Sunteți pe pagina 1din 38

Subiecte pentru test examen de promovare

anul I la compartimentul endodonţie

C.S. În câte vizite medicul reuşeşte tratarea periodontitei cronice fibroase:


A. O vizită
B. Două
C. Trei
D. Patru
E. Una-două vizite
A
C.M. Permiabilizarea canalului radicular se efectuează cu:
A. K-rimer
B. K-file
C. K-file 015, 020, 015,025,020,025
D. K-file 025,020,025,015,020,015
E. Pulpoextractor
BCD
C.M. Criteriile de eficacitate al tratamentului endodontic:
A. Înlăturarea durerii la acutizarea periodontitei
B. Depind de antisepticii folosiţi
C. Restabilirea ţesutului osos în cazurile de prezenţă a modificărilor în ţesuturile periapicale în
perioada tratamentului
D. Depind de materialul de obturaţie a canalelor
E. Restabilirea funcţionalităţii şi formei anatomice a dintelui
AC
C.M. Declanşarea durerilor spontane în pulpita acută se explică prin mai multe motive:
A. Tulburări ale circulaţiei sanguine
B. Excitarea terminaţiunilor nervoase de toxina bacteriană
C. Excitarea terminaţiunilor nervoase de produse de dezintegrare a substanţei organice din dentină şi
pulpă
D. Modificarea pH-ului în focarul de inflamaţie
E. Modificări în compoziţia chimică a salivei
ABCD
C.M. Metoda biologică este indicată în caz de:
A. Pulpită fibroasă cronică
B. Pulpită acută difuză
C. Pulpită acută de focar
D. Pulpită hipertrofică cronică
E. Denudare accidentală a pulpei
CE
C.M. Ce fibre conţine pulpa dentară:
A. Colagene
B. Reticulare
C. Elastice
D. Argirofile
E. Odontoblaste
AB
C.M. Straturile celulare a pulpei sunt:
A. Central
B. Intermediar
C. Interstiţiar
D. Periferic
E. Superficial
ADE
C.M. Modificările morfologice a pulpei în raport de vârstă sunt:
A. Vacuolizarea odontoblaştilor
B. Distrofia reticulară a pulpei
C. Pietrificarea pulpei
D. Acantoliză pulpară
E. Degradaţie balonantă
ABC
C.M. Contraindicaţiile la aplicarea metodei biologice în tratarea pulpitei sunt:
A. Modificări radiologice periapicale
B. Utilizat cu scop protetic
C. Excitabilitatea pulpei –2-6 ma
D. Reducerea electroexcitabilităţii pulpei peste 25 ma
E. Cavitatea carioasă la colet
ABDE
C.M. Periodonţiul constituie:
A. Formaţiune anatomică complicată
B. Formaţiune anatomică de origine conjunctivă
C. Fisură localizată între lama compactă a alveolei dentare şi rădăcină
D. Formaţiune anatomică localizată între lama compactă a alveolei dentare şi cimentul rădăcinii
dentare
E. Formaţiune anatomică, localizată între alveola dentară şi cimentul rădăcinii dentare
BD
C.S. Funcţia de bază a periodonţiului:
A. Plastică şi trofică
B. De repartiţie a presiunii
C. De suport
D. Senzorială
E. Protecţie
C
C.M. Periodontită apicală acută purulentă, caracterul durerii:
A. Sâcâitoare
B. Durerea se intensifică, pulsează
C. Dureri la atingere de dinte, de muşcare pe dinte, senzaţii de lungire a dintelui
D. Dureri sub forma de acces cu perioade indolore mai îndelungate
E. Iradiază uneori pe traectul nervului trigemen
BCE
C.S. Devierile în osul maxilarelor la pacienţi cu periodontită apicală acută pe clişeu radiologic:
A. Focar de osteoporoză în regiunea apexului radicular cu contur neclar
B. Desen neclar cu focar sub formă de linie frântă
C. Pierderea clarităţii desenului
D. Desen clar a substanţei spongioase
E. Focar de osteoliză cu limite clare bine delimitate
C
C.S. Diagnosticul de periodontită fibroasă se pune pe baza:
A. Acuzelor bolnavului
B. Electroodontodiagnosticului
C. Clişeului radiologic
D. Sondării
E. Percuţiei
C
C.S. Pentru ce formă de periodontită este caracteristic prezenţa fistulei:
A. Pentru periodontită cronică fibroasă
B. Pentru periodontită cronică granulomatoasă
C. Pentru periodontită cronică granulantă
D. P/u periodontită acută purulentâ
E. P/u periodontită cronică granuloasă în stadiu de acutizare
C
C.S. Simptomul vazoparezei este caracteristic pentru:
A. Periodontită acută seroasă
B. Periodontită cronică granulomatoasă
C. Periodontită acută purulentă
D. Periodontită cronică granulantă
E. Periodontită cronică fibroasă
D
C.S. Radiologic la periodontită cronică granulantă determinăm:
A. Dilatarea uniformă a fantei periodontale în regiunea periapicală
B. Focar de osteoliză în regiunea apexului
C. Focar de osteoliză în regiunea apexului cu contururi neclare
D. Focar de osteoliză în regiunea periapicală cu contururi neclare, cu limită sub formă de linie frântă.
Focar de osteoliză de formă rotundă, cu limite clare bine delimitate şi diametru 0,5cm
D
C.M. În partea centrală a granulomului se conţine:
A. Se formează cavitate
B. Se conţin celule plasmatice
C. Se conţin detrit proteic şi lipidic
D. Se conţin celule de origine histogenă şi hematogenă
E. Cristale de colesterină
BD
C.M. Granulomul după structura anatomică se împarte:
A. Simplu şi compus
B. Simple şi mixte
C. Granulome colagenice
D. Granulome elastice
E. Neepiteliale şi epiteliale
BE
C.M. În chistogranuloame şi chisturile radiculare se formează cavităţi, în care se acumulează:
A. Celule epiteliale degenerescente
B. Exsudat eozinofil detrit proteic şi lipidic
C. Cristale de colesterină
D. Exsudat seros
E. Infiltrate lomfo-şi histiocitare perivasculare
ABC
C.S. Chisto-granuloamele sunt tapetate:
A. Cu epiteliu
B. Ţesut granulos
C. Traveuri epiteliale
D. Celule plasmatice
E. Celule plasmatice şi leucocite
A
C.S. Dimensiunile chistogranulomului:
A. 0,5 cm
B. 0,25 cm
C. 1,8 cm
D. 0,5-0,8 cm
E. 2,5 cm
D
C.M. Soluţie de 3 % hipoclorid de natriu are proprietatea:
A. De a dizolva rămăşiţele organice
B. De a micşora inflamaţia periapicală
C. De a steriliza canalul radicular
D. De a stimula procesele de regenerare periapicală
E. De a lărgi canalul radicular
ACE
C.M. Scopul obturării canalelor radiculare este:
A. Ermetizarea canalelor pe tot parcursul, până la apex
B. Restabilirea formei anatomice şi funcţiei dentare
C. Blocarea microflorei în canaliculele dentinare
D. Înlăturarea mirosului fetid din cavitatea dintelui
E. Formarea condiţiilor pentru tratamentul periodontitei apicale, regenerarea ţesuturilor periapicale,
patologic modificate
ACE
C.M. Cerinţele faţă de materialele pentru obturaţie de canal:
A. Să nu-şi schimbe volumul în timp
B. Să nu exercite acţiune asupra cicatrizării osteizilor apicali
C. Să nu fie contraste radiologic
D. Să posede efect bactericid
E. Să nu se resoarbe în canalele radiculare
ADE
C.M. Materialele pe bază de răşini epoxide:
A. Ftorodent
B. AH 26, AH +
C. Pepsodent
D. Endodent, termosil
E. Diaket
BDE
C.M. Paste pe bază de oxid de zinc şi eugenol:
A. Forfenan
B. Zinc-eugenol
C. Endometazon
D. Biocalex
E. Rezodent
BC
C.M. Componenţa pivoţilor din gutapercă:
A. Gutapercă 20 %
B. Gutapercă 60 %
C. Oxid de Zn 60 %
D. Ceară 12 %
E. Sulfat de bariu 5 %, oxizi metalici 3 %
ACDE
C.M. Proprietăţile pozitive ale pivoţilor din gutapercă:
A. Favorizează ermetizarea canalelor radiculare
B. Sânt solubile şi uşor se supun displombării
C. Radiologic contraste
D. Nu absorb saliva şi microorganismele
E. Uşor se înlătură
ACDE
C.M. Înainte de obturare dintele cu periodontită trebuie să fie asimptomatic, adică:
A. Să nu fie senzaţie de durere în timpul masticaţiei
B. Dintele în repaus să nu provoace durere
C. Să fie indolor la percuţie verticală
D. Palparea în regiunea proiecţiei apexului radicular este indoloră
E. Să fie indolor la percuţie orizontală
ACD
C.M. Dintele cu periodontită trebuie obturat după îndeplinirea următoarelor condiţii:
A. Meşele radiculare sunt uscate
B. Conurile din hârtie sunt umede
C. Meşele sânt necolorate
D. Fără miros
E. Cu miros slab şi puţin colorate
ACD
C.S. Frecvenţa de rotaţie a lentulei în timpul obturării canalului radicular:
A. 30000 rot/min
B. 5000 rot/min
C. 800-1000 rot/min
D. 2000 rot/min
E. 300 rot/min
C
C.S. Lentullo în timpul obturării canalului trebuie să se rotească:
A. După acele de ceasornic
B. Contra acelor de ciasornic
C. Direcţie rotaţiilor nu are importanţă
D. Iniţial-după acele ciasornicului, în final-contra
E. De obturat canalele manual, rotind lentullo
B
C.S. Obturarea canalelor radiculare în periodontită se efectuează până la:
A. O refulare uşoară transapical
B. Apexul radiologic
C. Istmusul fiziologic
D. Apexul anatomic
E. Nivelul obturării nu este important
B
C.S. Restul pivotului din gutapercă (extracanalară) se înlătură:
A. Cu excavator ascuţit
B. Cu freza
C. Cu excavator sau netezitoare fierbinte
D. Nu este nevoie s-o înlăturăm
E. Se adaptează la lungimea canalului până la introducere
C
C.S. Tehnica condensării laterale a gutapercei:
A. Se efectuează cu instrument special guta-condensor
B. Plugher manual
C. Spreder
D. Ac de la seringă
E. Cu ajutorul ultrasunetului întrodus în canal împreună cu pivotul
C
C.S. Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite se efectuează prin folosirea
tehnicii:
A. Tehnicii Crown-Down
B. Step-Back
C. Step-Back and Crown-Down
D. Iniţial Step-Bnack, finalizăm prelucrarea Crown-Down
E. Nu este esenţial
A
C.M. Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite apicale se efectuează:
A. Cu instrumentar endodontic
B. Pe treimi (1/3; ½; 1/3 …)
C. Pe treimi, începând cu treimea apicală
D. Pe treimi, începând cu istmusul radicular
E. ABC
BD
C.S. În metoda condensării verticale-condensarea gutapercii se efectuează cu:
A. Spreder
B. Plugher
C. Guta-condensor
D. Acul de la seringă
E. Sonda
B
C.M. Ce manipulări pot duce la apariţia emfizeme subcutanate:
A. Foramen apical larg
B. Folosirea pentru uscarea canalelor radiculare a pistoalelor cu aer compresionat
C. Prelucrarea canalelor radiculare cu soluţie concentrată de apă oxigenată
D. Trecerea aerului compresionat cu putere mare în canalele radiculare
E. Obturarea canalelor radiculare cu paste endodontice lichide
ABD
C.S. În câte vizite medicul reuşeşte tratarea periodontitei cronice fibroase:
A. vizită
B. Două
C. Trei
D. Patru
E. Una-două vizite
A
C.M. Criteriile de eficacitate al tratamentului endodontic:
A. Înlăturarea durerii la acutizarea periodontitei
B. Depind de antisepticii folosiţi
C. Restabilirea ţesutului osos în cazurile de prezenţă a modificărilor în ţesuturile periapicale în perioada
tratamentului
D. Depind de materialul de obturaţie a canalelor
E. Restabilirea funcţionalităţii şi formei anatomice a dintelui
AC
C.M. Tehnica de lărgire a canalului radicular cu Hedstrom-file (H-file):
A. Excizăm ţesuturile afectate numai într-o direcţie – la retracţie
B. Excizia dentinei se petrece la rotaţie
C. Excizia dentinei se petrece la raclaj
D. Rotaţia la 90 –180 şi retracţia
E. Rotaţia la 180 – 360 şi retracţia
AC
C.M. Lucru în canal este ideal în caz de folosire a coferdamului, care:
A. Preîntâmpină înghiţirea rumeguşului dentar, instrumentarului, lichidelor pentru lavajul canalului
B. Apără cavitatea dintelui şi canalul radicular de nimerirea salivei şi pătrunderea microorganizmelor
C. Preîntămpină fracturarea instrumentului în canalul radicular
D. Preîntâmpină perforarea pereţilor canalului radicular
E. Îmbunătăţeşte accesul către câmpul operator şi canalul radicular
ABE
C.M. Canalul radicular după prelucrare trebue să corespundă următoarelor cerinţe:
A. Să-şi păstreze direcţia
B. Să fie de formă şi mărime diferită
C. Să fie în formă de con
D. Să lipsească pragurile
E. Să se termine cu structura apicală
ACDE
C.M. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu clorhexidină posedă:
A. Acţiune bactericidă
B. Efect antiexudativ pronunţat
C. Acţiune antiseptică
D. Efect desensibilizant
E. Efect bactericid asupra bacteriilor gram-pozitive şi gram-negative
ACE
C.M. De ce în tratamentul periodontitei apicale se folosesc steroizii:
A. Deoarece ei posedă acţiune antiinflamatorie pronunţată
B. Posedă un efect antimicrobian cu spectru larg
C. Posedă efect desensibilizant
D. Accelerează regenerarea tisulară
E. Posedă efect antexudativ
ACE
C.M. În caz de proces exudativ pronunţat dintele este necesar:
A. De prelucrat mecanic şi medicamentos, apoi de ermetizat
B. Pe câteva zile de lăsat deschis
C. De trepanat coroana dentară
D. De lărgit foramenul apical
E. De efectuat anestezie infiltrativă şi de aşteptat atenuarea procesului inflamator
BD
C.M. Hemisecţie:
A. Se face pe molarii mandibulei
B. Înlăturarea rădăcinii împreună cu partea coronară care îi aparţine
C. Se realizează pe molarii arcadei superioare
D. Se face pe premolarii mandibulei
E. Extracţie rădăcinii fără partea coronară ce-i aparţine
AB
C.M. Amputaţia rădăcinii:
A. Extirparea rădăcinii împreună cu partea coronară care îi aparţine
B. Extirparea rădăcinii fără partea coronară a dintelui
C. Se realizează pe molarii arcadei superioare
D. Se realizează pe molarii mandibulei
E. Se realizează pe premolari
BC
C.M. În caz de fractură a instrumentului în timpul preparării canalului radicular în primul rând
este nevoe de efectuat:
A. Radiografia dintelui
B. De informat pacientul
C. De determinat lungimea instrumentului rămas în mână
D. De încercat înlăturarea instrumentului
E. De extras dintele
AD
C.M. Acţiunea medicului în caz de hemoragie din canalul radicular:
A. De introdus o meşă cu iodinol
B. De introdus o meşă cu 3% apă oxigenată
C. De introdus o meşă cu alcool
D. De introdus o meşă cu sol. fiziologică
E. De introdus o meşă îmbibată cu vagotil
BE
C.S. Prezenţa fistulei este carcateristică pentru:
A. Periodontita acută seroasă
B. Periodontita acută purulentă
C. Periodontita cronică granulantă
D. Periodontita cronică granulomatoasă
E. Periodontita cronică fibroasă
C
C.S. Proprietatea de bază a soluţiei de EDTA este:
A. Acţiunea antiseptică
B. Decalcinarea dentinei
C. Umectarea canalului
D. Efect antiinflamator
E. Stimularea proceselor regenerative
B
C.S. Cea mai favorabilă formă a periodontitei cronice este:
A. Periodontita cronică granulantă
B. Periodontita cronică fibroasă
C. Periodontita cronică granulomatoasă
D. Exacerbarea periodontitei cronice
E. ABC
B
C.M. Scopurile tratamentului periodontitei acute:
A. Restabilirea formei anatomice
B. Înlăturarea procesului inflamator din periodonţium
C. Prevenţia formelor distructive de periodontită
D. Restabilirea funcţiei dintelui
E. Înlăturarea focarului de infecţie
BC

