CURS 1, Analiz¼

a matematic¼
a, semestrul I, 2013–2014

1 Veri…care
70% teza scris¼
a (35% parţial s¼
apt¼
amâna a 9-a, care se ia în considerare la …nal, daca nota este 5)
20% activitatea seminar
10% studiu individual

2 Bibliogra…e
Manuale AM clasele XI-XII (N¼
ast¼
asescu et. al.).

Cursuri în limba român¼ a

I. Cr¼
aciun, Calcul integral, Editura PIM, Iaşi, 2007.
P. Georgescu, Elemente de calcul diferenţial pe dreapta real¼a, MATRIX ROM, 2012.
R. Luca-Tudorache, Analiz¼a matematic¼a, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
A. Precupanu, Bazele analizei matematice, Editura Polirom, 1998.
Gh. Procopiuc, Matematic¼a, Editura UTI, Iaşi, 1999.
M. Roşculeţ, Analiz¼a Matematic¼a, Editura Didactic¼a şi pedagogic¼
a, Bucureşti, 1973.
M. Nicolescu, Analiz¼a matematic¼a, Vol. I şi II, Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼a, Bucureşti,
1971.
R. Strugariu, Analiz¼a matematic¼a. Calcul diferenţial, Editura Performantica, Iaşi, 2013.

Cursuri în limba englez¼ a

W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Third Edition, McGraw-Hill Inc., 1976.
G. Strang, Calculus, Wellesley-Cambridge Press, 1991.

Culegeri
L. Aram¼ a, T. Morozan, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral, Ed.Tehnic¼ a, Bu-
cureşti, 1978
Gh. Bucur, E. Câmpu, S. G¼ ain¼
a, Culegere de probleme de calcul diferenţial şi integral, vol.II,
III, Ed.Tehnic¼ a, Bucureşti, 1978.
S. Chiriţ¼
a, Probleme de matematici superioare, Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼ a, Bucureşti,
1989.
I. Nistor, Probleme de analiz¼a matematic¼a, vol. I, II, Editura Cermi, 2003.

Pentru avansaţi
T.M. Apostol, Mathematical Analysis, Second Edition, Addison-Wesley Pub. Co., 1974.
V. Pop et al., Teme şi probleme pentru concursurile studenţeşti de matematic¼a, Vol. II, Editura
StudIS, 2013.

Web
http://math.etc.tuiasi.ro/rstrugariu/cursuri.html

1
3 Mulţimea numerelor reale
Toate noţiunile care vor … discutate în acest curs vor … dezvoltate pornind de la mulţimea numerelor
reale, notat¼
a cu R. Exist¼ a mai multe modele ale mulţimii numerelor reale: al lui Dedekind, bazat
pe noţiunea de t¼aietur¼
a, al lui Weierstrass, care foloseşte noţiunea de fracţie zecimal¼a, modelul lui
Cantor, care are la baz¼ a noţiunea de şir fundamental de numere raţionale. Astfel, R este un corp
total ordonat şi complet, unic determinat pân¼ a la un izomor…sm de corpuri total ordonate. Pre-
supunem cunoscute propriet¼ aţile operaţiilor de adunare şi înmulţire a numerelor reale, care asigur¼
a
structura de corp a lui R şi de asemenea cele ale relaţiei de ordine. Proprietatea de completitudine
a mulţimii numerelor reale o vom enunţa la momentul potrivit.
În continuare vom nota prin:

R+ –mulţimea numerelor pozitive;

R+ –mulţimea numerelor strict pozitive;

R –mulţimea numerelor negative;

R –mulţimea numerelor strict negative.

Cu aceste notaţii, putem scrie R = R+ [ R , unde R+ \ R = f0g.

Fie a şi b dou¼
a numere reale astfel încât a < b. De…nim urm¼
atoarele mulţimi:

(a; b) := fx 2 R j a < x < bg, numit interval deschis;

[a; b] := fx 2 R j a x bg, numit interval închis;

(a; b] := fx 2 R j a < x bg, numit interval deschis în a, închis în b;

[a; b) := fx 2 R j a x < bg, numit interval închis în a, deschis în b.

Spunem despre intervalele de…nite mai sus c¼

a sunt intervale m¼
arginite. De asemenea, de…nim
şi urm¼
atoarele tipuri de intervale nem¼arginite:

( 1; a) := fx 2 R j x < ag;

( 1; a] := fx 2 R j x ag ;

(a; +1) := fx 2 R j a < xg ;

[a; +1) := fx 2 R j a xg ;

( 1; +1) := R:

Se remarc¼ a faptul c¼a o mulţime de numere reale este interval dac¼

a odat¼
a cu dou¼
a elemente
distincte ale sale conţine şi orice num¼
ar real situat între acestea.

De…niţia 3.1 Fie A o mulţime de numere reale.

1. Dac¼a exist¼a 2 R aşa încât a pentru orice a 2 A; vom spune despre mulţimea A c¼a
este m¼arginit¼a superior, iar despre c¼a este un majorant pentru A. În caz contrar, spunem
despre mulţimea A c¼a este nem¼
arginit¼
a superior.

