O SCURTĂ ANALIZĂ A TERMENELOR

PROCEDURALE ŞI NULITĂŢILOR

Autor: Glăvan Roxana-Ximena

 I. INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate

Studiul şi cercetarea termenelor şi nulităţilor procedurale în procesul penal, care fac

obiectul prezentei cercetări urmăresc să surprindă rolul teoretic şi practic al acestora în
derularea raporturilor procesual penale şi realizarea scopului pentru care au fost create ca
instituţii de drept procesual penal, acela de a contribui la înfăptuirea actului de justiţie în mod
judicios şi cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesual penale.
Îndeplinirea actelor procedurale reprezintă cea mai importantă etapă în desfăşurarea
procesului penal, etapă fără de care ar fi imposibilă respectarea principiilor fundamentale ale
procesului penal român, respectiv legalitatea procesului penal, prezumţia de nevinovăţie,
principiul aflării adevărului, principiul oficialităţii, rolul activ al organelor judiciare penale,
garantarea libertăţii persoanei, respectarea demnităţii umane, garantarea dreptului la apărare,
egalitatea persoanelor în procesul penal, operativitatea procesului penal, limba în care se
desfăşoară procesul penal şi dreptul la un proces echitabil.
Fără îndeplinirea în mod corespunzător a actelor procedurale ar fi imposibilă finalizarea
procesului penal. În vederea realizării reformei sistemului judiciar din România, s-au realizat
progrese reale, generate de nevoia alinierii legislaţiei române la legislaţia Uniunii Europene.
Actele procedurale şi procesuale care trebuie efectuate pe parcursul procesului penal,
trebuie să-şi îndeplinească rolul de garant al încunoştinţării fiecărei părţi despre poziţia sa în
procesul penal şi, acolo unde se impune, să asigure prezenţa părţii în proces. Numai
respectând cu stricteţe normele procedurale şi procesuale în desfăşurarea procesului penal se
realizează scopul procesului penal, acela ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie
pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală.
Se poate afirma că termenele procedurale în procesul penal reprezintă cheia
desfăşurării normale a procesului penal.

Tocmai de aceea mi--am propus spre cercetare termenele procedurale şi nulităţile

procedurale în procesul penal, pentru a demonstra importanţa hotărâtoare a acestora în
desfăşurarea procesului penal şi pentru a contribui la cercetarea ştiinţifică, în vederea
asigurării condiţiilor de operativitate optimă proceselor penale şi soluţionarea acestora în
termene rezonabile, în deplin acord cu Articolul 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale. Am supus cercetării problematica termenelor procedurale
şi actelor procedurale în materie penală, din cauza insuficientei cercetări în literatura de
specialitate de către savanţii de specialitate.
Am urmărit să explic de ce activitatea procesual penală este necesar să se desfăşoare, în
mod operativ, adică să se circumscrie unor termene rezonabile şi am propus soluţii concrete
pentru scurtarea unor termene, în vederea accelerării procesului penal în toate fazele sale,
evitarea unor întârzieri şi eliminarea unor confuzii în ce priveşte prezentarea părţilor în
procesul penal, precum şi modalităţi de modificare, corectare şi înlăturare a unor erori şi
omisiuni în actele procedurale.
II.TERMENELE PROCEDURALE

1. În vederea realizării reformei sistemului judiciar din România organele legislative

