Sunteți pe pagina 1din 22

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie


“Nicolae Testemițanu”
Facultatea Stomatologie
Catedra: Stomatologie terapeutică

REFERAT
Tema: Diagnosticul diferențial al afecțiunilor precanceroase
a mucoasei bucale

A efectuat

A controlat:G.Nicolau

Chișinău 2014
Introducere
În 1886, savantul român Victor Babeș a propus denumirea de leziune precanceroasa si stare
precanceroasa pentru acele leziuni cronice care au posibilitatea de a se transforma in cancer.

După O.M.S. leziunile precanceroase sau mai corect leziunile cu potențial de malignizare
reprezintă „ un țesut morfologic alterat care poate dezvolta un cancer cu o frecvență mai mare
decât un țesut cu aceeași structură aparent normal”. Ele reprezintă o stare anatomo- clinică
dinamică ce poate,dar nu este obligatoriu, să evolueze spre un cancer depinzând de factori
favorizanți sau declanșatori ce intervin în procesul patologic.

Durata de evoluţie a stărilor precursoare este variabilă de la un organ la altul, de la câţiva ani
la zeci de ani. Pentru aceste leziuni se folosesc denumiri diferite: stări precursoare, de graniţă,
precanceroase.

Este extrem de importantă recunoaşterea stărilor precanceroase şi a factorilor etiologici


asociaţi, precum şi îndepărtarea leziunilor şi a factorilor etiologici. Odată descoperită leziunea
precanceroasă ea trebuie tratată corespunzător fiind considera factor de risc major pentru
cancer.tă

Recunoaşterea şi tratamentul corect al stărilor premaligne:

- permite prevenirea apariţiei cancerelor clinice,

- costurile implicit sunt mult reduse decât în cazul cancerelor invazive,

- permite vindecarea pacienţilor.

Clasificarea OMS împarte stările precanceroase în 2 grupe: - condiţii precanceroase

- leziuni precanceroase.

Condiţii precursoare sau precanceroase: sunt stări biologice, histologice, clinice cu


mare tendinţă de a evolua spre un cancer, dar ai căror factori carcinogeni exogeni nu se
cunosc.
Leziuni precursoare sau precanceroase: apar ca urmare a unor factori de risc cunoscuţi
externi sau interni. Leziunile primare sunt difuze, multifocale şi implică alterarea materialului
genetic celular.

Din punct de vedere histologic leziunile precursoare sunt clasificate în diferite grade de gravitate:
hiperplazie→ metaplazie→ displazie → carcinom in situ.

 Hiperplazia se caracterizează prin formarea în exces a unui anumit tip de ţesut


histologic normal. Poate fi tipică sau atipică.
 Metaplazia reprezintă transformarea morfologică şi funcţională a unui ţesut
diferenţiat într-un alt ţesut diferenţiat.
 Displazia constă atât în anomalii celulare cât şi arhitecturale ce apar în ţesuturile
adulte.
Leziunile displazice pot rămâne mult timp în stadiul de reversibilitate, însă în acel timp se pot
maligniza cel mai frecvent. Sunt descrise 3 grade de displazie: uşoară, medie, severă (carcinom
in situ).
 Carcinomul in situ este considerat de o parte din autori o leziune precursoare, în timp ce
alţii îl consideră un cancer incipient care tratat corect are şanse de vindecare de 100%,
corespunde stadiului 0.

În dependență de gradul de probabilitate a malignizării deosebim procese precanceroase


obligative și facultative. Precancerul obligativ fără tratament numaidecât aduce în termeni
diferiți la dezvoltarea cancerului. În majoritatea cazurilor precancerul la bun început reprezintă
cancerul în situ.. Precancerul facultativ nu totdeauna trece în cancer. În Republica Moldova e
adoptată clasificarea precancerului, propusă de A. Mașkilleison în 1970 cu unele corectări în
1976 de către Comitetul de studiere a tumorilor capului și gâtului al Societății științifice
medicale unionale a oncologilor.

Clasificarea proceselor precanceroase ale mucoasei bucale

1. Cu frecvență înaltă de malignizare ( obligative) : - Baoala Bowen

2. Cu frecvență joasă de malignizare ( facultative) : - Leucoplazia verucoasă și erozivă

- Papilomatoza

- Formele eroziv-ulceroasă și
hiperkeratozică ale lupusului eritematos și lichenului roșu plan

- Stomatita postactinică

E știut că diagnosticul timpuriu al stărilor precanceroase a buzelor și mucoasei bucale


reprezintă momentul principal în profilaxia cancerului. Mai des sunt afectați bărbații. Stările
precanceroase sunt de regulă hiperkeratozice, cauza cărora pot fi traumele cronice, fumatul
excesiv,abuzul de alcool și predispunerea genetică la cancer.

Keratozele pot fi considerate ca stări precanceroase și sunt sistematizate în patru grupe :

1. Keratozele fără tendință către malignizare ( leucoplazia incipientă, moale, limba


geografică).

2. Precancerul facultativ cu posibilă malignizare în 6 % din cazuri ( leucoplazia plată,


forma hiperkeratozică și pemfigoidă a lichenului roșu plan ).

3. Precancerul facultativ cu tendință de malignizare în 15% din cazuri ( formele verucoasă


și ulceroasă a leucoplazieie și lichenul roșu plan ).

4. Precancerul obligat cu malignizare mai mare de 16% din cazuri ( formele eroziv-
ulceroase a leucoplaziei și a lichenului roșu plan, sindromul Bowen, keratoza atrofică).
Depistarea stărilor precanceroase se bazează pe datele clinice, dar mai mult pe tabloul
histopatologic, care precizează caracterul malignizării.

Modificările precanceroase reprezintă diferite grade în dinamica procesului tumoral ,


putând progresa dar și stagna. Danilevski N.F. și Urbanovici L.I. clasifică afecțiunile
precanceroase în 2 grupe :

1. Keratozele primare:

a) Keratozele indirecte ce afectează mucoasa bucală ( lupus eritematos, polikeratoza Turan,


psoriazisul).

b) Keratoza apărută sub acțiunea directă a factorului traumatic ( leucoplazia, cheilita


actinică, papilomul).

2. Keratozele secundare ( simptomatice ) :

a) Xerostomia

b) Avitaminozele A, B.

În cazul keratozelor, pe buze și mucoasa bucală , observăm sectoare keratinizate de diverse


forme și dimensiuni.

Leucoplazia
Leucoplazia este o leziune cronică a mucoasei buzelor și a cavității bucale, caracterizată
prin hiperkeratinizarea epiteliului și inflamația corionului mucoasei bucale. Poate fi atribuită
la grupul de afecțiuni facultativ precanceroase. Sediul de predilecție este marginea roșie a
buzelor( regiunea comisurii labiale ) și mucoasa bucală. Foarte rar leucoplazia se întâlnește la
copii.În majoritatea cazurilor apare la indivizii cu vârsta după 40 de ani și este legată de
răspândirea pe larg a unor obișnuințe vicioase, în primul rând a tabagismului și alcoolului
întrebuințat excesiv. În cavitatea bucală leucoplazia afectează doar mucoasele ce se supun
acțiunii mecanice.