2
 2. Dac¼a exist¼a 2 R aşa încât a pentru orice a 2 A vom spune despre mulţimea A c¼a este
m¼
arginit¼ a inferior, iar despre c¼a este un minorant pentru A. În caz contrar, spunem despre
mulţimea A c¼a este nem¼arginit¼ a inferior.
3. Dac¼a pentru A exist¼a şi majoranţi şi minoranţi, spunem c¼a A este o mulţime m¼
arginit¼
a.

Exemplul 3.2 1. N este o mulţime m¼arginit¼a inferior de orice num¼ar negativ, dar este nem¼arginit¼a
superior.
2. Z este nem¼arginit¼a, atât inferior cât şi superior.
3. Pentru intervalul I = [a; b) observ¼am c¼a orice num¼ar real cel puţin egal cu b este un majorant
în vreme ce orice num¼ar cel mult egal cu a este un minorant, deci I este o mulţime m¼arginit¼a.
Observ¼am de asemenea c¼a putem da exemple de mulţimi pentru care un majorant (minorant) este
un element al mulţimii. Remarc¼am totuşi c¼a exist¼a şi mulţimi care nu conţin nici majoranţi, nici
minoranţi ca elemente ale mulţimii: intervalele deschise (a; b).
1
4. Pentru mulţimea A = j n 2 N ; num¼arul 1 este un majorant, iar 0 este un minorant.
n
De…niţia 3.3 Fie A R. Spunem despre un num¼ar real M c¼a este marginea superioar¼ a a
mulţimii A; sau supremum al mulţimii A; şi not¼am M = sup A; dac¼a sunt îndeplinite urm¼atoarele
condiţii:
(i) M este un majorant al mulţimii A :
a M; 8a 2 A;
(ii) M este mai mic decât orice alt majorant al mulţimii A :
(a M 0 ; 8a 2 A) ) M M 0:
Spunem despre un num¼ar real m c¼a este marginea inferioar¼ a a mulţimii A; sau in…mum al
mulţimii A; şi not¼am m = inf A; dac¼a sunt îndeplinite urm¼atoarele condiţii:
(i) m este un minorant al mulţimii A :
m a; 8a 2 A;
(ii) m este mai mare decât orice alt minorant al mulţimii A :
(m0 a; 8a 2 A) ) m0 m:
Urm¼ atoarele rezultate caracterizeaz¼
a marginea superioar¼
a, respectiv marginea inferioar¼
a a unei
mulţimi de numere reale.

Teorema 3.4 Fie A R, nevid¼a şi M 2 R. Atunci M = sup A dac¼a şi numai dac¼a:
(i) a M; 8a 2 A şi
(ii) pentru orice " > 0; exist¼a un element x" 2 A astfel încât M " < x" :
Demonstraţie. Fie M = sup A. Conform de…niţiei, este un majorant, deci prima condiţie este îndeplinit¼ a.
Fie acum " > 0. Deoarece M " < M , M " nu este un majorant pentru A. Deci, relaţia a M "
nu are loc pentru orice a 2 A şi, astfel, exist¼
a x" 2 A astfel încât M " < x" .
Reciproc, dac¼ a M 2 R îndeplineşte condiţiile din enunţ, observ¼am în primul rând c¼a este un majorant
al mulţimii A (condiţia (i)). Fie acum un alt majorant, M 0 ; al mulţimii A şi s¼
a presupunem c¼ a M 0 < M:
M M0 M +M 0
Not¼am cu " := 2 . Din (ii), rezult¼a c¼
a exist¼
a x" 2 A aşa încât M " < x" , adic¼ a 2 < x" . Dar
M +M 0
M< 2 şi atunci M < x" , ceea ce contrazice condiţia (i). Deci, presupunerea f¼
acut¼
a este fals¼
a şi atunci
M M 0 , ceea ce încheie demonstraţia.

3
Observaţia 3.5 Conform acestei teoreme, dac¼a M = sup A, pentru orice num¼ar natural nenul n
exist¼a xn 2 A astfel încât 0 < M xn < n1 .
În mod analog se poate demonstra urm¼
atorul rezultat, care caracterizeaz¼
a marginea inferioar¼
a
a unei mulţimi:

Teorema 3.6 Fie A R, nevid¼a şi 2 R. Atunci m = inf A dac¼a şi numai dac¼a:
(i) m a; 8a 2 A şi
(ii) pentru orice " > 0; exist¼a un element x" 2 A astfel încât x" < m + ":

Observaţia 3.7 Dac¼a a; b 2 R, a < b; atunci sup(a; b) = b, inf(a; b] = a etc.

p
Observaţia 3.8 Dac¼a A = q 2 Q j 0 q 2 2 atunci sup A = 2 2 = Q iar inf A = 0. Deşi Q
este un corp total ordonat, el nu este complet în sensul precizat de urm¼atoarea axiom¼a.
Axioma de completitudine (Cantor - Dedekind). Orice submulţime nevid¼ a a lui R care este
majorat¼
a admite cel puţin o margine superioar¼
a în R, adic¼
a exist¼
a sup A 2 R.