au adoptat acte normative prin care urmăresc soluţionarea proceselor penale cu celeritate iar
pentru aceasta a adoptat măsuri, pentru ca prin modul in care se duc la îndeplinire actele
procedurale, procesele penale să fie soluţionate rapid, în termene rezonabile şi cu respectarea
garanţiilor procesuale. De mare utilitate, în desfăşurarea operativă a proceselor penale, au
fost modificările recente ale Codului de procedură penală al României, prin care s-au
reglementat, în mod detaliat, modalităţile de citare a părţilor la procesul penal, procedura de
citare a persoanelor aflate în străinătate, atât a celor cu domiciliul cunoscut cât şi a celor al
căror domiciliu nu este cunoscut, citarea minorilor, persoanelor aflate în stare de arest
preventiv sau arestaţi în alte cauze, minorilor, militarilor în termen, asigurarea apărării,
asigurarea prezenţei martorilor, experţilor, interpreţilor la desfăşurarea procesului penal şi
comunicarea actelor procedurale în străinătate.
Pentru aprofundarea noţiunii de termen procedural s-au făcut investigaţii cu privire la
interacţiunea dintre respectarea termenelor procedurale şi scopul urmărit, adică respectarea
drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor în procesului penal, prin prisma
reglementărilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Pentru prima dată, în istoria termenelor procedurale a apărut conceptul de „termen
rezonabil”.
Importante sunt reglementările din articolul 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale, privind Dreptul la un proces echitabil, respectiv faptul
că: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de
lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa, şi că orice
acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod
amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.”
Precizez noţiunea de termen, observând că prin reglementările Convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, se urmăreşte ca activitatea procesual
penală să se desfăşoare în termene rezonabile (adică în limitele normale, obişnuite; care nu
are nimic ieşit din comun; fără exagerări; cumpătat), că părţile trebuie să fie informate în
termene scurte cu privire la acuzaţiile aduse şi că aceste părţi trebuie să dispună de timp
suficient pentru a-şi pregăti apărările.
S-a evidenţiat faptul că instanţa europeană a statuat că numai întârzierile imputabile
autorităţilor judiciare competente pot să conducă la eventuala constatare a depăşirii unui
termen rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depăşire contrară dispoziţiilor
Convenţiei. De asemenea, s-a subliniat faptul că instanţa europeană a stabilit, că şi în
sistemele judiciare care consacră principiul conducerii procesului de către părţi, atitudinea
acestora nu dispensează pe judecător de a asigura celeritatea lui, impusă de dispoziţiile art. 6
parag. 1 din Convenţie, fiind evidenţiat astfel rolul activ al judecătorului în materie. De
asemenea, s-a reliefat că în mai multe situaţii Curtea Europeană a decis că dispoziţiile art. 6
parag. 1 din Convenţie obligă statele contractante să-şi organizeze sistemul judiciar în aşa
fel încât să răspundă tuturor exigenţelor prevederilor sale, inclusiv aceleia de a soluţiona
orice litigiu într-un termen rezonabil, dincolo de dificultăţile cauzate de diverşi factori care
pot conduce la întârzierea procedurilor judiciare naţionale.
Susţinând consecvent principiul celerităţii procedurilor judiciare Curtea Europeană a
stabilit că supraîncărcarea temporară a activităţii unei instanţe nu angajează responsabilitatea
internaţională a statelor contractante dacă acestea adoptă, cu promptitudine măsurile de
natură să remedieze o asemenea situaţie, în care să apară justificată chiar stabilirea unei
anumite ordini provizorii în soluţionarea cauzelor, întemeiate pe urgenţa şi importanţa lor.
Cum urgenţa soluţionării unei cauze apare în timp, dacă mijloacele utilizate se dovedesc
insuficiente, statul în cauză trebuie să adopte cele mai eficace mijloace, pentru a se conforma
exigenţelor art. 6 parag. 1 din Convenţie, iar numărul mare de cauze înregistrate pe rolul
instanţelor nu justifică durata excesivă a procedurilor judiciare.
Ca şi concluzie intermediară, propun următoarea definiţie a termenelor procedurale:
Termenele procedurale sunt intervale de timp, cert determinate, în interiorul sau după
expirarea cărora, instanţele de judecată şi organele de urmărire penală duc la îndeplinire
actele procesuale iar părţile îşi exercită drepturile procesuale şi îşi îndeplinesc obligaţiile
în cadrul procesului penal, în vederea realizării scopului procesului penal.

