Ministerul Agriculturii Dezvoltarii Regionale si Mediului

Colegiul Agroindustria

Seminar Nr. 1
Tema:Studierea tipurilor si metodelor de ambalare.
Identificarea materialului pentru ambalare.

A elaborate: Lîsenco Dan

A controlat: Horea Galina

Ungheni 2019
 Cuprins:
Introducere p.3
Partea teoretică p.4-12
Parte practică p.13-14
Concluzii generale p.15
Anexe p.16-17
Bibliografiea p.18
 Introducere.
Ambalarea Marfurilor
Concepte de baza

Termenul de ambalaj provine din latinescul „condere“ care are sensul de a stabili, a stabiliza sau
„prezentare stabila“.
Din multitudinea de definitii reiesite din literatura de specialitate, consideram ca cel mai apropiat
de sensul pe care-l dam in acceptiunea romaneasca este: ambalajul este un mijloc destinat sa
cuprinda sau sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia
temporara din punct de vedere fizic, chimic, mecanic biologic in scopul mentinerii calitatii si
integritatii acestora in stare de livrare, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si
desfacerii pana la consumator, sau pana la expirarea termenului la garantie“.

Ambalarea conform aceleiasi surse este o „operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu
ajutorul ambalajului, protectia temporara a produsului, in decursul manipularii, transportului,
depozitarii, vanzarii, contribuind si la inlesnirea acestora pana la consumare sau pana la expirarea
termenului de garantie.“
Ambalajul total. Notiunea de ambalaj si-a modificat continutul ca urmare a utilizarii unor noi
materiale a caror volum si masa sunt limitate la minimum fara ca prin acest proces sa fie afectate
functiile pe care trebuie sa le indeplineasca: „Ambalajul total“ care include functia sociala si
compatibilitatea sa ambientala .
Din schema din fig. rezulta evolutia ambalajului pana la aparitia ambalajului total din care rezulta si
esenta functiilor indeplinite de ambalaj.
Partea teoretica
 Functiile ambalajelor
1.Functia de conservare si protectia marfurilor
Functia de conservare si protectia marfurilor consta in protejarea continutului de influentele
mediului extern. Intre ambalaj, produs si metoda de conservare trebuie sa existe o corelare perfecta,
astfel incat produsul sa ajunga la client intr-o stare care sa permita consumul sau utilizarea la
parametrii specificati in documentatia tehnica.

Tipurile de protectie pe care trebuie sa le asigure ambalajul sunt:

la actiunea factorilor fizici (temperatura, umiditatea relativa a aerului, mecanice etc.);

la actiunea factorilor chimici (aer, apa, vapori, oxigen, dioxid de carbon etc.);

la actiunea factorilor biologici (microorganisme, insecte etc.).

2. Functia de transport, manipulare, depozitare

Pe circuitul tehnic al marfurilor producator-mijloace de transport-client apar o serie de probleme

legate de mentinerea calitatii marfurilor.

Cerintele fata de ambalajul de transport sunt:

adaptarea ambalajului la normele de transport;

optimizarea raportului volum/greutate (ambalajul cu un volum standard beneficiaza de un

tarif avantajos si de conditii mai bune de transport), greutate mai mica a ambalajului
corespunde unei taxe mai mici.

posibilitatea de adaptare a ambalajului in unitatile de incarcare utilizate uzual in transportul

principal si secundar de marfuri.

Ambalajul secundar trebui sa faciliteze manevrarea produsului prin forma, greutatea si volumul sau.

La depozitare, ambalajul preia presiunea rezultata in urma operatiei de stivuire. De aceea, ambalajul
trebuie sa fie usor de aranjat in stiva, iar pe eticheta sa se prevada conditiile de manipulare,
rezistenta la temperaturi variate.

