REFERAT DESPRE

Statuia lui Ștefan cel Mare

Elev:Jignea Alessandro

Profesor:Chiriac Ion
Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău este un monument închinat domnului moldovean Ștefan cel
Mare (1457-1504), realizat în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală și amplasat
în Parcul Ștefan cel Mare din municipiul Chișinău, în Republica Moldova.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Monumentul a fost turnat la Bucuresti, la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927,
din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul
războiului de independenta din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la
29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat
pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de E. A.
Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi.
Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Soclul era compus din 5
pietre monolite și avea 6 metri înălțime. Statuia are 5,20 metri înălțime. Pe
fațada principală a soclului era dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor
al Moldovei. 1457-1504 [1][2]
După ultimatumul sovietic din 1940 statuia a fost transportată la Vaslui, unde
a fost instalată lângă biserica Sfântul Ioan, ctitorită chiar de marele voievod.
În august 1942, statuia a fost reinstalată la Chișinău, în fața Arcului de Triumf.
În 1944 statuia a fost evacuată din nou, fiind transportată la Craiova.[3]
În anul 1945 sculptorița Claudia Cobizeva (1905-1995), o elevă a sculptorului
A. Plămădeală, pe atunci traducătoare la Comisia aliată (în fapt, sovietică) de
control, a văzut întâmplător statuia lui Ștefan într-un parc din Craiova și a
semnalat aceasta autorităților sovietice. Statuia s-a reîntors astfel la Chișinău,
ca bun cultural scos din URSS.[3]
În anul 1971 a fost luată decizia de restaurare și instalare a unui postament
nou, care ar corespunde ideii autorului. În anul 1972, conducerea țării și-a
propus să scape de monumentul „incomod”, vrând să scoată monumentul din
oraș, dar după protestele patrioților, a fost lăsat în Grădina Publică, însă a
fost mutat cu 18 metri în adâncul parcului și a fost amplasat pe un postament
sărac din ciment.[4]
Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost restaurat în anii 1942 și 1945, iar în
anul 1990 de către Combinatul de Restaurare al Ministerului Culturii din
Moldova.[2]
În 1990, monumentul a fost reamplasat. Noul soclu a fost executat tot din
piatră de Cosăuți de către arhitectul Eugen Bernardazzi, fiul lui Alexandru
Bernardazzi. O dată cu reinstalarea monumentului, au fost restabilite și
inscripțiile inițiale.