2. Clasificarea termenelor procedurale

Criteriile propuse de doctrină şi în funcţie de care pot fi clasificate termenele procedurale

sunt: în raport de natura drepturilor şi intereselor pe care le protejează; în raport de caracterul
sau efectele produse; în raport cu durata acestora; în funcţie de factorul care stabileşte durata
termenelor; raportul cu conţinutul timp şi modul de calcul sau de sensul de calculare.
S-a subliniat faptul că în funcţie de criteriile de clasificare termenele nu sunt
individualizate la modul absurd, în practică regăsindu-se în clasificarea mai multor criterii.
Astfel un termen clasificat ca termen procedural, după criteriul în raport de natura drepturilor
şi intereselor pe care le protejează, poate fi şi un termen peremtoriu în funcţie de caracterul şi
efectul pe care îl produce.

3. Calcularea termenelor procedurale

S-a subliniat că stabilirea unor intervale de timp în care să se îndeplinească actele

procedurale şi în care părţile să îşi exercite drepturile procesuale şi să-şi îndeplinească
obligaţiile legale, are o mare importanţă pentru realizarea scopului procesului penal.
Termenele substanţiale sunt cele care privesc durata măsurilor preventive, liberarea
condiţionată, prescripţia răspunderii penale etc.
Organele de urmărire penală şi instanţa de judecată, în aplicarea măsurilor procedurale şi
soluţionarea cauzelor calculează termenele procedurale.
Obiectul calculului îl formează doar termenele stabilite pe ore, zile, luni şi ani, strâns
legate de factorul timp, care poate fi calculat.
Se poate face trimitere la dispoziţiile art. 188 C.P.P. care prezintă calculul termenelor
substanţiale pe ore şi zile, care se face, în sensul că ora sau ziua la care începe sau la care se
împlineşte intră în durata acestuia, deci pe unităţi pline de timp şi arătăm că sistemul de
calcul prezentat se foloseşte de către organele judiciare, în cazul termenelor privind luarea,
menţinerea ori revocarea măsurilor preventive.
Subliniez faptul că temeiul legal al calculului termenelor procedurale îl reprezintă
dispoziţiile art. 186 alin. 1 C.P.P. conform cărora la calcularea termenelor procedurale se
porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului,
afară de cazul când legea dispune altfel şi menţionez excepţia de la această regulă (când legea
dispune altfel) care apare, spre exemplu, în situaţia duratei arestării inculpatului reglementată
de dispoziţiile art. 149 alin. 1, Teza II, C. P. P.
Cele două sisteme de calcul, diferite al termenelor procedurale, cunoscute respectiv:
sistemul de calcul pentru termenele pe ore sau pe zile şi sistemul de calcul pentru termenele
pe luni sau pe ani.

4. Consecinţele nerespectării termenelor procedurale

Ideea de bază care se desprinde din cercetarea acestei problematici este aceea că pentru
exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia
atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen. Când o
măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de
drept încetarea efectului măsurii.
Consecinţele nerespectării actelor procesuale şi procedurale comune şi deci şi a termenelor
procedurale sunt sancţiunile procedurale,în sens larg: inexistenţa, decăderea, inadmisibilitatea
şi nulitatea, iar în sens mai restrâns, numai nulitatea.
Distincţia între nulitate şi inexistenţă constă in faptul că în timp ce nulitatea este o
sancţiune de invalidare a unor acte care există din punct de vedere juridic, inexistenţa priveşte
acte procesuale sau procedurale care au numai aparenţa unor asemenea acte; în cazul nulităţii,
pentru a opera invalidarea actului, este necesar să se facă dovada unei vătămări procesuale, pe
când în cazul inexistenţei nu este necesară o asemenea dovadă; în cazul nulităţii actul trebuie
refăcut, aspect care nu priveşte inexistenţa.