Se apreciaza ca pe parcursul circuitului tehnic, marfurile si ambalajele lor sunt supuse la 30-40
operatii de manipulare, ceea ce inseamna ca in loc de o tona se manipuleaza 30-40 tone. Aceasta
presupune ca cheltuielile aferente acestor operatii pot atinge proportii ce variaza intre 10-15% din
costul produselor. De aceea, rationalizarea procesului de manipulare, depozitare, transport si
distributie se impune astazi cu acuitate. In acest sens, un rol esential se atribuie ambalajului. Sub
acest imperativ s-au facut cunoscute actiunile de: paletizare, containerizare si modulare
3. Functia de promovare

Ambalajul contribuie substantial la vanzarea produsului prin informatiile pe care le ofera clientului
si prin elementele estetice: forma, culoare, grafica.

Functia de promovare a ambalajului se realizeaza prin:

- modul in care prezinta produsul folosind in acest scop eticheta, marca de fabrica sau de
comert, precum si elementele estetice, astfel incat sa-i atraga atentia cumparatorului.

- volumul si precizia informatiilor prin care comunica cu clientul. Acestea se refera la

caracteristicile de calitate (compozitie, ingrediente etc.) modul de utilizare, conditiile de pastrare
(temperatura, umiditate etc.) termenul de valabilitate (pentru produse alimentare, cosmetice,
materiale fotosensibile etc.), toxicitatea, influenta asupra mediului inconjurator etc. Mijloacele prin
care se pot da asemenea informatii sunt: etichetele, texte, pictograme, coduri cu bare etc.

Crearea ambalajului constituie unul dintre elementele strategice ale intreprinderii pentru
comercializarea produselor sale. Astazi se acorda o importanta din ce in ce mai mare acestei functii,
pentru ca acceptarea unor produse de catre consumatori depinde intr-o masura insemnata de forma
si grafica sa, de estetica ambalajului in general.

Ambalajul unitar, care este intalnit la foarte multe produse alimentare si industriale de uz casnic,
inlocuieste arta vanzatorului prin contactul direct al cumparatorului cu produsul respectiv,
contribuind astfel la promovarea desfacerii produselor pe piata. Pentru indeplinirea cu succes a
acestei functii, ambalajul trebuie sa atraga atentia cumparatorului in mod spontan, sa fie usor de
recunoscut si sa sugereze o idee precisa despre produs.

Schimbarile care se fac asupra produsului si a ambalajului trebuie sa tina seama de atitudinea
consumatorilor fata de noul ambalaj, de necesitatea ca el sa nu duca la scaderea increderii clientilor
traditionali in calitatea produsului respectiv si in gradul de protectie a acestuia. Noul ambalaj trebuie
sa fie superior vechiului ambalaj pentru a atrage un numar mare de consumatori, sa favorizeze astfel
un volum sporit al vanzarii. Ambalajul trebuie adaptat specificului pietei externe din punct de vedere
al graficii, culorii, modului de consum al produsului etc.

Ambalajul trebuie sa puna in valoare caracteristicile principale ale produsului astfel incat
consumatorii sa il deosebeasca usor de celelalte produse similare.

Ambalajul trebuie sa faca o publicitate produsului pentru care este folosit, dar in nici un caz nu
trebuie sa induca in eroare cumparatorii.

Ambalajul are rolul de a comunica publicului caracteristicile produsului, in limitele cadrului juridic si
tehnic.
Caracteristicile estetice ale ambalajului au o mare importanta in actul de vanzare, care trebuie sa
convinga consumatorii de calitatea produsului. Sobrietatea si claritatea grafica trebuie sa constituie
principalele caracteristici, care sa puna in valoare marca comerciala, sa reprezinte o continuare a
actiunii promotionale intreprinse de vanzator pentru produsul respectiv. Conceptia grafica de
ansamblu a ambalajului trebuie sa permita o citire rapida si corecta, fara sa dea nastere la confuzii.

Forma de prezentare conteaza aproape in aceeasi masura ca produsul in sine. De aceea, ambalajul
trebuie sa creeze imaginea calitatii produsului, conferita de soliditatea, greutatea redusa,
durabilitatea si eficienta in utilizare.

Modificarea gamei sortimentale a produselor, prin innoire si diversificare, impune si modificarea

conceptiei despre ambalaj.