Etiologie : Rolul principal al apariției leucoplaziei îl au iritanții locali. Keratinizarea


epiteliului apare ca o manifestare protectoare a mucoasei. Bolile generale și constituția
organismului alcătuiesc fondul de apariție a leucoplazie. Cea mai frecventă cauză a
leucoplaziei este fumatul tutunului și este semnificativ faptul că frecvența leucoplaziei este în
raport direct cu cantitatea tutunului fumat. Acțiunea termică și chimică( conținutul de rășini,
compuși amoniacali și de fenol ) a tutunului asupra mucoasei la fumătorii activi cât și cei
pasivi. Printre celelalte cauze exogene un rol aparte ii revine întrebuințării alimentelor
picante și foarte fierbinți,abuzului de alcooluri tari, obiceiului de a rumega tutun, sau de a
folosi pipa. Sau condițiilor climaterice nefavorabile( frigul,vântul, insolația).
Acțiunea îndelungată și slabă a factorilor iritativi duc la apariția leucoplaziei. În cavitatea
bucală mai des apar traume cauzate de marginile tranșante ale dinților și protezelor în urma
ocluziei patologice, lucrările protetice greșit confecționate. Leucoplazia poate apărea pe
mucoasa din regiunea mandibulară atunci când lipsește molarul III inferior, iar cel superior
contactează cu mucoasa; pe buza de jos – în ocluzia adâncă incisivii superiori permanenți
vin în contact cu ea. La unii pacienți obturațiile din amalgam, care vin în contact cu mucoasa
( cavitățile de colet) provoacă inflamația și keratinizarea ei. Curenții galvanici apăruți în
urma prezenței în cavitatea bucală a protezelor confecționate din diferite metale.

Leucoplazia poate apărea și ca boală profesională. Keratozele profesionale în cavitatea


bucală pot fi provocate de acțiunea coloranților anilinici și lacurilor, vaporilor și prafului de
gudron, produselor apărute în urma prelucrării uscate a cărbunelor, rășinilor de cărbune
mineral, fenolului, formaldehidei, vaporilor de benzină, unor compuși ai benzolului. Deosebit
de nefast este efectul noxelor profesionale la fumători.

Factorii endogeni crează un fond, o predispoziție a țesuturilor către reacția leucoplazică


locală. Un anumit rol revine geneticii, carenței vitaminei A, afecțiunilor tubului digestiv.

Tabloul clinic: Manifestările inițiale ale leucoplaziei nu întodeauna pot fi observate. De


obicei, leucoplazia debutează cu o tulburare în epiteliu, mucoasa rămânând intactă. Sediul de
predilecție al focarelor leucoplazice este marginea roșie a buzei inferioare fără afectarea
pielii, mucoasa comisurilor labiale, pe mucoasa obrajilor – linia angrenării dinților, limba și
palatul dur. Leucoplazia afectează de regulă mucoasa simetric. Leziunea elementară este
placa hiperkeratozică, omogenă.

În funcție de localizarea procesului, placa hiperkeratozică poate avea diferite forme :

 Pe buza inferioară – pată neregulată de culoare alb- gălbuie

 Pe mucoasa comisurilor labiale - triunghi cu vârful îndreptat retromolar

 Pe palatal dur – pată în formă de potcoavă de-a lungul apofizei alveolare

 Se mai localizează în jurul orificiilor glandelor salivare , ducturile sunt inflamate,


hiperemiate, dar deschise, această formă se numește Leucoplazia Tappeiner sau leucoplazia
fumătorilor.

I.O. Novik evidențiază următoarele forme de leucoplazie :

1. Plată (netedă)

2. Proeminentă

3. Verucoasă

4. Eroziv- ulceroasă.

N. Danilevski adaugă și forma prekeratozică, iar Pașkov – forma moale. Iar ca o formă
aparte se deosebește Leucoplazia Tappeiner.
Turobov evidențiază următoarele stadii ale leucoplaziei :

-macular

-hiperkeratotic

-eroziv- ulceros.

Leucoplazia plată ( incipientă) este caracteristică prezența maculei albe,opalescente, slab


pronunțate și delimitate. Pacientul nici nu observă, decurge asimptomatic. Poate fi depistată
la o examinare minuțioasă, de obicei realizată cu alt scop. Această formă se caracterizează
prin apariția rugozității, proeminării sectoarelor keratinizate, petele devin mai albe,mai
intensive cu nuanță sidefie.Din punct de vedere patohistologic, în leucoplazia plată mai des
apare parakeratoza sau o alternare a zonelor de para- și hiperkeratoză.

Relieful și turgorul mucoasei se reflectă asupra exteriorului sectorului afectat. În cazul când
procesul este localizat pe limbă și are o extindere largă e posibilă scăderea senzațiilor
gustative. Atunci când leucoplazia apare pe limba plicată, keratinizarea sectoarelor
proeminate este mai intensă, de aceea limba se aseamănă cu pavajul străzii. Leucoplazia plată
poate evolua ani și zeci de ani, ba chiar și toată viața,fără a provoca careva suferințe
pacientului și fără tendința vădită de a progresa.

Forma proeminentă și mai ales cea verucoasă se dezvoltă din cea plată. Aceasta este
favorizată de iritanții locali. Procesul de keratinizare se intensifică, stratul cornos se îngroașă,
se intensifică brusc stratificarea epiteliului. Sectorul afectat de leucoplazie proemină
deasupra mucoasei și după culoare diferă evident de țesuturile vecine. La palpare se relevă o
îngroșare superficială, ca o placardă proeminentă. Acuzele bolnavilor sunt aceleași ca și în
cazul leucoplaziei plate, în afară de aceasta ei pot afirma, că mucoasa afectată este rugoasă și
indurată. Leucoplazia verucoasă se mai întâlnește în formă de plăci albe delimitate de o
suprafață rugoasă( forma placară) sau sub formă de veruci albe dure ( formă verucoasă).

Leucoplazia eroziv-ulceroasă. Eroziunile și fisurile apar pe fondul leucoplaziei plate sau


verucoase fiind rezultate de traume. Mai frecvent,se supun erodării leucoplazia localizată în
regiunea comisurii bucale, pe buze, pe părțile laterale ale limbii. În această formă de
leucoplazie, pacientul acuză dureri pronunțate, mai ales în timpul alimentației, aceste dureri
sunt și mai pronunțate în cazul localizării procesului pe buze.

Din punct de vedere histologic leucoplazia se poate caracteriza drept un proces de


inflamație cronică hiperplazică. În toate formele de leucoplazie în stromă se determină un
proces de inflamație cronică difuză cu o infiltrație limfo- și histiocitară a straturilor
superioare.

Pe mucoasă se află macule albe bine pronunțate, pe alocuri cu noduli crispați ce


alternează cu eroziuni și ulcerații hiperemiate și foarte dureroase. Leucoplazia se poate asocia
cu lichenul roșu plan. În acest caz diagnosticul devine și mai dificil.
În cazul leucoplaziei tabagică Tappeiner ,se observă sectoare pe partea posterioară a
palatului dur de culoare alb-gri, opalescente,keratinizate, cu niște noduli rubescenți mici cu
un orificiu punctiform în centru. Acestea reprezintă orificiile dilatate ale glandelor salivare,
care nu sunt keratinizate.

