Sunteți pe pagina 1din 4

ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU‖ DIN CAHUL, VOL.

VI, 2010

EVIDENŢA DATORIILOR ŞI CREANŢELOR COMPROMISE

Sofia DONEA,
Catedra de Finanţe şi Evidenţă Contabilă

It is important both for tax purposes, as well as for its own economic units, the accurate
reflection of the debts and claims undermined in accounts.

În procesul activităţii agenţilor economici, în evidenţă apar datoriile, ce pot fi debitoare


sau creditoare.
Datoriile debitoare – creanţe ce apar ca rezultat al neonorării obligaţiunilor în termen
din partea cumpărătorilor.
Datoriile creditoare apar ca rezultat al neachitării în termenii stabiliţi ai angajamentelor,
faţă de diferiţi furnizori şi creditori.
Atît datoriile debitoare, cît şi cele creditoare neachitate în timp se pot transforma în
datorii cu termen de prescripţie expirat.
Noţiunea „termen de prescripţie expirat‖ exprimă perioada de timp după care
întreprinderea nu poate să-şi ceară dreptul încălcat, chiar şi pe calea intentării unei acţiuni în
instanţa de judecată. [4]
Expirarea termenelor de prescripţie este reglementat de art. 267-283 al Codului Civil.
Conform acestuia termenul de prescripţie pentru anumite tranzacţii devenite litigii între
agenţii economici cu proprietatea de stat constituie – 1 an; iar dacă în litigiu se află agenţii
economici cu alte tipuri de proprietate (privată) – 3 ani. Dacă în litigiu se află agenţii
economici cu proprietatea de stat şi privată, atunci termenul de prescripţie constituie 3 ani.
Termenul de prescripţie începe din momentul cînd unitatea economică are dreptul să
ceară în mod silit execuţia condiţiilor contractuale, adică din momentul expirării termenului
benevol de executare a contractului.
Creanţele şi datoriile pentru care a expirat termenul de prescripţie extinctiv sunt numite
compromise. [3]
Creanţele reprezintă datoriile debitoare reflectate în articolul 2.2. „Creanţe pe termen
scurt‖ al bilanţului contabil şi include obligaţia diferitor creanţieri faţă de unitatea economică.
Creanţa poate fi calificată drept compromisă în următoarele cazuri:
- la expirarea termenului de prescriţie;
- creanţa nu-i real de a fi achitată din cauza insolvabilităţii sau falimentului debitorului.
Contabilizarea creanţei compromise se reflectă în două modalităţi – în dependenţă dacă
unitatea economică, crează provozioane sau nu, ceea ce trebuie să fie indicat în politica de
contabilitate a întreprinderii.
La decontarea creanţelor compromise se întocmesc următoarele formule contabile [4]:
1) La decontarea creanţelor (fără TVA) aferente facturilor comerciale:
Dt 712 „Cheltuieli operaţonale‖
Ct 221 „Creanţe pe termem scurt aferente facturilor comerciale‖
2) La decontarea creanţelor (fără TVA) aferente avansurilor transferate, titularilor de
avans, lipsurilor impuse pentru pagube materiale; plăţilor calculate pentru arendă ş.a.:
Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale‖
Ct 224 „Avansuri pe termen scurt acordate‖
Ct 227/2 „Creanţe pe termen scurt ale titularilor de avans‖
Ct 228 „Creanţe pe termen scurt privind arenda‖
Ct 229 „Creanţe pe termen scurt privind alte operaţii‖
3) La decontarea creanţelor (fără TVA) compromise privind calcularea dividendelor:
Dt 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii‖
Ct 228/3 „Creanţe pe termen scurt privind dividendele calculate‖.

119
ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU‖ DIN CAHUL, VOL. VI, 2010

4) La suma creanţelor (fără TVA) compromise pentru arenda finanţată:


Dt 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare‖
Ct 228/1 „Creanţe pe termen scurt privind arenda‖.
5) La suma TVA trecută în cont, aferentă creanţelor compromise:
Dt 534 „Datorii privind TVA‖
Ct 221 „Creanţe pe termem scurt aferente facturilor comerciale‖
Ct 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate‖
Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului‖
Ct 228 „Creanţe pe termen scurt privind arenda‖
Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt‖

Creanţa compromisă decontată nu se anulează, dar se reflectă în contul extrabilanţier


