai bine
ca orice.
Zilele treceau consacrate unei m u n ci c o n­
ti nu e şi r ă bd ă to a re. N e o bosi ţi , e x p l o r a to ri i
s m u l g e a u a p e lo r s fi n t e m in u ne d up ă minune,
Hotărâseră să lase p e m a i târziu explora­
rea nisi p u ri l or bogate în flutu raşi şi se ocu­
pau exclusiv de l ocuri l e alese de c a ciki,
pentru îngropare a bogăţiilor. O sută de o­
biecte p re ţ io ase veniră din nou în a t ing e r e
cu aerul, şi fură rânduite în rancho, unde
seara căutătorii de comori le cont emplau cu
drag.
Fir e ş t e Emilio şi Flora ţ ineau seamă cu
s a ti sfa c ţ i e de valoarea comercială a como­
rilor găsite, d a r, în a c e l a ş timp şi un a l t
sentiment îi î ns u fl e ţe a : vederea unor fru­
m u seţ i atât de mari îi încânta, şi sp i rit ul
l o r r �t ă c e a într'o. ev o c are c apt i v an t ă a aces­
tei civilizaţiuni dispărute, c a re lăsase urme

5
a t â t de strălu cite ale artei ei. Fernandez,
dimpotrivă, nu păre a câ tuşi de puţin să
aibă asemenea preocup ări. Singurul lui vis
era să vadă î ngrămă d i n du s e în locul vase­
-

lor preţioase grămezi d e „p esos" sau de do­


lari. Trecutul istoric îl lăsa cu totul rece.
In schimb se ve dea înotând în bogă ţii şi
asta făcea să-i strălucească ochii. Cât des­
pre D avid puteai să crezi c ă puţin îi p ăsa
ş i de trecut şi de viitor şi că nimic n u era
in stare să-l e moţio n ez e .
D a r deşi · totul mergea strună, era ceva
schimb a t în a tmosfera rancho-ului. Buna
dispoziţie şi cordialita tea de mai înainte,
suferise p ar'că o schimbare.
Caracterul lui Fernandez evolua. Mai bine
zis, a venturierul îşi dădea aram a pe faţ ă .
Numai e r a j ovialul însoţitor d i n primele
zil e, gata să aducă un serviciu, şi mul ţumit
cu rol ul lui de subaltern . Incetul cu încetul
el îşi atribuise o importanţă şi o gre utate
l a care, în asocia ţia lo r, numai tân ă rul in­
giner avea drep tul. II repezea pe Davi d , ca
şi cum el ar fi fost a devă ratul lui stă pân,
p e câtă vreme Emilio şi sora sa, foa rte mul­
ţumiţi de se rviciile In dianului, îl tratau mai
mult ca pe u n camarad, decâ t c a p e un
servitor.
�i ace asta nu e r a încă lucrul cel mai ne­
liniştitor.
Mai gra v ă era atitudinea p e care o adop­
tase aven turierul fa ţ ă de tânăra fată . ln
toate mişcăril e ei, Flora se sim ţea urmărită
de privirea arză toa re a aven turierului, şi o
j enă crescândă o copleşe a . Copila gh icea
sentimen tele ce i le inspira aventurieru l ui
tinereţea ei străl ucitoare şi această idee era
de aj uns ca să o facă uneori să roşească
toată . Ca să-i facă curte, cinicul individ a­
legea momentele când Emilio lipsea, aşa că
tânărul inginer, nu-şi dădea seama d e ni­
mic, iar Flora ezita să-i spue. Ştia că fra­
tele ei n'ar fi răbdat neruşin area lui Fer­
nandez şi că l-ar fi pus l a punct. D a r nu
poţi ştii niciodată până unde poate merge
o ceartă într'un l oc, und e legea celui mai
tare este singura care conte a z ă ; de aceea
tân ăra fată prefera s ă tacă şi să se apere
singură, decât să-şi expue fratele la vre-o
primej die.
Totu şi, chiar şi in d ependent de asta, intre
Emilio şi aventurier, creştea încordarea. Tâ­
nărul avusese toată bunăvoinţa să suporte
schimbă rile de caracter ale aven turierului,
dându-şi seama că răbdarea este soluţia cea
mai j ustă. D a r răbdarea omenească are
margini, şi ingi nerul se văzu într'o bună zi
nevoit să amin tească lui Fcrnan dez, că dacă
există un stă pân p c mal urile lacului Hueco,
a poi acest stă p â n era el, Emilio Gonzales şi
că rolul aven turi erului nu e ra să porun­
cească, ci să ascu l te de p orunci.
Flora era de faţă la acest scandal şi păli,
văzând schimbarea ce se petrecu în Fer­
n a n dez. Ochii lui aruncau fl ăcări, buzele i
se crispară, strânse pumnii. Părea o fi ară
gata să sară l a atac. Flora scoase un strigăt
uşo� şi se puse îna intea fratelui său. Aven­
turierul nu se clinti. Păru să facă un e fort
şi izb ucni într'un râs nervos şi răutăcios, a­
poi întorcându-le sp atele, se depărtă flu erâ n d.

67
Fra tele şi sora ră ma şi singuri, se p riviră
cu t riste ţe.
- Mă î n treb, murmură Flora, dacă este
numai un necioplit sau chi a r un om rău . . . .
- S ă rmana mea surioară, o ftă Emilio,
mă tem că e şi una şi alta.
- Dar cum să scăpăm de el ? întrebă tâ­
năra fa tă.
Tânărul inginer schi ţă un gest de nepu­
tinţă.
- Deocamd ată n u văd nici eu cum, sp use
el. E un tip violent c a re . l a mânie, poate
deveni pr im e j d ios. Concediându-1 am pro­
voca o dramă, căci vederea a ur u l ui l - a îm­
bătat. Când e x p l o a t a r ea o să fie pusă pe
roa t e ş i o s ă v i e m a i mul tă l u me a ci, a m
s ă-l pot co n c e d i a cu o gratificaţie m a i în­
semnată.
Din ac e a stă zi, situaţi a d evenis e , ca să zi­
cem aşa, de nesuferit. Aventu rierul afişa o
atitudine obraznică şi fără să v o rb ea sc ă ti­
n erei fete, îi arăta p rin priv i ri le lui, că in ­
teresul lui pentru ea nu se micşorase câtuş
de puţin.
Aşa stăteau lucrurile când, într'o dimineaţă
în t i m p ce Davi d servea cafea, un zgomot
s traniu aj unse la urechile sih aştrilor depe
mal ul lacului Hueco. Emilio şi Flora încer­
cau în za dar să ghice ască de unde ve nea
acest zgomot încă vag ; p e b uzele lui Fer­
nan dez, j uca însă un surâs.
S ă fi gh i ci t acesta ce se p etrecea ? Avea
el mo ti v e să se bucure ?
Deod a tă zgomotul se ap ro p ie , şi deveni
·

mai l ămurit.
- Extraordina r ! se miră Emilio. a dresân­
du-se sorei lui ; p are să fie un cor de voci
omeneşti i
Flora contin ua să asculte. Nici o îndoial ă
nu era cu putinţă.
- Da, spuse ea. Sunt nişte oameni cari
cântă şi se îndreaptă spre noi.
Aventurierul, tăcut, p ărea absorbit de ca­
feaua, p e care o sorbea cu înghiţituri mici,
dar un surâs sardonic l unecă pe buzele sale,
şi Flora, văzând u-l se înfioră.
- C e o fi însemnând şi asta ? gândi ea
cu inima strânsă.
Răsp unsul n u întâ rzie mul t. C urâ nd corul
celor ce veneau, fu atât de a p roape, încâ t
s e puteau deosebi unele cuvinte, te ieşau
din nişte gâtlej uri nu p re a deprinse să scoa­
tă sunete armonioase. Era u n fel d e cântec
sp aniol de drumeţi. Apoi, din dosul tufişu­
rilor se ivi deod ată o bandă de oame i zbâr­
liţi, în frun tea cărora mergea un băiat tâ­
n ă r, în care Emilio recunoscu imediat pe
călătorul , de care se se rvise pentru a-şi tri­
mite scrisoarea la banca din Bogota.
Tânărul inginer se scul ă în picioare, p ri­
vin d ned umerit grupul care înainta mani­
festân d o bucurie sgomo toasă. Flora îi l u ă
m â n a şi murmură :
- D a r ăşti a sunt oamenii pe care i-am
întâlnit în pădure cân d veneam încoace, şi
care, după spusele lui Fernandez, plecaseră
apoi l a Bog<? ta.
Fernan dez eşi numai decâ t în întâ mpina­
rea micului grup, care-l p rimi cu urale şi-l'

69
ovaţionară îndelung. Tinerii, neliniştiţi se
lipiră unul de altul.
- Să fiu al dracului dacă pricep ceva
î n toată harababura asta, mormăi Emilio.
Dar acum oamenii, cu Fer n andez în frun te,
se îndrep tară spre tânărul ingin er. Dintr'o
singură privire aruncată asupra aventurie­
rului, Emil i o înţelese situaţia : aceşti o ame­
ni veneau nu ca prieteni ci ca duşmani. C u
un gest mstin ctiv, tânărul duse m â n a l a re­
volverul atârnat la cingătoare, dar nu apucă
să-l a tingă şi văzu ţevile mai mul tor arme
îndrep tate asupr� lui. In acelaş timp răsună
vocea batj ocori toare a lui Fernandez.
- S ă fim calmi, don Emilio, să fim calmi,
ce naiba !
Era vădit că orice rezistenţă era imposi­
bilă. Tânărul inginer pricepu şi se stăpâni ;
privind ţintă pe aven turier îl întrebă cu ră­
ceal ă :
- Aş putea să fiu l ămurit ce înseamn ă
toate uneltiril e astea ?
Aventurierul izbucni în tr'un râs zgomotos
şi exclamă :
- D a r desigur don Emil io, desigu r. Intre­
barea d-tale este foarte naturală şi e pentru
mine o plăcere să-ţi răsp . m d . Eşti un om
prea învă ţat, don Emilio, ca să nu-ţi dai
seama că vi aţa este făcută din contradicţii
ciudate şi din întorsă turi neaşteptate. Exis­
tenţa cere del a om multă filosofie . . . .
- Adevărat, î l în trerupse Emilio cu ră­
ceal ă . Dar n'am ce face cu discursurile d-tal e .
Aventurierul rânj i :
- Cum vrei. Trec atu nci la realită ţile

70
brutale şi te anunţ că te bucuri aci de os­
pitalitatea mea şi a prie tenilor mei . . . .
Tânărul p ăli şi spuse cu o voce inex p re ­
sivă :
- Nu în ţeleg „ „
- Şi totuşi e atât de simplu, tună a v e n -
turierul. Lacul H u e c o cu mal urile sale sunt
al e noastre şi teza u rul n e aparţine şi el.
- Minciu n ă ! exclamă t â n ă rul i n giner cu
un gl as ameninţător ca re-i făcu pe cecogido­
ces, atenţi la discu ţie, s ă-şi scoată din nou
revolverele.
O bucurie satanică a rdea în ochii lui Fer­
nandez .
- A ! Eu min t ? ripostă el, atunci a ra tă-ne
d-ta titlurile d-tale de p roprietate ! Ei ? Ţi-ar
veni cam greu s'o faci ? Pe câtă vreme noi,
- p u tem să ţi l e arătăm pe loc, Ce z ici
Eli a s ?
Zgu duit, Emilio n u răsp unse. Om cinstit,
p re a încrezător în cinstea altora, fusese lipsit
de prudenţă, ş i -şi dedea seama prea târziu
d e asta.
- Ascultă, făcu Fernandez crunt, sunt
însă băiat bun. D a c ă vrei, te angaj ez pe
d-ta „ don Emilio" în serviciul meu şi- ţi ofer
l eafa pe care mi-o dădeai mie. C â t despre
Sen orita doresc s'o angaj e z şi p e dânsa ca
bucătăreasă, împreună cu D avi d al vostru . „
Ş i a venturierul se l ă s ă scutura t d e un râs
răută cios.

