INTRODUCERE

Statutul juridic al condamnaților este o problemă destul de sensibilă la etapa

actuală mai ales în statele mai slab dezvoltate, inclusiv al celor din fostele republici
sovietive, dacă ne-am axa pe Europa, inclusiv pentru Republica Moldova, în care au
mai rămas diverse rămășite ale Uniunii Sovietice, în detrimentul faptului că deja mai
mult două decenii și jumătate ne-am declarat independența și suveranitatea, alegînd un
parcurs independent de orice influențe exterioare, iar în ultimii ani optînd pentru o
reformare a întregii țări, prin alegerea parcursului european, care a adus inevitabil
anumite schimbări, cel mai mult de ordin legislativ, inclusiv în privința domeniile din
categoria dreptului penitenciar, execuțional penal și al drepturilor omului în Republica
Moldova.

Statutul juridic al condamnaților reprezintă un aspect destul de important pentru

societate. Condamnații sunt aceleași persoane ca și noi, care poate au nevoie de o atenție
mai specială din partea anumitor autoritîți ale statului, care au menirea nu doar să
pedepsească infractorul, ci și să-l reeduce, resocializeze și îndrepte pe calea cea dreaptă.

Atît statul, cît și cetățenii trebuie să înțeleagă ca astăzi persoana condamnată în

penitenciar poate deja mîine fi în libertate lîngă oricare dintre noi, iar modul de
tratament aplicat acestuia și gradul de respectare a drepturilor acestuia în instituția
penitenciare, se poate oglindi în comportamentul lui deja în libertate, fapt pentru care
față de acesta inclusiv în închisoare trebuie să i se respecte drepturile sale, pentru a-i
educa o cultură juridică corectă, ca cînd va fi pus în libertate, să continuie cu același
aport pe care l-a simțit cînd a fost închis – adică respectînd mai departe legea și
drepturile altor persoane.

De altfel, statutul juridic al condamnaților nu este doar o problemă de ordin

penitenciar sau execuțional penal, ci și o problemă privind drepturile omului, deoarece
cel mai adesea anume drepturile omului în penitenciar sunt încălcate nu doa grav, ci și
foarte grav, fapt care duce la violarea inclusiv a Convenției Europene ale Drepturilor
Omului, iar statul nostru fiind nu o dată condamnat la CEDO pentru încălcarea acestei
convenții și impus la repararea prejudiciilor materiale și morale persoanelor cărora li s-
au încălcat anumite drepturi.
 1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI
PRIVATIVE DE LIBERTATE

1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor

Conform dicționarului juridic Rubinian online, prin termenul de „statut juridic” se

înțelege ansamblu al normelor de drept care reglementează drepturile și obligațiile unei
persoane fizice sau ale unei persoane juridice și care exprimă structura și atributele lor
specifice, raportate la un anumit element de referință avut în vedere. Caracterizarea
corecta a statutului juridic implică reliefarea tuturor atributelor juridice specifice
subiectului dat1.

Din punct de vedere juridico – penal, dar mai ales execuțional-penal, prin statut
juridic cel mai adesea se are în vedere anume statutul juridic al condamnatului, noțiune
și concept pe care îl vom diseca în cele ce urmează.

După cum afirmă doctorul în drept Ceban Vasile, participanţii la relaţiile sociale
apărute pe parcursul executării pedepselor penale posedă un statut juridic anumit, adică
o totatalitate de drepturi şi obligaţii specifice, generate de particularităţile raporturilor
juridice în cauză. În aşa fel există statutul juridic al condamnaţilor, al colaboratorilor
instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale, al rudelor condamnaţilor,
etc2.

Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe

parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se
manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul
să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin
intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei3.

Importanţă deosebită o are anume statutul juridic al condamnaţilor, deoarece el

consfinţeşte totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestora. Importanţa statutului juridic
al condamnaţilor îl accentuează şi acel fapt că legiuitorul a consacrat acestei

1
Dictionarul juridic Rubinian. Termenul de „statut juridic”. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1198 (vizitat la 25.03.2016)
2
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12.
3
Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд., перераб. и доп. Москва: Юристъ, 2003, p. 114.
probleme un capitol distinct în Codul de executare (Capitolul XVI), fiind păstrată
tradiţia existentă în fostul Cod de executare a sancţiunilor de drept penal4.