Toate formele de leucoplazie tind mai mult sau mai puțin vădit spre malignizare
degenerând în cancer spinocelular. Malignizarea se produce mai des de la 1 la 5 ani pentru
forma plată la 4,2 % din paxcienți, pentru formele verucoase și erozivă – la 20%. Forma
eroziv-ulceroasă este cea mai redutabilă.

Semnele clinice ale malignizării: intensificarea hiperkeratozei în zone odinioară intacte,


extinderea sectorului afectat și indurația lui, fenomene de indurație în baza eroziunii, apariția
unor papilome pe eroziuni, sângerare la traumatizare. Stadiile precoce ale malignizării adesea
nu pot fi observate. Diagnosticul este precizat prin efectuarea de urgență a examenului
morfologic ( citologic și histologic).

Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni:

- Lichen roșu plan –cu el leucoplazia se deosebește în primul rând prin elementele
leziunilor : în leucoplazie – pete sau plăci, iar în lichenul roșu plan- papule mici,care se
contopesc într-un desen. Fenomenele inflamatorii în cazul leucoplaziei lipsesc sau sânt
minimale ; lichenul roșu plan,plus la forma tipică,este însoțit de o inflamație pronunțată.
Leucoplazia se localizează mai des în partea anterioară a mucoasei jugale, pe buza de jos și
palatul dur, lichenul roșu plan- pe obraji și suprafețele laterale ale limbii în treimea medie și
cea posterioară. Această deosebire e relativă. Înlesnește diagnosticul diferențial depistarea
leziunilor lichenoide pe piele- leucoplazia nu afectează pielea. În cazurile dificile se recurge
la metodele histologice de precizare.

- Lupus eritematos – absența atrofiei și a eritemului pronunțat cu contur tipic. Forma


izolată de lupus eritematos cu lezare a mucoasei bucale fără a fi afectată și pielea se
întâlnește foarte rar.

- Candidoza hiperplastică – depunerile hiperplastice cedează parțial la chiuretaj. O mare


importanță o au cercetările de laborator și eficacitatea tratamentului antimicotic.

- Sifilide papuloase - este prezentă inflamația abia perceptibilă. Papulele sifilitice sânt mai
laxe, după raclajul depunerilor apare o eroziune, secretul căreia conține o mulțime de treponeme
palide, de obicei papulele sânt înconjurate de un lizereu roșu. Reacția Wassermann și reacțiile de
sedimentare de obicei sânt pozitive.

- Boala Bowen – reprezintă cancerul intraepitelial,spre deosebire de leucoplazie,comportă


în jurul depunerilor o reacție inflamatorie prinsă în contur de culoare alb-surie, în unele cazuri
depunerile pot fi detașate și sub ele apare o suprafață catifelată de culoare roșie. Focarul de
regulă e solitar. Când există suspiciuni de cancer intraepitelial diagnosticul se precizează prin
cercetări histologice.

- Leucoplazia moale Pașkov – pe mucoasa bucală mici focare de culoare albă fără a avea
fenomene de inflamație.Aceste sectoare sunt mai laxe,moi,tumefiate,fără contururi clare,
straturile superficiale ale epiteliului pot fi detașate cu spatula.
Tratament

Volumul măsurilor curative este dictat de forma leziunii, de dimensiunile focarului,de viteza
evoluției procesului. Leucoplazia plată adesea regresează după înlăturarea iritantului,suspendarea
fumatului în multe cazuri duce la involuția și dispariția leucoplaziei peste 1-2 luni. La reluarea
fumatului leucoplazia apare din nou. Rolul medicului e de a explica pacientului primejdia
fumatului, iar în unele cazuri de a-l îndrepta la un tratament special.

Local se practică asanarea cavității bucale, excluderea metalelor heteronime, protezarea


rațională cu normalizarea ocluziei, în unele cazuri plombele din amalgam se înlocuiesc cu cele
din ciment,se șlefuiesc marginile ascuțite. Categoric este interzis de folosit substanțe cauterizante
și iritante, acestea putând contribui la malignizare.Se recomandă polivitamine, în deosebi
vitamina A ( 3,4% soluție de retinol acetat în ulei sau 5,5% soluție de retinol palmitat în ulei)
câte 10 pcături de 2-3 ori pe zi timp de 1,5-2 luni, cursul poate fi repetat, local se aplică aceleași
soluții uleioase de vitamina A de 3-4 ori pe zi. Aceste măsuri duc la dispariția completă sau
stabilizarea leucoplaziei. Efectul deplin poate fi observat peste 2-12 luni.

La început forma verucoasă este tratată la fel ca și cea plată. Dacă forma verucoasă nu are
tendința de a se transforma în plată, atunci se întreprind intervenții chirugicale. Termenele de
observatie asupra leziunii nu trebuie sa depășească o lună. Când avem un sector mic de lezare el
se excizează în întregime, până la limita țesutului sănătos, și în mod urgent se efctuează o
cercetare histologică a țesutului prelevat.În cazul când aceasta nu e posibil din cauza unei
extinderi mari a procesului și localizării, se recomandă criodestrucția sau electrocauterizarea
țesutului afectat, însă preliminar se face biopsie.

Eroziunile și ulcerațiile în focarele de leucoplazie necesită din partea medicului o atenție


deosebită( în toate cazurile pentru a exclude cancerul). Tratamentul, în plus la cel expus mai sus,
necesită folosirea locală a mijloacelor cu acțiune keratoplastică ( aplicarea soluțiilor uleioase de
vitamine A sau E),iar in cazul durerilor se utilizează anestezice locale. Dacă eroziunile nu se vor
epiteliza timp de 2 săptămâni, este strict necesar un examen histologic urgent. Dacă în cazul
leucoplaziei vor fi găsite Candida, tratamentul va fi eficace atunci când se va administra
concomitent și un tratament antimicotic.

Profilaxie. Abandonarea fumatului, consumului de alimente fierbinti și picante, înlăturarea


altor iritanți, asanarea cavității bucale, inclusiv protezarea, constitue baza a profilaxiei
leucoplaziei.

Leucoplazia moale Pașkov a mucoasei bucale

Afecțiune descrisă în 1963 pentru prima dată de Pașkov. Apare ca rezultat al mușcării
permanente a mucoasei buzelor și obrajilor. Mai frecvent poate fi observat la studenți,
elevi,persoane cu psihicul labil.
E. Borovski și coautorii evidențiază o stare asemănătoare, pe care o numesc „mușcarea
obișnuită a mucoasei “, incluzând-o în grupul stomatitelor traumatice. Unii autori afirmă că
patologia poartă un caracter ereditar.

Tabloul clinic. Mucoasa devine edemațiată, îngroșată și capătă o culoare albicioasă. Apar
sectoare de descuamare din contul multiplelor rupturi de mucoasă ( epiteliu). Acest epiteliu
modificat se înlătură comparativ ușor, descoperind sectoare de mucoasă subțiată, uneori erodată.
Procesul poate fi localizat sau difuz. Mai frecvent se afectează buzele- partea orală, obrajii mai
rar limba.

Diagnosticul diferențial se face cu următoarele afecțiuni:

 Leucoplazia

 Lichenul roșu plan

 Candidoza cronică

 Stomatita medicamentoasă

 Nevul alb

Tratamentul ( foarte important este renunțarea la viciu de a mușca mucoasa),

 Asanarea cavității bucale

 Substanțe antiseptice

 Substanțe keratoplastice ( aevit, uleiuri de măceeș, cătină-albă, cedru,caratolin)

 Sedative, calmante

 Vitamine.