71
VIII

CANO T O T U L S' A SF A R Ş I T

Cine a r f i v ă z u t rancho-ul a d o u a zi, ar


fi crez u t că trecuse p rin tr'o revol uţie.
Părea transforma t în tr'un corp de gard ă
şi p e reţii l u i subţiri se cutremur<t U ziua în­
treagă de înj ură turile şi cântecele aventu­
rierilor, ca re tăbărâseră acolo ca în tr'o ţară
cucerită. Deşi li se oferise şi lui Emilio şi
sorei lui un locşor, tânărul ingin er nici nu
se putea gândi s'o l ase p e Flora într'o ase�
me n e a atmosferă. Lăsând încă perile şi pa­
turile p e mâna in truşilor, cei doi tineri
dormiră a fară, înfăşuraţi în p ă turile lor.
Emilio nu-şi putea ierta imprudenţa lui :
- Trebuia să cump ăr terenurile astea
înainte de a veni încoace . . . oftă el.
- D ar deloc, p rotestă Flora, asta ar fi
fost anormal. N u p u team cumpăra terenu­
rile înainte de a şti dacă ele conţin într'a­
devăr cee ace căutam. Căutătorii d e aur n u-şi
cumpără nicio dată loturile, până nu constată
prezenţa me tal ului galben. Pe de altă parte,
într'o regiune p ustie ca asta, nu n e p u team
aştepta l a o asemenea ma şinaţie.
Tână rul scrâşni din dinţi şi n u răspunse
nimic. La ce serveau cuvintele, în faţa unei
realităţi atât d e îngrozitoare, a unei realităţi
ce p ărea un vis rău.„
Acestui sfârşi t j alnic să fie hă răzite toate
sforţ ările lui, toate calculele lui ? Din toate
speranţele, din toate proectele, nu se alesese

72
decâ t fum ? Să duci expediţia l a bun sfârşit ,
să reu şeşti, să-ţi vezi speranţa transformată
în siguranţă, să a tingi tez aurul şi să-l mângâi
cu p ri viril e, şi apoi, dintr'odată să-l vezi
răpit de nişte excroci cinici ! . . întrecea de
data aceasta rezistenţa murală, ce se poate
cere dela un om. Iar l a dezamăgire se mai
adăuga şi amărăciunea de a fi lăsat păcălit
de un sinistru aventurier, al cărui triumf
obraznic, producea asupra celor doi tineri
efectul uleiului fi erbinte vârsat peste o rană
deschisă .
In c e l e di n urmă, oboseala sili î n s ă p e cei
doi tineri să se odihnească timp d e câ teva
ore, intr'un somn n eliniştit. In timpul acesta
recogedores îşi reluară activitatea - dar nu
o activi tate productivă, ci una de sărbătoare :
hotărâseră să rescump ere printr'un chef
monstru, postul la care fuseseră sup uşi, în
timp ce aşteptau, p i tiţi în „gu ebrada'', mo­
mentul potrivit ca să a p a ră .
David aprinsese un foc mic ş i pregătea
cafeaua . Indianul, care se culcase alătu ri de
stăp ânii săi, l e manifestase o fidelitate miş­
că toare şi se purta ca şi cum nu s'ar fi in­
tâmpla t n imic.
In clip a în care Flora d u cea l a buze ceaşca
c u cafea, se aprop i e de ca unul din aven­
turieri ; era Elias Viquez . Tânărul aducea o
bucată de pl ăcintă de malai coaptă de aven­
turieri, ca s'o ofere tinerei fete. Făcu gestul
acesta cu a tâta polite ţe şi cu un surâs ce
p ărea să vădească atâta regret p en tru cele
p etrecute, încât Flora şovăi o clipă, şi se
uită l a tân ărul aventurier, care o contempla
cu a dmiraţie . Şi era cât p e ce să p rim ească ,

73
dar fratel e e1 11 opri mâna, înainte ca e a
să se f i atins de plăcintă.
- Nu, Flora, nu lua, zis e el blând, pl ă­
cinta asta n'o să-ţi priască „ .
- De ce ? întrebă mirată tân ă ra fată.
- Pen tru că mâna, care o oferă nu e
cura tă, d eclară inginerul. Omul a cesta este
acele, p e care l-am însărcin at să transmită
scrisoarea la bancă şi care a j ucat, împre­
ună cu Fernandez, comedia cea mârşavă,
înainte de a pleca l a Bogota ca să ne fure
printr'o cump ărare criminală.
La aceste cuvinte Elias Viquez schimbă
feţe-feţe. D ar, în loc să se mânie, rămase
cu mâna în tinsă şi p alid ca un ca davru.
Fără s ă rostească un cuvânt, Flora luă
bucata de plăcintă şi rup ând-o î.n bucăţele,
o aruncă în foc. Apoi privi câteva secunde
p e tânărul aventurier cu un dispreţ nespus,
întoarse ca pul şi-şi văzu de cafeaua ei.
Elias Viquez se îndep ărtă cu capul plecat.
Când aj unse l a ceilalţi aventurieri, Flora
murmură :
- La dreptul vorbind, luându-mă după
înfă ţişarea lui, eram ispitită să am încre­
dere în el şi să-l iau drept ceea ce nu e .
Ceilalţi au nişte mu t re înfricoşătoare ; el,
însă, nu arată a bandit . . .
- C eiace dovedeşte, o întrerupse Emilio,
că are dreptate proverbul care spune să nu
j u deci pe om după cum arată . . .
Situaţia celor d o i tineri p e malurile Hueco
n umai putea dura aşa. Propunerea din aj un
a lui Fern andez, ca ei să rămână în serviciul
lui, n u merita să fie luată o clipă măcar în
consideraţie. Şi afară de asta, fiecare mo­
ment, petrecut pe aceste meleaguri , spor€ a
şi m a i mult suferinţele exploratorilor j efuiţi.
.Cel mai bine era să plece fără întâ rziere,
departe de acest rancho, devenit atât de ne­
primi tor.
Tănârul inginer căută pe Fernan dez, care
ţinea o cuvân tare, în mij locul unui grup.
La apropierea lui Emilio, aventurierul tăcu
şi-l p rivi cu o strâmbătură :
- La dispoziţia dv., don Emilio, făcu el
cu o politeţe ironică.
Emilio j urase faţă de sine însuşi, că avea
să-şi p ăstreze calmul. Răspunse a şa dar ne­
p ăsător :
- Sora mea şi cu mine nu mai avem ce
căuta aici, şi vrem să ne întoarcem la Bo­
gota. Cred că n'o să ai nimic împotrivă ; cum
ne vor fi gata bagaj ele, plecăm.
Aventuri erul tăcu, ca şi cum ar sta la
chibzuial ă. Apoi primi :
- D e a cord, şi pen tru ca d rumul să v ă
vie mai uşor, m a i ales c ă n 'o să aveţi c a
hamal decât p e D avid, p u te ţi să nu l u a ţi
decât strictul necesar. De lucrurile celelalte,
am să port eu grij e .
Era un fel d e a spune că aventurierul
confisca tot ce putea să fie de folos din b a­
gaj ele inginerului. D ar discuţia, era inutil ă .
Aventurierul ma i adaogă c u un surâs răută­
cios :
- Un ultim sfat, nu vă pierdeţi timpul l a
Bogota, cu demersuri inu tile pentru a rein­
tra în posesiunea lacului Hueco. A vân d obi­
ceiul să ocol esc legea, am învăţat s'o cunosc,

75
11i titlu rile noastre de proprietate nu pot fi
a tacate, vă asigur.
Părea că ticălosul, prin obrăznicia atitu:­
dinei şi a cuvin telor lui, urmăre a cu tot
dina dinsul să-l provoace pe tânărul inginer,
să-l facă să-şi iasă din fire. Dar nu izbuti.
Cu faţa încruntată, cu buzele tremurând
imperceptibil de o mânie reţi nută, t ânărul
îi întoarse spatele şi se îndreptă spre rancho .
După ce-l văzu pe E milio disp ărând,
Fernan dez se cufun dă în tr'o cugetare adân­
că. Faţa i se schimonosi într' un fel de s trâm­
bătură, care dovedea proasta lui dispoziţie ;
p ă rea chinuit de ceva. Apoi, cu paşi mici,
se îndreptă spre Flora, care tocm ai strângea
păturile, pregătindu-se să se întoarcă în ran­
cho l a fratele ei.
Tânăra fată continuă să-şi vadă de tre abă,
fără să ia în seamă pe aventurier. Părea
să nici nu vadă p e acest om, care o privea
cu ochi înfriguraţi Nep ăsătoare şi străină,
îşi aranj a costumul, până să-şi dea seama
că fiecare mişcare a ei, scoţân du-i în evi­
denţă graţia virginal ă mărea tot mai mul t
nervozitatea aventurierului.
- Senorita . . . rosti el cu o voce răguşită.
Ea se făcu că n'auzise nimic şi, dând lui
D avid p ă turile strânse, se îndreptă spre ran­
cho cu mersul ei sprinten şi armonios.
D ar n'apucă să facă nici trei metri şi aven­
turierul o apucă brutal de încheetura mâinii .
- Ascul taţi, senorita, ascultaţi-mă o clip ă . .
.

mormăi aventurierul, p e un ton umil.


