Dragomir Maria-Anastasia

Şcoala Centrală, clasa a VIII-a

Secțiunea: „Creație literară”
Prof. coordonator, Crăciun Florina

ARTA PERSEVERENȚEI

Colegele ei de clasă șușoteua încontinuu.Țineau subtil mâna la gură și se uitau la ea

stăruitor, parcă vrând să o înghită. Bârfă, bârfă și iar bârfă! Se duce să își arunce guma la coșul
de gunoi, căci urma ora de mate. În treacăt, aude fără intenție șoapta uneia dintre vrăjitoarele
șușotinde:,,Și i s-au și lățit umerii! Am putea să o strigăm de acum”. Nu se simte tristă, ci iritată.
Se întoarce la banca sa emanând furie și disconfort.
Între timp, profesoara de matematică intră în clasă, aruncând săgeți de foc din privire,
către oricine și orice. Mai că te miri cum de nu s-a stârnit încă un incendiu! Aceasta își ține cu
fermitate geanta într-o mână, iar în cealaltă are un teanc de foi, testele pesemne. În clasă se lasă
tăcerea, elevii grăbindu-se să își ocupe locurile. De cum se așază la catedră, profesoara începe să
strige notele. Fata își aude numele:
-Ionescu, cinci! Tot cu piscina, tot cu piscina, la limită trecem și noi clasa...
Aruncându-i o privire profund dezamăgită, trece la următorul:
-Popescu, șapte! Neobrăzatule, mesteci cumva gumă?
Adelina Ionescu simte cum întreaga sa lume se ruinează, fragmentată în bucăți mari de
roci ce se îndepărtează unele de altele tot mai mult...Iar ea e la mijloc,între crăpături. Dar nu e
prima oară când cade în gol...
Simte cum lacrimi îi inundă ochii. Nu mai aude vorbele profesoarei sau murmurul
elevilor, totul se învârte în jurul acelei note dezastruoase.