Astfel, capitolul XVI reglementează pe rînd statutul juridic al condamnatului în

următoarele articole:

 Articolul 165. Principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului

 Articolul 166. Drepturile condamnatului
 Articolul 167. Obligaţiile condamnatului
 Articolul 168. Mijloacele principale de corijare a condamnatului

Astfel, conform art. 165 ce prevede principiile de bază ale statutului juridic al
condamnatului, condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor
Republicii Moldova, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de actele
normative adoptate în conformitate cu acesta. Restricţia drepturilor proclamate în
art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite5.

Conform Constituției Republicii Moldova, articolele respective prevăd:

 Articolul 20 - Accesul liber la justiţie

 Articolul 21 - Prezumţia nevinovăţiei
 Articolul 22 - Neretroactivitatea legii
 Articolul 23 - Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
 Articolul 24 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică6.

4
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12.
5
Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005.
6
Art. 20 – 24 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994.
 2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

2.1 Drepturile condamnaților și restricționarea acestora

Ca toate fiinţele umane, ca cetăţeni cu drepturi prevăzute în Constituţie, condamnaţii

au drepturi, dar şi obligaţii, deoarece penitenciarele funcţionează în virtutea legii, nu în
afara ei. Drepturile pe care condamnaţii le au pe timpul executării pedepselor sunt
limitate de prevederile legale, de regimul de executare a pedepsei, de natura pedepsei
ce i s-a aplicat de instanţa de judecată. Cu prilejul intrării în închisoare, fie care
condamnat primeşte informaţii referitoare la regimul aplicat categoriei din care face
parte, regulile ce trebuie respectate conform Regulamentului de ordine interioară al
penitenciarului, drepturile şi obligaţiile ce-i revin, modul lor de exercitare, procedura
de realizarea plângerilor în caz de limitare a exercitării acestora, în aşa fel încît
condamnatul să se poată adapta cît mai uşor condiţiilor vieţii de penitenciar7.

În cadrul analizei acestui paragraf, ne vom axa în principal anume pe drepturile

condamnaților și restricțiile sau interzicerile acestora, pe care oricum fiecare deținut
trebuie să le cunoască.

Drepturile condamnaților

În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în pct.
87 din Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și
reglementările din art. art. 166 alin. 1 din Codul de Executare a RM. Astfel, pct. 87 din
respectivul Statut stipulează faptul că deţinuţii au dreptul:

1. să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;

2. la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;
3. la securitatea personală;
4. să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;
5. să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei
penitenciarului, organelor ierarhic superioare, instanţelor judiciare,
procuraturii, organelor autorităţilor publice centrale şi administraţiei publice
locale, asociaţiilor obşteşti, precum şi organizaţiilor interstatale pentru apărarea
şi respectarea drepturilor omului;

7
Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 63.
6. să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;
7. să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd
regulile de comportament stabilite;
8. de a avea cont personal de peculiu;
9. să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele
alimentare, cu excepţia celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi
consumate şi a băuturilor alcoolice;
10. să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în asortimentul
prevăzut de anexa nr. 6 la prezentul Statut pentru păstrare şi/sau consum;
11. la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul determinat de
legislaţie;
12. la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor
persoane autorizate să acorde astfel de asistenţă;
13. la pensie, în condiţiile legii;
14. să procure, prin reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să primească ziare
şi reviste, fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau ale
altor persoane;
15. la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în
condiţiile stabilite de Codul de executare;
16. să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să
practice jocurile de masă permise;
17. să primească şi să expedieze, din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii, fără
a se limita numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare
şi prezentul Statut;
18. să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă
juridică, cu mediatorul sau alte persoane prevăzute de lege, frecvenţa cărora
este nelimitată;
19. să practice orice confesiune;
20. din cont propriu, să expedieze rudelor sau altor persoane colete, pachete şi
banderole, în condiţiile prevăzute de art. 211 al Codului de executare;
21. în cazul decesului sau îmbolnăvirii grave a uneia din rudele apropiate sau în alte
situaţii excepţionale cu caracter personal, precum şi în alte cazuri, în condiţiile
prevăzute de art. 217 al Codului de executare, deţinuţilor li se acordă dreptul de
a se deplasa fără escortă în afara penitenciarului pe o perioadă scurtă;
 22. deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare, suplimentar
la cele enumerate, au dreptul să aibă asupra lor şi să utilizeze obiecte de valoare
şi bani.