Pentru p rim a oară de când omul se apro­
piase de ea, ridică tânăra fată ochii, aţintind
asupra l ui o p rivire d e ghiaţă.
76
- Lasă-mă ! porunci ea scurt.
Aventurierul se făcu că n'aude şi deveni
mai insistent.
- Senorita, aţi trezit în mine.„
- Lasă-mă, fiară ! îi tăie din nou cuvin tele
tânăra fată, cu obraj ii împ urpuraţi d e mâ­
nie.
Fern andez, ţinând înainte mân a tin erei
fete , în laba lui puternică, murmură :
- Pri m eşt e să devii soţia mea, Flora .. . .
Fără s ă răsp u ndă tânăra se zbătea să s e
,

elibereze fă ră· zgomo t, dar aventurierul nu-i


dădu drumul şi urmă :
- P r imeşte, şi-ţi asigu r o p arte regală din
tezaur. Fra tele d-tale va fi bogat, d-ta la fel . . .
Curaj oasa copilă, pufni în râs în n asul
aventurierului. Ea exclamă :
- Ticălosule I Judeci pe toată lumea după
chipul şi asemăn area d-tale. Iţi închipui că
abia aştep t să mă vân d p e ntru aur, pentru
acest a u r, care pe d-ta te-ar face să comiţi
orice crimă ! Eşti şi in conştient în j osnici a
d-tal e . D ă-mi drumul !
De d e parte un grup de recogc do res urmă­
,

rea scena şi făcea mare haz pe socoteala


insuccesului în dragoste al şef u lui lor. Pe
de altă parte, Elias Vi quez, ca re hoinărea
p rin preaj mă, l a auzul ul timelor cu vinte
ale tine rei fete, se apropie şi el, în pas dP.
pli mbare cu mâinile în buzunare .
Pe semne că l ui Fernandez nu-i venea l a
socoteală să j oace un rol ridicol, î n faţa
oamenilor lui. Inăl ţă din umeri şi înghiţin­
du-şi necazul liberă pe Flora . A c t> asta în­ ,

to rcându-s e se pomeni faţă în faţă cu Elias

77
Viquez şi, fără doar şi poate, stăpânită încă
de mânia şi de spiritul bă tăios ce i-l d ă duse
harţa p rin care trecuse, ea strigă lui Fer­
nandez, arătându-i-! p e Elias :
- lată unul cu care nu mă îndoesc ai să
te înţelegi ; mai bine decât cu mine. E de o
teapă cu d-ta I
Râsul insultător al tin erei fete, căzu biciu­
itor asup ra celor doi oameni. Tânărul aven­
turier se făcuse alb c a varul. Buzele lui nici
nu se întredeschiseră, ca să răspund ă , şi o
expresie d e o adâncă t risteţe îi umplu ochii .
Rămase cu ochii pierdu ţi după Flora, care
sălbatecă şi uşure ca o căprioară, fugea spre
rancho.
Emilio era atât de ocup at, încât nu obser·
vase nimic din discu ţia dintre sora lui şi
Fernan dez. Era de altfel şi mai bine aşa,
căci p rezenţa şi in tervenţia lui n ' ar fi în­
găduit ca incidentul să fie lichidat în tr'un
mod atât de paşnic, şi la urma urmelor sa­
tisfă cător pentru graţioasa copilă.
Vicente urmă rea mişcările lui Emili o cu
och i de sgârcit, cât timp Emilio pregătea
cele două poveri, p e care aveam să le ducă
el cu D avid.
C a să poată înainta normal cei doi băr­
baţi nu puteau lua decât o povară mică , şi
Emilio fu silit să aleagă cu severitate intre
atâtea obiecte, care fuseseră a duse aci de o
duzină de hamal i profesionali. Trebui chiar
să lase şi o parte din rufe, spre mare sal is­
facţie a lui Vicente, care le şi puse la o
p arte p entru folosinţa lui personal ă .
David alegea şi � proviziile necesare p en­
tru a hrăni în mod cump ătat trei guri.
78
Dupăce cele două poveri, fură alcătuite
şi legate, Indianul o luă p e a lui şi o cântări
cu un surâs. .
- E grea ? în tre bă Emilio.
D avid îşi descoperi dinţii albi şi d ă du ne­
gativ din cap. Apoi adăugă l a legătu'ra lui
atâtea lucruri, că greutatea ei crescu aproa­
p e de dou ă ori. Tânărul inginer găsi această
povară p re a grea, dar Indiana! declară că
umerii lui erau învă ţaţi şi cu mai mult şi
că „şeful'' n'avea ce fi n eliniştit.
In acest moment sosi Flora. Ea p rivi, mul­
ţumită, pachetele pregătite.
- Şederea aci mă scoate din sărite, spuse
ea .. Să plecăm cât mai repede.
.

Emilio o luă în braţe şi o strânse la piept


drăgă stos.
- Biata mea surioară I e xclamă el. Tristă
expediţie în care te-am încurcat. Am pornit
cu gândul să ne îmbogăţim şi ne în toarcem
în lumea civil izată mai săraci ca înainte.
Flora surâse cu mfmdri e .
- N'are a fa c e I Cine nu riscă nimic, n'are
nimic. Trebuia să riscăm. N'am reuşit ? A­
tâta p agubă I O să ne surâdă norocul altă
dată . D ar s ă plecăm din aceste locuri, de
unde n'avem să n e aşte ptăm decât l a ne­
cazuri.
- · Ai dreptate s u rioară, murmură Emi­
lio. Astă seară o să fim dep arte de aci, p e
drumul întoarcerii . , . ş i a l uitării . . .

79
IX.

O PROPUNERE NEAŞTEPTATA .
'
Cei doi tineri şi credinciosul lor D avid,
stă teau la masă, mâncând nişte „tamale"
reci, un fel de roulouri din aluat de po­
rumb umplute cu carne tocată, când Fer­
nandez care se plimba încoace şi încolo în
faţa rancho-ului, se în fips e înaintea lor, cu
un aer agresiv.
Emilio continuă să mănânce, ca şi cum
n'ar fi observat prezenţa aventurierului. D ar
această nepăsare înfurie pe aventurier, care
era, pe câ t se p ărea, pradă unei violente
iritaţii. Privirea lui luneca dela frate la
soră ; rosti cu gura schimonosită de ură :
- Ia să nu mai faceţi p e grozavii. N'aţi
plecat încă şi Fernandez vă mai are în
mână .
Izbucni î n t r'un r â s sgomotos ş i s e depărtă
rânj ind.
Emilio ascul tase această eşire cu o adâncă
uimire.
- Ce muscă l-o fi pişca t pe acest ticălos ?
se în treb ă el.
Flora îşi d ă d u seama că e mai bine să-l
p uie p e fratele ci la curent cu p ropunerile
aven turie rul ui. R o şi n d d e r u şi n e , de p ar'că
ea ar fi fost răspunzătoare de pasiu n ea pe
care o i n spir a se banditului, ea povesti cum
acesta încă din p rimele zile nu-i d ă duse
p ace .
In cele din urmă, azi de dimine aţă,

80
termină ea, silin du-se să surâdă, Fern an dez
m'a cerut în căsătorie, în toată regul a ...
Emilio ascultase această po vestire cu sprin­
cenele încrun tate . Indi gnarea care fierbea
în el îi ascundea p artea comică a afacerii .
El strânse p umnii şi m u rmură :
- Ah ! C e n'aş da, ca să-l pot învăţa
minte pe individul acesta cum merită.
D a r sora sa se lipi d e el rugătoare
- Stai bine, Emilio ! îl rugă e a fierbin te.
Nici vorbă, banditul ăsta ar merita o l ecţie,
dar în situaţia noastră, cel mai înţelept e
să nu-l băgăm în seamă. Soarta noastră este
în mâinile lui, şi liberarea noastră a şi de­
venit nesigură . Să n u distrugem ultimele
câteva şanse, care ne mai rămân.
O să trebu e să n e înfrângem dorinţele,
căci răzbunarea lui poate fi gro aznică „, mai
ales pentru mine„. adăogă tâna r< : fată, cu­
tremurându-se.
Emilio, cu capul pl ec at, se d ă d u b ă tut,
pricepând că sora lui avea dreptate.
- Numai să n e l ase să plecăm, b a n di ţ ii !
murmură el. Acum, când şti u toate astea,
tremur pentru tine, surioa r ă „ ..

In a ceastă cl ipă atenţia lor fu atrasă de


voci ce veneau din gru p ul de recogedores.
O discuţie înfierbântată d e gene rase în tr'o
adevărată ceartă, în care d u şm a n ii princi­
p ali erau Fernandez şi Elias Viquez. Ce se
petrecea, care era subiectul certei ? Cei doi
tineri pricepură îndată. Fernandez tre b u i a
să f i declarat compl icilor lui că avea d e
gând să ţ i e p e tânărul inginer şi p e sora sa
prizonieri . Bandiţii nu p u te a u să n u ştie în

6 81
ce scop luase şeful lor a ceastă hotărîre şi
chestiune a îi interesa prea puţin. D ar deo­
dată se ridicase un p ro test. Nemulţumit 1 ; l
era Elias Viquez. Furios, Ferna ndez îl atacă
cu violen ţ ă , dar tânărul aventurier, cu un
calm şi o logică, care fă cură impresie asu­
pra bandiţilor adun aţi, declară cu glas tare :
- Fernandez a r euşit p rin vicleşugul lui
să aranj eze o combinaţie, care o să dea
poate roade minunate. Tezau rul, al cărui
proprietari am de veni t c a torită lui, e foarte
mare şi, lucrn însemnat şi rar pentru noi,
ne putem îmbogăţi în mod legal . Am avut
fiecare din noi destule încurcături cu dife­
ri te poliţii ca să putem azi p re ţ , d, la j usta
lui valoare, timp ul de linişte " tâ t de tihnită,
de care ne putem bucu ra de aci încolo. Şi
iată că deodată Fern andez vrea să p rimej ­
duiască acenstă liniştită prosperitate a noas­
tră, pentru a satisface nu ştiu ce toană per­
sonală ce i s- o fi abă tut.
C ă e amorezat, îl p riveşte. Dar ca amo­
rurile lui să ne împingă spre p r ă p astie,
asta-i o altă ches tie şi trebue să ne a p ă răm
contra acestei p rimej dii.
Dacă folosim viol enţa contra lui senor
Gonz ales şi a senoritei şi lucrul se a fl ă ,
aceasta poate să atragă asu p ra noa stră o ex­
pediţie de pedeapsă a poli ţiei <lin Columbia.
Şi atunci în loc să ne exploa t ă m teza r l,
o să trebue să o tulim ca n işte şobolani şi
să ne ascund e m în gaură de şarpe, ca să
nu fim spânzuraţi . Frumos rezul l a t n u ?
Asta v ă trebue vou ă ? N u cre d . Dacă însă
lăsaţi cele douii păsă rel e să-şi i- a zborul
spre libertate, n 'avem ce să n e temem. N•au

82
decât să trăncănească şi să facă orice or ,-oi,
n'o să le meargă : noi sunte m şi rămâne m
p ro p ri e tari i lacului Hueco.
Acest discurs smulsese avent u rie rilor ce
ascultau urlete de aprobare.
Emilio nu se putu împie dica d e a obse rva :
- Acest tănăr bandit ne a d u ce un mare
s e r viciu, dacă reuşeşte s ă-şi convi ngă tova­
r ă şii . .
. .

F ern andez, spu m eg â n d d e n â nie şi n e g ă ­


si nd a l t e argumente, d e c â t cele ale p u mni ­

lor l u i , voi să se arunce asupra adve1 sa ru­


l ui lui, dar ceilalţi îl împied ecară.
Nepăsător, Elias Vi quez nu sc h i ţase nici
cea mai slabă mişcare de a p ă rare, d a r s t �
simţea in el o supleţe, cap a b i l ă d e ripostă
ful geră toare.
Cauza fusese câştigată de el . Fe rnandez ,

d e z apro b a t de oamenii lui, arunca amenin ­

ţări tân ărului aven turier, c a r e l p usese în


-

m in o ri t a t e într'un timp atât d e scurt.