Propoziţia 3.9 Orice submulţime nevid¼a, minorat¼a a lui R admite margine inferioar¼a în R.

Teorema 3.10 (Proprietatea lui Arhimede) Dac¼a x şi y sunt numere reale strict pozitive,
atunci exist¼a n 2 N astfel încât nx > y.
Demonstraţie. Presupunem c¼ a are loc contrariul: pentru orice n 2 N, avem nx y. Atunci, mulţimea
A := fnx j n 2 Ng este majorat¼
a de y şi deci, conform axiomei de completitudine, are margine superior¼ a în
R. Fie = sup A 2 R. Pentru " := x > 0, exist¼ a un element de forma kx 2 A astfel încât " < kx sau,
echivalent, < kx + x = (k + 1)x: Dar (k + 1)x 2 A şi astfel relaţia < (k + 1)x contrazice faptul c¼ a este
marginea superioar¼
a a lui A. Presupunerea f¼ acut¼a este deci fals¼
a şi exist¼
a n 2 N cu nx > y.

Observaţia 3.11 1. Aplicând Proprietatea lui Arhimede pentru x := " > 0 oarecare şi y := 1,
1 1
obţinem c¼a exist¼a n 2 N astfel încât < ". De aici rezult¼a c¼a inf j n 2 N = 0.
n n
2. Aplicând Proprietatea lui Arhimede pentru x := 1 şi y := a > 0; obţinem c¼a exist¼a n 2 N
astfel încât a < n.

Teorema 3.12 (Densitatea lui Q în R) Între orice dou¼a numere reale distincte se a‡¼a cel puţin
un num¼ar raţional.
Demonstraţie. Fie x şi y numere reale cu x 6= y. Pentru a …xa lucrurile, s¼
a presupunem c¼
a x < y. Trebuie
s¼
a ar¼
at¼
am c¼a exist¼
a r 2 Q astfel încât x < r < y. Deoarece y x > 0, conform Propriet¼ aţii lui Arhimede
exist¼
a n 2 N astfel încât
1
< y x: (1)
n

Fie m := [x], partea întreag¼

a a lui x. Atunci m 1 nx < m sau, împ¼
arţind aceast¼
a relaţie prin n:
m 1 m
<x< : (2)
n n n

Combinând acum relaţiile (2) şi (1), obţinem:

m 1
x< x+ < y.
n n

4
 m
Num¼
arul raţional c¼
autat este r = .
n

Teorema 3.13 (Densitatea lui R n Q în R) Între orice dou¼a numere reale distincte se a‡¼a cel
puţin un num¼ar iraţional.
Demonstraţie. Fie x; y 2 R, x < y: Folosind densitatea lui Q în R, putem g¼ asi p 2 Q astfel
p
încât
x < p < y: Folsind Proprietatea lui Arhimede, g¼ a, pentru n 2 N su…cient de mare, x < p + n2 < y:
asim c¼
p
Cum p + n2 2 R n Q, rezult¼a concluzia.

4 Dreapta real¼
a încheiat¼
a
În secţiunea anterioar¼ a am observat c¼a exist¼
a submulţimi ale lui R minorate dar nemajorate (N)
sau invers, respectiv altele care nu sunt nici majorate, nici minorate (Z). Pentru a evita aceast¼ a
situaţie (dar şi din alte motive) se face convenţia de a ad¼
auga mulţimii R dou¼a elemente care nu
fac parte din R, notate cu +1 şi 1: Mulţimea R [ f 1; +1g o vom nota cu R şi o vom numi
dreapta real¼ a încheiat¼ a sau compacti…cat¼ a. Vom prelungi ordinea uzual¼a a lui R la R prin:

1 < x; x < +1; 1 < +1; 8x 2 R.

În acest fel, R devine o mulţime total ordonat¼ a.

De asemenea, prelungim şi operaţiile algebrice din R la R, f¼ ar¼
a a … îns¼
a de…nite peste tot:
x + 1 = 1 + x = 1; 8x 2 R n f 1g
x + ( 1) = 1 + x = 1; 8x 2 R n f+1g
1 x = x 1 = 1; pentru x > 0 şi x 2 R
1 x = x 1 = 1; pentru x < 0 şi x 2 R:
Urm¼ atoarele operaţii sunt nede…nite (se mai numesc şi nedetermin¼ ari, şi vor … reluate mai
târziu):
0 1
1 + ( 1); ( 1) + 1; 0 1; 1 0; ; ; 10 ; 00 ; 11 :
0 1
Dac¼ a A R este o mulţime nevid¼ a, majorat¼
a, atunci sup A 2 R, conform axiomei de completi-
tudine. Dac¼ a A nu este majorat¼ a, atunci vom pune, prin de…niţie, sup A := +1, iar daca A nu
este minorat¼ a, vom pune inf A := 1: În acest fel, orice submulţime nevid¼ a din R are margine
superioar¼ a şi margine inferioar¼
a în R.
Putem s¼ a extindem acum şi notaţiile pentru intervale de numere reale. Dac¼ a a şi b sunt dou¼
a
elemente din R, cu a < b de…nim:

(a; b) = x 2 R j a < x < b , numit interval deschis;

[a; b] = x 2 R j a x b , numit interval închis;

(a; b] = x 2 R j a < x b , numit interval deschis în a, închis în b;

[a; b) = x 2 R j a x < b , numit interval închis în a, deschis în b.