Lichenul roșu plan


Este o maladie cutaneo-mucoasă inflamatorie a pielii și mucoaselor, pentru care e caracteristică
erupția de papule mărunte , cornificate. Această boală se întâlnește mai cu seamă la femei de
peste 30 de ani. Evoluează treptat,mai rar acut. La 40 % din bolnavi se afectează simultan pielea
și mucoasa cavității bucale. Lichenul roșu plan este una din cele mai răspândite boli ale
mucoasei cavității bucale, dar e posibilă localizarea lui și pe alte mucoase; pe genitale,anus,
conjunctive,esofag,stomac,uretră. Uneori sunt atacate unghiile.

Etiologia nu e cunoscută. Teoriile existente sunt infecțioasă, virală,neurogenă, autoimună,


toxico-alergică.
Un rol important în etiologia acestei boli îl au afecțiunile somatice cronice și factorii
traumatici cronici (dinți cariați, obturații din amalgame, proteze dentare metalice necalitative,
fenomene electro-galvanice). La majoritatea bolnavilor e micșorată reactivitatea generală
nespecifică,e sporită permeabilitatea vaselor.

Tabloul clinic : Elementul morfologic de bază este papula cornificată de formă rotundă sau
poligonală de mărimea 0,2- 5 mm. Pe piele erupțiile lichenului roșu plan se localizează mai des
pe suprafețele interne ale antebrațelor, în regiunea articulațiilor,gambelor, osului sacru, pe
genitale. Papulele pe piele au o culoare roz- violetă și un luciu ceros caracteristic, fenomenele
inflamatorii sunt slab exprimate. Erupțiile lichenului roșu plan pe piele, de regulă, sunt însoțite
de prurit sau evoluează asimptomatic.

Pe mucoasa cavității bucale papulele lichenului roșu plan din cauza macerației permanente au
o culoare alb-roză sau alb- cenușie, evidențiindu-se pe fondul normal sau hiperemiat al
mucoasei. O particularitate caracteristică a lichenului roșu plan este tendința papulelor spre
contopire în formă de desen sinuos, dantelar,arborescent, inelar sau striat. Papulele proemină
ușor pe nivelul mucoasei, conferindu-i rugozitate. Pe limbă zona lichenului roșu plan amintește
leucoplazie, papilele în focarele patologice sânt nivelate. La fumători papulele sânt mai
pronunțate, mai masive, pe ele deseori se suprapun macule de leucoplazie. Lichenul roșu plan se
localizează în cavitatea bucală cu predilecție pe suprafața jugală în locurile contactului ei cu
molarii și pe plicele de trecere, pe suprafețele laterale ale limbii cu trecere pe dorsul și partea ei
inferioară în regiunea molarilor. Buzele, gingiile,palatul dur și moale, planșeul bucal sânt rar
afectate. Lichenul roșu plan pe marginea roșie și mucoasa buzelor deseori aduce la apariția
cheilitei glandulare secundare.

Se deosebesc 5 forme clinice de lichen roșu plan pe mucoasa cavității bucale și marginea
roșie a buzelor, descrise de Pașkov în 1963 : tipică,exsudativ – hiperemică, eroziv-ulceroasă,
forma buloasă și hiperkeratozică.

 Forma tipică a lichenului roșu plan este cea mai frecvent identificată ( în 63% din cazuri de
lichen roșu plan). Papulele se localizează pe mucoasa aparent intactă. Bolnavii acuză, senzații de
uscăciune în cavitatea bucală , rugozitate „ gura pungă” .Pe mucoasa bucală se observă puncte
albe – papule și keratinizare.Elementele confluează, alcătuind diferite desene – ramuri, inele,
semiinele, linii ondulate e.t.c. Mucoasa în jurul elementelor enu este modificată , având un aspect
normal.

Histologic se determină hiper- și parakeratoză, acantoză, infiltrat limfo-plasmocitar , din contul


cărora se formează papulele.

 Forma exsudativ-hiperemiată a lichenului roșu plan se întâlnește în 14-20 % din cazuri.


Pacienții acuză dureri,senzații neplăcute, mai des în timpul contactului cu produse alimentare
picante , uneori pot apărea hemoragii neînsemnate.

Este afectată în principal mucoasa din regiunea retro-molare,jugale, a suprafețelor laterale ale
limbii, rar a buzelor. Mucoasa din jurul focarului puternic hiperemiată , pe fundalul căreia se
observă eroziuni de formă neregulată. La această formă a lichenului plan se poate asocia frecvent
infecția secundară,dându-i un aspect mai agresiv, subacut.
La inspecția cavității bucale se determină sectoare de mucoasă cu keratinizare și depitelizare.

Citologic se determină keratoză, parakeratoză, apariția celulelor tinere din țesut conjunctiv cu
multe leucocite.

Morfopatologic : defecte epiteliale in straturile subiacente se determină infiltrat limfo-


plasmocitar, hiperkeratoză, granuloză.

 Forma eroziv- ulceroasă a lichenului roșu plan se depistează în 4, 5 % din cazuri, și este
forma cea mai gravă din toate formele.

Acuze : dureri pronunțate la orice mișcare, miros fetid din cavitatea bucală.

Se caracterizează prin existența de eroziuni, rar ulcere de formă neregulată în centrul focarelor
patologice. Eroziunile sunt acoperite cu depunderi fibrinoase sau rămân denudate. Procesul
inflamator e foarte expresiv, eroziunile și ulcerele se infectează secundar cu flora cavității bucale,
sânt foarte dureroase, ușor sângerează. În jurul lor se păstrează desenul tipic al lichenului roșu
plan. În apariția eroziunilor și ulcerelor un rol mare îl joacă trauma. Astfel de eroziuni și traume
există timp îndelungat, luni și ani de-a rândul, deseori dau recidive, mai ale din cauza
tratamentului insuficient. În cadrul acestei forme uneori poate să apară simptomul decolării
subepiteliale perifocale. Existența îndelungată a eroziunilor și ulcerelor poate să aducă la atrofia
și cicatrizarea superficială a mucoasei.

 Forma buloasă ( pemfigoidă) a lichenului roșu plan se identifică cca 3-8 % din cazuri. Mai
des sunt afectate femeile cuprinse între 30 – 60 ani. În 50 % din cazuri procesul se situează
numai pe membrana bazală, afectând în special zona retromolară și părțile laterale ale limbii. În
această formă, alături de sectoarele papuloase și hiperkeratotice cu plasa Uichem, se formează
vezicule de diferite mărimi ce persistă 2-3 zile și apoi se sparg, lăsând eroziuni care se
epitelizează repede.

Acuze: slăbiciuni, insomnie ,hipertranspirație, dureri in cavitatea bucală, în special în timpul


alimentării. Bolnavii nu se pot alimenta, iar pe limbă apar straturi groase de depuneri. La început
eroziunile sânt curate,mai târziu se asociază infecția secundară și eroziunile se acoperă cu
depuneri de culoare gri- brună. Această formă se poate asocia cu stomatita micotică, cu toate
simptomele ei clinice. Este necesar diferențierea de pemfigus.