TESTE
la examen pe stomatologie terapeutică pentru studenţii anului IV
" Afecţiunile Periodonţiului "

C.M. Periodonţiul constituie:


F. Formaţiune anatomică complicată
G. Formaţiune anatomică de origine conjunctivă
H. Fisură localizată între lama compactă a alveolei dentare şi rădăcină
I. Formaţiune anatomică localizată între lama compactă a alveolei dentare şi cimentul rădăcinii dentare
J. Formaţiune anatomică, localizată între alveola dentară şi cimentul rădăcinii dentare
BD

C.M. Pe toată întinderea sa periodonţiul se află în contact nemijlocit cu:


A. Osul maxilar
B. Prin orificiul apical cu pulpa dentară
C. La marginea alveolei cu gingia şi periostul
D. Cavitatea bucală
E. Vestibulul oral şi cavitatea bucală
ABC

C.S. Se termină formarea periodonţiului:


A. Mai târziu cu o lună după formarea definitivă al apexului radicular
B. Coincide cu formarea definitivă al apexului dentinar
C. Peste un an după terminarea dezvoltării apexului radicular
D. Peste 6 luni după dezvoltarea definitivă al apexului radicular
E. Peste 3 luni după formarea definitivă al apexului radicular
C

C.S. Conform datelor lui E. Gofung lăţimea fisurii periodontale este:


A. La mandibulă 0,15-0,22mm, maxilă 0,2-0,25mm
B. La mandibulă 0,2-0,25mm, maxilă 0,15-0,22mm
C. La mandibulă 0,22-0,27mm, maxilă 0,25-0,9mm
D. La mandibulă 0,1-0,2mm, maxilă 0,2-0,3mm
E. Laţimea fisurii periodontale este aceeaş la maxilă şi mandibulă
A

C.S. Cu vârsta lăţimea fisurii periodontale:


A. Devine mai lată
B. Devine mai lată ca urmare a îngroşării periodonţiului
C. Fisura periodontală se micşorează până la 0,1-0,15mm
D. Iniţial se micşorează, ulterior, în procesul îmbătrânirii se îngroaşă
E. Procesul îmbătrânirii practic nu se reflectă asupra stării fisurii periodontale
B

C.M. Modificarea grosimii periodonţiului se observă în:


A. Procese patologice
B. La suprasolicitare
C. La hipercimentoză
D. Ca urmare a preparării cavităţii carioase
E. Ca urmare a aplicării obturaţiei din amalgam
ABC
C.M. Fasciculele de fibre colagene se clasifică:
A. Fibre transseptale
B. Fibre libere gingivale şi fibre circulare
C. Fibre pectinate şi oblice
D. Grupa fibrelor apicale
E. Fibre tranzitorii
ABCD

C.M. Funcţiile periodontului:


A. Menţinătoare de procese inflamatorii în periodont
B. De suport
C. Trofică şi de protecţie
D. De repartiţie a presiunii plastică
E. Trofică senzorială şi de protecţie
BDE

C.S. Funcţia de bază a periodontului:


F. Plastică şi trofică
G. De repartiţie a presiunii
H. De suport
I. Senzorială
J. Protecţie
C

C.M. După etiologie destingem periodontite:


A. Medicamentoase
B. Infecţioase
C. Alergice
D. Traumatice
E. În rezultatul tratamentului incorect
ABD

C.S. Procesul inflamator în periodont este condiţionat de:


A. Virulenţa microflorei
B. Acţiunea endotoxinei la distrugerea bacteriilor gram pozitive asupra ţesuturilor periapicale
C. Trauma cronică
D. Atenuarea mecanismelor adaptaţionale al periodontului
E. În rezultatul tratamentului incorect
B

C.M. Anatomia patologică (faza I) periodontită apicală acută:


A. Infiltraţie tisulară cu leucocite polimorfo-nucleare
B. Predomină infiltrate perivasculare limfo-şi histiocitare
C. Necroza tisulară cu formare de abces
D. Îngroşarea periostului şi rezorbţia alveolei
E. Polinucleare solitare
BE

C.M. Periodontită apicală acută seroasă, caracteristic:


A. Localizarea durerii
B. Durere neântreruptă
C. Perioadele de durere se trec în cele fără de durere
D. Durere cu caracter sâcâitor ce corespunde dintelui afectat
E. Durerea iradiază pe traiecţia nervului trigemen
ABD

C.M. Periodontită apicală acută purulentă, caracterul durerii:


F. Sâcâitoare
G. Durerea se intensifică, pulsează
H. Dureri la atingere de dinte, de muşcare pe dinte, senzaţii de lungire a dintelui
I. Dureri sub forma de acces cu perioade indolore mai îndelungate
J. Iradiază uneori pe traectul nervului trigemen
BCE

C.S. Devierile în osul maxilarelor la pacienţi cu periodontită apicală acută pe clişeu radiologic:
F. Focar de osteoporoză în regiunea apexului radicular cu contur neclar
G. Desen neclar cu focar sub formă de linie frântă
H. Pierderea clarităţii desenului
I. Desen clar a substanţei spongioase
J. Focar de osteoliză cu limite clare bine delimitate
C

C.M. Tabloul clinic a periodontitei apicale acute:


A. Sondare dureroasă într-un punct localizat în proecţia cornului pulpar
B. Sondarea dureroasă pe tot fundul cavităţii carioase
C. Sondarea indoloră
D. Termodiagnosticul, durerea se intensifică de la excitanţi reci şi fierbinţi
E. Reacţia dintelui la factori termici este indolară
CE

C.M. Percusia si electroodontodiagnosticul periodontitei apicale acute:


A. Percusia indolară
B. Dureri la percusia orizontală
C. Dureri la percusia verticala
D. Electroodontodiagnosticul – reactionează la curent 100 mka si mai sus
E. E O D – reacţionează la curent de 60 mka
CD

C.M. Periodontita fibroasă cronică poate apărea:


A. În rezultatul tratării incorecte ale altor forme de periodontită
B. Ca rezultat a periodontitei acute
C. În rezultatul propulsării fosfat-cimentului după apex
D. În rezultatul vindecării altor forme de periodontită
E. Consecinţa tratării pulpitei
BDE

C.S. Diagnoza de periodontită fibroasă se pune pe baza:


F. Acuzelor bolnavului
G. Electroodontodiagnosticului
H. Clişeului radiologic
I. Sondării
J. Percusiei
C

C.S. Clişeul radiologic al periodontitei cronice fibroase:


A. Deformarea fantei periodontale cu resorbţia ţesutului osos al alveolei dentare
B. Deformarea fantei periodontale sub formă de dilatare a acestea în regiunea periapicală, cu păstrarea
corticalei
C. Dilatarea uniformă a fantei, în regiunea periapicală şi rezorbţia cimentului radicular
D. Dilatarea uniformă a fantei periodontale şi hipercimentoză
E. Deformarea fantei periodontale în formă de linie frîntă
B

C.M. Anatomia patologică în periodontită fibroasă:


A. Mişcarea elementelor celulare şi mărirea ţesutului fibros cu fascicule groase
B. Focare mici de infiltrate inflamatorii şi scleroza vaselor
C. Ţesut granulos şi micşorarea elementelor celulare
D. Ţesut fibros cu fascicule groase şi un număr mare de capilare
E. Traveuri epiteliale şi ţesut cu fascicule groase
AB

C.S. Periodontită cronică granulantă apare:


A. De obicei în urma pulpitei
B. Din periodontită granulomatoasă
C. De obicei din periodontită acută şi este o etapă de evoluţie a inflamaţiei cronice
D. Ca rezultat al netratării cariei la timp
E. Ca urmare a sanării necalitative a cavităţii bucale
C

C.M. Acuzele pacienţilor cu periodontită cronică granuloasă:


A. Senzaţii dolore neînsemnate
B. Dureri neînsemnate de la dulce
C. Senzaţia de apăsare, de lacerare, dejenă
D. Dureri neînsemnate de la alimente fierbinţi
E. Dureri neînsemnate în timpul muşcării pe dinţi
ACE

C.S. Pentru ce formă de periodontită este caracteristic prezenţa fistulei:


F. Pentru periodontită cronică fibroasă
G. Pentru periodontită cronică granulomatoasă
H. Pentru periodontită cronică granulantă
I. P/u periodontită acută purulentâ
J. P/u periodontită cronică granuloasă în stadiu de acutizare
C

C.M. Ce formă de periodontită cronică nu necesită precizarea diagnozei (rentghenologic) şi pe baza


la ce:
A. Cronică fibroasă
B. Cronică granulantă
C. Cronică granulomatoasă
D. Fistulă
E. Hiperemia gingiei adiacente dintelui afectat
BD

C.S. Simptomul vezoporezei este caracteristic pentru:


F. Periodontită acută seroasă
G. Periodontită cronică granulomatoasă
H. Periodontită acută purulentă
I. Periodontită cronică granulantă
J. Periodontită cronică fibroasă
D

C.S. Renghenologic la periodontită cronică granulantă determinăm:


E. Dilatarea uniformă a fantei periodontale în regiunea periapicală
F. Focar de osteoliză în regiunea apexului
G. Focar de osteoliză în regiunea apexului cu contururi neclare
H. Focar de osteoliză în regiunea periapicală cu contururi neclare, cu limită sub formă de linie frântă.
I. Focar de osteoliză de formă rotundă, cu limite clare bine delimitate şi diametru 0,5cm
D

C.M. Anatomie patologică a periodontitei cronice granulante:


A. Creşterea infiltraţiei leucocitare
B. Necroza tisulară şi formarea abcesului
C. Mărirea ţesutului fibros cu fibre groase
D. Formarea ţesutului granulos cu număr mare de capilare, fibroblaşti, celule plasmatice, leucocite
E. Liza ţesuturilor periapicale de către osteoclaşti (lamina corticală a alveolei, dentinei, cimentului
radicular)
DE

C.S. Care formă dintre periodontitele (Pt) cronice este cea mai activă:
A. Pt cronică fibroasă
B. Pt cronică granulantă
C. Pt cronică granulomatoasă
D. Acutizarea Pt cronice granulomatoase
E. Acutizarea Pt cronice fibroase
B

C.M. Periodontita cronică granulantă – sursă de intoxicaţie:


A. Consecinţa procesului rezorbtiv în alveolă
B. Produsele toxice ale inflamaţie se absorb în sânge
C. Granulaţiile proliferează în spaţiul osteomedular al maxilarelor, formând fistule cu secret purulent
D. Consecinţa procesului rezorbtiv în cimentul radicular
E. Consecinţa procesului rezorbtiv în dentina radiculară
AB

C.S. Mai reversibilă formă de periodontită (% mare de tratament reuşit):


A. Pt cronică fibroasă
B. Pt cronică granulomatoasă
C. Pt cronică granulantă
D. Periodontită cronică apicală
E. Acutizarea periodontitei cronice apicale
C

C.M. Periodontita cronică granulomatoasă în majoritatea cazurilor:


A. Se manifestă clinic
B. Clinic nu se manifestă
C. Date subiective şi obiective lipsesc
D. Datele subiective şi obiective se manifestă vădit
E. Rareori se poate crea fistulă, hiperemie, edem
BCE

C.S. Diagnoza periodontitei cronice granulomatoasă în majoritatea cazurilor se stabileşte:


A. Pe baza sondării
B. Pe baza percusiei
C. În baza datelor radiologice
D. Pe baza palpării
E. În baza datelor electroodontometriei
C

C.M. Datele radiologice indică la Pt. Granulomatoasă:


A. Focar şi liză osoasă în regiunea apexului cu contur neclar
B. Focar mic de liză osoasă cu contur bine delimitat
C. Focar de liză în formă de linie frântă
D. Focar rotund sau oval cu diametru aproximativ 0,5 cm
E. Focar de liză cu limite sub formă de “limbi de foc”
BD

C.M. Cel mai mare număr al granulomelor se constată:


A. La molari
B. La incisivi
C. La canini
D. La premolari
E. La incisivi, canini
AD

C.M. Anatomie patologică al periodontitei granulomatoase:


A. O substituţie parţială a ţesuturilor periodonţiului cu ţesut de granulaţie
B. Lipseşte tapetarea epitelială
C. Traveuri epiteliale şi tapet epitelial
D. Fibre elastice de colagen
E. Ţesutul granulos este delimitat de osul adiacent de către capsula fibroasă
ACE

C.M. În centrul granulomul conţine:


A. Se formează cavitate
B. Se conţin celule plasmatice
C. Se conţin detrit proteic şi lipidic
D. Se conţin celule de origine histogeneă şi hematogenă
E. Cristale de colesterină
BD

C.M. Granulomul după structura anatomică se împarte:


F. Simplu şi compus
G. Simple şi mixte
H. Granulome colagenice
I. Granulome elastice
J. Neepiteliale şi epiteliale
BE

C.M. În chistogranulome şi chisturile radiculare se formează cavităţi, în care se acumulează:


F. Celule epiteliale degenerescente
G. Exudat eozinofil detrit proteic şi lipidic
H. Cristale de colesterină
I. Exudat seros
J. Infiltrate lomfo-şi histiocitare perivasculare
ABC

C.S. Soldarea favorabilă a periodontitei granulomatoase în caz de tratament oportun şi corect o constitue
trecerea lui în:
A. Periodontita granulantă
B. Chistogranulom
C. Periodontită fibroasă
D. Chist radicular
E. Periodontită cronică
C

C.M. Tabloul clinic al periodontitei cronice în stadiu de acutizare se caracterizează prin următoarele
simpote:
A. Durere constantă şi edem colateral
B. Mobilitate dentară şi durere la palpare
C. Sondarea şi proba termică provoacă durere
D. EOD – 60 mkA
E. Rentghenologic neclaritatea desenului substanţei spongioase
AB
C.S. Epiteliu granulomelor e construit după tipul:
A. Epidermis
B. Stratului reticular
C. Adventiţiei
D. Stratul Malpighi a epiteliului cavităţii bucale
E. Stratului cherotinizat
D

C.S. Chistogranulomele sânt topetate:


F. Cu epiteliu
G. Ţesut greanulos
H. Traveuri epiteliale
I. Celule plasmatice
J. Celule plasmatice şi leucocite
A

C.M. Caracterizaţi chistogranulomele:


A. Contur clar
B. Contur neclar
C. Lipsă de structură osoasă în focaru de rezorbţie osoasă
D. Opacitate pe radiogramă
E. Atenuarea desenului radiologic
ACD

C.S. Dimensiunile chistogranulomului:


F. 0,5 cm
G. 0,25 cm
H. 1,8 cm
I. 0,5-0,8 cm
J. 2,5 cm
D

C.M. Principiile de bază a celei mai efective şi menajere metode de tratare a periodontitei apicale:
A. Obturarea canalelor radiculare cu pistonarea minimă a materialului de obturaţie după apex
B. Prelucrarea minuţioasă şi menajantă a canalelor radiculare infectate
C. Obturarea canalelor radiculare până la îngustarea fiziologică
D. Tratarea focarului periapical până la încetarea exudaţiei
E. Obturarea canalelor radiculare până la orificiul apical
BDE

C.M. Contraindicaţii la tratarea periodontitei cronice (nu se supun tratamentului):


A. Dinţii cu canale radiculare în formă de clopot ce formează un baionet
B. Dinţii cu focare periapicale cronice
C. Dinţii în canalele cărora se află corpuri străine (resturi de instrumentar endodontic)
D. Dinţi cu canale curbe şi penetrabile
E. Dinţii pluriradiculari cu căi false
AC

C.M. Radiologic la periodontite se poate de depistat:


A. Prezenţa corpilor străini
B. Numărul şi forma rădăcinilor
C. Mobilitatea dentară II – III grad
D. Raportul rădăcinilor cu diferite formaţiuni anatomice ( foramen mentonier canal mandibular)
E. Eficienţa masticatorie a dintelui
ABD

C.M. Tratamentul periodontitelor cronice se efectuează:


A. La pacienţii clinic sănătoşi
B. La persoane cu forme atenuote de patologii
C. În patologii sistemice grave
D. La pacienţii netransportabili
E. La pacienţii cu dereglări psihice
AB

C.M. Radiologic e posibil de stabilit:


A. Lungimea canalelor radiculare în comparaţie cu dinţii vecini
B. Lipsa durerii, edemului, fistulei
C. Resturi de mase putride
D. Date despre lăţimea şi forma cavităţii dintelui
E. Numărul şi forma rădăcinilor
ADE

C.M. Căile de acţiune asupra florii canalului radicular:


A. Deschiderea camerei pulpare
B. Fizico-chimice
C. Incizie pe plica de tranziţie
D. Chimice
E. Lărgirea istmului şi apexului radicular
BD

C.M. Scopul prelucrării medicamentoase a canalului radicular este:


A. De a acţiona asupra florei patogene din spaţiul endodontic
B. De a nimici flora patogenă din spaţiul endodontic
C. De a acţiona asupra produselor de dezintegrare din canalul radicular
D. De a neutraliza produsele de dezintegrare a resturilor organice
E. De a micşora numărul microorganismelor din canalul radicular
BD

C.M. Sterilizarea macro şi micro canalelor se obţine:


A. Prin alinarea inflamaţiei periapicale
B. Rezultatul tratamentului minuţios biomecanic
C. Stabilitatea chimică antisepticilor în canalele radiculare
D. Prelucrarea adundentă medicamentoasă a spaţiului endodontic
E. Stimularea proceselor inflamatorii periapicale
BD

C.M. Cerinţele faţă de preparatele medicamentoase ce se întrebuinţează pentru sterilizarea canalului


radicular:
A. Să posede efect bactericid şi fungicid
B. Să nu se inactiveze în medii nutritive
C. Să difere la culoare de ţesuturile înconjurătoare
D. Să posede efect antibacterial prelungit
E. Să se inactiveze la contact cu sângele, plasma, exudat purulent
ABD

C.M. Antiseptice mai des folosite:


A. Cloramine
B. Antibioticele
C. Hipoclorid de Natriu
D. Clorghexidina
E. Rezorcin-formalina
ACD

C.M. 3 % hipoclorid de natriu are proprietatea:


F. De dizolva rămăşiţele organice
G. De a micşora inflamaţie periapicală
H. De a steriliza canalul radicular
I. De a stimula procesele de regenerare periapicală
J. De a lărgi canalul radicular
ACE

C.S. Peparatul “PARCAN” (firma “Septodant”) conţine:


A. 1% sol. Hipoclorid de Na
B. Clorghexidină
C. 3% sol. purificată de hipoclorid de Na
D. Alcool etilic
E. Dexametazon
C

C.M. Preparate antiseptice contemporane:


A. Clorghexidina 0,1-0,3%
B. Apă oxigenată 23%
C. “Parcan”
D. Formalin
E. 1-3% sol. acid carbolic
ABC

C.M. Zonele infectate după Lucomschi la periodontite:


A. Zona macrocanalului
B. Zona perodontală
C. Zona microcanaliculară
D. Zona periodontului marginal
E. Zona fisurii periodontale
ACE

C.M. Scopul obturării canalelor radiculare:


F. Ermetizarea canalelor pe tot parcursul, până la apex
G. Restabilirea formei anatomice şi funcţiei dentare
H. Blocarea microflorei în canaliculele dentinare
I. Înlăturarea mirosului fetid din cavitatea pulpară
J. Formarea condiţiilor pentru tratamentul periodontitei apicale, regenerarea ţesuturilor periapicale,
patologic modificate
ACE

C.M. Cerinţele faţă de materialele pentru obturaţie de canal:


F. Să nu-şi schimbe volumul în timp
G. Să nu exercite acţiune asupra cicatrizării osteozilor apicali
H. Să nu fie contraste radiologic
I. Să posede efect bactericid
J. Să nu se rezorbeze în canalele radiculare
ADE
C.M. Materialele pe bază de răşini epoxide:
F. Ftorodent
G. AH 26, AH +
H. Pepsodent
I. Endodent, termosil
J. Diaket
BDE

C.M. Paste pe bază de oxid de zinc şi eugenol:


F. Forfenan
G. Zinc-eugenol
H. Endometazon
I. Biocelex
J. Rezodent
BC

C.M. Componenţa pivoţilor din gutapercă:


F. Gutapercă 20 %
G. Gutapercă 60 %
H. Oxid de Zn 60 %
I. Ciară 12 %
J. Sulfat de bariu 5 %, oxizi metalici 3 %
ACDE

C.M. Proprietăţile pozitive ale pivoţilor din gutapercă:


F. Favorizează ermetizarea canalelor radiculare
G. Sânt solubile şi uşor se supun displombării
H. Radiologic contraste
I. Nu absorb saliva şi microorganismele
J. Uşor se înlătură
ACDE

C.M. Mai des pivoţii din gutapercă se folosesc în:


A. Obturarea mixtă a canalelor radiculare (Metoda clasică)
B. Tehnica condensării cu ultrasunet
C. Introducerea pivoţilor din gutapercă fără paste
D. Tehnica condensării verticale (metoda gutapercii încălzite)
E. Tehnica condensării verticale (metoda gutapercii reci)
ADE

C.M. Componenţa pivoţilor de argint:


A. Argint 99,8%
B. Argint 95,8%
C. Aramă şi crom 0,2%
D. Aromă, crom şi nichel 0,2%
E. Fier 4,2%
AC

C.M. Proprietăţile pozitive a pivoţilor de argint:


A. Elasticitate bună
B. Greu se dezobturează
C. Acţiune antiseptică
D. La eşire după apex-irită parodontul
E. Acţiune oligodinamică
ACE
C.M. Înainte de obturare dintele cu peiodontică trebue să fie asimptomatic, adică:
F. Să nu fie senzaţie de durere în timpul masticaţiei
G. Dintele în repaos să nu proavoace durere
H. Să fie indolor la percusie verticală
I. Palparea în regiunea proecţiei apexului radicular este indoloră
J. Să fie indolor la percuţie orizontală
ACD

C.M. Dintele cu periodontită trebue obturat după îndeplinirea următoarelor condiţii:


F. Meşele radiculare sânt uscate
G. Conurile din hârtie sânt umede
H. Meşele sânt necolorate
I. Fără miros
J. Cu miros slab şi puţin colorate
ACD

C.S. Frecvenţa de rotaţie a lentulei în timpul obturării canalului radicular:


F. 30000 rot/min
G. 5000 rot/min
H. 800-1000 rot/min
I. 2000 rot/min
J. 300 rot/min
C

C.S. Lentula în timpul obturării canalului trebue să se rotească:


F. După acele de ceasornic
G. Contra acelor de ciasornic
H. Direcţie rotaţiilor nu are importanţă
I. Iniţial-după acele ciasornicului, în final-contra
J. De obturat canalele manual rotind lentula
B

C.S. Obturarea canalelor radiculare în periodontită se efectuează până la:


F. O refulare uşoară transapical
G. Apexul radiologic
H. Istmusul fiziologic
I. Apexul anatomic
J. Nivelul obturării nu este important
B

C.M. În caz că lentula nu atinge adâncimea constatată:


A. Distanţa până la apex o obturăm, schimbând lentula
B. Distanţa până la apex se obturează cu acul Kerr N.10-20
C. Distanţa până la apex se obturează cu burghiul
D. Distanţa până la apex se obturează cu acul Miller
E. Distanţa până la apex se obturează cu dilatatorul de canal
BD

C.M. Obturarea canalului se socoate finalizată când:


A. În cavitatea dintelui nu mai este pastă
B. În cavitatea dintelui apare surplus de pastă
C. La întrarea în canal se formează un con cu vârful îndreptat în canal
D. La întrarea în canal nu se formează un con cu vârful îndreptat în canal
E. Apare durere în timpul obturării canalului
BD

C.S. La obturarea canalului cu pivot din gutapercă, pivotul se întroduce cu:


A. Moalele degetelor
B. Pinceta
C. Nu importă cu ce, importă atingerea scopului
D. Sonda
E. Netezitoarea
B

C.S. Restul pivotului din gutapercă (extracanalară) se înlătură:


F. Cu excavator ascuţit
G. Cu freza
H. Cu excavator sau netezitoare fierbinte
I. Nu este nevoie s-o înlăturăm
J. Se adaptează la lungimea canalului până la întroducere
C

C.M. În ce vizită se aplică obturaţia de durată, în caz de folosire a pivoţilor din gutapercă:
A. În ziua obturării canalelor
B. În vizita următoare
C. La dorinţa pacientului
D. Pe fundul cavităţii se lasă un strat de pastă cu grosimea de 1 mm, iar cavitatea se obturează cu Kavidur
E. Nu este important, când o să aplicăm obturaţia
BD

C.M. Obturarea canalului radicular este efectuată corect când:


A. Obturaţia este omogenă şi neântreruptă
B. Este efectuată până la apexul radiologic
C. Este refulat material transapical
D. Când gutapercia este întrodusă transapical
E. Este efectuată neomogen şi fragmentat
AB

C.S. Tehnica condensării laterale a gutapercei:


F. Se efectuează cu instrument special-guta-condensor
G. Plugher manual
H. Spreder
I. Ac de la seringă
J. Cu ajutorul ultrasunetului întrodus în canal împreună cu pivotul
C

C.S. Pivotu de bază din gutapercă se întroduce până la:


A. Odată cu întroducerea preventivă al ermeticului endoradicular, nivelul de întroducere nu este strict
determinat
B. Apexul fiziologic
C. Apexul radiologic
D. Apexul anatomic
E. Foramen apical, cu crearea unei ermetizări maxime
B

C.S. Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite se efectuează prin folosirea


tehnicii:
F. Tehnicii Croewn-Down
G. Step-Back
H. Step-Back and Crown-Down
I. Iniţial Step-Bnack, finalizăm prelucrarea Crown-Down
J. Nu este esenţial
A

C.M. Prelucrarea instrumentală a canalelor radiculare în periodontite apicale se efectuează:


F. Cu instrumentar endodontic, improvizat
G. Pe treimi (1/3; ½; 1/3 …)
H. Pe treimi, începând cu treimea apicală
I. Pe treimi, începând cu istmusul radicular
J. ABC
BD

C.S. În metoda condensării verticale-condensarea gutapercei se efectuează cu:


F. Spreder
G. Plugher
H. Gutacondensor
I. Acul de la seringă
J. Sonda
B

C.M. Uscarea canalului radicular se efectuează:


A. Cu conuri sterile dint hârtie
B. Aer compresat din unitul dentar
C. Cu meşe îmbibate cu eter sau alcool
D. Cu meşe pe ac radicular
E. Mese, îmbibate cu vagotil
AD

C.M. Pivoţii de argint se întrebuinţează:


A. Acolo, unde efectuarea altor tehnici este complicată
B. E posibil de folosit în orice dinţi
C. În canale îngustate
D. Întrebuinţarea nu depinde de starea canalului
E. În canale curbe
ACE

C.S. În caz de prezenţă în canalul radicular al molarului superior a instrumentului fracturat:


A. Încercăm să înlăturăm instrumentul
B. Replombarea canalului radicular
C. În caz de imposibilitate de a obtura efectiv canalul radicular – efectuăm amputaţia radiculară
D. Efectuăm hemisecţia
E. Extragem dintele
C

C.S. În caz de indicaţii pentru tratament conservativ-chirurgical, care metodă o folosim la molarii
mandibulari:
A. Rezecţie apicală
B. Hemisecţie
C. Amputarea rădăcinei
D. Extracţia dentară
E. Chiuretaj
B

C.M. Complicaţiile periodontitei acute şi periodontitei cronice acutizate:


A. Periostita
B. Osteomielita acută
C. Parodontita
D. Gingivita
E. Exetus letal
AB

C.M. Perforarea pereţilor canalului radicular poate avea loc:


A. Când axul instrumentului nu coincide cu axul canalului radicular
B. În timpul prelucrării instrumentale incorecte
C. La folosirea instrumentarului tocit (bont)
D. La folosirea dilatatorului mecanic
E. La folosirea instrumentarului cu calibru mare
AD

C.M. Fixarea insuficientă sau prelucrarea instrumentală responsabilă al canalului radicular


poate aduce:
A. La aspirarea instrumentarului
B. La lipotemie
C. Şoc anafilactic
D. Trauma ţesuturilor moi
E. Înghiţirea instrumentului
AE

C.M. Aspirarea sau înghiţirea instrumentului e posibilă în urma:


A. Mişcării inconştiente cu limba pacientului
B. Fixarea insuficientă al acului radicular în timpul radiografiei
C. Unei prelucrări instrumentale iresponsabile al canalului radicular
D. O fixare insuficientă a instrumentului în mâinile medicului
E. Unei comportări incorecte a pacientului în fotoliu stomatologic
BD

C.M. În caz de îngiţire a instrumentului se indică:


A. Dietă specială (cartofi, mazăre, ş.a.)
B. Control radiologic peparcursul câtorva zile
C. Clizmă
D. Intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea instrumentului
E. Spitalizarea pacientului în secţie chirurgicală
AB

C.M. Ce manipulări pot duce la apariţia limfizemei subcutanate:


F. Foramen apical larg
G. Folosirea pentru uscarea canalelor radiculare a pistoalelor cu aer compresionat
H. Prelucrarea canalelor radiculare cu soluţie concentrată de apă oxigenată
I. Trecerea aerului compresionat cu putere mare în canalele radiculare
J. Obturarea canalelor radiculare cu paste endodontice lichide
ABD

C.M. Fractura instrumentului în procesul prelucrării radicular are loc în urma:


A. Aplicării incorecte a forţei asupra instrumentului
B. Folosirea instrumentarului calitativ
C. Necorespunderea axeiradiculare cu cea a forţei de aplicare a instrumentului
D. Folosirea instrumentarului ascuţit
E. Folosirea instrumentarului calitativ din oţel inoxidabil
AC

C.M. Pentru a evita fracturarea instrumentarului medicul e obligat să respecte următoarele


reguli:
A. De a se folosi de instrumentar endodontic în strictă succesivitate de calibru
B. De a lucra cu instrumentar endodontic numai în mediu umed
C. De a steriliza partea lucrătoare a instrumentarului la flacăra spirtierei
D. De a respecta unghiurile de curbură a pulpoextractoarelor, burghiilor, dilatatoarele de canal
E. Timpul utilizării instrumentarului nu contează
ABD

C.M. La obturarea căror dinţi materialul de obturaţiei de canal poate nimeri în canalul
mandibular:
A. Incisivi
B. Premolarii mandibulari
C. Canini
D. La obturarea rădăcinilor distale al molarilor inferiori
E. Dinţilor 8
BD

C.S. Câte vizite sânt necesare pentru tratamentul periodontitei acute purulente:
A. O vizită
B. Două vizite
C. Trei vizite
D. Patru vizite
E. Două sau trei vizite
B

C.S. Câte vizite sânt necesare pacientului cu periodontită cronică granulantă în stadiu de
exacerbare:
A. Cinci
B. Două
C. Trei
D. O vizită
E. În una-două vizite
B

C.S. În câte vizite medicul reuşeşte tratarea periodontitei cronice fibroase:


F. O vizită
G. Două
H. Trei
I. Patru
J. Una-două vizite
A

C.M. Periodontită granulomatoasă a dintelui 26,canalele bucale anterior şi posterior nu sînt


trecătoare dar la apex au procese, acţiunile medicului sînt următoarele:
A. Tratăm într-o singură vizită, obturăm canalele radiculare la adîncimea posibilă
B. În cansalele bucale lăsăm mese cu EDTA(Largae) sub pansament (48 ore)
C. Dintele lăsăm deschis, în vizita a doua trecem canalele
D. Înlăturăm pansamentul, trecem canalele respective, obturăm canalele
E. Ca consecinţă al neobturării canalelor dintele se extrage
BD
C.M. Periostită în regiunea dinţilor 24, 25, 26, periodontită cronică exacerbată a dintelui 25.
Acţiunile medicului:
A. Radiografia dintelui 25
B. Se îndreaptă în cabinetul chirurgical la incizie pe plica trecătoare 24,25,26
C. Tratament fizioterapeutic
D. Formăm dren prin deschiderea dintelui,instrumental şi medicamentos prelucrăm canalul radicular
E. Formăm dren prin canalele radiculare, lărgind orificiul apical. Dintele se lasă deschis
ABE