941 „Datoriile ale debitorilor insolvabili trecute la pierderi‖ pe o perioadă prevăzută de
legislaţie sau politica de contabilitate a întreprinderii (de regulă pe 5 ani). Aceasta e necesar
pentru a putea duce o observaţie asupra posibilităţii de recuperare a sumei decontate în caz că
se schimbă situaţia financiară a debitorului.
Datoriile compromise apar în cazurile în care unitatea economică nu-şi achită în
termenele stabilite angajamentele faţă de [5]:
- furnizori – pentru bunuri şi servicii procurate;
- cumpărători – pentru avansurile primite în contul livrării ulterioare;
- arendatori – pentru plăţile calculate;
- investitori . pentru dobînzile calculate;
- bănci şi diferiţi creditori – pentru credite, împrumuturi primite şi dobînzi calculate;
- fondatori – pentru dividendele calculate;
- personal – pentru sumele deponente;
- buget – pentru impozite şi taxe calculate;
- alţi creditori – pentru alte plăţi calculate.
Conform Codului Fiscal (art. 18) datoria neachitată de către agentul economic e
calificată drept compromisă şi se recunoaşte ca venit. Necesită atenţie corecta reflectare a
sumei TVA (dacă întreprinderile sînt plătitoare) şi anume: dacă în momentul înregistrării a
fost trecută în cont (Dt 534 Ct 521), atunci la decontarea acestor datorii compromise, trebuie
să fie restabilită TVA la buget (Dt 521 Ct 534). În cazul cînd contribuabilul n-a avut dreptul
să treacă suma TVA aferentă datoriilor în cont ci a atribuit-o la cheltuieli sau consumuri, la
decontarea datoriilor compromise suma TVA va fi recunoscută în componenţa venitului.
Formulele contabile privind decontarea datoriilor compromise vor fi întocmite astfel:
1. La decontarea datoriilor compromise:
Dt 511 „Credite bancare pe termen scurt‖
Dt 513 „Împrumuturi pe termen scurt‖
Dt 514 „Cota-parte curentă a datoriilor pe termen lung‖
Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale‖
Dt 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate‖
Dt 523 „Avansuri pe termen scurt primite‖
Dt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii‖
Dt 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii‖
Dt 533 „Datorii privind asigurările‖
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul‖
Dt 539 „Alte datorii pe termen scurt‖
Ct 612 „Alte venituri operaţionale‖
2. La decontarea datoriilor privind dividendele calculate fondatorilor:
Dt 537 „Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi‖
Ct 621 „Venituri din activitatea de investiţii‖

120
ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU‖ DIN CAHUL, VOL. VI, 2010

3. Restabilirea sumei TVA aferente datoriilor decontate:


Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale‖
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul‖
Suma TVA aferentă datoriilor compromise decontate va fi reflectată în Registrul de
evidenţă a vînzărilor. Suma TVA, anterior trecută în cont, poate fi restabilită la buget şi printr-
o înregistrare contabilă de stornare
Dt 5342 „Datorii privind TVA‖
Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale‖
În acest caz suma TVA va fi reflectată în Registrul de evidenţă a procurărilor cu semnul
minus [3].
Dacă suma TVA aferentă procurărilor nu a fost trecută în cont, plătitorul de TVA va
întocmi numai înregistrările contabile referitor la decontarea datoriilor (operaţiunea 1).
Atît datoriile cît şi creanţele compromise se depistează, de regulă, cu ocazia inventarierii
datoriilor şi creanţelor unităţilor economice.
Principalele documente ce servesc ca bază înformativă de decontare a datoriilor şi
creanţelor cu termenul de prescripţie expirat pot servi următoarele documente primare şi
registre contabile:
- procese-verbale a comisiei de inventariere;
- listele de inventariere a creanţelor şi datoriilor;
- note informative şi de contabilitate;
- ordinul conducătorului întreprinderii;
- hotărîrea instanţei despre imposibilitatea restituirii datoriei;
- extras din Registrul de Stat privind lichidarea creanţierului.
Aceste documente primare de evidenţă a datoriilor şi creanţelor compromise servesc
drept bază pentru întocmirea formulelor contabile.
Decontarea creanţelor cu termenul de prescripţie expirat trebuie să fie înregistrată ca o
majorare a cheltuielilor şi o diminuare a creanţelor.
Decontarea datoriilor cu termenul de prescripţie expirat trebuie să fie înregistrată ca o
diminuare a datoriilor şi majorare a veniturilor.
În practică se creează situaţii ce pot atît să convină, cît şi să nu convină, din punct de
vedere economic, unităţii economice, cînd operăm cu noţiunea de „termen de prescripţie
expirat‖. Este convenabilă situaţia cînd unitatea economică se confruntă cu datoriile
compromise deoarece decontarea lor duce la majorarea venitului, şi nu convine situaţia cu
creanţele compromise, care duc la majorarea cheltuielilor. Însă în ambele cazuri se ţine cont
de imaginea unităţii economice în cercurilor de afaceri.
Pentru a nu nimeri în situaţii neplăcute propunem să ne familiarizăm practic şi pe
înţelese cu noţiunea „termen de prescripţie expirat‖ pentru ca unităţile economice să se poată
orienta în situaţiile create.
Dacă unitatea economică s-a adresat în instanţă cu un litigiu privind o creanţă cu termen
de prescripţie ce va expira peste o lună, iar instanţa s-a pronunţat asupra litigiului peste 3 luni
de la adresare în instanţă, atunci termenul de 3 ani va fi calculat din momentul pronunţării
hotărîrii instanţei.
Există situaţii conform actelor civile ce prevăd stoparea sau întreruperea cursului de
expirare a termenului de prescripţie. Stoparea termenul de prescripţie presupune, că au
intervenit anumite situaţii (stabilite prin lege), ce provoacă părţii păgubite anumite greutăţi în
apărarea dreptului său, termenul de prescripţie nu se cronometrează, dar se restabileşte după
încetarea acestor situaţii (în situaţii excepţionale).
Unităţile economice, ţinînd cont de actele normative şi termenele concrete de prescripţie
în cazuri concrete, determină situaţii concrete pentru a-şi încasa creanţele într-un mod silit.