5
5 Spaţiul Rk
Consider¼
am k 2 N şi …e

Rk := |R R {z ::: R} = fx = (x1 ; x2 ; :::; xk ) j xi 2 R; i = 1; kg:

de k ori

Aceast¼
a mulţime se organizeaz¼
a ca spaţiu liniar real în raport cu operaţiile

\ + " : Rk Rk ! Rk ; x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; :::; xk + yk );

\ ":R Rk ! Rk ; a x = (ax1 ; ax2 ; :::; axk );

pentru orice x; y 2 Rk şi orice a 2 R, operaţii numite adunarea şi înmulţirea cu scalari. Dup¼ a
cum se va vedea la cursul de algebr¼ a liniar¼
a, acest lucru înseamn¼ a de fapt urm¼
atoarele:
I. (Rk ; +) este grup abelian, adic¼ a
1. (x + y) + z = x + (y + z); 8x; y; z 2 Rk ;
2. 9 := (0; 0; :::; 0) 2 Rk astfel încât x + = + x = x; 8x 2 Rk ;
3. 8x 2 Rk ; 9 x := ( x1 ; x2 ; :::; xk ) 2 Rk astfel încât x + ( x) =
( x) + x = ;
4. x + y = y + x; 8x; y 2 Rk :
II. Înmulţirea cu scalari satisface propriet¼ aţile
1. a (x + y) = a x + a y; 8a 2 R, 8x; y 2 Rk ;
2. (a + b) x = a x + b x; 8a; b 2 R, 8x 2 Rk ;
3. a (b x) = (ab) x; 8a; b 2 R, 8x 2 Rk ;
4. 1 x = x; 8x 2 Rk :
De cele mai multe ori, pentru simplitatea scrierii, vom nota 0 în locul elementului de mai sus,
contextul permiţându-ne s¼ a deducem c¼ a avem de-a face cu originea spaţiului Rk ; şi nu cu num¼
arul
real 0:
În cele ce urmeaz¼ a, vom preciza noţiuni şi propriet¼ aţi privitoare la Rk legate mai mult de
aspecte de ordin topologic, ce ne vor permite mai apoi studierea unor concepte cum ar … limita,
continuitatea, derivabilitatea, diferenţiabilitatea, acest lucru neputând … realizat doar prin analiza
propriet¼aţilor algebrice ale acestui spaţiu.

De…niţia 5.1 O aplicaţie k k : Rk ! R se numeşte norm¼

a pe Rk dac¼a îndeplineşte relaţiile:
(N1 ) kxk = 0 , x = ;
(N2 ) k xk = j j kxk ; 8 2 R; 8x 2 Rk ;
(N3 ) kx + yk kxk + kyk ; 8x; y 2 Rk :
Propriet¼
aţile (N1 ) (N3 ) se mai numesc axiomele normei. Având de…nit¼ a o norm¼a k k pe
Rk ;
vom spune c¼ k k
a (R ; k k) este spaţiu liniar normat. Pentru un element x 2 R ; vom numi kxk
norma sau lungimea vectorului x:

Propoziţia 5.2 Presupunem c¼a k k este o norm¼a pe Rk : Atunci:

(i) k xk = kxk ; 8x 2 Rk ;
(ii) kxk 0; 8x 2 Rk ;
(iii) jkxk kykj kx yk ; 8x; y 2 Rk :

6
Demonstraţie. Deoarece (i) este evident¼
a, s¼
a ar¼
at¼
am (ii). Pentru aceasta, s¼
a observ¼
am c¼
a, pentru orice
k
x2R ;

0 = k k = kx + ( x)k kxk + k xk = 2 kxk :

Pentru (iii), observ¼

am c¼
a
kxk = k(x y) + yk kx yk + kyk ) kxk kyk kx yk ;
kyk = k(y x) + xk ky xk + kxk = kx yk + kxk
) kyk kxk kx yk :

Prezent¼
am în continuare câteva exemple remarcabile de norme.

Exemplul 5.3 Pentru k = 1; funcţia modul j j : R ! R este o norm¼a, deoarece satisface

(N1 ) jxj = 0 , x = 0;
(N2 ) j xj = j j jxj ; 8 ; x 2 R;
(N3 ) jx + yj jxj + jyj ; 8x; y 2 R:
atoarele norme de…nite pe Rk vor … importante în cele ce urmeaz¼
Urm¼ a.