C.M. DS: Periodontită cronică granulantă a dintelui 36. În canalul lingval este prezentă o parte a
instrumentului fracturat, în cel bucal materialul de obturaţie este numai pe ½ din lungimea
canalului, canalul este curb, de trecut este imposibil. Acţiunile medicului:
A. Indicăm extracţia dintelui
B. Obturăm canalul distal, aplicăm obturaţie de durată
C. Efectuăm hemisecţia şi ştergem rădăcina anterioară
D. Aplicăm mese cu EDTA în canalele netrecătoare. Pansament
E. Înlăturăm pansamentul şi trecem canalele radiculare
BC

C.M. Convenţional procesul de permiabilizare a canalului radicular e posibil să-l divizăm în 3 etape:
A. Prepararea cavităţii
B. Prelucrarea părţii apicale a canalului radicular (2-3mm)
C. Prelucrarea parţii coronare a canalului (3-5mm)
D. Prelucrarea părţii centrale a canalului
E. Prelucrarea zonei transapicale
ABCD

C.M. Permiabilizarea canalului radicular se efectuează cu:


A. K-rimer
B. K-file
C. K-file 015, 020, 015,025,020,025
D. K-file 025,020,025,015,020,015
E. Pulpoextractor
BC

C.S. În dintele 24 a fost aplicat pansament cu pastă arsenicală. Pacientul nu sa prezentat la timp. La
următoarea vizită se stabileşte diagnoza – periodontită toxica medicamentoasă. Acţiunile
medicului:
A. Extragem dintele 24
B. Înlăturăm pansamentul, lărgim cavitatea dintelui şi prelucrăm instrumental şi medicamentos canalele
radiculare, dintele lăsăm deschis
C. Deschidem cavitatea dintelui, prelucrăm instrumental şi medicamentos canalele radiculare.În canalele
radiculare lăsăm mese îmbibate cu unitiol. Pansament.
D. Indicăm fizioterapie pînă la atenuarea durerilor
E. Interogăm pacientul. Recomandăm irigări cu iodinol
C

C.M. Pacientului s-a stabilit diagnoza de periodontită medicamentoasă provocată de pasta arsenicală.
Acţiunile stomatologului:
A. Indică extracţia dintelui
B. Indică proceduri de fizioterapie
C. Deschidem cavitatea dintelui, efectuăm prelucrarea medicamentoasă şi instrumentală a canalelor
radiculare
D. Indicăm băi de gură cu sol. carbonat de sodiu şi apă sărată
E. Pe orificiul canalului radicular se aplică o mesă îmbibată cu sol. de iod. Acoperim cu asbest. De câteva
ori ne atingem de asbest cu fuluorul încălzit. Pansament.
CE

C.S. În periodontita medicamentoasă provocată de pasta arsenicală se foloseşte în tratament metoda


vaporilor de iod. Care-i esenţa ei:
A. Întroducem în canalul radicular meşe îmbibate cu tinctură de iod sub pansament din dentin.
B. Pe orificiul canalului radicular se lasă o meşă îmbibată cu tinctură de iod. Pansament.
C. Meşa cu tinctură de iod o scurgem şi o lăsăm în cavitatea dintelui. De 2-3 ori aplicăm Fuluorul
încălzit. Dintele lăsăm deschis.
D. Meşa îmbibată cu tinctură de iod se lasă în cavitatea dintelui, acoperită cu fibre de asbest. Aplicăm de
2 ori fuluorul încălzit. Pansament.
E. Indicăm pacientului băi de gură cu sol. de sare de masă iodată.
D

C.M. Periodontită cronică fibroasă a dintelui 13. Parte coronară distrusă pe 2/3. Acţiunea medicului:
A. Efectuăm radiografia pentru determinarea stării rădăcinii
B. Se îndreaptă la extracţie
C. Obturăm treimea apicală cu Apexid
D. Se îndreaptă în cabinetul ortopedic pentru confecţionarea incrustaţiei
E. Convingem pacientul să păstreze dintele
ACD

C.M. Pacientului sa stabilit diagnoza de periodontită cronică granulomatoasă a dintelui 26.


Radiografia pune în evidenţă granulomul situat în regiunea rădăcinii posterioare bucale.
Acţiunile medicului:
A. Obturarea canalelor radiculare într-o vizită
B. Obturarea canalelor radiculare în 3-4 vizite
C. Obturarea canalelor radiculare în 2 vizite
D. Rezecţia apicală a apexului rădăcinii posterioare bucale
E. Hemisecţia
AD

C.M. Diagnoza – chist radicular în regiunea dinţilor 44,45. Acţiunile medicului:


A. Extracţia dinţilor 44;45 odată cu chistectomia
B. Obturarea canalelor radiculare a dinţilor 44,45 cu “Sealapex” ţi pivoţi din gutapercă
C. Chistectomia
D. Rezecţia apicală la dinţii 44,45
E. Hemisecţia
BC

C.M. Criteriile de eficacitate al tratamentului endodontic:


F. Înlăturarea durerii la acutizarea periodontitei
G. Depind de antisepticii folosiţi
H. Restabilirea ţesutului osos în cazurile de prezenţă a modificărilor în ţesuturile periapicale în perioada
tratamentului
I. Depind de materialul de obturaţie a canalelor
J. Restabilirea funcţionalităţii şi formei anatomice a dintelui
AC

C.S. În ce perioade de timp se apreciază eficacitatea viridică a tratamentului endodontic în


periodontite cronice granulomatoase:
A. În cel mai apropiat timp după tratament
B. Pînă la 6 luni
C. După 2 şi mai mulţi ani
D. Peste 2 luni
E. Peste 3 luni
C
C.M. Greşeli în timpul preparării cavităţii dintelui:
A. Deschiderea cavităţii dintelui în una sau două puncte,fiind confundate cu orificiile
radiculare
B. Înlăturarea în cantităţi mari a dindelui cu slăbirea durităţii coronare
C. Lipsa accesului direct către canalele radiculare
D. Înlăturarea
E. Cavitate cu acces direct către canalele radiculare
ABC

C.S. Mai plastice sînt instrumentele endodontice din:


A. Oţel inoxidabil
B. Oţel carbonizat
C. Aliaj Ni-Ti
D. Tifon
E. Oţel
C

C.M. Instrumentul endodontic Gates Gliden se foloseşte pentru:


A. Largirea orificiului radicular
B. Evacuarea rumeguşului dentinar din canalele radiculare
C. Trecerea segmentului drept al părţii coronare şi o parte a canalului radicular
D. Prelucrarea treimii apicale a canalului
E. Evacuarea gutapercei din canal
ACE

C.S. Instrumentul endodontic Largo se foloseşte pentru:


A. Lărgirea orificiului canalului radicular
B. Permeabilizarea treimii apicale a canalului
C. Lărgirea orificiului apical
D. Permiabilizarea canalelor înguste
E. Lărgirea canalului radicular
B

C.M. Tehnica de lucru cu burghiu Rimer:


A. Se întroduce în canal, se efectuează rotaţie în sensul acelor de clas cu ¼ sau ½ din tură
B. Se întroduce în canal, apoi se roteşte în sens invers acelor de clas cu ¼ sau ½ tură
C. În timpul lucrului se împinge puternic
D. Elastic cu capacităţi mărite de excizie
E. Se efectuează penetrarea, rotaţia, netracţia
AE

C.M. Instrumente pentru permiabilizarea canalelor radiculare:


A. K-rimer (burghiul Kerr)
B. K-file
C. K-flexorimer
D. Ae Kerr tip pilă
E. K-Golden medium
ACE

C.M. Instrumente pentru lărgirea canalului radicular:


A. K-file
B. K-flexofile
C. K-rimer
D. K-flexofile Gjlden medium
E. Hedstrom-file
ABDE
C.M. Tehnica de lărgire a canalului radicular cu Hedstrom-file (H-file):
F. Excizăm ţesuturile afectate numai într-o direcţie – la retracţie
G. Excizia dentinei se petrece la rotaţie
H. Excizia dentinei se petrece la raclaj
I. Rotaţia la 90 –180 şi retracţia
J. Rotaţia la 180 – 360 şi retracţia
AC

C.S. Canal Lider 2000 – este :


A. O piesă în unghi multifuncţională
B. Instrument endodontic pentru permiabilizarea canalului radicular
C. Instrument endodontic pentru obturarea canalului radicular
D. Instrument endodontic pentru lărgirea canalului radicular
E. Instrument endodontic pentru lavajul radicular
A

C.M. Piesa în unghi multifuncţională permite:


A. De a determina orificiile canalelor radiculare
B. De a efectua prelucrarea mecanica a canalelor radiculare
C. De a prepara cavităţile carioase
D. Lavajul şi obturarea canalelor
E. De a efectua rotaţia completă în canalul radicular
ABD

C.M. În piesa endodontică instrumentul efectuează:


A. Mişcări de rotaţie alternativă în limitele 30 – 150
B. Mişcări de rotaţie alternativă concomitent cu cele rotative
C. Mişcări de rotaţie alternativă concomitent cu cele de pistonare a cîte 0,4 – 08 mm
D. La prelucrarea canalelor face mişcări verticale de pistonare şi reglarea cu exercitarea presiunii
E. Mişcări verticale de pistonare şi retragere fără exercitarea presiunii la prelucrarea canalelor
ACE

C.M. Lucru în canal este ideal în caz de folosire a coferdamului, care:


F. Preîntâmpină înghiţirea rumeguşului dentar, instrumentarului, lichidelor pentru lavajul canalului
G. Apără cavitatea dintelui şi canalul radicular de nimerirea salivei şi pătrunderea microorganizmelor
H. Preîntâmpină fracturarea instrumentului în canalul radicular
I. Preîntâmpină perforarea pereţilor canalului radicular
J. Îmbunătăţeşte accesul către câmpul operator şi canalul radicular
ABE

C.M. Principiile de creare a accesului către canalul radicular:


A. Înlăturarea completă a tavanului camerei pulpare
B. Înlăturarea tavanului camerei pulpare în proecţia dislocării orificiilor canalelor radiculare
C. Introducerea în canalul radicular al instrumentelor fără curbă
D. Înlăturarea (навесов) peretele cavităţii carioase trebue să fie prelungirea peretelui camerei pulpare
E. Respectarea regulilor de precauţie pentru a evita perforarea camerei pulpare
ACDE

C.M. După lungimea de lucru a dintelui se determină:


A. Permeabilitatea
B. Lărgirea
C. Nivelul obturării definitive
D. Deschiderea orificiului apical
E. Alegerea conului principal (central)
CE
C.S. Formulaţi noţiunea “lungimea radiculară de lucru”:
A. Distanţa de la apexul radiologic pînă la orificiul canalului radicular
B. Distanţa de la apexul radicular pînă la orificiul canalului
C. Distanţa de la îngustarea fiziologică pînă la orificiul canalului
D. Distanţa de la orificiul apical pînă la orificiul canalului radicular
E. Distanţa de la orificiul anatomic pînă la orificiul canalului radicular
C

C.S. În situaţiile clinice se determină lungimea de lucru a dintelui şi nu rădăcinii.