Pct. 88 din Statut continuă cu mențiunea că exercitarea drepturilor deţinuţilor nu

poate fi limitată decît în condiţiile prevăzute de Codul de executare al RM, Codul de
procedură penală al RM şi de alte acte normative, care reglementează modul şi
condiţiile de executare a detenţiei. Deasemenea realizarea drepturilor deţinutului nu
trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale altor persoane, inclusiv deţinuţi,
precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a pedepsei sau a detenţiei
preventive8.

Interdicțiile aplicate față de condamnați

În categoria interdicțiilor aplicate față de condamnați se includ tot felul de măsuri și

limitări pentru exercitarea unei bune desfășurări a executării pedepsei cu închisoarea a
tuturor condamnaților, exercitării atribuțiilor de lucru a personalului închisorii, cît și de
a preveni comiterea anumit ilegalități sau infracțiuni de către condamnați.

Astfel, conform pct. 90 din Statut, deţinuţilor li se interzice:

1. insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc demnitatea personalului

penitenciar, deţinuţilor şi altor persoane;
2. îndemnarea altor deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină;
3. folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;
4. crearea dificultăţilor personalului penitenciar, precum şi altor persoane ce
asigură ordinea de deţinere, la îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de
serviciu;
5. săvîrşirea acţiunilor care ameninţă viaţa şi sănătatea personală, precum şi viaţa
şi sănătatea altor persoane;
6. să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspîndească ediţii, să
vizioneze emisiuni televizate şi filme, să audieze programe radio care propagă
războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi
cruzimii, precum şi cu caracter pornografic;
7. încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului;

8
Pct. 87-88 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
8. ieşirea fără permisiunea administraţiei din limitele sectoarelor izolate,
sectoarelor şi atelierelor de muncă;
9. aflarea fără permisiunea administraţiei în alte încăperi sau sectoare de muncă
decît cele în care locuiesc ori muncesc;
10. să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
11. procurarea, confecţionarea, folosirea şi păstrarea obiectelor, articolelor şi
substanţelor prevăzute de anexa nr. 7 la prezentul Statut;
12. fumatul în celule, încăperi şi spaţii de deţinere, în timpul deplasării, precum
şi ieşirea din coloană fără permisiune;
13. vînzarea sau înstrăinarea în alt mod altor deţinuţi a obiectelor, articolelor şi
substanţelor aflate în folosinţa personală;
14. jocurile de cărţi şi alte jocuri de noroc;
15. tatuarea lor şi a altor persoane;
16. folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi
însuşirea poreclelor;
17. aplicarea pe pereţi, noptiere şi paturi a reproducţiilor, ilustraţiilor, decupărilor
din ziare şi reviste;
18. împiedicarea accesului sau vizualizării şi schimbarea fără permisiunea
administraţiei a locurilor de dormit, amenajarea locurilor de dormit în încăperi
de menire social-comunală şi în alte încăperi de serviciu şi auxiliare;
19. instalarea fără permisiune la sectoarele de muncă, de locuit şi cu altă destinaţie
ale penitenciarului a diverselor construcţii, dulapuri, seifuri etc.;
20. folosirea utilajului pentru ascuţire, instrumentelor, energiei electrică,
mecanismelor şi altor materiale în alte scopuri decît cele de producere;
21. organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără permisiunea
administraţiei penitenciare;
22. vizitarea manifestărilor cultural-educative şi sportive pe timp de noapte,
precum şi practicarea acestora;
23. prepararea bucatelor în încăperile de detenţie, de serviciu şi în sectoarele de
muncă;
24. consumul de băuturi alcoolice şi prepararea lor;
25. urcarea pe acoperişurile blocurilor, atelierelor şi altor construcţii;
26. stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în carantină,
regimul iniţial de detenţie, izolatorul disciplinar, al deplasării, escortării,
însoţirii, la plimbare etc.
27. împiedicarea supravegherii;
 28. părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, sectorului de
detenţie sau altor încăperi în care au loc acţiuni în masă;
29. creşterea animalelor, păsărilor şi practicarea agriculturii, viticulturii etc., cu
excepţia cazurilor antrenării în muncă la lucrările respective;
30. folosirea aparatelor de încălzit de confecţionare manuală;
31. conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau modificarea
lor, intervenţia în funcţionarea sistemului de încălzire şi de aprovizionare cu
apă, folosirea aparatelor electrice de încălzire a apei cu puterea mai mare de
250W;
32. confecţionarea fără permisiune a obiectelor şi mărfurilor de larg consum;
33. folosirea tehnicii audio sau video în celule, în celulele vagonului sau
automobilului special, precum şi păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de
producere fără autorizaţia administraţiei penitenciarului9.