Exemplul 5.4 1. Aplicaţia k k2 : Rk ! R de…nit¼a prin

v
u k
uX
kxk2 := t x2i ; 8x = (x1 ; x2 ; :::; xk ) 2 Rk ; (3)
i=1

satisface (N1 ) (N3 ) şi se numeşte norma euclidian¼

a.
k
2. Aplicaţia k k1 : R ! R de…nit¼a prin
k
X
kxk1 := jxi j ; 8x = (x1 ; x2 ; :::; xk ) 2 Rk : (4)
i=1

satisface (N1 ) (N3 ) şi se numeşte norma Manhattan.

3. Aplicaţia k k1 : Rk ! R de…nit¼a prin
kxk1 := max jxi j ; 8x = (x1 ; x2 ; :::; xk ) 2 Rk : (5)
i=1;k

satisface (N1 ) (N3 ) şi se numeşte norma maximum.

S¼
a mai observ¼
am c¼
a toate cele trei norme de…nite anterior se reduc, în cazul k = 1; la funcţia
modul.

Exerciţiul 5.5 S¼a se calculeze normele k k2 ; k k1 ; k k1 pentru vectorii:

a) x = ( 1; 3) 2 R2 ;
b) y = (2; 1; 5) 2 R3 ;
c) z = 21 ; 31 ; 41 ; 61 2 R4 :
p p
Soluţie. a) kxk2 = 1 + 9 = 10; kxk1 = j 1j + j3j = 4; kxk1 = max fj 1j ; j3jg = 3:
p
b) kyk2 = q30; kyk1 = 8; kyk1 = 5:
p
1 1 1 1 65
c) kzk2 = 4 + 9 + 16 + 36 = 12 ; kzk1 = 54 ; kzk1 = 12 :

7
6 Elemente de topologie pe Rk (k 1) şi R
6.1 Vecin¼
at¼
aţile unui punct
Fie a 2 Rk ; r > 0 şi k k o norm¼
a pe Rk :

De…niţia 6.1 Se numeşte bil¼

a deschis¼
a de centru a şi raz¼
a r mulţimea

B(a; r) := fx 2 Rk j kx ak < rg:

Se numeşte bil¼
a închis¼
a de centru a şi raz¼
a r mulţimea

D(a; r) := fx 2 Rk j kx ak rg:

Se numeşte sfer¼
a de centru a şi raz¼
a r mulţimea

S(a; r) := fx 2 Rk j kx ak = rg:

Exemplul 6.2 În cazul lui R înzestrat cu metrica uzual¼a, obţinem B(a; r) = (a r; a+r); D(a; r) =
[a r; a + r]; S(a; r) = fa r; a + rg:

Exemplul 6.3 S¼a consider¼am cazul lui R2 : Pentru norma euclidian¼a k k2 ; bila deschis¼a, bila în-
chis¼a şi sfera de centru a = (a1 ; a2 ) 2 R2 şi raz¼a r > 0 vor …, respectiv

B2 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j (x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r2 g;

D2 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j (x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 r2 g;
S2 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j (x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 = r2 g:

În cazul normei k k1 ; mulţimile corespunz¼atoare sunt:

B1 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j jx1 a1 j + jx2 a2 j < rg;

D1 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j jx1 a1 j + jx2 a2 j rg;
2
S1 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R j jx1 a1 j + jx2 a2 j = rg:

În sfârşit, în cazul normei k k1 ; obţinem urm¼atoarele:

B1 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R2 j maxfjx1 a1 j ; jx2 a2 jg < rg;

2
D1 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R j maxfjx1 a1 j ; jx2 a2 jg rg;
2
S1 (a; r) = fx = (x1 ; x2 ) 2 R j maxfjx1 a1 j ; jx2 a2 jg = rg:

De…niţia 6.4 Mulţimea A din spaţiul Rk se numeşte m¼arginit¼a dac¼a exist¼a a 2 Rk şi r > 0 astfel
încât A D(a; r): În caz contrar, A se numeşte nem¼ arginit¼
a.

Observaţia 6.5 M¼arginirea unei mulţimi A Rk este echivalent¼a cu existenţa unui r > 0 astfel
încât
kxk r; 8x 2 A:

8
De…niţia 6.6 Se numeşte vecin¼ atate a punctului x 2 Rk orice mulţime care conţine o bil¼a de-
schis¼a centrat¼a în x: Vom nota cu V(x) mulţimea tuturor vecin¼at¼aţilor punctului x şi o vom numi
sistem de vecin¼ at¼
aţi pentru punctul x:

Exemplul 6.7 Pentru R, înzestrat cu metrica uzual¼a, avem c¼a atunci pentru orice x 2 R,

V 2 V(x) , exist¼a r > 0 astfel încât (x r; x + r) V:

În cazul lui R; s¼
a vedem cum arat¼
a vecin¼
at¼
aţile punctelor acestui spaţiu.

De…niţia 6.8 Fie x 2 R:

Dac¼a x 2 R, atunci V 2 V(x) , exist¼a r > 0 astfel încât (x r; x + r) V;
Dac¼a x = +1; atunci V 2 V(+1) , exist¼a a 2 R astfel încât (a; +1] V;
Dac¼a x = 1; atunci V 2 V( 1) , exist¼a b 2 R astfel încât [ 1; b) V:
Urm¼ atorul rezultat are drept consecinţ¼ a important¼ a faptul c¼
a permite demonstrarea unicit¼
aţii
limitei unei funcţii într-un punct (deci şi a limitei unui şir).