III.NULITĂŢILE

1. Nulităţile sunt cele mai importante sancţiuni procedurale şi intervin ori de câte ori un
act procesual sau procedural, ori o activitate procesuală s-a realizat fără stricta respectare a
legii.
Se poate menţiona faptul că, în dreptul procesual penal român existenţa nulităţilor ca
sancţiuni procedurale este condiţionată de existenţa unei vătămări procesuale, vătămare care
să se fi produs prin îndeplinirea unui act în condiţii de nerespectare a dispoziţiilor legale în
materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 1 C.P.P. încălcările dispoziţiilor legale care
reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a
adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act iar în conformitate
cu prevederile alin. 2 ale aceluiaşi text de lege, dispoziţiile relative la competenţa după
materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la
publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt
prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa
învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii,
potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Se poate ajunge la concluzia intermediară că nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare
la următoarele acte atrage nulitatea acestora: competenţa după materie sau după calitatea
persoanei; sesizarea instanţei şi compunerea acesteia; publicitatea şedinţei de judecată;
participarea procurorului; prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de
către apărător,când sunt obligatorii, potrivit legii; efectuarea referatului de evaluare în cauzele
cu infractori minori.
De asemenea, se poate reţine faptul că nu orice încălcare a dispoziţiilor legale poate avea
ca efect anularea actului îndeplinit fără respectarea acestor dispoziţii şi că aplicarea
nulităţilor se poate face atât în ceea ce priveşte actele procesuale cât şi în ceea ce priveşte
actele procedurale. Au fost considerate nule, fiindcă nu s-au respectat dispoziţiile legale în
materie, acte procedurale cum ar fi: hotărârea judecătorească pronunţată într-o cauză penală
în care participarea procurorului era obligatorie şi acesta a lipsit; minuta când nu a fost
semnată de unul dintre judecători; încheierea de şedinţă care nu cuprinde elementele
obligatorii, prevăzute de art. 305 Cod procedură penală.

2. Criteriile de clasificare a nulităţilor

Criteriile de clasificare a nulităţilor sunt: clasificarea nulităţilor după modul de exprimare

în norma juridică (nulităţi exprese şi nulităţi virtuale) şi clasificarea nulităţilor după modul de
aplicare şi efectele pe care le pot produc (nulităţi relative şi nulităţi absolute)
S-a reţinut că nulităţile exprese sunt nulităţile care se aplică în cazul nerespectării unor
anumite norme procesuale individualizate în lege, făcându-se trimitere la dispoziţiile art. 197
alin. 2 din C.P.P care reglementează situaţii care atrag nulităţi exprese: dispoziţiile relative la
competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea
acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii;
dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de
către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de
evaluare în cauzele cu infractori minori. Nulităţile virtuale, spre deosebire de nulităţile
exprese, sunt evidenţiate în reglementările generale privind respectarea dispoziţiilor legale în
desfăşurarea procesului penal. Nulităţile virtuale sunt reglementate de dispoziţiile art. 2, art.
197 alin. 1 şi art. 197 alin. 4 din C.P.P.
Se poate menţiona că, din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că nulităţile
virtuale sunt acele sancţiuni procedurale care sancţionează încălcarea dispoziţiilor legale care
reglementează desfăşurarea procesului penal, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu
poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Referitor la nulităţi relative şi nulităţi absolute, criteriul după care nulităţile pot fi divizate
şi în nulităţi relative şi nulităţi absolute fiind cel al modului de aplicare şi al efectelor pe care
le produc nulităţile; cazurile în care intervin nulităţile actelor procesuale şi procedurale,
expres prevăzute de lege şi că ele pot fi invocate oricând, în cursul procesului penal, de către
orice parte interesată, precum şi din oficiu.
 S-a remarcat faptul că nulităţile absolute sunt expres prevăzute de lege. Ca urmare a
acestui fapt nulităţile absolute nu pot fi înlăturate în nici un mod, pot fi ridicate în orice
moment al procesului penal, şi pot fi luate în considerare şi din oficiu. Pentru constatarea
nulităţii absolute a unui act procesual sau procedural trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii: pentru a opera nulitatea actului procesual sau procedural trebuie să se
constate o încălcare a dispoziţiilor legale care reglementează procesul penal; încălcarea
dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal să aibă ca efect
producerea unei vătămări procesuale şi vătămarea produsă să nu poată fi înlăturată decât prin
constatarea nulităţii actului îndeplinit prin încălcarea legii.
Cadrul juridic al nulităţilor relative, respectiv art. 2 şi art. 197 alin. 1 şi 4 din C.P.P. şi
cazurile în care încălcarea dispoziţiilor legale atrage sancţiunea nulităţii absolute,
completând, prin dispoziţiile art. 197 alin. 4 C.P.P.,că încălcarea oricărei dispoziţii legale
decât cele prevăzute la art. 197 alin. 2 C.P.P. atrage nulitatea relativă a actului. Este vorba,
deci, de situaţiile în care încălcarea dispoziţiei legale nu atrage nulitatea absolută.
Concluzia intermediară care se poate desprinde este aceea că încălcarea oricărei
dispoziţii prevăzute în art. 197 alin. 4 C.P.P. atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute de
art. 197 alin. 1 C.P.P. numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată
decât prin anularea actului şi numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când
partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a
lipsit la efectuarea actului.
De asemenea, trebuie să menţionez că nulităţile absolute intervin ori de câte ori nu s-au
respectat dispoziţiile legale şi care au o importanţă deosebită pentru desfăşurarea procesului
penal şi caracteristicile nulităţilor absolute, respectiv: în cazul nulităţilor absolute, vătămarea
procesuală este prezumată juris et de jure, ceea ce înseamnă că cel care invocă nulitatea nu
trebuie să facă dovada existenţei unei vătămări, fiind suficientă dovada încălcării normei
juridice prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute; nulităţile absolute pot fi invocate în orice
stare a procesului penal şi nu pot fi înlăturate în nici un mod, cu excepţia cazurilor prevăzute
expres de lege; nulităţile absolute pot fi invocate de oricare parte din proces şi se iau în
considerare chiar din oficiu.