Observăm astfel o clasificare destul de precisă și desfășurată a tuturor acțiunilor sau

inacțiunilor de la care condamnatul trebuie să se abțină, este lipsit de acest drept sau nu
are îndeoște dreptul de a le comite.

Nerespectarea acestor interdicții atrage după sine aplicarea măsurilor disciplinare

sau a sancțiunilor, care în anumite cazuri pot fi inclusiv de ordin civil sau penal față de
condamnatul care a încălcat regulile.

2.2 Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare

De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la

cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu
închisoarea. Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o
parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar
pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a pretinde condamnaţilor
respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a exercitării drepturilor pe
care le au10.

În primul rînd am dori să specificăm faptul că obligațiile condamnatului sunt

reglementate de art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din
24.12.2004. Conform acestui articol, condamnatul este obligat:

9
Pct. 90 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
10
Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 81.
 a. să respecte prevederile legislaţiei execuţional-penale după ce a luat cunoştinţă
de ele, în modul prevăzut de prezentul cod;
b. să respecte demnitatea celorlalţi condamnaţi, a personalului instituţiei sau
organului care asigură executarea pedepsei, a altor persoane;
c. să execute cerinţele legale ale administraţiei instituţiei sau organului care
asigură executarea pedepsei, inclusiv să se prezinte la solicitarea administraţiei
şi să dea explicaţii în chestiunile referitoare la executarea pedepsei.

Dorim să atragem atenția la faptul că neexecutarea de către condamnat a obligaţiilor

ce îi revin, precum şi neîndeplinirea cerinţelor legale ale administraţiei instituţiei sau
organului care asigură executarea pedepsei, atrag numaidecît răspunderea prevăzută de
legislaţie11.

Cel mai desfășurat observăm reglementarea obligațiilor condamnaților anume în

Statutul executării pedepsei de către condamnați, și anume în pct. 89 din Anexa Nr. 1
la respectivul Statut. Conform acestui punct, obligațiile unui condamnat din Republica
Moldova sunt:

 să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi altor

acte normative ce reglementează detenţia persoanei;
 să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit
în penitenciar;
 să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;
 să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe perioada
deţinerii, cînd această măsură este solicitată de către personalul penitenciar;
 în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se
dezbrace, să scoată lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le prezinte
persoanelor care efectuează percheziţia;
 să aibă asupra lor fişa personală eliberată de administraţia penitenciară, de
modelul stabilit în anexa nr. 4 la prezentul Statut;
 să poarte pe piept semnele distinctive stabilite în corespundere cu modelul expus
în anexa nr. 5;
 să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea
obligaţiunilor de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;