Emilio răsu n ,-, uşurat, b r Flora, încă sub
imp resia cer t e i a l că rei preţ fusese e 1 , e x­
,

cl amă :
- Simt o bucurie atât de m are ca şi cum,
în locul comorilor pierd u te, aşi fi găsit alta . . . .
- C � r e ? în trebă su râzând Emilio.
- Libertatea ! excl a m ă v e s e l ă tâ n ă ra fată.
,

Dar tăcură c :1 ci Elias Vi q ue z se î n dre p t ă


spre ei. Când fu a p ro ape de tot, t â n ărul a­
venturi er se încl ină uşor către inginer şi îi
şopti :
- Un sfa t : plecaţi, fără să pi e rd e ţ i u n
minut şi p e dr m nu zăb o viţi .

83
Apoi el se întoarse, fără să arunce o p ri­
vire Florei care murmură visătoare :
- In fond, băiatul ăsta, poate că nu e
chiar atât de rău . . . .
Emilio n u mai auzi această p ărere ş i ridi­
case p c u meri povara ; îl grăbi şi pe D a vi d .
D u p ă zece minu te, micul grup, zorea c 1
p aşi de fugari spre orizon turi mai sigure .
Conştiinţa primej diei, de care scăpaseră,
le dădea aripi şi frica de a nu se ciocni din
nou cu această primej die îi îmboldea.
- O a m enii ăştia se răsgân desc uşor, spuse
tânărul inginer şi n' ave m nici o garanţie că
blestematul de Fernandez, nu-şi va recuceri
infl u en ţa asupra b a n dei. S ă sperăm însă,
că atunci când se va întâmpla asta, noi o
să fim destul de departe.
Flora, c a re retrăi scena certei, declară :
- D a c ·, Fernandez va g ;i si vre -odatâ p ri­
lej ul de a se r zbuna pe banditul ceL tâ­
n i1 r care i-a pus beţe în roate, răzbunarea
lui va fi grozavă„ .. Era ca o fiară turbată,
când voia să se arunce asupra lui.
- N ' avea grij e ! spuse filozofi c Emilio,
in divizii ăştia nu se omoară între ei, chi ar
atât d e des cât făgă du esc. Iar acest Elias
ne-a făcut un serviciu, numai p e n tru că
aşa-i convenea l ui ; cu toa te astea, e şi el o
ca nalie, a cărei disp ariţie ar fi un câştig
pen tru omeni re.
Tânăra fată nu răsp unse deşi înclin 1 , p a­
re-se, spre mai m u l t ă indulgenţă decât fra­
tele ei.
C u toată povara grea, D avi d mergea re­
pede pe potecă şi cei doi �nsoţitori ai lui îl

84
urmau cu greu. Cunoşteau a cum mai bine
regiunea şi aleseseră alt drum decâ t cel p e
care veniseră, un drum p e care e ra u mai
puţin h ,i rţuiţi de obs tacol e. Că tre seară se
opriră să mai r ,i sufle şi Emilio, d u p ă ce în­
trebă pe Flora dacă mai avea p u tere să
umble, fu de p ă rere să-şi continue drumul,
cu toate că se înnoptase. 1 una străl ucea p e
cer, ceeace l e dădea speranţa că v o r avea
destulă lumină ca să n u se rătăcească .
·.
Fireşte, în asemene a condiţii, poticnelile
e rau inevitabile şi Flora îngheţa d e frică,
gândindu-se la şerpii, cari şi ziu a se distin­
geau d estul de greu . . . . D a r cealaltă p rimej die
era şi mai îngrozi to are, şi prefera de o ie
d e ori îmbrăţiş =1 rea mortală : u nui şarpe,
decât cealaltă infamantă a lui Fernandez ...
- Să mergem înainte, sp use ea, cura-.
gio asă ; când n' a u să mai mă ducă picioa­
rel e am să vă spun . . . .
Mergeau în noapte chinui f i d e încordare,
şi osteniţi .
- Biată surioară, m ur mură Emilio, uitân­
d u-se l a Flora, care m e rgea cu pa şi şovă i­
tori în aintea lui. S u n t e m n i ş t e călăi , că te
silim să faci asem e n ea sforţări. Să ne o p rim.
- Nu ! răspunse tâ n ri r a fată . N u vreau.
Mai p u tem umbl a o oră . . . Cu cât o să ne
îndep ărtăm mai mult de l acul Hueco, cu
atât mai bine am să m ă p o t odihni .
Deodată călă torii se o p riră şi rămaseră
locului trăgând cu urech e a .
Troznituri de crengi în a p ropi ere le anun­
ţ a ră prezenţa u n ei fiinţe vii. Emilio duse
mâna maşinal la mânerul revol verului. Dar

85
în a ce aşi cl ipă o mi rare fără margmI se
z ugrăvi p e feţele lor. In fa ţa 101;" se IVI o
sil u e t ă şi în acee aşi cli p ă răsună un salut
p ri e te n os.
Necu noscutul îna i n t ă in lumin a cenuşie a
lunii şi f ug a ri i î l recu noscură cu o mirar e
pc cu re nici n u încercară să o ascundă.
Era Eli a s Viq u e z .
- Cum dracu a i a j u ns aci ? mormăi Emi­
lio, care nu ştia d ac ă t r ebue să considere p e
tânărul aventurier dre p t prie t en s a u drept
duşman .
Noul venit părta sl e i t de p u te ri .
- Complimentele mele, sp use el. Umbl a ţ i ,
n u vă î n c u rca ţi , d u p ă cât văd, şi, ca să vă
a j ung a treb uit să ale rg, nu glumă.
- Care va să zică ţ i n e ai numai decâ t s ă
ne aj ungi ? spu"e tână rul ing i ner, p e u n ton
prea p u ţi n a m a bi l .
Eli a s Viquez p r i v i o c l ipă ţ i n t ă feţele ce­
lorl al ţ i , fără să răs p u n d ă C i ti pe ele numai
.

duşm ănie şi de acel' a spuse blând :


- Ş t i u ce c re deţ i d e spre mine şi cât de
puţin m ă stima ţ i . . .
- Nu văd atunci, i-o tăiă scurt Emilio,
d e ce ai venit d u p ă n oi. Af a r ă doar dacă
nu n e întinzi o nou ă cursă.
Tânărul aventurier făcu cu mân a un ges t
de oboseal ă şi spuse :
- Aveţi r ăbd a r e să mă as c u l t aţi câteva
minute. Sunt aci numai şi numai în interesul
vostru. S ă vă spun câ teceva despre mine.
- E numai decât nevo i e ? în trebă batj o ­

coritor Flora, cu o cruzime de care-i p ăru

86
numai d e c â t rău, văz â n d trist e ţ e a cu care
o p rivi tovarăşul l ui Ferna ndez.
- Veţi j u deca dvs., spuse tânărul cu o
voce surdă.
- T e ascul tăm, scandă Emilio.
Aventurierul îşi t recu cu mâna peste frun­
te şi începu :
- Sunt un ul d in cei mai ma ri mişei, din
câţi s e pot întâlni p ri n p ă rţile l\Iaragnonului
şi ale Colum biei d e S u d . Capul meu este
pus la preţ d e toa te poliţiile locale. Prietenii
mei s u n t cei m a periculoşi indivizi din tot
ţinutul. Vedeţi dar, şi Elias Viquez râse falş­
că şti u să mă a p reci e z la j u sta mea va­
loare .
„ D e acei a, câ n d Fcrn a n dez m i - a p ro p u s
să-l aj u t l a d e s ă v â rşi r e a lovi t u rii, pe care
o unelte a , am p rimit fără şovăire. Origina­
lita tea a facerii îmi surâdea mai mul t chiar
ca banii.
„ D u p ă ce mi-am îndeplinit însă rcin are a ,
m ' a m întors, şi v'am cunoscut a tunci p e
a m â n doi . Pe d-ta don Emilio, t e mai vf1zu­
sem inainte de a pleca la Bogo t a . Dar eşti
b ă r b a t şi n'am o b i cei ul să cru ţ bă rbaţii . La
întoarcere, î nsf1 , o v f1 z u i 1w s e n u ri ta şi l a
gâ n d ul c ă p e e a a m j efu i t-o, a v u i p e ne­
aşteptate con ş tii n ţ a 61 s u n t u n ticălos. D e
a t unci a m fost pradă rem uşcă rilor şi m'am
căit amarnic că m' a m vt1 rî t în afacerea asta
murdară . . .
- C a m t â rz ii regre t e , e xd a m ă cu răceală
tânăra fată.
- Şi cari nu par să te fi împiedicat azi
dimi n e a ţ ă să l a u z i cu a H l ta elocven ţ ă bin e-

87
facerile acestei ingenioase „operaţiuni fin an­
ciare", adăogă Emilio.
Elias Viquez se făcu că nu bagă de seamă I
tonul batj ocoritor al acestor întreruperi.
Explică_;
- Tot ce-am vorbit azi de dimineaţă, n' am
spus decât ca să vă fie de folos. Cunoşteam
i n t e nţii l e lui Fern adez şi ştiam că era ho­
tărât să vă ţie prizoneri, ca să facă pe se­
n orita să se plece în faţa voinţei lui, şi s'o
sil ească să-i primească propun erile. Ca să-l
împiedec am ales p retextul acesta .
- Iţi sun tem recunoscători, spuse ingine­
rul, dar acum p ie r d em vremea şi dăm lui
Fernandez, care p o a t e între timp şi·a con­
vins o a m e n i i , putinţa să ne prindă.
Elias V i q ue z , scutură din cap. i
- Nici o prim ej di e. Dre p t consolare, ban- !
diţii au încins o p a rtid ă d e poker, care o
să mai dureze. Totuşi, e mai bine să luaţi
toate măsurile de precau ţiune. Eu mă întorc,
şi câ t s u n t eu acolo, Fern andez n 'o să por­
nească în urmărirea voastră .
- D a r . . . Vocea aventurierului şovăi, apoi
urmă, aproape umil :
- D a r, nu ca să vă vorbesc despre mine,
m'am străduit să vă aj ung. Mi-aţi spus se­
norita, că regretele mele s u nt tâ rzii, şi eu
n u c a u t să mă desvinovă ţesc. Aş vre a să
răscu mp ă r pc câ t cu putinţă răul pe ca re
vi l-am făcut. Am venit să vă dau înapo i
ce v'am l u a t .
Emilio şi Flora se uitară nedu meriţi l a
tânărul av e n t u r ie r . Acesta s c o a s e d i n buzu­
nar o hârtie şi le-o în linse.