Teorema 6.9 (Proprietatea de separaţie Haussdor¤) Dac¼a x şi y sunt puncte distincte din
Rk ; atunci exist¼a Vx 2 V(x); Vy 2 V(y) astfel încât Vx \ Vy = ;:
Demonstraţie. Dac¼a x 6= y; atunci putem de…ni r := kx yk > 0: Consider¼ am Vx := B x; 3r 2 V(x);
r
Vy := B y; 3 2 V(y): S¼
a presupunem c¼a Vx \ Vy 6= ;; adic¼ a z 2 B x; 3 \ B y; 3r : Atunci
a exist¼ r

r r 2r
r = kx yk kx zk + kz yk < + = ;
3 3 3

contradicţie. În concluzie, presupunerea f¼

acut¼
a este fals¼
a, deci teorema este demonstrat¼
a.

6.2 Mulţimi deschise. Mulţimi închise

De…niţia 6.10 O submulţime D Rk se numeşte deschis¼
a dac¼a D = ; sau D este vecin¼atate
pentru orice punct al s¼au.

Exemplul 6.11 1. Orice bil¼a deschis¼a B(x; r) din Rk este mulţime deschis¼a. În particular, în
cazul k = 1, avem c¼a orice interval de forma (x "; x + ") este o mulţime deschis¼a.
2. În cazul lui R, pentru orice a; b 2 R, intervalele de forma (a; b); ( 1; a); (a; +1) sunt
mulţimi deschise.
3. Pentru a 2 Rk şi r > 0; mulţimea A := fx 2 Rk j kx ak > rg este o mulţime deschis¼a.
4. Mulţimea (0; 2] = fx 2 R j 0 < x 2g nu este deschis¼a deoarece nu este vecin¼atate pentru 2
(nicio bil¼a deschis¼a centrat¼a în 2 nu este inclus¼a în (0; 2]).

Teorema 6.12 (Propriet¼ aţi ale mulţimilor deschise) Au loc urm¼atoarele a…rmaţii:
(i) Orice reuniune (…nit¼a sau in…nit¼a) de mulţimi deschise este o mulţime deschis¼a;
(ii) Orice intersecţie …nit¼a de mulţimi deschise este o mulţime deschis¼a;
(iii) Rk este o mulţime deschis¼a.
Demonstraţie. Exerciţiu!

9
Observaţia 6.13 S¼a remarc¼am faptul c¼a, dac¼a am considera o intersecţie oarecare de mulţimi
deschise, aceasta nu este în mod necesar deschis¼a, dup¼a cum o arat¼a exemplul urm¼ator: …e, pentru
1 1 \
orice n 2 N ; mulţimea deschis¼a Dn := ; : Atunci Dn = f0g; mulţime care, în mod
n n
n2N
evident, nu este deschis¼a în R.

De…niţia 6.14 O submulţime D Rk se numeşte închis¼

a dac¼a mulţimea sa complementar¼a,
cD := Rk n D; este deschis¼a.

Exemplul 6.15 1. ;; Rk sunt mulţimi închise, deoarece c; = Rk ; cRk = ; sunt deschise.

2. Orice bil¼a închis¼a D(a; r) dintr-un spaţiu metric este mulţime închis¼a deoarece complemen-
tara sa, Rk n D(x; r) = fx 2 Rk j kx ak > rg; este deschis¼a.

Teorema 6.16 (Propriet¼ aţi ale mulţimilor închise) Au loc urm¼atoarele a…rmaţii:
(i) Orice reuniune …nit¼a de mulţimi închise este o mulţime închis¼a;
(ii) Orice intersecţie (…nit¼a sau in…nit¼a) de mulţimi închise este o mulţime închis¼a.
Demonstraţie. Se folosesc formulele lui de Morgan şi Teorema 6.12.

Exerciţiul 6.17 Precizaţi dac¼a mulţimile urm¼atoare sunt deschise sau închise în R4 :
a) A = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j jx1 j > 0; x2 < 1; x3 6= 2g ;
b) B = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x1 = 1; x3 6= 4g ;
c) C = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x1 = 1; 3 x2 1; x4 = 5g :
Soluţie. a) Fie:

A1 = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j jx1 j > 0g

A2 = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x2 < 1g
A3 = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x3 6= 2g :

Atunci A = A1 \ A2 \ A3 : Cum A1 , A2 şi A3 sunt evident mulţimi deschise şi o intersecţie …nit¼
a de mulţimi
deschise este deschis¼
a, rezult¼
a c¼
a A este deschis¼a.
b) Observ¼am c¼a B 62 V(1; 0; 0; 0); deci B nu este deschis¼
a. De asemenea,

cB = R4 n B = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x1 6= 1; x3 = 4g

nu este deschis¼
a, deci B nu este închis¼
a. În concluzie, B nu este nici deschis¼
a, nici închis¼
a.
c) Se observ¼
a c¼
a mulţimea

cC = R4 n C = f(x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) j x1 6= 1; x2 2 ( 1; 3) [ (1; 1); x4 6= 5g

se poate scrie ca intersecţie de mulţimi deschise, deci este deschis¼

a. În concluzie, C este închis¼a în R4 : O
demonstraţie simpl¼a a acestui lucru se va putea face dup¼ a ce vom da caracterizarea cu şiruri a mulţimilor
k
închise în R .