3. Reglementările în paralel conform Vechiului CPP şi Noului CPP ce va intra în vigoare:

VECHIUL CPP NOUL CPP

TERMENELE TERMENELE

Consecinţele nerespectării termenului Consecinţele nerespectării termenului

Art. 185. – (1) Când pentru exercitarea unui
drept procesual legea prevede un anumit
termen, nerespectarea acestuia atrage
decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea
actului făcut peste termen.
(2) Când o măsură procesuala nu poate fi
luată decât pe un anumit termen, expirarea
acestuia atrage de drept încetarea efectului
Art. 268. - (1) Când pentru exercitarea unui
drept procesual legea prevede un anumit
termen, nerespectarea acestuia atrage
decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea
actului făcut peste termen.
(2) Când o măsură procesuala nu poate fi
luată decât pe un anumit termen, expirarea
acestuia atrage de drept încetarea efectului
măsurii.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se
aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile
privitoare la nulităţi.
Calculul termenelor procedurale
Art. 186. – (1) La calcularea termenelor
procedurale se porneşte de la oră, ziua, luna
sau anul menţionat în actul care a provocat
curgerea termenului, afară de cazul când
legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe
zile nu se socoteşte oră sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici oră sau ziua în
care acesta se împlineşte.
(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani
expira, după caz, la sfârşitul zilei
corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul
zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an.
Dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi
corespunzătoare, termenul expira în ultima zi
a acelei luni.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o
zi nelucrătoare, termenul expira la sfârşitul
primei zile lucrătoare care urmează.
Acte considerate ca făcute în termen
Art. 187. – (1) Actul depus înăuntrul
termenului prevăzut de lege la administraţia
locului de deţinere ori la unitatea militară sau
la oficiul poştal prin scrisoare recomandată
este considerat ca făcut în termen.
Înregistrarea sau atestarea făcută de către
administraţia locului de deţinere pe actul
depus, recipisa oficiului poştal, precum şi
înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea
militară pe actul depus, servesc ca dovadă a
datei depunerii actului.
măsurii.
(3) Pentru celelalte termene procedurale se
aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile
privitoare la nulităţi.
Calculul termenelor procedurale
Art. 269. - (1) La calcularea termenelor
procedurale se porneşte de la oră, ziua, lună
sau anul prevăzut în actul care a provocat
curgerea termenului, în afară de cazul când
legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe
zile nu se socoteşte oră sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici oră sau ziua în
care acesta se împlineşte.
(3) Termenele socotite pe luni sau pe ani
expiră, după caz, la sfârşitul zilei
corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul
zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an.
Dacă această zi cade într-o lună care nu are zi
corespunzătoare, termenul expira în ultima zi
a acelei luni.
(4) Când ultima zi a unui termen cade într-o
zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul
primei zile lucrătoare care urmează.
Acte considerate ca făcute în termen
Art. 270. - (1) Actul depus înăuntrul
termenului prevăzut de lege la administraţia
locului de deţinere ori la unitatea militară sau
la oficiul poştal prin scrisoare recomandată
este considerat că făcut în termen.
Înregistrarea sau atestarea făcută de către
administraţia locului de deţinere pe actul
depus, recipisa oficiului poştal, precum şi
înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea
militară pe actul depus servesc ca dovadă a
datei depunerii actului.
(2) Dacă un act care trebuia făcut într-un
anumit termen a fost comunicat sau transmis,
din necunoaştere ori dintr-o greşeală vădită
a expeditorului, înainte de expirarea
termenului, unui organ judiciar care nu are
competentă, se consideră că a fost depus în
termen, chiar dacă actul ajunge la organul
judiciar competent după expirarea

