REFERTAT

Efectele activitati motriice

asupra
sistemului nervos

Profesor: Miron Svetlana

Student: Visan Mihail

GR. F1901

2019-2020
 Mintea și corpul
Toți vrem să fim sănătoși, performanți, mai deștepți, să ne simțim împliniți și să
rezolvăm eficient situațiile stresante. Este uimitor câtă putere este ascunsă în
resursele corporale, emoționale și psihice ale omului. Oamenii de știință, neurologi
și fiziologi au ajuns nu de mulți ani la concluzia că mintea este una cu corpul,
aspect știut de lumea antică. Herodot spunea despre un principiu de vindecare al
dacilor "aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici
capul fără trup, la fel nu poţi vindeca nici trupul fără suflet, iar tocmai aceasta e
pricina pentru care cele mai multe boli rămân nevindecate de medicii greci, faptul
că ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o întreprindă şi că, dacă
acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca partea să se simtă bine”. Mintea este
una cu trupul și de aceea îngrijorările, tensiunile sau fricile din mintea noastră sunt
percepute și la nivel corporal, ca stări de tensiune și anxietate. Jocul minții ne face
să ne considerăm puternici sau slabi, învingători sau învinși.

Ca psiholog al C.S.Dinamo București, observ de mulți ani cum funcționează

legătura ”organică” între minte și corp la sportivii de performanță. Recordurile,
diferența dintre campioni și ceilalți concurenți, depășirea ”punctului mort” în
timpul efortului, sunt posibile prin mult antrenament dar mai ales printr-o
disciplină puternică a minții care direcționează acțiunea corpului fizic.

Legătura dintre minte și trup este o realitate și se evidențiază cel mai bine în
activitatea sportivă la orice nivel de performanță. Acțiunea motrică specifică
jocului sportive ține mintea în prezent, acționează împreună cu trupul într-un
permanent reglaj euristic. Activitatea sportivă presupune forță mentală,
creativitate, memorie, ambiție, anticipare, concentrare, relaxare și un permanent
autoreglaj psiho-neuro-motric. Dacă toate aceste atribute ale minții sprijină
activitatea sportivă, putem deduce logic că și sportul poate fi folosit pentru
dezvoltarea și menținerea sănătății psiho-neuronale.
 Creierul se antrenează odată cu corpul
Structura sistemului neuronal implicat în activitatea fizică cuprinde:

Ø Neuronul, alcătuit din corp, dendrite şi axon

Ø Nervii (prelungirile neuronului), care unesc sistemul nervos central cu organele

de simţ, muşchi şi glande endocrine

Ø Axonii cu butoanele terminale prin care secretă neurotransmiţători ce intră în

legătură cu den­dritele neuronului, în sinapse

Ø Sistemul nervos cu: sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.

Ø Creierul cuprinzând: bulbul rahidian, cerebelul, creierul mijlociu, sistemul

reticulat, talamusul, sistemul limbic, scoarţa creierului, emisferele cerebrale, lobii
cerebrali, ariile corticale.

Sportul este o activitate fizică care implică mai mult reglaj și coordonare neuro-
motrică decât activitățile de rutină. Execuțiile motrice sunt reglate în funcţie de
programul motor cortical, care constă în organizarea mişcărilor la nivelul
sistemului nervos central, pentru a permite generarea unui ansamblu de comenzi
motrice destinate să selecţioneze muşchii şi să regleze con­tracţia şi relaxarea lor
la momentele potrivite, ceea ce înseamnă o activare intensă la nivel neuronal. ”Și
așa cum, cu efort susținut, mușchii pot deveni mai puternici, și creierul are acestă
plasticitate și poate fi modelat” (Goldman, 2009, p. 13)
 Plasticitatea neuronală
Cu toate că în anul 1913 renumitul neuroanatomist Santiago Ramon y Cajal,
concluziona într-un tratat despre sistemul nervos că ”în centrii nervoși adulți, căile
nervoase sunt fixe, finale și de neschimbat”, cercetările moderne, au contrazis
acest ”verdict” care limita considerabil posibilitatea de schimbare și înnoire a
persoanelor adulte.

O cercetare realizată de către dr. Marion Diamond, a arătat că stimularea

senzorială a creierului șobolanilor a dus la creșterea dendritelor creierelor
acestora. Diamond a pus un grup de şobolani într-un mediu foarte stimulativ,
amenajat cu leagăne, scări, roţi, lumini şi tot felul de jucării. Un alt grup de
şobolani a fost închis în cuşti goale. Cei care au trăit în mediul cu un număr mare
de stimuli, nu numai că au supravieţuit până la surprinzătoarea vârstă de 3 ani, dar
creierul lor a crescut, dezvoltând noi conexiuni între celulele nervoase sub formă
de dendrite şi axoni. Șobolanii care au trăit în cuştile goale nu s-au dezvoltat foarte
mult şi au murit repede. Creierele lor nu aveau decât câteva conexiuni neuronice.