Citologic- nu se depistează celule acantolitice.

Morfopatologic – se observă cavități subepiteliale ( vezicule ) înconjurate de infiltrat cu celule


rotunde ce formează papule,hiper-, parakeratoză și acantoză.

 Forma hiperkeratozică a lichenului roșu plan se constată în 8-9% din cazuri. Pentru această
formă este caracteristică apariția veziculelor ( 1-3 la număr ) pe fundalul câtorva papule
keratinizate , în special pe suprafețele membranei bazale,permanent traumate. Veruca are
suprafața neregulată, iar în jurul acesteia se păstrează desenul caracteristic pentru lichenul roșu
plan. Aceste papule dau o luminescență violetă.

Citologic se observă o proliferare a celulelor keratozice și a celule epiteliale tinere.


Morfopatologic se determină îngroșarea epiteliului,hiperkeratoză și acantoză. Lamina proprie a
membranei bazale este deformată. În țesutul conjunctiv se determină infiltrație limfo-
plasmocitară În afară de aceste sectoare , se mai pot observa sectoare caracteristice pentru forma
tipică.

O astfel de împărțire a lichenului roșu plan în forme este convențională, sau o formă poate trece
în alta. Evoluția deosebită a acestor forme depinde nu numai de factorii generali, ci și de cei
locali. Marginile ascuțite ale dinților și protezelor, obturațiile din amalgam, metalele diferite,
anomaliile dento-maxilare și deformațiile, alte boli ale cavității bucale( parodontita,caria și
complicațiile ei, tonsilita) agravează evoluția lichenului roșu plan, contribue la trecerea lui din
forma tipică în forme mai grave. Aceasta se confirmă prin faptul că numai asanarea minuțioasă a
cavității bucale, inclusiv protezarea, în cele mai multe cazuri aduce la epitelizarea eroziunilor și a
ulcerelor,atenuarea inflamației și trecerea procesului în formă tipică.

Histologie. În epiteliu, de regulă, se produce acantoza, hiperkeratoza și parakeratoza ; granularea


se observă în jumătate din cazuri. În stromă se determină edem, nemijlocit sub epiteliu – infiltrat
inflamator difuz ( mai cu seamă din limfocite și plasmocite ), celulele căruia pătrund prin
membrana bazală în epiteliu ( exocitoză), în urma căruia granița între stratul bazal și țesutul
conjunctiv e estompată. În cadrul formei hiperkeratozice se constată hiperkeratoza expresivă. În
cadrul formei eroziv- ulceroase în locul defectului se determină tabloul unui proces inflamatoriu
cronic nespecific. În cadrul formei buloase bulele se localizează subepitelial, sub ele este un
infiltrat masiv cu celule rotunde. La ultimele două forme, tabloul patohistologic caracteristic
pentru lichenul roșu plan se determină în sectoarele, ce se mărginesc cu eroziunile sau bulele.

De reținut, că într-o serie de cazuri lichenul roșu plan în cavitatea bucală se complică cu
candidoză. Examinarea microscopică a raclajelor din focarele patologice contribue la
diagnosticarea mai precisă și la tratamentul corect.

Diagnosticul diferențial se efctuează cu leucoplazia, lupusul eritematos, sifilidul papulos,


candidoza, erupțiile alergice, cu procesul inflamatoriu în sectorul traumei cronice, cu boala
Bowen. Bolnavului i se vor indica sa facă analiza generală a sângelui, analiza biochimică a
sângelui și urinei.

Pentru diagnosticul diferențial cu leucoplazia revezi mai sus, subtema Leucoplazia.

 Lupusul eritematos, în cazul acestuia pe mucoasa cavității bucale și marginea roșie a


buzelor rar se întâlnește izolat. La majoritatea bolnavilor sânt exprimate manifestările cutanate
tipice. În cadrul lupusului eritematos cronic punctele și striațiile radiale de culoare albă nu
formează dantelă. În razele Wood focarele hiperkeratozei în cadrul lichenului roșu plan dau o
luminescență alb- gălbuie, iar lupusul eritematos cronic – albă imaculată.

 Sifilidul papulos se deosebește prin papule de mărimi mari de formă ovală și rotundă.
Învelișul papulelor se detașează ușor în timpul raclării, descoperind o eroziune, ce nu există în
caul lichenului roșu plan. Precizarea diagnosticului se face prin examen clinic general, prin
studierea bacterioscopică a eliminărilor din eroziuni la treponema palidă și prin serodiagnostic.
 În cazul Candidozei nu este un desen pronunțat, caracteristic pentru papulele lichenului roșu
plan, la raclare depunerile de pe focarele candidozei de obicei se înlătură parțial sau complet, iar
papulele lichenului roșu plan nu cedează la raclare. Diagnosticul se precizează prin examen
microscopic. Se va ține cont de posibilitatea complicării lichenului roșu plan cu candidoza.

 Erupțiile alergice se diagnostichează pe baza anamnezei, probelor alergice, dispariției rapide


după înlăturarea acțiunii alergenului.

E necesar de exclus eventualele manifestări clinice asemănătoare întrucîtva cu lichenul roșu


plan produse de acțiunea obturațiilor din amalgam, de traumele mecanice cronice. Focarul
patologic în acest caz nu iese din limitele acțiunii excitantului și repede dispare după înlăturarea
cauzei.

Diagnosticul diferențial al:

-formelor keratozice se defirențiază de leucoplazia și stomatitele micotice

-formele erozive se diferențiază de candidomicoza acută și lupusul eritematos

-formele ulceroase se diferențiază de pemfigus, pemfigoid, stomatitele virale, manifestările


bucale ale sifilisului

-formele veziculoase se diferențiază de cancer și leucoplazii.

Prognosticul poate fi favorabil, dar în multe cazuri se poate maligniza,indiferent de formă.

Tratamentul

Tratamentul lichenului roșu pan trebuie să fie în toate cazurile complex, iar medicul trebuie să
țină cont de faptul că tratamentul lichenului roșu plan necesită multă răbdare și insistență atât din
partea medicului cât și a pacientului.

Direcțiile generale în tratamentul lichenului roșu plan : anihilarea keratozei , inflamației și


normalizarea proceselor de keratinizare. Tratamentul se face atât local cât și general.

Local – asanarea cavității bucale :

- înlăturarea tuturor factorilor traumatici

- renunțarea la protezele dentare metalice necorespunzătoare

- protezarea rațională

- combaterea surselor de fenomene electrogalvanice din cavitatea bucală

- lupta cu viciile pacientului ( mușcarea mucoaselor, excluderea fumatului și


alcoolului)
Volumul tratamentului local și general depinde de forma, gravitatea afecțiunii, starea generală
a pacientului, de conștientizarea necesității efectuării tratamentului și de cooperare cu pacientul.
De exemplu, forma tipică nu cere mari intervenții locale și generale – local se pot administra
preparate keratolitice, vitamina A și derivatele acesteia – caratolină și uleiul de cătină albă.
Vitamina A ( soluție de 3, 44% retinol în ulei sau soluție de 5,5 % retinol palmitat în ulei) se
prescrie câte 10 picături de 3 ori pe zi în timpul mesei în cicluri de 1-2 luni.