11
Art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare
din 01.07.2005.
  să se abţină de la acţiuni care ar înjosi demnitatea altor deţinuţi, a personalului
penitenciar şi altor persoane;
 la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice
numele şi prenumele, precum şi alte date de evidenţă solicitate;
 să se prezinte la solicitarea administraţiei, să dea explicaţii verbale şi/sau în scris
privind faptele şi circumstanţele încălcării modului de executare a pedepsei şi cerinţelor
regimului de deţinere;
 la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se ridice
şi să-i salute;
 la intrarea în celulă a personalului penitenciar, să se alinieze şi să-l salute;
 să treacă examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase, iar la
solicitarea personalului penitenciar - pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a
băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante şi substanţelor toxice;
 să respecte regulile sanitaro-igienice şi de igienă personală, să aibă exteriorul
îngrijit şi să păstreze îmbrăcămintea şi lenjeria de pat eliberate de penitenciar;
 să menţină permanent curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locurile
de muncă, în celule, după deşteptare să-şi aranjeze paturile conform modelului stabilit
şi să facă pe rînd curăţenie în celule;
 să aerisească zilnic încăperile unde sunt deţinuţi;
 să facă pe rînd de serviciu în celulă;
 să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în locurile
şi încăperile special amenajate;
 să iasă la plimbare şi să respecte regulile stabilite de comportare şi curăţenie în
curţile de plimbare. Eliberarea de la plimbare conform stării sănătăţii se efectuează
numai cu permisiunea lucrătorului medical;
 să consume raţional energia electrică şi apa;
 să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a penitenciarului;
 să respecte regulile securităţii antiincendiare şi tehnica securităţii muncii;
 să fumeze numai în locuri special destinate;
 în caz de transfer în alt penitenciar sau eliberare din penitenciar, să se prezinte la
ofiţerul de serviciu în termenul stabilit;
 să menţină în ordine şi să asigure prezenţa tăbliei, cu inscripţia numelui - la pat,
noptieră şi la sacoşele cu lucrurile personale12.

12
Pct. 89 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
 2.3 Raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului

Reieșind inclusiv din normele Codului de Executare al Republicii Moldova, vom

analiza în cele ce urmează aceste raporturi ale condamnatului cu lumea din afara
pentienciarului.

Întrevederile deținutului cu alte persoane - Conform Statutului, condamnaţii au

dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în limitele, modul şi în
condiţiile stabilite de art. 213 al Codului de executare13. Observăm din start o eroare
legislativă, deoarece art. 213 CE al RM nu există, acesta împreună cu întreg Capitolul
XXII fiind exclus prin LP 53-XVI din 02.03.07, MO 47-49/06.04.07 art.219. Astfel,
trebuie corectat atît pct. 278 cît și 280, care fac trimitere la un articol inexistent din
Codul de Executare.

În prezent, întrevederile condamnaților este reglementată de art. 232 din Codul de

Executare al Republicii Moldova. Conform acestui articol, întrevederile de scurtă durată
cu soţul, rudele, iar în cazuri excepţionale, cu autorizaţia administraţiei penitenciarului,
cu o altă persoană indicată de condamnat, se acordă pe o durată de 1-4 ore, iar
întrevederile de lungă durată cu soţul, rudele, iar în cazuri excepţionale, cu autorizaţia
administraţiei penitenciarului, cu o altă persoană indicată de condamnat, se acordă pe o
durată de la 12 ore la 3 zile.

Condamnatul are dreptul la cel puţin o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la cel
puţin 4 întrevederi de lungă durată pe an. Întrevederi de lungă durată nu se acordă
condamnatului aflat în regim iniţial şi condamnatului la detenţiune pe viaţă.
Deasemenea nu este limitată frecvenţa întîlnirilor cu avocatul, cu persoanele care au
dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul sau cu alte persoane prevăzute de
lege.

Pentru a menține o sănătate în mediul penitenciar, legiuitorul a instituit regula

precum că condamnatului bolnav de tuberculoză în formă activă nu i se acordă
întrevederi de lungă durată. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin se înlocuiesc cu
întrevederi de scurtă durată14.

13
Pct. 278 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
14
Art. 232 alin. 2-6 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005.
În vigoare din 01.07.2005.
 În cazul maladiilor contagioase, calamităţilor şi altor circumstanţe de forţă majoră,
care împiedică activitatea normală a instituţiilor penitenciare, întrevederile pot fi
temporar anulate, fapt despre care administraţia penitenciarului este obligată să
informeze deţinuţii şi rudele sosite la întrevedere. Deţinutului căruia i-a fost suspendat
dreptul la întrevederi de scurtă şi lungă durată i se acordă posibilitatea de a anunţa
telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept. Dacă privarea temporară a
drepturilor deţinutului la întrevederi, se datorează instituirii regimului special în
instituţia penitenciară sau unor alte circumstanţe obiective, administraţia
penitenciarului înştiinţează persoanele care urmează să vină la întrevederile planificate
despre privarea temporară sau amînarea acestora.