Această cercetare precum și a altor neurocercetători au demonstrat că paradigma

rigidității conexiunilor neuronale este falsă, arătând tot odată că există
neuroplasticitate (capacitatea de modelare) la nivelul creierului. Această nouă
abordare deschide o mulțime de posibilități ce vin în sprijinul antrenării și
optimizării creierului. De exemplu, aria creierului responsabilă cu o execuțiile
motrice, poate fi extinsă, realizându-se noi conexiuni odată cu perfecționarea
execuțiilor prin antrenament fizic. Pe măsură ce învăţăm mișcări noi, cu atât apar
mai multe conexiuni. Celulele gliale, axonii, dendritele se pot înmulţi de-a lungul
vieţii, în funcţie de modul în care ne antrenăm creierul. Dar este valabilă şi situaţia
opusă, atunci când ne oprim din învăţat şi mintea noastră stagnează, aceste
conexiuni slăbesc şi cu timpul dispar, deși memoria corporală este cea mai
rezistentă la trecerea timpului.
 Secretul sănătății neuronale
Studiile neurocercetătorilor demonstrează că a acționa într-un mediu suficient de
bogat în schimbări, stimulări, complexitate și motivant are ca rezultat creşterea şi
îmbogăţirea calitativă a funcțiilor superioare corticale (inteligență, creativitate,
memorie,) chiar și la o vârstă adultă. Atât timp cât viaţa umană este puternic
influenţată de funcţiile superioare ale creierului, îmbunătăţirea capacităţilor
mentale şi creşterea corticală substanţială are un impact imens asupra conştiinţei
şi evoluţiei umane. Fiecare dintre noi poate învăţa să îşi antreneze mintea pentru a
ajunge la performanţe deosebite. Fiecare dintre noi poate învăţa să îşi depăşească
inhibiţiile şi să trezească numeroase capacităţi excepţionale ascunse în propriul
subconştient, capacităţi ce au la bază dezvoltarea anumitor aptitudini: memorie,
perspicacitate, coeficient de inteligenţă, capacitate de asimilare. Cu cât ne folosim
mai mult corpul şi mintea în scopul dezvoltării noastre interioare, cu atât vom
deveni mai capabili de a ne exprima realul nostru potențial.
Menținerea un psihic sănătos prin sport
Majoritatea oamenilor sunt atât de prinşi în rutina cotidiană şi în comportamente
stereotipe încât pierd controlul gândurilor care ”fug” haotic în toate direcțiile,
producând stres, îngrijorări și tensiuni corporale fără nici un fundament concret.
De asemenea dacă gândurile sunt îndreptate în trecut sau în viitor, oamenii uită de
corpul lor și de ceea ce simt la nivel afectiv-emoțional. Acest stil de viață produce
o separare a minții de corp, omul devine problemele sale, deci nervos și stresat.

Practicarea unui sport în care principala motivație este plăcerea jocului, reprezintă
soluția cea mai bună în combaterea stresului. Activitatea sportivă implică
următoarele mecanisme psihice:

de prelucrare primară a informaţiilor: senzaţii, percepţii

informaţional operaţionale: reprezentări, de prelucrare secundară a informaţiilor,

gândire, memorie, imaginaţie,

stimulator - (motivaţia)

psihice energizante - (afectivitatea)

reglatoare - comunicarea, limbajul, atenţia, voinţa

Avantajele pe care le poate avea sportul sunt multiple, pe lângă îmbunătățrea

calității somnului și activearea metabolismului, miscarea reduce nivelul
cortizolului - asa numitul "hormon al stresului", care este produs de glandele
suprarenale și controlat de hipotalamus. În cazul apariției unui dezechilibru,
tensiunea arterială și sistemul imunitar vor avea de suferit. Totodată, activitatea
sportivă contribuie la creșterea tonusului muscular și psihic, ceea ce conferă, per
ansamblu, o stare de încredere în sine.

Toate aceste efecte combat cu succes stările de neliniște, anxietate, iritabilitate,

stres, oboseală, neîncrederea în sine, frustarea și dezvoltă o gamă largă de abilități
psihologice. De exemplu: ”Handbalul dezvoltă atenția și comunicării în echipă,
scrima faciliteză deprinderea unor atitudini de prestanță, disciplină, respect,
eleganță, flexibilitate, reacții precise și rapide, baschetul optimizează autocontrol
psiho-fizic și găsirea rapidă a soluțiilor optime, artele marțiale antrenează
capacitatea de concentrare, educarea disciplinei mentale, relaxarea și flexibilitatea
comportamentală și tratează complexele de inferioritate”
Influența sportului in sănătatea și dezvoltarea
psiho-neuronală
Folosiţi-vă corpul în moduri pe care nu le-aţi mai realizat până în acest moment.
De exemplu:

- faceţi procede tehnice cu partea neîndemânatică și învățați mișcări noi.

- înainte de a executa un procedeu închideţi ochii şi vizualizați mișcarea.

- deveniţi conştienţi de poziția pe teren și sunetele coechipierilor sau adversarilor,

simțind corpul în mișcare și fiind conștienți de stările emoționale.

- după antrenament, amintiţi-vă ce aţi făcut, ce ați simțit, imaginați-vă ce ar fi

trebuit să faceți mai bine; acest exerciţiu, vă poate ajuta să deveniţi mult mai
atenţi și mai performanți; golurile de memorie arată momentele în care aţi fost
inconştienţi de acţiunile pe care le-aţi făcut.

- respiraţi 10 minute pe zi cât mai conştient, dirijând energia respiraţiei prin corp.

- pentru a dezvolta flexibilitatea şi adaptabilitatea la schimbare, încercați tactici

noi; realizarea aceloraşi acţiuni la fel în fiecare zi conduce la o adevărată
„atrofiere“ a creierului; cunoașterea și practicarea periodic a diferitelor sporturi
(tenis, volei, înot, handbal, etc.), stimulează diversitatea și este una dintre cele mai
eficiente metode pentru menținerea sănătății și dezvoltării psiho-neuronală.

Așadar sportul poate fi abordat și din perspectiva dezvoltării personale și nu doar

pentru obținerea cu orice preț a înaltei performanțe.