In cazul produselor alimentare care sunt vandute prin autoservire, ambalajul de prezentare
constituie singura legatura intre client si produs. De aceea, ambalajul va trebui adaptat vanzarii de
masa, el trebuie sa intruneasca insusiri care sa-i confere puterea de promovare a vanzarilor. In
conditiile in care raportul calitate/pret este egal la mai multe intreprinderi, produsele care se
diferentiaza prin stil, creativitatea ingenioasa a ambalajului, reusesc sa iasa in evidenta fata de
produsele concurente.

Clasificarea ambalajelor

Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în
practicã:

- după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:

 ambalaje din hârtie şi carton;
 ambalaje din sticlă;
 ambalaje din metal;
 ambalaje din materiale plastice;
 ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;
 ambalaje din materiale textile;
 ambalaje din materiale complexe.
- după sistemul de confecţionare:

 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliabile.
- după tip:

 plicuri;
 pungi;
 plase;
 lăzi;
 cutii;
 flacoane;
 borcane etc.
- după domeniul de utilizare:

 ambalaje de transport;
 ambalaje de desfacere şi prezentare.
- după specificul produsului ambalat:
 ambalaje pentru produse alimentare;
 ambalaje pentru produse nealimentare;
 ambalaje pentru produse periculoase;
 ambalaje individuale;
 ambalaje colective.
- după gradul de rigiditate:
 ambalaje rigide;
 ambalaje semirigide;
 ambalaje suple.
- după modul de circulaţie al ambalajului:

 ambalaje refolosibile;
 ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.
- după sistemul de circulaţie:
 sistem de restituire a ambalajelor;
 sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.
- după sistemul de confecţionare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliante.
- după căile de transport:
 ambalaje pentru transport terestru;
 ambalaje pentru transport fluvial-maritim;
 ambalaje pentru transport aerian.

- după destinaţie:
 ambalaje pentru piaţa externă;
 ambalaje pentru piaţa internă.
Ambalarea nu este numai o parte a producerii şi conservării alimentelor ci şi o parte a
procesului de desfacere. De obicei, se face o distincţie între diferitele nivele de ambalare, astfel că
se vorbeşte despre ambalaj primar, secundar, terţiar, uneori ajungându-se şi la ambalaj cuaternar.
1. Ambalajul primar
Ambalajul primar este cel ce se află în contact direct cu produsul asigurând bariera
protectoare (cutii metalice, butelii de sticlă, pungi din material plastic).
2. Ambalajul secundar
Ambalajul secundar, conţine un anumit număr de ambalaje primare, reprezentând practic
mijlocul fizic de transport şi distribuţie al acestora şi adesea fiind proiectat astfel încât să poată fi
folosit la desfacerea cu amănuntul pentru vânzarea ambalajelor primare (cutii de carton, folie
termocontractibilă, navete).
3. Ambalajul terţiar
Ambalajul terţiar grupează mai multe ambalaje secundare (exemplu: paleţi din lemn, pe
care sunt stivuite cutii de carton, cutii de conserve, baxuri de băuturi, etc.), totul fiind învelit în folie
contractibilă.
4. Ambalajul cuartenar
Ambalajul cuartenar este frecvent folosit în comerţul internaţional, pentru a uşura
manipularea ambalajelor terţiare. Este reprezentat în general din containere metalice de până la
12 metri lungime în care se încarcă cu macaraua mai multe ambalaje terţiare. În multe cazuri,
aceste ambalaje sunt proiectate pentru a fi capabile să asigure o anumită temperatură, umiditate şi
atmosferă gazoasă controlată.
Operaţiile principale de ambalare se referă la pregătirea produsului pentru ambalare,
pregătirea produsului pentru marcarea şi sigilarea ambalajelor.
 Ambalarea automată este metoda de ambalare în care toate operaţiile de ambalare se
execută automat. Alte forme de ambalare sunt:

- ambalare semiautomată;
- ambalare porţionată;
- ambalare colectivă;
- ambalare gravimetrică;
- ambalare volumetrică;
- ambalare în atmosferă modificată;
- ambalare în atmosferă controlată.