Deţinuţilor, la solicitarea scrisă a acestora, li se permite să înlocuiască întrevederile

de lungă durată şi de scurtă durată cu conversaţii telefonice. Conversaţiile telefonice se
acordă în baza unei cereri scrise a deţinutului şi sub supravegherea administraţiei, cu o
durată de pînă la 15 minute. Plata convorbirilor telefonice se efectuează în baza regulilor
generale aplicabile în astfel de cazuri, conform tarifului în vigoare, de pe conturile de
peculiu ale deţinuţilor. În caz de înregistrare a căsătoriei, întrevederea de lungă durată,
precum şi cea de scurtă durată, acordată cu această ocazie, nu se include în numărul
stabilit de întrevederi.

Dacă există temeiuri suficiente pentru a considera că persoana sosită la întrevedere

intenţionează să transmită deţinutului obiecte, articole sau substanţe a căror păstrare în
instituţie este interzisă ori să primească în mod ilegal de la deţinut bunuri, şeful
instituţiei declară acestei persoane că întrevederea îi va fi permisă numai în cazul dacă
acceptă controlul obiectelor şi îmbrăcămintei lui înainte şi după întrevedere. În cazul
depistării unor obiecte interzise, acestea se ridică, se efectuează controlul
corespunzător, materialele căruia sînt îndreptate autorităţilor competente. Deasemenea
dacă persoana sosită la întrevedere refuză controlul obiectelor şi îmbrăcămintei,
întrevederea de lungă sau scurtă durată este interzisă15.

Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor - În modul

şi în condiţiile stabilite de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi,
condamnatului i se permite să primească pachete cu provizii, colete şi banderole în
număr nelimitat. Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în corespundere
cu prescripţiile medicale, se trimit în secţia medicală a penitenciarului pentru
tratamentul condamnatului. Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se deschid de
15
Pct. 288-298 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
către condamnat în prezenţa lucrătorului medical şi sub supravegherea reprezentantului
administraţiei penitenciarului. Banii transferaţi pe numele condamnatului se depun la
contul lui de peculiu. Condamnatul poate expedia soţului, rudelor apropiate sau unei
alte persoane, prin colet sau banderolă, lucruri personale, iar mijloacele băneşti aflate
la contul său de peculiu - prin mandat poştal16.

Corespondența - Deţinutul are dreptul să primească şi să expedieze din cont propriu

scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita numărul lor. Deţinuţilor li se permite, în
modul stabilit, să expedieze rudelor mandate poştale, iar cu permisiunea administraţiei
- şi altor persoane. Expedierea şi primirea mandatelor poştale şi telegramelor de către
deţinuţi se efectuează numai prin administraţia penitenciarului. Serviciile poştale pentru
expedierea şi/sau readresarea corespondenţei sînt suportate integral de către deţinuţi,
reţinerile fiind efectuate de pe conturile lor de peculiu. Corespondenţa dintre deţinuţii
diferitelor penitenciare care nu au legături de rudenie este permisă numai cu autorizaţia
administraţiei penitenciarului.

Conţinutul corespondenţei expediate şi primite de condamnat poate fi supus

cenzurii. Nu poate fi supusă controlului corespondenţa deţinutului cu avocatul său,
organele de urmărire penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile administraţiei
publice centrale, cu organele naţionale sau internaţionale care asigură protecţia
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Corespondenţa deţinuţilor
penitenciarelor de tip deschis nu este supusă controlului.

În final administraţia locului de deţinere asigură expedierea sau transmiterea

corespondenţei destinatarului în decurs de 24 ore de la depunerea sau primirea ei17.

Convorbirile telefonice – conform art. 229 CE al RM, condamnatul are dreptul la

convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile
stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Pentru
asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia penitenciarului
are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice în
interiorul penitenciarului. Convorbirile telefonice, cu excepţia convorbirilor cu
persoanele şi reprezentanţii instituţiilor şi organelor menţionate anterior, pot fi
interceptate.

16
Art. 230 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare
din 01.07.2005.
17
Pct. 326, 327, 328, 330, 334, 335, 337 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova
Nr. 583 din 26.05.2006.
 Condamnatul are dreptul la cel puţin o convorbire telefonică la două săptămîni, cu o
durată de 10 minute, cu soţul, cu o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui. Numărul,
periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de condamnat se
stabilesc de către administraţia penitenciarului, în funcţie de numărul persoanelor
condamnate şi al posturilor telefonice publice instalate18.