De ce:
A. Lungimea de lucru a dintelui este mai importantă pentru clinician
B. Lungimea de lucru al dintelui şi a radăcinii este unul şi acelaş lucru
C. Lungimea de lucru a dintelui – distanţa de la îngustarea fiziologică până la linie incizală sau suprafaţa
masticatorie
D. Deoarece în situaţiile clinice nu este posibil de determinat lungimea de lucru a rădăcinii
E. Nu-i important ce trebue de determinat
C

C.M. Lungimea de lucru a dintelui se determină în felul următor:


A. Indicatorul de cauciuc se stabileşte după tabelul de lungimi radiculare la diferiţi dinţi
B. Este nevoe să fie confirmat radiologic
C. Se confirmă de măsura electrometrică a lungimii canalului radicular
D. Întroducem acul radicular până la prăbuşire şi apariţia durerii
E. Indicatorul din cauciuc se fixează la nivelul lungimii tabelare medii
BCE

C.M. Canalul radicular după prelucrare trebue să corespundă următoarelor cerinţe:


F. Să-şi păstreze direcţia
G. Să fie de formă şi mărimi diferite
H. Să fie în formă de con
I. Să lipsească pragurile
J. Să se termine cu îngustarea apicală
ACDE

C.M. Prelucrarea canalelor radiculare curbe presupune:


A. Instrumentului se dă forma curburii canalului prelucrat
B. Instrumente Ni-T cu vârf activ (agresiv)
C. Folosirea instrumentarului flexibil dinaliaj N-Ti, cu vârf pasiv
D. Mişcările instrumentarului trebue să fie propulsive
E. Mişcările instrumentarului trebue să rotativ-propulsive nedepăşind 90-1000
ACE

C.M. Funcţiile soluţiilor pentru lavajul canalului radicular în timpul prelucrării mecanice sânt:

A. De evacuare a rămăşiţilor gangrenoase şi rumeguşului dentinar


B. De înlăturare a mirosului fetid
C. De lubrifiant între instrument şi peretele radicular
D. De creare a condiţiilor pentru tratament
E. De acţiune antiseptică, înlăturând stratul “uleios” (compuşi organici şi neorganici)
ACE

C.M. Principiile fundamentale ale celei mai efective şi cruţătoare metode de tratament ale periodontitei

apicale:
A. Prelucrarea mecanică minuţioasă ale canalelor radiculare injectate
B. Înăluturarea acţiunii aminelor biogene
C. Tratamentul focarului transapical până la momentul dispariţiei exudatului
D. Desensibilizarea organismului
E. Obturarea ulterioară a canalului
AC

C.M. Tripsina posedă:

A. Efect bacteriostatic şi stimulează regenerarea tisulară


B. Efect anestezic
C. Stimulează fagositoza şi inhibă hioluronidaza
D. Spectru larg antimicrobian
E. Efect distractiv al toxinelor bacteriene
ACE

C.M. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare cu clorhexidină păsedă:

F. Acţiune bactericidă
G. Efect antiexudativ pronunţat
H. Acţiune antiseptică
I. Efect desensibilizant
J. Efect bactericid faţă bacteriile gram-pozitive şi gram-negative
ACE

C.M. Iodinolul posedă:

A. Proprietatea de a crea condiţii pentru evacuarea exudatului


B. Spectru larg antibacterial şi favorizează regenerarea tisulară
C. Efect distructiv
D. Efect antimicotic
E. Nu este toxic şi este lipsit de calităţi antigene
BDE

C.M. De ce în tratamentul periodontitei apicale se folosesc steroizii:

F. Deoarece ei posedă acţiune antiinflamatoarie pronunţată


G. Posedă un efect antimicrobian cu spectru larg
H. Posedă efect desensibilizant
I. Accelerează regenerarea tisulară
J. Posedă efect antiexudativ
ACE
C.M. Acţiunile medicului în caz de periodontită apicală acută de origine medicamentoasă (assen):

A. Înlăturarea imediată a pulpei coronare şi celui radicular


B. Prelucrarea mecanică şi medicamentoasă a canalelor radiculare cu obturarea lor ulterioară
C. Prelucrarea medicamentoasă a canalelor cu antiseptici (2% sol. cloramină, 3% H2O2
ş.a.)

D. Prelucrarea mecanică şi medicamentoasă a canalelor, lărgirea orificiului apical, dintele se lasă deschis
E. De lăsat în canalul radicular o meşă îmbibată cu 5% sol. unitiol sau 1% sol. iodinol
ACE

C.M. În caz de proces exudativ pronunţat deintele este necesar:

F. De prelucrat mecanic şi medicamentos apoi de ermetizat


G. Pe câteva zile de lăsat deschis
H. De trepanat coroana dentară
I. De lărgit foramenul apical
J. De efectuat anestezic infiltrativă şi de aşteptat atenuarea procesului inflamator
BD

C.M. În caz de proces inflamator acut pentru a atenua durerea este necesar:

A. De trepanat dintele cu ajutorul turbinei


B. De lăsat câteva zile dintele deschis
C. Pentru trepanare de folosit piese mecanică
D. De lărgit orificiul apical
E. De exectuat anestezie
ABD

C.S. La apariţia simptoamelor de intoxicaţie (cefalee, febră, slăbiciuni ş.a.) este necesar de indicat:

A. Analgetice
B. Antibiotice
C. Extracţia dintelui
D. Efectuarea anesteziei pe plica de tranziţie
E. Fizioterapie
B

C.M. În periodontită acută complicată cu periostită ar fi efectiv:


A. De trepanat dintele şi de aşteptat atenuarea durerii

B. De efectuat anestezie pe plica de tranziţie

C. De injectat antibiotice pe plica de tranziţie

D. Incizie orizontală subperiostal, nu mai mică de 2cm, până la apariţia exudatului

E. Extracţia dintelui

BD

C.S. Tratamentul periodontitei acute se determină ca regulă:

A. În prima vizită
B. În a doua vizită
C. În a treia vizită

D. În a doua vizită, peste 5-7 zile după dispoziţia senzaţiilor dolore


E. În apatra vizită
D

C.M. Tratamentu periodontitei acute se termină ca regulă:

A. La cerinţa pacientului
B. După înlăturarea senzaţiilor dolore
C. La dispariţie exudatului
D. Când sondarea şi acţiunea factorilor termici este indoloră
E. Când palparea şi percuţia sânt indolore
BCE

C.M. Dacă după obturare apare durere:

A. Se indică fluctuorizarea
B. Se indică analgetice
C. Se efectuează o incizie largă pe plica tranziţie
D. Se indică băi de gură cu sare
E. Se recomandă de aplicat termofor (грелка) până la atenuarea durerii
AC

C.M. În dinţii pluriradiculari cu canal nepermeabile în vizita a doua:


A. Se aplică metoda combinată de tratament. Imprignarea şi obturarea canalelor cu Forrident
B. Electroforeză cu tinctură de iod
C. Dintele se extrage
D. Se obturează dintele în vizita a treia
E. Obturăm canalele pe lungimea trecătoare. Prevenim pacientul de consecinţele posibile
ABD

C.M. Tratamentul periodontitei apicale acute de origine traumatică se reduce la:

A. Întroducerea în plica de tranziţie a 0,5 ml de hidrocortizon


B. Efectuăm radiografia
C. Sinăm dintele
D. Înlăturăm cauza S: aplicăm tratament simptomatic
E. Efectuăm electroodontometria
BDE

C.M. Alegerea metodei de tratament a periodontitei apicale cronice depinde de:

A. Mărimea distrucţiei ţesuturilor transapicale


B. Gradul de manifestare al simptoamelor locale
C. La ce grup de dinţi se atârnă dintele afectat
D. Starea generală a pacientului (endocardită, nefrită etc.)
E. Vizita pacientului
AD

C.M. Metode de tratament ale periodontitei apicale cronice:

A. Conservative
B. Biologice
C. Conservativ-chirurgicale
D. Metoda de amputare
E. Chirurgicale
ACE

C.M. În tratamentul periodontitei apicale cronice medicul rezolvă următoarele sarcini:

A. Restabilirea formei anatomice a dintelui


B. Acţiunea asupra florei din macrocanale şi microcanale
C. Restabilirea funcţiei
D. Înlătură acţiunea aminelor biogene
E. Înlătură inflamaţia din periodont
BDE
C.M. În tratamentul periodontitei apicale cronice în faţa medicului stau următoarele sarcini:

A. Stimularea regenerării ţesuturilor periodontale


B. De acţionat asupra procesului inflamator prin canalul radicular
C. Lărgirea mecanică a canalului
D. Desensibilizarea organismului
E. Lărgirea orificiului apical
AD

