Croația

Croația, oficial Republica Croația, „este un stat al bunăstării democratice, unitar și indivizibil” din
Europa.Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb. Limba oficială este croata. Președinte⁠: Kolinda
Grabar-Kitarović. Sistem politic: republică. Principalele orase: Zagreb, Split, Rijeka, Osijek, Zadar, Karlovac.
Principalele religii din Croația sunt romano-catolicismul cu 88%, creștinismul ortodox cu 4,4%.

Croația se află în Europa Centrală și de Sud-Est, se învecinează cu Ungaria la nord-est, cu Serbia la est,
cu Bosnia și Herțegovina la sud-est, cu Muntenegru la sud-est, cu Marea Adriatică la sud-vest și cu Slovenia la
nord-vest.

Cel mai înalt punct: Dinara (1.831 m). Dinara (Sinjal) este un vârf montan din masivul cu același nume
din Alpii Dinarici, aflat pe granița între Croația și Bosnia și Herțegovina.

Cel mai jos punct: Marea Adriatică (0 m). Marea Adriatică este un braț al Mării Mediterane, separând
Peninsula Italică de Peninsula Balcanică.

Resursele naturale găsite în țară în cantități destul de importante pentru producție sunt petrolul,
cărbunele, bauxita, minereul de fier inferior, calciul, gipsul, asfaltul natural, silicatul, mica, argilele, sarea și
hidroenergia.

Croația are o economie de piață cu venit ridicat. Turismul domină sectorul de servicii al economiei
croate. Grosul activității turistice se concentrează de-a lungul coastei Mării Adriatice. Opatija a fost prima
stațiune, fiind deschisă la jumătatea secolului al XIX-lea. Până în anii 1890, ea a devenit una dintre cele mai
importante stațiuni balneare din Europa. Ulterior, au apărut și alte stațiuni de-a lungul coastei și pe
numeroasele insule, oferind servicii de la turism de masă până la catering și în alte piețe de nișă, cea mai
semnificativă fiind turismul nautic, întrucât există numeroase porturi de agrement. Zagreb este și el o
destinație turistică importantă, comparabil cu orașele și stațiunile de pe coastă.

Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări. În 2009, Croația avea o rețea de 51 de ambasade, 24
de consulate și opt misiuni diplomatice permanente în străinătate. Mai mult, există 52 de ambasade și 69 de
French Consulate⁠(d)e străine în Republica Croația pe lângă birourile organizațiilor internaționale cum ar fi
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Internațională pentru Migrație, OSCE, Banca
Mondială, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie
(ICTY), Programul pentru Dezvoltare al Națiunilor Unite, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați
și UNICEF. Printre obiectivele declarate ale politicii externe croate se numără îmbunătățirea relațiilor cu țările
vecine, dezvoltarea cooperării internaționale și promovare economiei croate și a Croației în general. Croația a
aderat la UE în 1 iulie 2013, acesta fiind sfârșitul unui proces inițiat în 2001 prin semnarea Acordului de
Asociere și Stabilizare și cu depunerea candidaturii pentru aderare în 2003. Croația a fost inclusă în
Parteneriatul pentru Pace în 2000, a fost invitată să adere la NATO în 2008 și a aderat oficial la alianță la 1
aprilie 2009.Croația a devenit membru al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite în mandatul 2008–2009,
deținându-i președinția în decembrie 2008. Țara se pregătește să adere la Spațiul Schengen până în 2015.