Acordarea convorbirilor telefonice peste numărul minim de minute se admite doar

în calitate de măsură de stimulare, în baza prevederilor lit. c) alin. (l) art. 243 al Codului
de executare, conform procedurii generale de aplicare a măsurilor de stimulare.
Convorbirile telefonice au loc sub controlul administraţiei. Convorbirea telefonică
poate fi întreruptă de persoana responsabilă de acordarea acesteia, pentru neadmiterea
unor încălcări, dacă deţinutul, după observaţia făcută de către reprezentantul
administraţiei, va continua să ameninţe cu răfuiala fizică, să folosească cuvinte
necenzurate sau cinice.

Pentru acordarea convorbirii telefonice, deţinutul depune o cerere, în care indică

adresa, numărul de telefon al abonatului şi durata convorbirii. Cererea urmează a fi
aprobată de către şeful penitenciarului, după ce a fost vizată de şeful de detaşament
(sector), contabil şi persoana responsabilă de fişele de evidenţă a convorbirilor
telefonice, precum şi după coordonarea cu curatorul din serviciul securitate. Pentru
evidenţa convorbirilor telefonice, administraţia penitenciarului întocmeşte un registru
special, iar cererile deţinuţilor sînt cusute în dosarul de nomenclatură, care se păstrează
timp de 3 ani19.

În rezultat putem menționa faptul că drepturile și relațiile condamnaților cu

persoanele din afara penitenciarului sunt extrem de importante pentru un deținut, pentru
a avea un scop pentru ce să muncească și să învețe, să se comporte mai adevcat și corect
pentru a beneficia de mai multe măsuri de stimulare, de a i se scurta pedeapsa cu
închisoarea etc.

18
Art. 229 alin. 3-5 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005.
În vigoare din 01.07.2005.
19
Pct. 356, 358, 362, 363 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
2.4 Măsuri disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților

Atît pedeapsa închisorii aplicate pentru infracțiunea comisă, cît și sancțiunile

aplicate deja în cadrul condamnării și măsurile disciplinare, sunt în general aplicate
pentru a se realiza scopurile legislației penale și execuțional penale în a reeduca, corecta
și instrui condamnatul cu valorile pozitive și necesare pentru a se realiza obiectivele
pedepselor penale.

În general pentru survenirea necesității aplicării măsurilor disciplinare sau a

sancțiunilor drept temei îl constituie abaterile disciplinare. Conform Codului de
Executare a RM, abaterile disciplinare includ:

a. prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar
ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar tulburarea în orice mod a
programelor socioeducative care se derulează în penitenciar;
b. procurarea sau deţinerea de bani, bunuri sau de alte valori în alte condiţii decît
cele prevăzute de lege;
c. nerespectarea normelor de igienă colectivă sau individuală;
d. comunicarea cu exteriorul în alte condiţii şi prin alte mijloace decît cele
prevăzute de lege;
e. utilizarea în alte condiţii decît cele prevăzute de lege a bunurilor puse la
dispoziţie de administraţia penitenciarului;
f. nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea
pedepsei potrivit dispoziţiilor prezentului cod, ale Statutului executării pedepsei
de către condamnaţi şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului,
după aducerea acestora la cunoştinţă potrivit art. 228 din Codul de Executare al
RM, dacă este de natură să aducă atingere ordinii sau siguranţei penitenciarului.

Trebuie să atragem atenția că răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea

penală sau civilă a persoanelor condamnate. Pentru faptele care, potrivit legii penale,
constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciarului are obligaţia de a sesiza
procurorul. În acest caz, poate fi aplicată, în mod provizoriu, una din sancţiunile
prevăzute în art. 265 din Codul de Executare, care sunt următoarele:

1. mustrare;
2. antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a teritoriului
penitenciarului;
 3. încarcerarea:
a. condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis - pe un
termen de pînă la 15 zile;
b. condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă
la 20 de zile;
c. femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la 7
zile;
4. transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul
comun.