10
6.3 Interior, aderenţ¼
a, frontier¼
a, mulţime derivat¼
a, puncte izolate
De…niţia 6.18 Fie A Rk o mulţime nevid¼a. Un punct x 2 Rk se numeşte punct interior
mulţimii A dac¼a A 2 V(x). Totalitatea punctelor interioare mulţimii A se noteaz¼a cu A sau cu
int A şi se numeşte interiorul mulţimii A:

Exemplul 6.19 1. În cazul lui R, …e intervalele: (a; b); (a; b]; [a; b); [a; b]: Interiorul tuturor
mulţimilor este egal cu (a; b):
2. Fie k = 1 şi mulţimile A = Q, B = R n Q. Avem A = B = ;; deoarece pentru orice punct
x 2 R, niciuna din mulţimile
n A; B nu poate conţine o
intervale de forma (x r; x + r) cu r > 0:
2 2 x2 y2
3. Fie X = R şi A = (x; y) 2 R j 4 + 9 1 [ f(3; 0)g : Vom avea

x2 y 2
A= (x; y) 2 R2 j + <1 :
4 9

Teorema 6.20 Au loc urm¼atoarele:

(i) A A; 8A Rk ;
(ii) A = A , A este deschis¼a;
(iii) A1 A2 ) A1 A2 ;
z }| {
(iv) A1 \ A2 = A1 \ A2 ;
z }| {
(v) A1 [ A2 A1 [ A2 ;

(vi) A = A; deci A deschis¼a.

Demonstraţie. Exerciţiu!

De…niţia 6.21 Fie A Rk . Un punct x 2 Rk se numeşte punct aderent mulţimii A dac¼a pentru
orice V 2 V(x); avem V \ A 6= ;. Totalitatea punctelor aderente mulţimii A se noteaz¼a cu A sau
cu cl A şi se numeşte aderenţa, sau închiderea mulţimii A:

Exemplul 6.22 1. În cazul k = 1, aderenţa tuturor intervalelor (a; b); (a; b]; [a; b); [a; b] este
mulţimea [a; b]:
2. Pentru R şi mulţimile A = Q, B = R n Q, avem A = B = R; deoarece pentru orice punct
x 2 R şi orice V 2 V(x); avemnV \ A 6= ; şi V \ B 6= ;:o
2 2
3. Pentru X = R2 şi A = (x; y) 2 R2 j x4 + y9 1 [ f(3; 0)g ; obţinem A = A.

Urm¼
atoarea teorem¼
a face leg¼
atura între noţiunile de aderenţ¼
a şi interior.

Teorema 6.23 Fie A Rk : Atunci:

z}|{
cA = cA şi cA = cA :

Demonstraţie. Pentru prima relaţie, s¼a consider¼

am x 2 cA, sau x 62 A: Dar aceast¼ a relaţie este echivalent¼
a
cu faptul c¼
a, pentru orice V 2 V(x); V 6 A; ceea ce, la rândul s¼au, este echivalent cu faptul c¼ a, pentru orice
V 2 V(x); V \ cA 6= ;; adic¼a x 2 cA: A doua relaţie se arat¼
a analog.

11
Teorema 6.24 Fie (X; d) un spaţiu metric. Au loc urm¼atoarele:
(i) A A;
(ii) A = A , A este închis¼a;
(iii) A1 A2 ) A1 A2 ;
(iv) A1 \ A2 A1 \ A2 ;
(v) A1 [ A2 = A1 [ A2 ;
(vi) A = A; deci A este închis¼a.
Demonstraţie. Exerciţiu!

De…niţia 6.25 Fie A Rk . Numim frontier¼

a a mulţimii A, notat¼a Fr A; mulţimea A \ cA:

Exemplul 6.26 1. Pentru R şi A una din mulţimile (a; b); (a; b]; [a; b); [a; b]; avem Fr A = fa; bg:
2. Pentru R şi A = Q, B = R n Q, obţinem Fr A = A \ B = R. Analog; Fr B = R.
3. Fr R = ;. n o
2 2
4. Pentru X = R2 şi A = (x; y) 2 R2 j x4 + y9 1 [ f(3; 0)g ; obţinem

x2 y 2
Fr A = (x; y) 2 R2 j + = 1 [ f(3; 0)g :
4 9

Urm¼atorul rezultat face leg¼ atura între o mulţime, frontier¼ a, interiorul şi aderenţa sa şi permite
identi…carea cu uşurinţ¼
a a mulţimilor deschise şi închise: pentru o mulţime oarecare, dac¼ a se înl¼
atur¼
a
punctele frontierei sale obţinem interiorul, iar dac¼ a se adaug¼ a punctele forntierei se va obţine
închiderea mulţimii.