Depozitarea în atmosferă controlată este o funcţie de depozitare în vrac, la temperatură de

refrigerare (0⁰C...+4⁰C), în care concentraţia gazului introdus iniţial pentru a modifica atmosfera
este menţinută pe tot cuprinsul perioadei de depozitare, prin reglare şi monitorizare continuă.
Ambalarea aseptică, este procesul prin care produsul şi ambalajul sunt supuse iniţial
sterilizării, etapelor ulterioare de manipulare, formare ambalaj, umplere cu produs alimentar steril
şi închidere etanşă, desfăşurându-se în atmosferă controlată (laptele ambalat în cutii).
5. Ambalajul individual, este ambalajul de desfacere sau de transport, destinat să cuprindă
o singură unitate din produsul ambalat.
6. Ambalajul colectiv, este ambalajul de desfacere şi de transport, destinat să cuprindă mai
multe unităţi din produsul ambalat.
7. Ambalajul de transport, este o unitate independentă de transport sau parte din unitatea
de transport, paletizat sau containerizat.
8. Ambalajul de prezentare, este ambalajul de desfacere care foloseşte în acelaşi timp la
prezentarea produsului, prin furnizarea de date caracteristice, recomandate atât la utilizare cât şi
la reclamă.

Materiale utilizate petru confectionarea ambalajului

Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare.
Privit din punct de vedere tehnic, ambalajul marfurilor este alcatuit dintr-un ansamblu de materiale
destinat protectiei calitatii si integritatii produselor, facilitarii operatiilor de circulatie a marfurilor.
De asemenea, calitatea produselor este influentata de calitatea ambalajului prin fapul ca un
ambalaj
necorespunzator poate atrage dupa sine deprecierea produsului, adica sa contribuie la diminuarea
calitatii lui.
Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai multi factori dintre care am putea
aminti (Sraum G., 1996):
caracteristicile produsului ce urmeaza a fi ambalat;
domeniul de utilizare a ambalajului;
marimea factorilor care pot actiona asupra produsului pe timpul manipularii, transportului si al
depozitarii;
tehnica de ambalare utilizata;
destinatia produsului;
nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.

Materialele celulozice
Ambalajele din materialele celulozice detin ponderea principala în totalul ambalajelor. În functie de
perioade si de tari, se înregistreaza sensibile fluctuatii. Materialele care pot în viitor sa ia locul
ocupat
de materialele celulozice sunt materialele plastice.
Dintre materialele celulozice utilizate pentru confectionarea diferitelor tipuri de ambalaje amintim:
hârtia, cartonul si mucavaua.
Cartonul pentru ambalaje poate fi:
 carton duplex
 carton triplex
 carton ondulat

Ambalaje din plastic

Materialele plastice au o pondere de folosire pentru confec ţionare ambalaje foarte mare, datorită
avantajelor pe care acestea le prezintă:

 izolează bine produsele atât alimentare cât şi cele nealimentare;

 sunt nealterabile;
 sunt uşoare;
 sunt rezistente la rupere;
 impermiabile la apă, aer şi gaz;
 rele conducătoare de căldura;
 au rezistenţă termică atât la temparaturi înalte cât şi la temperature joase;
 au un aspect de prezentare superior, atrăgător pentru toate formele şi culorile realizabile;
 preţ scăzut.

Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecţionarea ambalajelor sunt:

 polietilena - material relativ uşor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor;

  polipropilena - un material uşor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi scăzute, utilizat
la confecţionarea recipienţilor, care se pot steriliza;
 polistirenul
 clorura de vinil - material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C.
(moale sau dur), serveşte ca material pentru confecţionarea seringilor, cutiilor, foliilor şi
flacoanelor.