88
- lată actul de proprietate asupra lacului
Hueco. D e oarece m' am dus la Bogota ca
să-l cumpăr, actele sunt făcute pe numele
meu. Vă redau aceste acte dimpreună cu
un act de vânzare fictivă către voi, care vă
face proprietari ai conc< siunii. Numai aveţi
decât să cereţi la Bogota, să fiţi repuşi în
drepturile voastre. Nimeni n'o să poată con­
testa autenticitatea actelor, şi tezaurul pe
care l-aţi descoperit va rămâne proprietatea
voastră. Acum un sfat, cereţi imediat aj u­
torul tuturor poliţiştilor din regiune pentru
a alunga pe uzurp atori şi instal aţi-vă acolo
cu o gard ă numeroasă şi bine înarmată .
Inginerul, care p arcursese cu p rivirea l a
lumin a u n u i chibrit documentul, pe c a r e i-l
înmânase Elias Viquez, ridică capul şi se
uită tăcut în ochii tânărului aventurier.
Apoi, cu o emoţie vădită, îi întinse mâna
exclamând :
- Iartă-mă. Te-am j udecat rău. Ai o ini­
mă mare, şi sunt sigur că o nenorocită în­
lăn ţuire de împrej urări te-a a b ă tut dela
calea cea dreaptă .
Elias Viquez surâse cu tristeţe :
- Firea omenească e schimbă to are. D e
aceia n u trebue niciodată să condamni fă ră
apel„.
Tânărul i n giner îi puse mâna pe umăr :
- Cum am putea răsplăti serviciul pe
care ni l-ai adus ?
Elias Viquez făcu un pas înapoi şi mur­
mură :
- N'ai ce răsplăti, don Emilio , n'am fă­
cut decât să repar răul ce vi l-am făcut.

89
Totuşi. adăugă el, întorcân du-se către Flora,
aş fi cu p risosinţă răspl ă tit, dacă senorita
ar primi să-mi strângă mâna.
Spontan, Flora întinse mânuţa ei mică tâ­
nărului ave11 turie . Atunci a cesta, repede c a
şi cum ar f i săvârşit un furt, depuse pc
această mânuţă o sărutare şi disp ăru în
noapte.
Micul grup porni din nou la drum. Tâ­
nărul inginer şi sora lui p ăreau însufleţiţi
de forţe noui. I n chip tot atât de neaşteptat
cum îşi pierduseră averea, şi-o regăseau acum
neatinsă.
Instinctiv, l a bucuria regăsirii tezaurului
se ad ăugă bucuria de a se putea răzbuna
pc Fernandez, p rincip alul uneltitor al tră­
dării.
Deodată tânăra fată se a dresă încet lui
Emilio şi, dacă în tunerecul nu ar fi fost atâ t
de mare, pe faţa ei s' ar fi putut citi o oare­
care frică.
- Crezi că Fernandez şi ceilalţi bandiţi
n'au să-i facă nici un rău lui Elias Viquez,
dacă afl ă ? . . ..
- D e, îşi dădu cu p ărerea Emilio, hotă­
rât lucru, dacă se descoperă vreod ată ce a
făcut, n'aş d a multe p a rale p e pielea lui...
- Flora se cutremură şi, cu o voce slabă,
murmură :
- N'am făcut bin e că l-am lăsat să se
întoarcă. Trebuia să-l l u ăm cu noi.
X.

LEGEA C ELOR CERTAŢI C U LEGEA.

Trecuse câtva timp dela plecarea grăbită


a inginerului şi a sorei lui. Locul unde fu­
sese înainte rancho-ul, era acum un adevă­
rat l a găr, căci recogedores, obişnuiţi să tră­
iască sub cerul liber, se plictisiseră rep ede
de acoperişul de fru n ziş.
Setea lor de bogăţie făcuse minuni. Se
scul au în fiecare dimineaţă ca n şte mun ci­
tori model şi se pune a u pe lucru, fără să
crâcnească. Fernandez şi Vicente organiza­
seră munca şi se arătaseră deaj uns de in­
genioşi în folosirea puţinelor lor mij loace
de exploata re. Costumul de scafandru era
unul singur, dar lui Vicente ii veni în minte
să f olosească mai mulţi scu fundători, aşa
încât, îndată ce un om se simţea obosit, el
p reda costumul şi casca unuia dintre tova­
răşii lui odihnit, cu forţe p roaspete.
In fel ul acesta, se suprima pierderea de
timp. Evident că n u toţi aven turierii puteau
fi folosiţi ca scafandri, dar Vicente şi Fer­
nandez le găsiră înd ată şi celorlalţi o ocu­
paţie. Foi mară echipe, din tre cei cari ştiau
să înoate, şi aceşti a se scufundau ca pescu­
itorii de p e rle p â n ă l a fundul lacului, în
locurile mai puţin adânci şi unde se consta­
tase că erau m ulţi fl uturaşi de aur.
Inotătorii umpleau cu rep eziciune câ te un
s a c cu n isip sau cu mâl şi se întorceau l a
suprafaţă, î n timp c e u nul din tovarăşii lor

91
transporta sacul, şi altul spăla nisipul şi
punea aurul deop arte.
O activitate înfrigurată domne a pe acest
nefericit lac Hueco, ale cărui ape sfinte
fuseseră respectate timp de secole. S trigăte
înj ură turi, râsete răsunau de dimineaţă
până seara, făcând uneori văile să vuiasc ă .
Prada e r a depozitată în rancho. Recolta
de fluturaşi de aur, strânsă în tr'un sac, se
adăuga în fiece seară la cea din zilele pre­
cedente şi începea s ă capete un volum res­
pectabil . Pe de altă p arte, obiectele găsite
se îngrămă deau în vrafuri, numărate însă
d e Fern andez, care le ţinta cu grij e soco­
teala.
Nepăsători faţă de frumuseţea şi fineţea
lucrărilor de artă antică, pe care l e extră­
geau, aventurierii se mărgineau să p reţu­
iască a ceste min un ă ţii, d u p ă greutatea de
aur p e care o arăta cântarul. Bare de aur
nelucra te i-ar f 1 entuziasmat mai degrabă,
decât a ceste urme ale unei falnice civiliza­
ţii disp ărute .
Zilele tre ceau . . ,.
In fiece sE>ară, strânşi p âlcuri, pâlcuri, în
j urul unui foc mare, recogedores se distrau
făurind planuri pen tru un viitor de aur.
Acum că se ştiau - sau cred eau că se ştiu -
proprietarii unor asemenea bogă ţii, ei sim·
ţcau în col ţind în ei un suflet aproa pe bur­
ghez. Deveneau mai aşezaţi, înj ura u mai
p u ţin, j ucau mai puţin şi se băteau mai
puţin. Părea că fac ucen ici a unei vieţi noui.
Fără să obose ască, înainte de a adormi de­
p ănau iar şi iar dela capă t aceleaşi proecte
şi acel eaşi planuri.

92
Cât despre Fernandez, acesta era în tr'o
stare de spirit foarte p roastă, pe care o pu­
nea pe socoteala grij ilor ce i le dădea or­
ga nizarea exploatării. Dar Vicente, veşnic
nedesp ărţit de el, ştia bine că sinistrul aven­
turier n u mai putea uita graţia feciorelnică
a aceleea ,care ar fi trebuit să devină prada
lui şi care-i scă pase din mână, datorită a­
mestecu lui tânărul u i Elias Viquez. Asta avea
pe inimă şeful bandei şi din acea zi, el
purta o ură feroce tânărului aventurier.
- Puţină răbdare, îi spuse el în taină lui
Vice nte. O să va z ă el cu vârf şi îndesat că
vai şi amar e de cel c e se pune în calea lui
Fernandez.
Bandi tul adăugă, rânj ind :
- Să uit bin ele, care mi s'a făcut, mi s'a
mai întâmplat, dar răul, niciodată.
Vicente zâmbi veninos şi murmură :
- C â t despre mine, nu m'aş mira deloc,
să aflu că p uştiu l a făcut isprava pentru
că-i amorezat de senorita . . ..
Fern andez strânse pumnii s5.i enormi şi
aruncă o privire ucigătoare spre locul unde
Elias Viquez, înfăşurat î n tr'o pătu ră, îşi
fuma alene ţiga ra, cu ochii la stele.
- O s'o plă tească, mârâi aventurierul, o
s'o plătească scump .
D a r Fernandez nu se putea răzbuna atât
de re pede cum ar fi vru t. Să provoace o
ceartă sub un pretext oarecare ? Asta nu era
gre u, dar toată l umea i-ar fi ghicit inten­
ţiile şi o p arte s' ar fi ridicat împotriva l ui.
Trebuia deci răbdare, multă răb dare ....
In fiece seară, Fernandez, făcea bilan ţul

93
întâmplărilor din cursul zilei, în speranţă
că dintr'una din ele se va naşte o idee, pe
care ar p u tea-o folosi pentru a-şi satisface
ura. D a r în zadar. Elias Viquez, lucra ca
şi ceilalţi, mai mult ca al ţii, era bine dis­
pus şi evita orice discuţie.
- Răbdare, răbdare, mormăia aventurie­
rul când V icente îl privea zeflemisitor.
Intre tim p, altfel de ocu p ă ri puseră stă­
p ânire p e creerul lui Elias Viquez. El ghicea
c ă Fe n andez îi p urta sâmbe tele şi urmărea
mersul l ucrărilor.
· Su b nep ăsarea lui prefăcută, se ascundea
o reală nelinişte. Işi cunoştea punctul slab
şi aştepta, ştiind bine c ă u n atac în ace astă
direcţie, ave a să-l pue într'o situa ţie îngro­
zitoa re.
In tot timpul zilei, tânărul era cel mai
vesel dintre tova răşii săi, pentru a-şi păstra
popularitatea şi influenţa asupra lor. D a r,
către seară, înainte de a se lăsa furat de
un somn zbuciumat, stătea pe gând uri, fu­
mând o ţigară .
Gândul l ui zbura la Emilic> şi la Flora,
mai ales la Flora. Le urmărea cu gândul
drumul şi min tea lui făcea necontenit un
com plicat calcu l al p robabilită tilor, ca să ghi­
cească u n de p u te a u fi El răs u fl ă u şurat,
când în tr'o zi putu deduce, că ţinând sea­
ma chiar şi de cea mai mare întârziere po­
sibil ă , cei doi tine ri şi In dianul, treb uiau să
fi aj uns la Bogota.
„ Acum ei trebue că se pregă tesc de în toar­
cere", se gân di el într'un amurg. „Acum tre­
bue să fie p e drum" se gândi el a doua zi.