121
ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU‖ DIN CAHUL, VOL. VI, 2010

Atît pentru practicieni, cît şi pentru cei iniţiaţi în afaceri, corecta reflectare în
contabilitatea financiară a datoriilor şi creanţelor compromise, este importantă deoarece
contabilizarea lor cere cunoaşterea anumitor reguli în scopuri fiscale.
Odată cu trecerea la economia de piaţă, în afaceri s-au avîntat un şir de întreprinzători
mai mult sau mai puţin iniţiaţi în domeniul economic, juridic şi fiscal.
Este important, ca cei iniţiaţi în afaceri să facă cunoştinţă cu comentariile practicienilor
în domeniul evidenţei, pentru a putea evita impactul negativ a unor situaţii înţelese incorect,
cînd se află la începutul activităţii şi tălmăcirea legislaţiei le pare complicată.
Dacă agenţii economici duc evidenţa operaţiunilor conform normelor, atunci e binevenit
ca în registrele de evidenţă analitică a creanţelor şi datoriilor să se introducă o coloniţă cu
„data operaţiunii‖ ceea ce va ridica eficienţa controlului intern asupra termenelor de
prescripţie referitor la creanţe şi datorii.
E binevenită procedura de control privind solicitarea şi confirmarea soldurilor cu
debitorii şi creditorii în acte de verificare legalizate cu ştampilele ambelor părţi. Aceasta din
urmă constituie drept bază de reînnoire a termenilor de prescripţie, cronometrarea începînd nu
din momentul efectuării tranzacţiei, dar din data confirmării soldului dintre părţi.
Existenţa unei creanţe compromise, respinsă de judecată din cauza expirării termenului
de prescripţie, poate deveni reală de cerut de la debitori, în cazul efectuării unei noi tranzacţii
cu debitorul dat. Termenul de prescripţie se restabileşte şi cronometrul începe din momentul
ultimei tranzacţii incluzînd şi restanţa anterioară expirată.
Pentru a profita de facilităţile legislaţiei agenţii economiei avîntaţi în afaceri, trebuie să
respecte normele în vigoare, să evite dubla evidenţă contabilă a operaţiunilor, iar tranzacţiile
economice să aibă un suport documentat şi confirmat.

Referinţe bibliografice:
1. Codul Civil al RM, Chişinău 2005.
2. Codul fiscal.
3. Bucur v., Ţurcanu V., Gram.ş A., „Contabilitatea impozitelor‖.
4. „Contabilitatea şi audit‖ N10/1999, N7/2002 (pag.17), N1/2003 (pag. 20), N2/2003.
5. Revista „Economica‖ N4/2006, Editura ASEM.

Recenzent: dr. Todos I.


Prezentat la 27. 10. 2010

122