(2) Cu excepţia căilor de atac, actul efectuat
de procuror este considerat ca făcut în
termen, dacă data la care a fost trecut în
registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul ieşire al parchetului este înăuntrul termenului
termenului cerut de lege pentru efectuarea
actului.
Calcularea termenelor în cazul măsurilor
preventive
Paragraful a fost modificat prin punctul
122. din Legea nr. 281/2003 începând cu
01.01.2004.
Art. 188. - În calcularea termenelor privind
măsurile preventive, oră sau ziua de la care
începe şi cea la care se sfârşeşte termenul
intra în durata acestuia.
___________
Art. 188. a fost modificat prin punctul 122.
din Legea nr. 281/2003 începând cu
01.01.2004.
CAPITOLUL VI
NULITĂŢILE
Încălcările care atrag nulitatea
Art. 197. – (1) Încălcările dispoziţiilor
legale care reglementează desfăşurarea
procesului penal atrag nulitatea actului,
numai atunci când s-a adus o vătămare care
nu poate fi înlăturată decât prin anularea
acelui act.
(2) Dispoziţiile relative la competenta după
materie sau după calitatea persoanei, la
sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi
la publicitatea şedinţei de judecată sunt
prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De
asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea
nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea
procurorului, prezenta învinuitului sau a
inculpatului şi asistarea acestora de către
apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii,
termenului fixat.
(Acest alineat nou introdus reglementează
o situaţie des întâlnită în practică,
necesară soluţionării anumitor probleme
de introducere a unor acte în termen.)
(3) Cu excepţia căilor de atac, actul efectuat
de procuror este considerat ca făcut în termen
dacă data la care a fost trecut în registrul de
cerut de lege pentru efectuarea actului.
Calculul termenelor în cazul măsurilor
privative sau restrictive de drepturi
Art. 271. - În calculul termenelor privind
măsurile preventive sau orice măsuri
restrictive de drepturi, oră sau ziua de la care
începe şi cea la care se sfârşeşte termenul
intră în durata acestuia.
CAPITOLUL V
NULITĂŢILE
Efectele nulităţii
Art. 280. - (1) Încălcarea dispoziţiilor
legale care reglementează desfăşurarea
procesului penal atrage nulitatea actului în
condiţiile prevăzute expres de prezentul cod.
(Remarcăm că vătămarea este prezumată)
(2) Actele îndeplinite ulterior actului care a
fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de
nulitate, atunci când există o legătură directă
între acestea şi actul declarat nul.
(3) Atunci când constată nulitatea unui act,
organul judiciar dispune, când este necesar şi
dacă este posibil, refacerea acelui act cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Remarcăm o enumerare limitativă a
precum şi la efectuarea referatului de
evaluare în cauzele cu infractori minori.
___________
Alineatul a fost modificat prin punctul 110.
din Legea nr. 356/2006 începând cu
06.09.2006.
cazurilor de nulitate absolută respectiv
relativă, alături de explicitarea regimului
juridic al acestor nulităţi.
Nulităţile absolute