Pentru formele mai avansate, cu eroziuni,local se pot utiliza următoarele preparate : fermenți-
Tripsină, Iruxol, în combinație cu antibiotice. Pentru stimularea epitelizării : unguente cu
hormoni corticosteroizi și preparate ce conțin fermenți.

Pentru forma ulceroasă – preparate antiinflamatoare ( Prednisolon, Triamcinolon) sub formă


de aplicații sau injecții în jurul elementelor. La catedra de dermatovenerologie a institutului
stomatologic din Moscova a fost elaborată o metodă combinată eficientă de tratare a formelor
buloase și eroziv –ulceroasă : Prednisolon câte 20-25 mg în 24 h ( triamcinolon câte 16-20 mg ;
dexametazon câte 3-3,5 mg) și chingamină ( delagil, clorochină) câte 0,25 g de 1-2 ori pe zi, curs
de 4 – 6 săptămâni. Doza de Prednisolon fiecare 7- 10 zile se micșorează cu 5 mg. Totodată se
administrează peroral sau intramuscular acid nicotinic sau complamină, timp de 6 săptămâni.
Acest tratament duce la micșorarea inflamației, epitelizarea defectelor țesuturilor, uneori la
dispariția completă a papulelor . Un efect întrucâtva mai slab se obține când se aplică doar unul
din preparatele enumerate. În cadrul focarelor limitate ale formei eroziv- ulceroase a lichenului
roșu plan cu succes se folosesc injectările de suspensie de hidrocortizon ( sau soluție de
prednisolon) și soluție de chingamină. Tratamentul cu preparate corticosteroide se va efectua,
ținându-se cont acțiunea lor nocivă, sub controlul tabloului sangvin și tensiunii arteriale În
același timp se prescriu polivitamine, preparate de potasiu, se recomandă o dietă cu conținut
redus de sare.

Local – unguent Solkoseril , Baumecin, Ectericid, Spedian, Caratolin, Vulimuzan, Propoceum,


Kamillosan etc., igiena cavității bucale.

Mulți pacienți cu lichen roșu plan suferă de cancerofobie pronunțată. Pentru combaterea
aceasteia, la necesitate, se administrează sedative, tranchilizante, bromuri,psihotropice.

Tratamentul general al pacienților cu lichen roșu plan se efectuează de către medicii specialiști,
ca dermatovenerologul în concordanță cu medicul internist,endocrinologul, neuropatologul.

Selectarea metodelor și preparatelor cu acțiune generală depinde de :

- prezența la bolnav a afecțiunilor somatice concomitente

- gravitatea lichenului roșu plan

- indicațiile și contraindicațiile pentru administrarea preparatelor

- reacțiile individuale ale pacientului.


În cazul formelor eroziv –ulceroase ,se administrează :

 Delarghil ,cu acțiune imunosupresoare

 Hormoni corticosteroizi și preparatele potasiului, Vitamina C și vitaminele din grupul B.

 Presocil ( conține delarghil, prednisolon și acid acetilsalecilic)

 Complex de vitamine și microelemente

 Metisazon

 Preparate antihistaminice ( Suprastin, Zirtek, Fencarol, Clemastin )

 Vitamina E

 Honsurid. Imunodepresanți.

Metode fizio-terapeutice : - crioterapie ( criodestrucție)

- reflexoterapie

- electroforeză cu acid nicotinic

- laser

- ultrasunet.

Eroziunile ( ulcerele) limitate și focarele hiperkeratozice rebele la tratament vor fi excizate cu


cercetare histologică de urgență ( dat fiind pericolul degenerării lor în cancer ).

Tratamentul lichenului roșu plan este dificil și nu întodeauna complet. În majoritatea


cazurilor sânt posibile recidive,curele de tratament se ordonează repetat. Bolnavii de lichen roșu
plan se iau la evidență de dispensar.

Lupus eritematos
Lupusul eritematos este o afecțiune cronică inflamatorie, autoimună, ce afectează pielea, mai
rar mucoasa bucală, dar poate afecta numai mucoasa bucală. Mai des sunt afectate femeile cu
vârsta între 20 și 50 de ani. Boala mai des are un caracter cronic și o evoluție benignă, dar poate
avea și o evoluție mai gravă, acută.

Etiologia lupusului eritematos nu este complet cunoscută. Există multe teorii. Conform datelor
contemporane, lupusul eritematos este inclus în grupul colagenozelor sistemice cu mecanism
autoimun. Fail-Kuyper a determinat prezența mecanismelor imune cu ajutorul “ celulelor” și în
baza depunerii IgG, care în present sunt considerate ca „ markerii” ai lupusului eritematos.
Mulți autori consideră lupusul eritematos o boală polietiologică, unde un rol important îl joacă
septicemia cronică.

Factorii declanșatori pot fi : bacteriile, virusurile, substanțele medicamentoase, radiațiile


ultraviolete și ionizante.

Tabloul clinic. Lupusul eritematos cronic apare brusc. De obicei este atacată pielea feței ( mai
des pe frunte, nas și obraji în formă de fluture), urechi,partea piloasă a capului, marginea roșie a
buzelor ( mai cu seamă cea inferioară) . Procesul se poate localiza izolat pe marginea roșie a
buzelor. Mucoasa cavității bucale este atacată foarte rar.

Simptomele clinice principale ale lupusului eritematos cronic sunt eritemul stabil cu infiltrat,
apoi curând se declanșează hiperkeratoza foliculară în centrul cărora apar scuame, atrofie,
cicatrice. E posibilă apariția infiltrației focarului, telangiectaziei și pigmentației.

Toate formele lupusului eritematos cronic pe marginea roșie a buzelor și mucoasa cavității
bucale sânt însoțite de arsură și de durere, mai ales în timpul alimentației.

Antonova deosebește 4 forme ale lupusului eritematos :

 tipică

 fără manifestări
clinice pronunțate ( atrofie, hiperkeratoză)

 eroziv-ulceroasă

 profundă

După evoluție, deosebim forma acută și cea cronică, ultima prezentând mai multe forme:
discoidă, simetrică și profundă.

Forma tipică a lupusului eritematos se depistează mai des și se caracterizează prin apariția
focarelor ovale de hiperemie și infiltrație, care sunt acoperite cu depuneri, scuame bine fixate, la
înlăturarea forțată a cărora apare hemoragia. În cazul când această formă afectează mucoasa
buzei, mai târziu ea trece în forma eroziv-ulceroasă.

Forma fără manifestări clinice a lupuslui eritematos se caracterizeazî prin prezența


sectoarelor atrofice cu hiperkeratoză nepronunțată și neuniformă, hiperemie, infiltrație, scuame și
cruste ce se înlătură ușor. Buza capătă un aspect pistruiat. Simptomele tipice lipsesc.

Forma eroziv-ulceroasă a lupusului eritematos se caracterizează prin apariția pe buze a


sectoarelor cu o hiperemie intensă, edemațiate, pe care se observă eroziuni și ulcerații, ragade
acoperite cu cruste hemoragice sau purulente. După epitelizarea ulcerațiilor și a eroziunilor
rămân cicatrice atrofice.