Aplicarea sancţiunii disciplinare indicate în alin.(1) lit.c) al prezentului articol

femeilor gravide şi femeilor cu copii sugari se interzice. Condamnatului care
beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire i se poate aplica, în
calitate de sancţiune disciplinară, interdicţia de a locui în afara teritoriului
penitenciarului. Deasemenea condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a admis
repetat abateri disciplinare grave sau a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea unei
infracţiuni intenţionate este declarat violator al regimului de deţinere. Persoana
condamnată care a violat regimul de deţinere execută pedeapsa în regimul iniţial de
deţinere şi nu poate fi transferat în regimul comun sau în regimul de resocializare.
Sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 10 zile, iar în cazul unei verificări
suplimentare - în cel mult 30 de zile de la data depistării încălcării, iar în cazul sancţiunii
izolării disciplinare ca urmare a recunoaşterii condamnatului vinovat de săvîrşirea
infracţiunii, aceasta se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în penitenciar a
hotărîrii definitive a instanţei de judecată. Directorul Departamentului Instituţiilor
Penitenciare (DIP) este în drept, în cazuri excepţionale, pînă la expirarea termenului-
limită de aplicare a sancţiunii disciplinare, să prelungească termenul verificării
suplimentare cu 20 de zile. Dacă sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată în termenul
stabilit sau în cel suplimentar, deţinutul se consideră absolvit de pedeapsă.
 CONCLUZII

Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe

parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se
manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul
să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin
intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei.

Totalitatea de drepturi, obligații și interziceri, cît și alte aspecte privind statutul

condamnaților este reglementat de Codul de Executare al Republicii Moldova și de
Statutul executării pedepsei de către condamnați.

Conform art. 72 din CP al RM, pedeapsa penală cu închisoare se execută în

următoarele penitenciare:

• În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
• În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu
intenţie.
• În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi
persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă.

În aceste penitenciare, condamnații sunt primiți, repartizați și față de aceștia se duce

evidența corespunzătoare legislației execuțional-penale.

În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în pct.
87 din Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și
reglementările din art. art. 166 alin. 1 din Codul de Executare a RM, interzicerile sunt
reglementate de pct. 90, iar obligațiile de pct. 89 din Statut.

De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la

cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu
închisoarea. Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o
parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar
pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a pretinde condamnaţilor
respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a exercitării drepturilor pe
care le au.

Față de condamnați pot fi aplicate în dependență de caz, atît măsuri disciplinare și

sancțiuni, cît și măsuri de stimulare. Printre măsurile disciplinare se enumeră mustrarea;
antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a teritoriului
penitenciarului; încarcerarea: condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau
semiînchis - pe un termen de pînă la 15 zile; încarcerarea condamnatului deţinut în
penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă la 20 de zile; încarcerarea femeii
condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la 7 zile; și transferarea
condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun.

Drept măsuri de stimulare enumerăm în principal menţiunea; premierea pentru

obţinerea unor indicatori înalţi în muncă; acordarea unor întrevederi suplimentare de
scurtă şi de lungă durată; permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare cu
o durată de pînă la 20 de minute; stingerea înainte de termen a sancţiunii disciplinare
aplicate; cît și alte măsuri de stimulare prevăzute de Codul de Executare al RM.

Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a privării de

libertate asupra deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care
să le permită integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din penitenciar.
Acestea în principal cuprins munca educativă, activităţi educative; instruirea
profesională; activităţi de creaţie; activităţi spirituale (religioase); consiliere
psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventarea bibliotecilor; activităţi în
timpul liber; activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în baza studierii
personalităţii condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta, studiile,
specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale personalităţii acestuia.
 BIBLIOGRAFIE

Legislație națională

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din
12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994.
2. Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul
Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
3. Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În Monitorul
Oficial Nr. 159-162, art Nr: 648 din 29.07.2003.
4. Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova Nr. 72-74 din 14.04.2009.
5. Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul
penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183-185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare
din 10.10.2008.

Carti
1. Botnaru S., Șavga A., Grama M. ş.a. Drept Penal. Partea Generală. Chişinau:
Cartier, 2005. 624 p.
2. Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM,
2013, 30
3. Manea V. Drept executional penal, Chisinau : USM 2014