(3) Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate
fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi
invocata în orice stare a procesului şi se ia în
considerare chiar din oficiu.
(4) Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale
decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea
actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost
invocată în cursul efectuării actului când
partea este prezenta sau la primul termen de
judecată cu procedura completa când partea a
lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în
considerare din oficiu încălcările, în orice
stare a procesului, dacă anularea actului este
necesară pentru aflarea adevărului şi justa
soluţionare a cauzei.
(5) În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în
cazul în care refacerea actului anulabil se
poate face în faţa instanţei care a constatat,
prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale,
aceasta acordă un termen scurt pentru
refacerea imediată a actului.
__________
Alineatul a fost introdus prin punctul 111.
din Legea nr. 356/2006 începând cu
06.09.2006.
Art. 281. - (1) Determina întotdeauna
aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor
privind:
a) compunerea completului de judecată;
b) competenta materială şi competenţă
personală a instanţelor judecătoreşti, atunci
când judecata a fost efectuată de o instanţă
inferioară celei legal competente;
c) publicitatea şedinţei de judecată;
d) participarea procurorului, atunci când
participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e) prezenta suspectului sau a inculpatului,
atunci când participarea sa este obligatorie
potrivit legii;
f) asistarea de către avocat a suspectului sau
a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi,
atunci când asistenta este obligatorie.
(2) Nulitatea absolută se constată din
oficiu sau la cerere.
(3) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute
la alin. (1) lit. a)-d) poate fi invocată în orice
stare a procesului.
(4) Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute
la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:
a) până la încheierea procedurii în camera
preliminară, dacă încălcarea a intervenit în
cursul urmăririi penale sau în procedura
camerei preliminare;
b) în orice stare a procesului, dacă
încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;
c) în orice stare a procesului, indiferent de
momentul la care a intervenit încălcarea,
când instanţă a fost sesizată cu un acord de
recunoaştere a vinovăţiei.

Nulităţile relative

Art. 282. - (1) Încălcarea oricăror dispoziţii

legale în afara celor prevăzute la art. 281
determina nulitatea actului atunci când prin
nerespectarea cerinţei legale s-a adus o
vătămare drepturilor părţilor ori ale
subiecţilor procesuali principali, care nu
 poate fi înlăturată altfel decât prin
desfiinţarea actului.
(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de
procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi său
persoana vătămată, atunci când există un
interes procesual propriu în respectarea
dispoziţiei legale încălcate.
(3) Nulitatea relativă se invoca în cursul
său imediat după efectuarea actului ori cel
mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).
(4) Încălcarea dispoziţiilor legale
prevăzute la alin. (1) poate fi invocată:
a) până la închiderea procedurii de cameră
preliminară, dacă încălcarea a intervenit în
cursul urmăririi penale sau în această
procedură;
b) până la primul termen de judecată cu
procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a
intervenit în cursul urmăririi penale, când
instanţă a fost sesizată cu un acord de
recunoaştere a vinovăţiei;
c) până la următorul termen de judecată cu
procedura completă, dacă încălcarea a
intervenit în cursul judecăţii.
(5) Nulitatea relativă se acoperă atunci
când:
a) persoană interesată nu a invocat-o în
termenul prevăzut de lege;
b) persoană interesată a renunţat în mod
expres la invocarea nulităţii.