Forma profundă a lupusului eritematos se prezintă prin edem pronunțat, cu hiperkeratoză,


noduli ce alternează cu ulcerații și eroziuni. După cicatrizarea ulcerațiilor, apar cicatrice
arborescente, sidefii, strălucitoare. În caz de afectare a gingiei, aceasta capătă aspectul unei benzi
roșii-intense, ușor atrofiată și delimitată de un lizereu alb.

Mucoasa altor sectoare poate fi hiperemiată, edemațiată. Eroziunile și ulcerațiile sunt de


culoare gri-murdară. Pot fi afecate și ducturile glandelor salivare, provocând astfel xerostomie.

Lupusul eritematos al marginii roșii a buzelor se transformă în cancer după o existență


îndelungată aproximativ în 6 % din cazuri.

La examenul patohistologic în epiteliu se determină parakeratoză și hiperkeratoză, acantoză


alternantă cu atrofie, pe alocuri colorarea palidă a stratului Malphigi, neclaritatea membranei
bazale din cauza pătrunderii celulelor infiltratului din stromă în epiteliu. În stromă se determină
un infiltrat masiv plasmolimfoid, dilatarea bruscă a vaselor cu formarea de „ lacuri limfatice “
între epiteliu și țesutul conjunctiv, distrugerea fibrelor elastice și colagene. În forma eroziv-
ulceroasă edemul și inflamația sânt mai pronunțate, pe alocuri se văd defectele epiteliului.

Diagnosticul diferențial se face cu lichenul roșu plan, leucoplazia, pe marginea roșie a buzelor –
de cheilita actinică și cheilita abrazivă precanceroasă Manganotti, pemfigusul, sifilisul. Dacă în
același timp apare lupusul eritematos pe piele, diagnosticarea nu prezintă dificultăți. Leziunile
izolate ale buzelor și mucoasei bucale uneori sânt dificile pentru diagnostic. De aceea în afara
examenului clinic, se va recurge la metode de cercetyare suplimentare – histologică, diagnostic
luminescent. În razele Wood sectoarele de hiperkeratoză pe marginea roșie a buzelor în lupusul
eritematos dau o iluminare azurie sau alb imaculată, de pe mucoasă – albă, sau alb opalescentă în
formă de puncte și striații.

Lupusul eritematos cronic e o boală ce durează o perioadă îndelungată ( ani, zeci de ani), se
supune greu tratamentului.

Tratament.Bolnavul de lupus eritematos se examinează multilateral pentru determinarea bolilor


de sistem, descoperirea și lichidarea focarelor de infecție determinarea reacției la razele solare.
Apoi se efectuează asanarea întregului organism, îl efectuează dermatologul, reumatologul și
terapeutul, și dietoterapie cu micșorarea cantității de proteine ingerate. Local medicul
stomatolog, efectuează asanarea cavității bucale, înlăturarea excitanților, protecția focarelor
patologice de razele solare, schimbări bruște de temperatură, vânt, traume , se recomandă creme
fotoprotectoare, unguente cu corticosteroizi.

Cele mai bune rezultate s-au obținut după un tratament complex cu preparate antimalarice și
corticosteroide. Chingamina ( delaghil și rezocină) se administrează peroral câte 0,25 g de 2 ori
pe zi ( o cură de circa 20 g) sau în formă de injecții intrafocale cu soluție de 5-10% câte 1-3 ml
peste 1-2 zile după atenuarea fenomenelor inflamatorii acute. În același timp se recomandă
prednisolon câte 10-15 mg pe zi ( triamcinolon, dexametazon în doze respective), complexul
vitaminelor grupului B, mai cu seamă acidul nicotinic. Preparatele corticosteroide se
administrează până la reducerea fenomenelor inflamatorii pronunțate, după ce se suspendează
treptat, micșorând doza.

Local în cavitatea bucală se folosesc mijloace antiseptice și analgezice.

Bolnavii cu lupus eritematos cronic se dispensarizează. Pronosticul poate fi nefavorabil- are


loc malignizarea.
Lupusul eritematos cronic acutizat poate apărea pe neașteptate pe fundalul procesului cronic
cu o clinică de septicemie acută cu febră ( 39-40 *C).

Se observă o hiperemie pronunțată a mucoasei bucale, pe care apar bule, eroziuni polimorfe,
acoperite cu depuneri fibrinoase. Eroziunile și ulcerațiile pot sângera. Astfel, apare tabloul clinic
al stomatitei eroziv ulceroase cu toate simptomele acesteia.

În cazul lupusului eritematos acut apare o hiperemie pronunțată, vezicule, eroziuni, ulcere
acoperite cu depuneri fibrinoase, hemoragii, tabloul clinic fiind asemănător cu stomatita ulcero-
necrotică. Aceste leziuni, după epitelizare, formează cicatrice ramificate cu deformații.

Examenul hematologic pune în evidență leucopenia, în măduva osoasă se pot observa


acumulări de celule- L, asemănătoare cu rozetele.Tratamentul bolnavilor cu lupus eritematos acut
îl efectuează specialiști în colagenopatie.

Maladia lui Bowen (eritroplazia)


Boala a fost descrisă de Bowen în 1912. Reprezintă un cancer in situ. Face parte din grupul
leziunilor premaligne cu o rată de malignizare cuprinsă între 89 și 90 %. Afectează mai frecvent
bărbații în vârstă de 50-70 ani. Elementele morfologice sunt macula, nodulul și keratinizarea,
afectează în principal palatul moale, uvula, regiunea retromolară, limba.

Etiologia nu este cunoscută. Se presupune că factorii predispozanți ar fi fumatul și alcoolul.

Tabloul clinic . Boala poate fi prezentată prin 1-2 elemente și se manifestă prin două forme
distincte : granulară și atrofică.

Forma granulară se manifestă prin apariția unor zone catifelate de culoare roșie pe suprafața
granulară. Aceste zone au contur neclar, dar delimitat de restul mucoasei sănătoase. Uneori
prezintă la periferie zone de keratinizare de culoare albicioasă.

Se manifestă prin niște zone cu mucoasa atrofiată ( față de cea vecină- normală) de culoare
roșie- intensă. Aceste leziuni au suprafață netedă, sunt suple, ușor neregulate. Uneori se pot
observa zone de alternare a manifestărilor granulare cu cele atrofice. Eritroplazia apare în zonele
de risc maxim ale mucoasei bucale sau în regiunea retromolară.

Forma atrofică a eritroplaziei este asemănătoare cu elementele lichenului roșu și al leucoplaziei,


dându-i aspectul de leucoplazie pătată, în special când este localizată pe mucoasa jugală. Se mai
prezintă ca o mucoasă atrofiată de culoare roșie – intensă, marginile sunt neregulate, dar
conturate, suprafața netedă, uneori cu zone granuloase.

Maladia Bowen este considerată de unii autori ca fiind un adevărat cancer „in situ”, care se
transformă treptat într-un carcinom invaziv sau epiteliom spinocelular.

Diagnosticul se stabilește în baza anamnezei, examenului clinic și al biopsiei, unde histologic se


va determina :

 corionul este mult mai vascularizat și prezintă un infiltrat inflamator dens


 epiteliul este modificat sub formă de atrofie sau este papilomatos

 joncțiunea conjunctivo- epitelială este intactă

 structura epiteliului este modificată printr-o displazie a tuturor straturilor

Diagnosticul diferențial se va face cu :

- lichenul roșu plan –forma atrofică- erozivă

- alergiile de contact

- Leucoplazia

- Sarcomul Kaposi – forma maculară

Tratamentul este chirurgical, asociat cu radioterapie și chimioterapie.