94
Şi, pe măsură ce tim pul trecea, nervozita tea
lui creştea. Tân ărul aven turier nu era un
laş dar tot uşi îi îngheţa sângele în vine,
când se gân dea l a grozava întrebare, la care
odată tot avea să trebuiască să răspun dă.
Ş i momen tul acesta veni .
Era într' un amurg, l a fel cu celel alte.
Eli a s Viquez îşi făcea socoteala zilnică şi
d eduse se c ă a j u torul era a proape, când Vi­
cen t e - căci Vi cente fu acela care mirosi
sl ăbiciunea tânărului - se ap ropie de Elias
care fuma liniştit şi-i spuse :
- Pentru ca să regulăm situaţia noastră
a tuturora, ar trebui ca tu să ne faci un
a ct de vânzare colectivă, un fel de soci date,
pen tru p roprietatea şi exploatarea bogă ţiilor
din lac.
Dacă această p ropu n ere i s'ar fi fă cut la
lumina zilei , s' ar fi putut vedea paloarea
care se răsp ândi pe chipul lui. Răspunse
totuş, cu cel mai m are calm.
- A i drep tate. Mă gândeam tocmai la
asta. Aşa vom face.
Vicente sa tisfă cut, plecă, mărginin du-se
deocamdată l a a tâ t . Elias Viquez p utea
spera că se al a r m a se <legc aba şi răsufl ă .
D a r a d o u a zi, l a a ceaşi oră , Vicente s e
întoarse înso ţ i t de Fernandez şi de v re o -

li o a meni,
- Am vorb i t cu băeţii, z is e Vicente şi ei
sunt de p ă r e r e s ă facem toate a c tele astea
n u maidecât, ca să terminăm cu asta.
Elias Viquez se aş ez ă j os. El glumi, în­
ti nzându-se.
- S'ar zice că n ' aveţi încredere în mine ...
Unul din tre oame ni p rotestă :
- Nu, dar de vreme ce l ucrul tot trebue
făcut, n u vă<l de ce nu l-am face chiar
acum.
Fernandez găsi o scând urică ca să-i ser­
vească drept masă de scris. I narmându-se
cu un creion el ceru :
- D ă-mi actul, am să redac tez cele tre­
buincioase în câteva cuvinte.
Toti oamenii îşi afin tiră privirile asupra
tânărului. El se scotoci în buzunare. Apoi
încă odată . . .
- C e să fie asta ! f ă c u e l , cu o mirare
p erfect simulată. Unde dracu I-oi fi pus ?
Continuă să caute. D a r Fern a n dez, încrun­
tându-se, îşi pierdu răbdarea :
- Haide I O hâ rtie atât de importantă nu
se rătăceşte aşa. cu una cu dou ă, doar dacă
nu vrei să o rătăceş ti. D ă-mi actul, fără
multe fasoane . . .
Elias V:iquez îşi întoarse p e dos buzun a-
rele şi faţa lui exprimă o a dâncă dezamăgire.
- C u neputinţă ! Trebue c ă l-am pierdu t !
Fern andez sări în picioare.
- Iţi baţi j oc <le noi ? urlă el. Joci teatru l
Ce-ai făcut cu actul ?
- N'are aface răsp unse Viquez cu o voce
încă sigură, vânzarea fusese înre gistrată la
Bogota şi pierderea asta n u p rezintă atâta
însemn ătate. Aj unge să cerem un duplicat,
prima dată când ne vom duce la oraş. A­
tâta to t.
- Minciună ! urlă aventurierul, a cărui
ură p utu în sfâ rşit să izbucnească. Vă spun
că ne-a trădat !

96
- Cum aşa ? întreb ară ceilalţi recogedo ­
resi şi cercul se strânse.
- Cum ? repetă Fern andez. Să v ă spun
eu, cum . . . In timp ce eu, care am făcut
pentru voi totul, v ă ceream o favoare, voi
v'aţi f ă c u t complicii intrigilor lui Viquez .
Nu vă ceruse el să lăsaţi p e in gin erul şi p e
soră-sa să plece ? V o i v'aţi lăsat duşi de nas.
Iar el între timp d[tduse contractul celor
doi a geamii. Plata lui a fost un con tract,
c are-l făcea cop ropietar al l a cului. Astfel, în
loc să aib ă o p arte egal ă cu ale noastre, el
îşi asigurase partea leului. Iar voi n'aţi
observa t nimic. Actul - inginerul îl are în
buzunar !
Din grupul de recogedore s porniră urlete.
Pumnii s e ridicară ameninţă tori spre tânăr,
ca re se mărgini să răspundă cu o voce in­
expresivă :
- N u-i a devărat !
Acuzaţia lui Fern andez era î n t r' a <levăr,
cel puţin în p arte falşă, căci el n u putea
pricepe dezinteresarea t â n ă rului. Fon dul a ­
cuz aţiei î n s ă era e x a c t ş i E l ia s Viquez, a­
proape că n u m a i avea curaj u l s ă-l contra­
zică. Observând această şo v rd a l ă , oa menii
pricepură c ă şeful lor avea d r e p t a te . Urlete
amenin ţătoare eşiră din toa te gâ tlej urile.
Li se răpea aurul lor ! C u p ri n şi de o mânie
turb a tă s e n ă pustiră asu pra lui Viqu ez ...
D ar l a acuz a t se trezi instin ctul de conser­
vare. Pricep u că n'avea să se aştepte l a nici
o mil ă dela aceşti ap ucaţi, loviţi î n l ă comia
lor. Ii cunoştea prea bine, ca să aibă cea
mai mică îndoială p e această chestie. Aceste

7 97
guri u rlânde cereau moartea lui. Atun ci cu
un gest fulgeră tor, ca atunci câ n d se lua l a
h a rţă cu fo rţele pol i ţi e n eşti ce-l înco l ţ e a u ,
tâ n ă ru l avl' n t u ri e r î ş i scoase revol vere l e ş i
s ă ri în foc, singu rul loc n e ased i a t de re co­
gedorez. S t rivi n d că rbunii cu tal p a ciz mei,
aj unse cu hai n e l e p â rl i te intr' un s p a ţ i u li ber.
C e rcul a m e n i n ţ i1 tor se s t r â ngea to t mai m u l t, 1;
El ias se a runcă î n a i n te . C i n eva î i p use pie- .,
dică şi e l căzu, scă p â n d u-şi arm e l e , d a r !i
ime d i a t sări în p i cioare şi cu o izbitură de ·

ca p î n piept, o ă d u l a o pa rte p e unul din


cei c a ri îi a ţin e a u calea. Ca o fiară urmă­
ri t ă , e l se n ă p usti în desiş. I n urma lui ră-
sunară împuşcă turi . .
Ileţi de fu rie, recoge dores se n ă p ustiră în ·

urm ă ri re a l ui, trăgâ n d l a în tâ m p l a re în


dire c ţ i a u n de d i s p ă ruse Viquez. Fern a n dez
îi a ţ â ţ ă, strigâ n d :
- C u ra j , băeţi ! Viu sau mort, dar din j
mâinile n o a stre să nu s c a p e . Nici o ertare, I
tră d ă torul ui I Omorâ ţi-l ca p e un câi ne, dacă
se împotri veşte .
D a r aventurierul n u a ve a nevo i e să- si
aţâţe tova răşii săi, dornici de răzbun ar e .
Nu mai era dec â t o haită de fi a re ce-a
porni t în u rma unei p răzi. Numai sângele
îi mai putea să tura. I n j ură t u ri şi strigă te
izbucneau din guril e lor g â fâito a re. Revol­
verele trozneau şi glo a n ţele l o r bici u i a u de­
sişul de ferigi, t u f i ş urile de surtuas şi îm­
pleti t u r l l e de liane.
A d u n â ndu-şi toată e n ergi a, energia dispe­
ră rii, E l ias Viquez se a d â nci în p ă d urea
deasă şi gonin d..i drep t înainte, cu moartea

98
pe urme. O d urere a scu ţ i tă îl fă cu să se
strâmbe. Işi s i m ţi o m â n ă sl ă b ind şi înce­
tâ n d a se s u p u n e m i şcă rilor. De d u rere, îşi
încetini o cl i p ă p a ş i i ş i a u zi la câ ţiva m e t ri
,

în urma I u i gloa ta s â n ge r o a s ă El se c l ă ti n ă
.

şi se crezu p i e rdut.
D a r o ricâ t d e n u m e r o ş i erau urmări torii,
El ias Vi quez a ve a doi a li a ţ i n ep r e ţ u i ţ i : Noap­
tea şi Pă durea.
Văzându-se a p roape d e a fi î n h ă ţat, tâ­
nărul s e a r u n c ă l a păm â n t p i t u l i n d u se în­
, -

tre d o u ă ră d ă cini ale u n ui ced ru g i ga n t ic


încon j u rat d e u n talmeş-balmeş vi u de µ l a n te .
A ş t e p t ă acolo cft teva cl i p e , cu gâ llej ul us­
,ca t... Câ teva cl i p e n umai... A po i a uzi troz­
ni l u ri şi d e s l u şi chiar ală turi de el umbrel e
·ce treceau . . .
D ar s i tu a ţi a lui nu e r a de loc străl ucită .
Incă de câ te va o ri să-şi mai d e s c a rce ar­
mele, şi apoi re coge dores se vor în toarce şi
fără î n do i a l ă că de d a t a asta f u g a r u l nu va
mai sc ă p a . Apoi, v a veni z i u a , n o a p t e a a­
li a t a lui îl va p ă r ă s i iar cealaltă al i a t ă ,
,

P ă d u r e a , n u l va mai p u t e a s a l v a , C e e d e
-

făcut ? Se sil i s ă se o ri e n teze şi-şi d ă d u


sea ma că f u gise d c a l u n g u l l a c u l u i . A p a t re­
b u i a să fie la cel m u l t 20 m e t ri. Ii veni o
i d e e . J no t ă tor min u n a t, a r p u te a fără g r e u­
tate să trav erseze micul l a c, iar pe cel ă l al t
m al, ar găsi po a t e, u n re f u g i u m a i s i g u r .

Işi b a n daj ă în prip ă r a n a şi se ri d i că p e


j u rn ă t a t e Tre bue că p i e r d u s e mult s â n g e,
.

căci s e sim ţ e a sl ab, dar hotă rârea f uses e


�uată : Viquez se furişă s p r e lac.
Agăţându-se de liane, tânărul hărţuit s e

99
cufun dă în apele întunecoase. El înaintă l a
întâmplare, dre p t înainte. Puterile î l p ără­
seau încetul cu încetul şi mişcările îi deve­
neau din ce în ce mai neregul ate şi prea
grăbite. Răsufla din greu şi simţea în gură
gustul dulceag al apei. Deodată d esluşi un
zid negru. Aj unsese l a ţin tă, dar îi trebu i a
un loc u n d e să acosteze. Aproape s l e i t d e
p uteri, ocoli m alul abrupt. Numai înota, bă­
t e a numai a p a . Deodată o pată d e umbră
mai puţin deasă i se ivi în f a ţ a ochilor. Zi­
dul se întrerup e a . Se căţără, cl ă tinându-se
ca beat.
Când îşi reve ni în fire, era scăl d a t în ra-­
zele străluci toare si calde ale soarelui. Ri­
dicând capul, el i Ş i dădu seama, c ă trebuia
să fie ami a z ă . Incercă să se mişte, dar n u
reuşi, d e c â t c u p reţul unor sforţări dure­
roase. Rana îl fă c e a s ă sufere îngrozitor.
Pierduse de . bună seamă, în fuga lui,
mult sânge. 11 chinuia setea insuportabil ă ;
se târâ an evoe până l a u n izvor, al cărui
susur îl a uzise p ri n p rea j mă . Sleit de sfor­
ţările supra-omen eşti făcute, Elias Viquez,
c ă zu cu faţa în a p a curată şi bău cu l ă co­
mie câ teva înghiţituri.
Ca u n film rapid, se desfăşurară în fa ţ a
ochilor rănitului toate evenimentele ultime­
lor săptămâni. Intâlnirea lui cu Fern a n d ez,
şi b a n d a lui, misiunea, p refacerea morală
pricinuită în d de p rivire a Florei, tră darea
lui . . . C ă ci foştii l ui tova r ă şi aveau dre p tate :
' oricâ t d e moral ă ar fi a ceastă
îi tră d a s e si,
tră dare, e a îl făce a s ă su fere în sinea lui
şi să socoate că-şi cam meritase soarta, şi
isp ă ş e a vin a .