Teorema 6.27 Fie A Rk . Atunci:

(i) A = A n Fr A;
(ii) A = A [ Fr A:
Demonstraţie. (i) Avem

A n Fr A = A n A \ cA = A n A [ A n cA

= ; [ A \ c cA = A \ A = A:

(ii) S¼
a observ¼
am c¼
a A [ cA A [ cA = Rk ; adic¼
a A [ cA = Rk : Atunci

A [ Fr A = A [ A \ cA = A [ A \ A [ cA

= A \ X = A:

De…niţia 6.28 Fie A Rk . Un punct x 2 Rk se numeşte punct de acumulare al mulţimii A

dac¼a pentru orice V 2 V(x); avem (V n fxg) \ A 6= ;. Totalitatea punctelor de acumulare ale
mulţimii A se noteaz¼a cu A0 şi se numeşte mulţimea derivat¼
a asociat¼a mulţimii A:
Un punct x 2 A cu proprietatea c¼a x 62 A0 se numeşte punct izolat al mulţimii A:

12
Exemplul 6.29 1. Pentru R, mulţimea derivat¼a asociat¼a tuturor intervalelor (a; b); (a; b]; [a; b);
[a; b] este mulţimea [a; b]:
2. Pentru R şi mulţimile A = Q, B = R n Q, avem A0 = B 0 = R; deoarece pentru orice punct
x 2 R şi orice V 2 V(x); avemn(V n fxg) \ A 6= ; şi (V no fxg) \ B 6= ;:
2 2
3. Pentru X = R2 şi A = (x; y) 2 R2 j x4 + y9 1 [ f(3; 0)g ; obţinem

x2 y 2
A0 = (x; y) 2 R2 j + 1 :
4 9

Punctul (3; 0) este punct izolat pentru mulţimea A:

Ca în cazul aderenţei, se poate ar¼
ata uşor urm¼
atorul rezultat.

Teorema 6.30 Fie A Rk . Atunci

x 2 A0 , 8" > 0; (B(x; ") n fxg) \ A 6= ;:

Observaţia 6.31 Dac¼a x 2 A0 ; atunci în orice vecin¼atate a lui x se a‡¼a o in…nitate de puncte ale
mulţimii A: Într-adev¼ar, dac¼a ar exista o vecin¼atate care conţine o mulţime …nit¼a de puncte diferite
de x de tipul fx1 ; x2 ; :::; xp g; putem considera r0 := minfkx x1 k ; kx x2 k ; :::; kx xp kg > 0 astfel
încât (B(x; r0 ) n fxg) \ A = ;; contradicţie.
Folosind aceast¼a observaţie, deducem c¼a mulţimile …nite nu au puncte de acumulare.
Are loc urm¼
atorul rezultat.

Teorema 6.32 Au loc urm¼atoarele:

(i) A0 A;
(ii) A1 A2 ) A01 A02 ;
(iii) (A1 \ A2 )0 A01 \ A02 ;
(iv) (A1 [ A2 )0 = A01 [ A02 ;
(v) A = A [ A0 ;
(vi) A este închis¼a , A0 A:
Demonstraţie. (i), (ii) şi (iii) rezult¼
a imediat.
(iv) Cum A1 ; A2 A1 [ A2 ; rezult¼ a A01 ; A02 (A1 [ A2 )0 ; deci A01 [ A02 (A1 [ A2 )0 : Fie acum
a din (iii) c¼
0
x 2 (A1 [ A2 ) : Atunci, pentru orice V 2 V(x); (V n fxg) \ (A1 [ A2 ) 6= ;; de unde (V n fxg) \ A1 6= ; sau
a x 2 A01 sau x 2 A02 ; sau x 2 A01 [ A02 .
(V n fxg) \ A2 6= ;; adic¼
0
(v) Cum A; A A; avem A [ A0 A: Fie acum x 2 A n A: Atunci, conform de…niţiei, V \ A 6= ;:
Deoarece x 62 A; rezult¼a (V \ A) n fxg = 6 ;; adic¼ a (V n fxg) \ A 6= ;; sau x 2 A0 : De aici, A n A A0 ; ceea
a A = A n A [ A A0 [ A:
ce implic¼
(vi) Avem c¼ a A este închis¼a , A = A , A = A [ A0 , A0 A:

Exerciţiul 6.33 Precizaţi frontiera, interiorul, închiderea urm¼atoarelor mulţimi:

a) A = f(x; y; z) j jxj < 1; jyj < 1; z 2 Rg
b) B = (x; y; 1) j x2 + y 2 1

13
Soluţie. a) Obţinem

Fr A = f(x; y; z) j jxj = 1; jyj < 1; z 2 Rg

[ f(x; y; z) jxj < 1; jyj = 1; z 2 Rg
[ f(x; y; z) jxj = 1; jyj = 1; z 2 Rg ;
A = f(x; y; z) j jxj 1; jyj 1; z 2 Rg ;

A = A:

b) În acest caz, vom avea Fr B = B = B; B = ;:

14