C.M. Extinderea cavităţii pe suprafaţa lingvală sau masticatorie în tratamentul periodontitei apicale asigură:

A. Acces favorabil către canalul radicular


B. Acces direct fără obstacole în canal al instrumentarului endodontic
C. Fixare suficientă a obturaţiei
D. Scurgerea exudatului
E. Acţiune directă asupra ţesuturilor transapicale
ABD

C.M. În tratamentul periodontitei apicale cronice este neboe de respectat regulile de precauţie:

A. Minuţios şi grijuliu de efectuat înlăturarea mecanică a resturilor radiculare ce previne propulsarea


conţinutului radicular transapical
B. Evacuarea resturilor pe treimi, începând cu treimea apicală
C. Întroducerea preventivă în canal al antisepticului (2% sol. cloramină)
D. De lucrat grijuliu, pentru a evita injectarea canalului
E. Înlăturarea conţinutului radicular pe treimi, începând cu treimea coronară
ACE

C.M. Canalele înguste şi obliterate se lărgesc cu EDTA, acţiunea căruia e bogată pe:

A. Formarea compuşilor cu Ca smalţian


B. Formarea compuşilor cu Ca dentinar
C. Efect demineralizant, urmat de cel remineralizant
D. Efect decolcificator
E. Solubilizarea calciului
BDE

C.M. Metoda de lărgire a canalelor cu EDTA se efectuează în felul următor:


A. Soluţia de EDTA se înmtroduce pe o meşă de vată în partea trecătoare a canalului radicular pe 20-30
sec.
B. O porţie nouă se întroducere peste 30 sec.
C. Se obsoarbe complexul format şi se întroduce o porţie nouă
D. Soluţie de EDTA se pistonează în canal prin intermediul unei seringi speciale
E. Schimbul soluţiei se efectuează de 2-4 ori timp de 1-2 min.
ACE

C.M. Lărgirea canalului radicular după acţiunea EDTA se efectuează cu:

A. Burghiu
B. Extractor de pulpă
C. Hedstrom
D. Allzor
E. Dilatator de canal
ACD

C.M. Cu scopul mişcării canalului radicular:

A. Canalul se prelucrează cu meşe îmbibate cu alcool


B. Acţionăm cu aer compresat
C. Canalul se prelucrează cu meşe îmbibate cu eter
D. Puster
E. Se usucă cu conuri din hârtie
ACE

C.M. Tratamentul periodontitei cronice se reduce la:

A. Acţiunea asupra microflorei cavităţii carioase


B. Înlăturarea pulpei necrotizate
C. Acţiunea asupra microflorei cavităţii prin intermediul diferitor substanţe medicamentoase
D. Acţiunea asupra microflorei canalului cu diferite substanţe medicamentoase
E. Dilatarea mecanică a canalului radicular şi orificiul apical (după indicaţii)
BDE

C.S. Indicaţie absolută în tratamentul dinţilor monoradiculari într-o singură şedinţă este:

A. Meşa curată
B. Percusie indoloră
C. Prezenţa fistulei
D. În caz când canalul complet trecător
E. Evoluţia clinică satisfăcătoare
C
C.S. În caz de acutizare a procesului după obturare este necesar:

A. De întrodus în plica de tranziţie 0,1 ml. De hidrocortizon


B. De întrodus în plica de tranziţie 0,2 ml de hidrocortizon dizolvat în 2% sol. novocaină
C. Aplicaţii pe plica de tranziţie cu sol. “Tantum verde” pe 10 min.
D. Aplicaţii cu ungvente de corticosteroizi
E. Băi de gură cu sare
B

C.S. După obturarea periodontitei cronice s-a acutizat procesul, acţiunile medicului:

A. Întroducerea în plica de tranziţie a sol. de novocaină 2%


B. Întroducerea în plica de tranziţie în proecţia apexului radicular 1 ml. Lincomicină cu 2% lidocaină (1:1)
C. Întroducerea în plica de tranziţie 2 ml. 2% sol. lidocaină
D. Întroducerea în plica de tranziţie în proecţia apexului sol. lincomicină
E. Indicăm băi de gură cu “Rotocan” şi analgetice
B

C.S. Ar fi posibil de tratat dinţii monoradiculari într-o singură vizită în faza de acutizare a periodontitei

cronice:

A. Da
B. Nu
C. Da, în cazul prezenţei indicaţiilor către incizia ţesuturilor moi pe plica de tranziţie
D. Nu, deoarece în consecinţă se va complica cu flegmonă
E. Este contraindicat
C

C.M. Criteriile diagnosticului diferencial al periodontitei acute seroase:

A. Durerea în dinte apare numai la apăsare, treptat mărindu-se


B. Iradierea durerii, dintele pare “crescut”
C. Mobilitatea dintelui nu se determină
D. E posibilă hiperemia mucoasei, durere la palpare
E. Schimbări ale mucoasei învecinate dintelui nu se detemină
ACE

C.M. Criteriile diagnosticului diferencial al periodontitei acute purulente:


A. Durata îmbolnăvirii – câteva zile
B. Prezenţa fistulei cu eliminări seros-purulente
C. Durere permanentă, periodic pulsativă, se intensifică la atingerea de dinte. Posibilă iradierea durerii.
Dintele pare “crescut”
D. Starea generală a pacientului este satisfăcătoare
E. E posibilă hiperemia mucoasei, durere la palpare
ACE

C.M. Hemisecţie:

F. Se face pe molarii mandibulei


G. Înlăturarea rădăcinii împreună cu partea coronară care îi aparţine
H. Se realizează pe molarii arcadei superioare
I. Se face pe premolarii mandibulei
J. Extracţie rădăcinii fără partea coronară ce-i aparţine
AB

C.M. Amputaţia rădăcinii:

F. Extirparea rădăcinii împreună cu partea coronară care îi aparţine


G. Extirparea rădăcinii fără partea coronară a dintelui
H. Se realizează pe molarii arcadei superioare
I. Se realizează pe molarii mandibulei
J. Se realizează pe premolari
BC

C.M. În caz de fractură a instrumentului în timpul preparării canalului radicular în primul rând este nevoe

de efectuat:

F. Radiografia dintelui
G. De informat pacientul
H. De determinat lungimea instrumentului rămas în mână
I. De încercat înlăturarea instrumentului
J. De extras dintele
AD

C.M. Care material de obturaţie de canal e mai eficient de folosit în tratamentul periodontitelor cronice:

A. Pastă cu antibiotice
B. Fosfat-ciment
C. Silopex sau apexid
D. Pastă de iodofarm
E. Endometazon cu conuri de gutapercă
CE

C.M. Acţiunea medicului în caz de hemoragie din canalul radicular:

F. De întrodus o meşă cu iodinol


G. De întrodus o meşă cu 3% apă oxigenată
H. De întrodus o meşă cu alcool
I. De întrodus o meşă cu sol. fiziologică
J. De întrodus o meşă îmbibată cu vagotil
BE

C.M. Mecanismul de acţiune al apei oxigenate asupra conţinutului gangrenos din canalul radicular:

A. Usucă
B. Efect termic
C. Decalcinarea dentinei
D. Eliberarea oxigenului activ
E. Formarea de acid la contact cu pulpa necrozată
DE

C.S. Prezenţa fistulei este carcateristică pentru:

F. Periodontita acută seroasă


G. Periodontita acută purulentă
H. Periodontita cronică granulantă
I. Periodontita cronică granulomatoasă
J. Periodontita cronică fibroasă
C

C.M. Termenii de tratare al periodontitei cronice depind de:

A. Apartenenţa de grup a dintelui


B. Vârsta pacientului
C. Permiabilitatea canalelor radiculare
D. Activitatea antibacterială a preparatelor folosite
E. Forma periodontitei
ACE
C.S. Este oare îndreptăţită refluarea transapicală a fosfat-cimentului în tratamentul periodontitelor cronice.

Este necesar să refluăm transapical material pentru obturaţie de canal:

A. Da , deoarece fosfat-cimentul stimulează regenerarea ţesutului osos


B. Nu, deoarece se consideră corp străin
C. Nu, deoarece se consideră corp străin şi împiedică regenerarea ţesuturilor periodontale
D. Nu, deoarece ca consecinţă se acutizează procesul inflamator
E. Da, deoarece nu irită ţesuturile şi nu colorează dintele
C

C.S. Proprietatea de bază a soluţiei de EDTA este:

F. Acţiunea antiseptică
G. Decalcinarea dentinei
H. Umectarea canalului
I. Efect antiinflamator
J. Stimularea proceselor regenerative
B

C.S. Pivoţii din argint sânt indicaţi pentru obturarea ermetică:

A. Canalele radiculare largi


B. Canalelor cu apexul neformat
C. Canalelor înguste curbe
D. Canalelor cu perete perforat
E. Tuturor cazurilor enumerate
C

C.M. Pulpa necrozată din canalul dintelui se va înlătura cu extractorul de pulpă cu administrarea

preliminară în canal a unui antiseptic. Pentru aceasta se va folosi:

A. 1-2% sol. cloramică


B. Metronidazol
C. 0,02% clorhexidină
D. 5% tinctură de iod
E. 1% sol. iodinol
ACE

C.S. Cea mai favorabilă formă a periodontitei cronice este:

F. Periodontita cronică granulantă


G. Periodontita cronică fibroasă
H. Periodontita cronică granulomatoasă
I. Exacerbarea periodontitei cronice
J. ABC
B

C.M. Scopurile tratamentului periodontitei acute:

F. Restabilirea formei anatomice


G. Înlăturarea procesului inflamator din periodont
H. Prevenţia formelor distructive de periodontită
I. Restabilirea funcţiei dintelui
J. Înlăturarea focarului de infecţie
BC

C.S. Metoda de bază în diagnosticul formei de periodontită apicală cronică:

A. EOM
B. Radiografie
C. Sondarea
D. Percusia
E. Termometria
B