1 00
D e ce nu se înecase în apele l acului
Hueco ? Totul s' a r fi sfârşit şi n'ar fi avut
acum de îndurat această a gonie înce ată, sau
moartea de foame, fără arme, fără aj u tor !
Febra îl făcea s ă delir eze ; încercă s ă
se scoale şi să se întoarcă l a l ac, ca să se
înece în el p entru totdeauna. D eodată bra­
ţul său sănă tos b ă tu aerul şi e l căzu j os
leşinat.

XI.

INVIEREA
Soarele de dimineaţă strălucea deasupra
iacului Hueco.
Clipind din ochi, Elias Viquez, recăp ătă
conştiinţa vagă a l umei exterioare. C ap ul îi
era aplecat p c o p a rte şi p rivire a încă pier­
dută î n ce aţă. Apoi pleoapele i se închiser ă
din nou, p ărea că rănitul încerca să-şi a­
ducă aminte, să-şi adune gânduril e risipite .
In sfârşit ochii s e redeschiseră, mai lucizi ,
şi d esluşiră rancho-ul, o saltea.,.
O expresie de spaimă trecu pe faţa lui
!J alidă şi suptă dar, tânărul simţi că cineva
î1 i:iângâia mâna şi o voce dulce şi lină a­
j unse la el.
C a a1 ăsat de o greutate enormă, tânărul
mişcă uş�•r capul şi privirile-i întâlniră o
fa ţă îngrij )rată, aplecată deasupra lui.
101
- Flora ? ş o p ti el, recun oscând p e tânăra1
fată.
U n s u râs lumin ă trăsă turile de l i c at e ale
acestei a şi mâna ei uşoară, s e l ăsă p e frun­
tea rănitul ui, în timp ce e a şop tea :
- O dihneşte-te, Elias, te rog . . .
Obraj ii supţi ai a ven turierului se colorară
uşor, şi închise sleit ochii, din care se p re­
linseră două l a crimi m a ri .
Lacrimi de bucurie ...
* *
...

Eli as Viquez renăşte a încet. Câteva ore


după ce se trezise pen tru p rima d a t ă , el îşi
r e căp ă t ă complect cunoş tin ţa şi-şi dădu sea­
m a că s e află p e veranda rancho- ului din
care fugise ·în noaptea cea d e groază. Peste
to t umbl au o ameni, pe c ari n u-i cunoş tea. Sin­
gurele figuri cunoscute, erau acelea a lui
Flora, a lui Emilio şi a l ui D avid. C e or fi
devenit oare ave nturierii.. .. şi ferocele Fer­
nandez ? C e se în tâmplase ?
Flora, care-l îngrij e a şi care-l veghea cu o­
grij e gingaşă, î i povesti :
- A bi a am aj uns l a Bogota şi n e-am gră­
bit să-ţi urmăm sfaturile şi să facem demer­
surile ncesare p en tru a ne legal i z a ti tl urile
de p roprietate. Imedi a t d u p ă ac>c asta, am
cerut concursul poli ţiei, pen tru : c urăţi l a­
cul Hueco de co tropitorii săi i tedoriţi. In

102
acel aş timp, angaj asem o echi p ă de lucră­
tori şi o echip ă de băeţi vânj oşi, cari nu se
dădeau îndărăt dela o exp e d i ţie oricâ t de
p ericuloa s ă, dacă erau bin e p l ă ti ţi . I n ţ e l e g i
însă, că d e această dată am făcut o triere
şi am a n gaj at numai oameni s iguri şi al că­
ror trecut de cinste, era o gara n ţie pentru
viitor.
„Ne-am grăbit pregătiril e şi am pornit l a
drum.
„ I n toarcerea s'a făcut fără neplăceri. D or­
nici să aj u n gem cât mai rep e d e şi cam n e ­

linişti ţi pentru soarta d-tale, am p arcurs re­


p e d e etape grele . Nu n e putem ierta că te-am
lăsat să te î n torci p e malul lacului, dup ă
ul tim a noastră î n tâl n ire .

, . I n sfârşit, a j unserăm în apropierea l a­


cului H u c c o . A c i , situ a ţia se c o m p l i c ă Cum
.

oare a u să r e a cţ i o n e z e rccogcdores, c â n d
a ve au s ă n e v a d ă sosin d p e n tru a-i isgon i ?
Era mai p r u d e n t s ă con t f1 m p c o r e a c ţ i un e
b rutală şi să l uăm p re c a u ţ i u n ile n e c e s are .
Am deci s să în a in tăm fări'1 z gomo t , p â n ă l a
ra n ch o în timp ce e i lucrau p e l a c . Fără
,

să bănuiască l ovitura ce l i se p regătea, o a­


menii l ui Fern an (! e z , îşi vedeau de treabă
ca d e obiceiu, şi d e şi cei mai mul ţi aveau
revolvere, muniţiunile riimăseseră în rancho
şi l e-am confiscat fără nici o pie decă. Aşa
că împotrivirea aven tu ;·ierilor, nu putea să
fie decât de scurtă durată.
103
„E greu să-ţi descriu înmărmurire a aven­
turieri lor, când se pomeniră faţă în faţă cu
o trupă de oameni, care ii ameninţau cu
carabinele. C â teva clipe, rămăseseră ca nişte
stane de piatră. Fernandez la fel cu ceilal ţi.
Apoi se porni o debandadă generală. Nici
unul dintre recogedores, n'avea poftă să
cadă în mâinile poliţiei şi cred că nici p o­
liţia n u era entuziasmată, gândin du-se că
ar trebui să ducă grij a p rizonierilor p ână
la Bogota.
„Aşa dar, bandiţii, fără să mai ste a p e
gând uri, căutară să disp ară î n inima pă­
durii, iar poliţiştii se mărginiră să l e dove­
dească p rin câteva salve, starea p erfectă a
armelor lor. Numai doi-trei dintre bandiţii
mai curagioşi, încercară cu revolverul în
mână să aj ungă la rancho, c a să se b a ri­
cadeze acolo, şi să-şi aprovizioneze armele.
lmpuşcară trei poliţişti, dar fură şi ei ciu­
ruiţi de gloanţe, înainte d e a reuşi să facă
câ ţiva zeci de metri.
„ln tot timpul încăerării, Emilio şi cu
mine, te cău tam p e d-ta, dar în zadar. S ă
f i disp ăru t l a prima alarmă ? Mister.
Intraseşi p ar'că in p ământ. Pierdusem spe­
ranţa, să mai aflăm unde ai disp ărut, dar
a tunci se î ntâmplă ceva o arecum comic. In
momentul în care, se p rodusese atacul nos­
tru, un om în costum de scafandru, se afla
sub apă. S ub ameninţarea carabinelor, cei
10i
ce-l aj utau o rupseră l a fugă, fără să se
mai sinchisească de el. Scufund ătorul isbuti
între timp să i asă l a sufrafa ţă, şi când îşi
scoase casca, rămase înmărmurit, văzându-se
înconj urat de p oliţişti, care râdeau cu ho­
hote de mirarea lui.
„ Acesta e singurul nostru p rizonier şi l-am
interogat imediat despre d-ta . El ne-a p o­
vestit cum au descoperi t Fern an dez şi Vi­
cente festa p e care le-ai j ucat-o şi lupta în­
grozitoare, care a urmat. Omul nu se în doia
că ţi-ai găsit moartea în timpul urmări rii
şi că leşul d-tale, ciuruit de gloanţe, p utre­
zeşte undeva în p ă d ure.
„Nu voiam să cred una ca ashi, şi ceva îmi
spunea că n u eşti mort. Am cerce tat atunci
cu deamănu ntul împ rej urimile lacului, p ână
ţi-am descoperit corpul, aproape fără viaţă,
lângă un mic izvor : . . .
Apoi vorbi Emilio :
- Ai scăp a t ca prin minune. Nu că rana
d-tale ar , fi atât d e grozavă : dacă ai fi fost
îngrij i t l a timp, n u s'ar fi în tâmplat nimic.
D ar ţi-ai pierdut aproape tot sângele şi ţi-ai
sleit p uterile în sforţări groz ave, probabil
ca să scapi d e urmăritori. Când te-am re­
găsit, credeam c ă e p re a târziu . Din fericire,
ai o sănătate d e fier şi a fost deaj uns ca
noi să înlă turăm febra ca să alungăm de­
finitiv p ericolul. Acum ai să intri în con-

105
valescenţă, şi p este puţină vreme n'ai să
mai ai nimic.
Elias Viquez strânse mâna inginerului şi
a sorei lui. Se sim ţi cup rins de o linişte
nesfârşită. Felul p rie tenesc î n ca re se purta
Emilio, surâsul tinerei f ele, d uioşi a şă g:al­
nică a o chilor ei ne gri care îl priveau, toate
a ceste îi p ăreau u n vis încâ n t ă tor, pe care
se temea s ă nu-l v a d ă ri sipindu-se . . . .
E l închise ochii, apoi îi deschise . Emilio
se depă rtase p entru a da ordine unei e chip e .
D ar Flora rămase lângă e l , a tentă ş i gin­
gaşe, şi Elias Viquez, pric epu că acest vis
era re alita t e şi că aven t u rierul din el era
mort. In locul lui l u a se fiin ţă u n om nou,
căruia îi erau permise toate speranţele fe­
ricirii.
Soarel e, strecurându-se p rin frunzişul ve­
ran dei, cufundă pe rănit într'o toropeală
d esfă tă to are.

E P I L O G

Câ teva luni mai târziu, o activitate neo­


bişnuită domnea pe l acul Hueco. A cest lac
liniştit, n u mai era de recunoscut. Acum, în
vâlcea se înfiripă u n adevărat sat, în care
se adă postea un p erson al destul d e numeros.
In mij locul rancho-urilor cochete, se ri dica
o căsuţă de lemn, ceva mai înaltă decât
106
celelalte, ş1 m ca r e locui au in gin eru l ş i sora
lui. In imediată vecină tate, se ri dica un
rancho d e stul de mare, locuit de Elias Vi­
quez, şi care servea în acel aş timp drept
depozit p entru bogă ţiile scoase din l a c.
Apele s finte nu f u seseră sgârci te. Bogă ţii
peste bogăţii, se Scoteau din l a c zilnic şi nu­
mai dărnicia lui Emilio putea să alunge
invi dia din inimil e celorlal ţi, prin mâinile
căru i a trece au toate splen doril e a cestea,
Garda înarmată a sătucului, avusese mult
de furcă să respingă atacurile cetelor de
aventurieri, atraşi d e acest a ur, ca fl u tu rii
de l umin ă . Pe ce drii gigantici f u sese r ă in­
stal a te posturi de observaţie, din care sen­
tinel ele puteau examina p ă d urea înconj ură­
to a r e şi să dea alarmă în caz d e n evoie.
D ar, p re c u m am spus, o activi tate ne­
obişnu ită dom n e a pe l a c.
Se pregăteau evenime n te i m p o r ta n t e ffmi că
.

p arte din gardă se p re g ă t e a să plece l a Bo".:


gata, însoţi n d u - i p e Fl ora, Emi l i o şi Elias.
Această e x p e d i ţi e avea dou ă scop u ri : unul,
material şi anume : s ă ia în p rimire uneltele
mec anice, comandate înainte şi cari în tre
timp sosiseră, şi altul mai pu ţin material,
dar mult mai urgent, cel puţin după p ăre­
r e a celor interesaţi - şi a nume - căsă toria
lui Elias cu Flora.
Cei doi tineri nu mai puteau ascunde

107
puternica simp atie care îi lega u nul de ce­
lălalt şi iubire a lor înflori pe malul lacului
Hueco .
Emilio ghicise rep ede sentimentele care
cuprinseseră inima Florei. El aprecia prea
mult calităţile lui Viquez, p entru a se îm­
potrivi câtuşi de pu tin proectelor celor doi
îndrăgostiţi. Avea nevoie de u n asociat, l a
conducerea întreprinderii, c are era abia l a
încep uturile ei. Ş i împ rej u rările îi oferea u
nu numai un asociat ci şi u n cumnat.
Totul se aranj ă astfel de minune şi ple­
carea micei caravane fu însoţită de bucuri a
sinceră ş i zgomotoasă a satului nou-născut,
pe care, datorită dărniciei l acului Hueco,
îl aştepta o soartă strălucită .