Ambalaje din metal

Ambalajele din metal sunt confecţionate din oţel sau din aluminiu. Oţelul se utilizează în
producerea de recipiente

pentru ambalarea unei game largi de produse, cum sunt produsele alimentare, vopselele, etc.
Ambalajele din
aluminiul se utilizează pentru realizarea de recipiente pentru alimente şi băuturi, folii şi laminate.
Avantajele utilizării ambalării în materiale metalice sunt considerate a fi următoarele:

 au proprietăţi de barieră foarte bune;

 nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare;
 se pot inscripţiona uşor;
 se pot utiliza în combinaţii cu alte materiale pentru ambalare.

Ambalaje din sticla

Sticla este considerată materialul ideal pentru ambalaje datorită caracteristicilor sale şi a
avantajelor
pe care le oferă ca ambalaj.
Sticla este utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase în domeniul
alimentar, dar şi în
industria farmaceutică, la ambalarea produselor chimice etc.
Avantajele utilizării sticlei ca material de ambalare sunt următoarele:

 este impermeabilă la gaze, vapori, lichide;

 este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune probleme
de compatibilitate cu produsul ambalat;
 este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea;
 nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor;
 este transparentă, permiţând vizualizarea produselor;
 poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului împotriva radiaţiilor
ultraviolete;
 este un material rigid care poate fii realizat în forme variate;
 are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea unor băuturi
ca: şampanie, cidruetc.;
Partea practica
Cartonul.

În urma studiilor şi cercetărilor efectuate am observat că cartonul este unul dentre

cel mai bun material pentru confecţionarea ambalajelor, practic pentru toate
produsele afară de unele produse alimentare, şi plus la aceasta cartonul este
ecologic.

Cartonul reprezintă o aglomerare de fibre celulozice rezultate din prelucrarea

materiilor prime vegetale cum ar fi: paie de cereale, coceni de porumb, stuf, lemn de
brad, pin, fag, plop etc.

El este o hârtie groasă, compactă şi foarte puţin flexibilă.

In ziua de azi există o varietate foarte mare de producători de carton, iar inovaţiile în
domeniu îmbunătăţesc constant utilizarea la confecţionarea ambalajelor şi ajută în
acelaşi timp la protejarea mediului înconjurător.

Şi cartonuri sunt de cinci felur în funcţie de produsul care trebuie ambalat:

 Cartonul plat - se deosebeste de hartie prin faptul ca este un strat mai gros si
mai rigid,
 Cartonul duplex - este format din 2 straturi diferite de material fibros unite in
stare umeda prin presare,
 Cartonul triplex - este format din 3 straturi diferite de material fibros unite in
stare umeda prin presare,
 Cartonul ondulat - este format din 4 staturi netede si din 3 straturi ondulate,
unite intre ele printr-un adeziv,
 Cartonul microondulat - este usor, are o rezistenta buna la plesnire si este un
bun inlocuitor al cartonului duplex si triplex.

Un fact interesant Cutiile din carton sunt cele mai utilizate ambalaje din carton şi
sunt disponibile într-un număr foarte mare de forme şi dimensiuni, cu multe utilizări
de la cutii de cereale pentru micul dejun la cutii pentru pantofi, cutii pentru sucuri de
fructe şi până la cutii pentru cele mai sofisticate aparate electronice ca telefoanele
mobile sau pentru electrocasnice de mari dimensiuni ca frigidere, maşini de spălat,
aragazuri.
 Concluzie generală:

Ambalajele au un rol foarte mare atât în comercializarea produselor cât

şi în viaţa de zi cu zi. Astăzi practic orice produs are ambalaj sau cel puşin
trebuie săl aibă, iar printre cele mai populare ambalaje sunt cele din
carton, sticlă şi plastic. În ziua de astăzi ambalajele neau schimbat mult
vederea despre vre-un produs, şi ar fi greu să ne imaginăm astăzi
aceleaşi cadouri fără ambalaj.
Anexe:
 Bibliografiea:
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/merceologie/A
MBALAREA-MARFURILOR24.php
https://vdocuments.site/materiale-utilizate-pentru-
confectionarea-ambalajului.html
https://ambalaje.net/ambalaje-din-carton.php
https://ambalaje.net/ambalaje-din-sticla.php