IV.CONCLUZII

Prin studierea şi cercetarea termenelor şi nulităţilor procedurale în procesul penal se

impun de a fi scoase în evidenţă următoarele concluzii:
Termenele sunt determinante în desfăşurarea procesului penal care prezintă o activitate
extrem de complexă, deoarece subiectele acestuia sunt oamenii şi de modul cum se
soluţionează depinde libertatea acestora. De aceea, actele procedurale şi procesuale care
trebuie efectuate pe parcursul procesului penal, trebuie să-şi îndeplinească rolul de garant al
încunoştinţării fiecărei părţi despre poziţia sa în procesul penal şi, acolo unde se impune, să
asigure prezenţa părţii în proces. Numai respectând cu stricteţe normele procedurale şi
procesuale în desfăşurarea procesului penal se realizează scopul procesului penal, acela ca
orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o
persoană nevinovată să fie trasă la răspundere penală.
 Cercetând termenele în procesul penal s-a demonstrat importanţa hotărâtoare a acestora
în desfăşurarea procesului penal pentru a contribui la elaborarea unor acte normative care să
vizeze acte procesuale şi procedurale comune, în vederea asigurării condiţiilor de
operativitate optimă procesului penal.
Recentele modificări aduse Codului de Procedură Penală al României 1 pentru
accelerarea soluţionării proceselor, prin care s-au reglementat, în mod detaliat, modalităţile
de citare moderne a părţilor la procesul penal, procedura de citare a persoanelor aflate în
străinătate, atât a celor cu domiciliul cunoscut cât şi a celor al căror domiciliu nu este
cunoscut, citarea minorilor, persoanelor aflate în stare de arest preventiv sau arestaţi în alte
cauze, minorilor, militarilor în termen, asigurarea apărării, asigurarea prezenţei martorilor,
experţilor, interpreţilor la desfăşurarea procesului penal şi comunicarea actelor procedurale
în străinătate, au o importanţă deosebită şi utilă în desfăşurarea operativă a proceselor
penale.
În contextul alinierii legislaţiei naţionale la legislaţia europeană se impune imperios ca
normele procesual penale referitoare la termenele şi actele procedurale să cunoască o
perfecţionare continuă, iar organele legislative şi organele judiciare să contribuie la
îmbunătăţirea sistemului procesual penal cu modificări şi adoptări legislative fundamentate şi
care să constituie baza unei legislaţii moderne. Investigaţiile efectuate şi abordările
problematice a termenelor şi actelor procedurale au rezultat că subiectele date până în prezent
nu au făcut obiectul unor cercetări ştiinţifice mai detaliate.

BIBLIOGRAFIE
1
Mica reformă în justiţie Legea 202/2010
 Codul de procedură penală – formă consolidată

 Drept procesual penal - Curs universitar - Editia a II-a, revazuta si adaugita, Anca-
Lelia LORINCZ, EdituraUniversul Juridic 2010, ISBN: 978-973-127-248-1

 Drept procesual penal - Mapă de seminarii Ion Neagu,Mircea Damaschin Universul

Juridic Mai 2010

 Tratat de procedura penală. Ion Neagu, Editura Universul Juridic 2009 ISBN:978-
973-127-137-8

 Rotea N. Sancţiunile nerespectării termenelor procedurale şi nerespectării cerinţelor

legale ale actelor procedurale, „Legea şi viaţa”, ISSN 1810-309X, publicaţie
ştiinţifico-practică, Chişinău, iulie, 2008, p.52-57 .

 Rotea N. Noţiunea şi baza legală a termenelor procedurale. Termenul rezonabil, A

doua ediţie a Colocviului Internaţional, SWEC, 18/19 aprilie 2008, Universitatea din
Piteşti, 2008, în Buletin ştiinţific, Seria ştiinţe socio-umane, ISSN 1453-5491, 2008 p.
47-53.

 Rotea N. Nulitatea actelor procedurale, revista EURODREPTUL, nr. 1 (5), 2007,

ianuarie - martie, Fundaţia România de mâine, Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti,
Facultatea de Drept şi Administraţie Publică Craiova, p. 89 - 99.