- Sfârşit -

108
I/A� •
� "t'E NTIJ tRA
ROMANE DF. AC\lUNll " MSIUNI

La 15 A ugust cereţi :
romanul de aventuri detective în lumea
cow-boy-ilor di n Westul sălb atec

S PÂNZURATUL dela RAN C H - u l 2 7


g;ţ�] ni ! l d e MAURIC E d e MOU LINS
U n roman plin de neprevăzut şi d e sănă ­
tos umor american, din care reproducem
următorul semnific ativ fr agment :

Ocup anţii cabanei tră geau cu urechea


n emişcaţi... Ploaia se mai domolise, ful ge r ul
şi tunetu l deasemen i . . . D e p e acoperi ş ul de
crengi picurau stropi mărunţi.
- S traniu l u cru - întrerupse deodată Ken ­
t u cky tăcerea, p are-mi-se că prin d ecoul u­
nui t ra p .
- Aşa-i. S ' a p ro p ie ci n e v a .
Toţi îşi a ţi n t i r ă p r i v i ril e l a intrarea coli b e i .
Insfârşit o voce s p i n t c c l't s fft şi c t o r văz duhul .
Deo d ată I n d i a n u l sări <l c l a locul l u i , îm-
brâ n ci î nlă t u r i pc c e i doi cowpun ch ers
care-i s t ă te a u în calc şi fărl't s ă răsp u n d ă
l a în treb ă ril e ca m a ra z i l o r l u i , se năpusti a ­
fară în furtun ă şi <l i s p ă r u în b ezn ă .
Trecură câ teva minute într'o aşteptare
încordată. apoi B u d exclamă :
- Se î n t o a rce Big Eye !
Cowp u n ch ers-i i pu tură distinge în curând
silueta I n d i anu l u i care v e n ea alerg ân d , cu
o p ovară în braţe.
- By· Io ve ! O femeie ! - izbu cniră tus­
p a tru d e o d a t ă .
1 09
In dianul intră în c a b ană p urtâ n d ca un
ful g miste rioasa-i povară şi o d e p use cu o
n e s f â r şită băgare de s e a m ă l â n g ă foc. A p oi
surd l a zecil e de întrebă ri ale veci n i lor lui
înce p u să fri c ţio n e z e viguros mâinile în­
gheţa te ale neferici tei.
- O femeie - excl amă B u d care n u-şi pu­
tea c re<le ochilor.
- O I n d i a n ă - a dăogă Z e k e . - O cu­
noşti, Big Eye ? E din t r i b u l tă u .
Pielea roşi e n u ră s p u n se, b a chiar împie­
dică cu b rusche ţe aj utorul spontan al lui
Kentucky.
In d i a n a p ăr e a să aibă ş a is p re z e ce a n i cel
mult. E a ţa ei, cu ovalul foarte p ur şi c u
ochii î n c h i ş i era încă a co p e rită de sudo are ;
şi p e umeri s ·. ' res fi ra în cascadă p ărul ei
lung de culoare a abanos ului.
Cowpunch ers-ii erau foarte i n trigaţi d e
prezen ta acestei f e t e atât de tine re. Ştiau
că Rez erva t ribului „Picio arelor Negre" se
g ă s e a l a peste c i n cizeci de mile de acolo,
în p reaj ma fron tie rei can a d i e ne. P e n truca
această I n d i ană să se fi hot ă r î t s ă vie toc­
mai î n mele agurile acestea înfruntând fur­
tuna, trebuia :.ă fi fost împinsă de un mo tiv
din cele mai grave.
Pie ptul tinerei se ridică u şor de câ teva
ori ; a po i se a u zi un susp i n a d â n c.
- Rachi u l - ceru înda tă I n d i a n ul .
Negr u l s e g r ă b i n u m a i d ecâ t s ă - i întindă
u n bidon pe ca re Big Eye îl apropie de
gura p ro tej atei lui.
Kentucky î n genuch e şi ri dică p u t in c a p ul
lndia nei. In timpul acesta Big Eye d e scleştă
cu cuţitul lui d e vână toare, f ă l c i l e fetei.
După multă trudă, răuşiră, căci tânăra în-
110
ghi ţi câ feva pică turi din licoarea învioră­
toare. Fa ţa necunoscutei se crisp ă î n t r o '

strâmbă t u ră de suferi n ţ ă. - Pleoa p e l e ei se


î n t re <l es c h i s e r ă şi p rivirile ei a dâ n ci se în­
dre p ta ră s p re I n d i a n şi tovarăşul l ui.
Toţi ră s u fl a ră uşu r a ţi ,

- Sărăcuţa d e ea, e s l e i t ă - spuse Bud. Tre­


b u e c ă a galo p a t m u l t.
D e p e buze l e umede încă scă p ă un nou
su spin, şi ochii e i s e o p riră asu , ra l u i Ken­
tu cky cu o exp resie de nespusă uimire şi
groaz ă :
- G unboat ! Ba n d i t ul G unboa t !

ECOMANDĂM
Insemn aţi-vă : 1 5 Augus t = Splnzuratul
,d e la ranch· � • 27.
„•. „. ....... ... . . . . . . . . . . . . . . . . . „ . . . • . „ „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......

R OMANELE CAPTIVANTE
CĂLD UROS
e p u t a t a colecţie d e 15 Lei (260 p a g ini)
c a re
ă m â n n e Î n tre c u te.

I A P AR I '. la 1 A L .t.: .1:· 1 1:; c ARf.I L U N I


Ul l1mllc u o u l :-l ( i :

S P I OAN Ă
I N S PA N I A
- ROMAN U L V I EŢI I M E L E -
de M arth a Ri cher
Caval e r a l L eg. d e O n oare
ln e pi s o a d e d r a m a tice,
aduce c e l e m ai senzatio·
nale şi instr uctive reve­
laţii as u p ra c e l u i m ai ar·
.zător s u biect : S PANIA I
Z CATALO GUL COL ECŢ IEI
:t
_. „ROM ANE LE CAP TIVANT E"
o •
> c - � -

:I
(N-rele 1, 5, 6 ,s, 9, 10, 12, 13, 19 epuizate)
-
:t a GILGI D E S G O P E RA V IA Ţ A de l, K e u n ;
o V 3. FL U V I UL D I AM A N T E L O R de E W a llace;
t S T A P A N U L F E M E I L O R de A. Mecbard ;
m
7 C A Z U L D · R UL U J D E R U G A de R B u c h ;
z
t1 F E C I O R DE B A N I G A T A de F e lh S a l len ;
U Z I D UL S O C O T ELILO R de C Ri ulet ;
15 IN S UL A F E R I C I R I I de L a u r l d s B r u u n (CD
ro m a n uJ suplim e n t : F R U C T U L O P RIT).
16 I N G C R U L ALB A ST R U de H e i n ri c h M a nn.
z 1 7 F EM E I R E G I, C A L A J de Joh n R e t c li f f e ;
tn 18 O M U i . C U A R C A N UL d e Aroo A l e ira n d er ;
:::. . „ 2 0 . MORTELLI, rom anul u n u l c l o vn d e B ull ;
21 F I A R A C U Ş A PT E P I E I de P A Fe rnlc.
„ a. 22 JUR S'O U C I D ! d e F r a n k R. Ad a ms ;
- 23. S A N G E L E C A R E S T R I G A d e E d R o m a zi l! re s
Ul ie 24 N O UL A D A M de N oelle Roger.
25 C O PIL UL CU 2 M AM E d e M 8 o n l e m pell1

26 IM A G I N E A PEMEU G O ALE de M. Leblanc
III
� cu 27 C A PTIV A d e R a v m o n d d e R l e n zL
V .,. 28. S U B T E R O A R E A S C A N D A L UL UI. Rlcbte:r.
29 P R A P A STll\ de M a i B r a n d ;
Ul iii
·- 30. M A R & A T A I N A d e J D'Agralves ;
31 RA Z B UN A T O R UL de C o n co r d i a Me rreL
:: E 32 L U P UL SI N G U R ATIC d e L V a n c e :
33 A U R UL Ul. TIM U L UI STU A R T . d e D a rt ofs :
34 T R A N S A TL A NTIC UL T R A G I C de S b a w ;
„ 35 l N F' l E R A T I d e L o d „„ l g K a p e l l e r .
36 A V E N T U R I E R A de J a c k L o n d on.
li E 37 O P E M E I E IN P E R N A L A d e A g. C: h rlst le.
- 38 I N V I T A T U M O R T U L UI de A l e x a n d re Col ter.
„ 39 D U B L A CRIMA DIN F O R T I F I C A Ţ IILE
III ia f' R A NTE I de Pi e r r e N o r d
'8. A L A R M A P E STE O C E A N E d e M . LeveL
.I E U S � J O A N A JN S P A NI A d e M l'l rf h 1> R ' � " '! r.
ta C2. IN S E R VICIUL R E G IN E I , de A. R ope.
III „ 43. T R A S N E T INTRE D O U A l N l MI. d e
III a E i s a M a ri a B u d.
CI La ohfo" " " '"' · Hhrnrf st în gllrl
a.
Edit u ra „ .4 de v erul" S. A.
CI
t'ormafi-Tă o mică LiLllotecă din
roman�le apă'rute i� eolec:ffa

cea mai eftină cea m ai bună


Rlscolltorli vlzduhulul, plmtn.
tului '' miru
Au apiru t

PRIZONIERA MONSTRU LUI

<le H. de Peslou.a n
• Aviaţia ln Iup ti cu
spionaj ul.
• Torpiloare in lup tă cn
Sahara.
• Dragosţea tn luptă cu
crim a .

CORABIA
BLESTEMATĂ
de H . M e l v llle
• nava riscului 'i a
Îndrăznelii,
a lu pta omului cu mii·
+erele ti c:u fata­
litatea.

Editura „.4 det1erul" S . rl