Prognostic nefavorabil are boala netratată.

Unele recomandări practice în prevenirea keratozelor mucoasei bucale

Un rol important în profilaxia acestor afecțiuni are iluminarea sanitară. Profilaxia keratozelor în
cavitatea bucală este o problemă realizabilă,care trebuie să ocupe un loc central în activitatea
stomatologilor, știind că în orice moment acestea se pot maligniza.

În prevenirea keratozelor mucoasei bucale un rol important îl joacă :

 Diagnosticarea și înlăturarea precoce a traumelor mucoasei cu dinții abraziați, cariați,


migrați, cu obturații și proteze incorecte.

 Depistarea curenților galvanici

 Combaterea alcoolismului

 Renunțarea la vicii ( mușcatul buzei, obrazului)

 Renunțarea la fumat

În toate profesiile, în care mucoasa vine în contact cu produsele petroliere, se recomandă


următoarele măsuri profilactice :

 Sanitaro-tehnice

 Sanitaro-igienice

 Utilizarea mijloacelor igienice personale ( îmbrăcăminte specială, mască, mănuși, gargare


periodice )
 Ventilarea bună a încăperilor

 Igiena corectă, corespunzătoare și adecvată a cavității bucale.

Acești pacienți ar trebui să fie luați la evidență și la oncolog. Dispensarizarea are ca scop
lichidarea, diminuarea sau cel puțin stoparea evoluției bolii.

În urmatorul tabel vom descrie diagnosticul diferențial al celor mai frecvente afecțiuni ce se
manifesta prin hiperkeratoză intilnite în practică.

Leucoplazia Lichenul plan bucal Lupus eritematos Boala Bowen


( eritroplazia)
Definitie:
O leziune cronica a Maladie inflamatorie Afecțiune cronică Un proces
mucoasei bucale cronică cutaneo- inflamatorie autoimună precanceros al
caracterizată prin mucoasă cutaneo-mucoasă mucoasei bucale şi
hiperkeratinizarea caracterizată prin caracterizată prin pielii cu frecvență
epiteliului apariția papulelor hiperkeratinizarea înaltă de malignizare
keratozice epiteliului
Afectează persoanele Mai frecvent aprare Între 20-45 de ani Între 20-80 de ani,
de la 17-79 de ani, la vîrsta cuprinsă mai frecvent 45-70 de
mai frecvent la 44-55 intre 30-50 de ani ani
de ani
Mai frecvent apare la Mai frecvent este Raportul de afectare Mai frecvent este
fumatori afectat sexul femenin intre femei si barbați afectat sexul
este de 3:1 masculin
Elementul lezant este Inițial apar papule Caracteristic este Eritem pronunțat cu
o pată albă cu un ten mici cornificate de apariția eritemului, pete suprafață catifelată,
cianotic inițial, apoi 0,2-5mm inflamate pronunțate papilomatoasă, pe
apare o placă de formă poligonală, care ulterior se buze se formeaza
cornificată, pot sa pot conflua formînd transformă in bule, cruste
apară si veruci, un desen în formă de eroziuni si ulcerații cu
eroziuni sau ulcerații frunză de ferigă. Pot depuneri fibrinoase
fară fenomene de fi şi papule solitare înconjurate de
atrofie de culoare roz- hiperkeratoză
violacee sau
albicioasă. La
uscarea mucoasei
ramîne un ten
strălucitor.
Inițial mucoasa este Inițial mucoasa este Inițial eritem pronunțat Inițial eritem
inflamată inflamată pronunțat pronunțat
Mai frecvent Afectează mucoasa Mai des afectează Afectează mucoasa
afectează mucoasa jugală in 2/3 marginea rosie a regiunii retro molare,
bucală în regiunea posterioare, părțile buzelor mucoasa vălului
comisurală, mucoasa laterale ale limbii, palatin si buza
jugală, palatul dur şi mucoasa căilor inferioară
mucoasa linguală urinare, genitale, a
Poate afecta si esofagului
mucoasa esofagului, stomacului si rectului
a organelor genitale
si a rectului
Nu afectează pielea. Afectează pielea Afectează pielea Apare in diferite
antebrațelor, a osului frunții, nasului si partea sectoare (dermatita
sacru şi pielea piloasa a capului, precanceroasă).
genitalelor. urechile.

Acuze:
Initial lipsesc, se Inițial constricție sau Dureri spontane locale Acuzele de obicei
depistează ariditate locală. care persistă si se lipsesc.
intîmplător de medic intensifică de la
sau de pacient. excitanți mecanici,
Ulterior apare o termici, chimici s.a.
constricție locală şi
rugozitate din cauza
verucilor.

Obiectiv:
Opacitate/matitate a Mici papule Focare separate sau Un focar, o pată rosie
mucoasei sub formă diseminate sau care difuze. Hiperemie si aprinsă cu suprafață
de pată se unesc formînd eritem pronunțat, pe catifelată alcatuită
neproeminentă. Pe desene diferite. buze se formează din papiloame mici.
limbă macule albe F. hiperkeratozică: cruste ce se detașează Eroziuni ușor
cenușii sub formă de Veruci proeminente, greu si cicatrice sîngerînde, dureroase.
depresiuni, dispariția rugoase pe mucoasă atrofice. Sectorul central este
papilelor, apar de culoare alba sau acoperit de
sectoare netede brună, placi hiperkeratoză, pot fi
F. erozivă: cornificate si papule mici sectoare de
Dureri la alimentație diseminate in alte atrofie. Pe limbă pot
(mai ales picantă), pe sectoare ale aparea depresiuni,
fundul verucilor se mucoasei. papulele dispar.
observă fisuri si Deasemenea
eroziuni. afecțiuni ale pielii.
F. eroziv-ulceroasă:
Hiperemie, eroziuni,
papule diseminate,
desen dantelat.

Ex. Paraclinic:
La iluminare cu F. atipică- albastru- Culoare alb-sinilie.
lampa Wood in forma violet.
maculară tenul se F. hiperkeratozică-
colorează în albastru, alb-gălbui.
ten cenușiu în forma
eroziv ulceroasă si
ten brun în forma
verucoasă.
Prognosticul:
Malignizare 4-6% din Malignizare 1-7% Malignizare 9,5%. 100% malignizare
cazuri. dupa 50 de ani. daca nu se tratează la
F. verucoasă 15-30%. timp.
Tratamentul: Local-asanarea Local-igiena si Chirurgical asociat cu
-Abandonarea cavității bucale, asanarea CB, unguente chimio si radio
fumatului înlăturarea factorilor hormonale. terapie
-Înlăturarea tuturor traumatici, a General-dietoterapie cu
factorilor excitanti protezelor micşorarea cantității de
-Asanarea cavității necorespunzătoare, proteine. Administrarea
bucale combaterea Delaghil,
-Aplicații topice galvanozei. Ciclosporin,Metotrexat,
keratoplastice si General-înlaturarea Arichină, Rezocină.
keratolitice. viciilor,
administrarea
imunosupresoarelor,
h. Corticosteroizi,
Vitamina E
Proceduri fizio-
terapeutice.