Sociologia religiei

Autorul cartii este Joachim Wach .

Carte aparuta la Editura Polirom in 1997 în Iasi și este tradusă de catre Florin Iorga.

Structurată în 3 partii

a) Studiu Introductiv 3 capitole

b) Partea I 3 capitole
c) Partea a II a 5 capitole

Date despre autor

Joachim Ernest Adolphe Felix Wach s-a nascut la 25 ianuare 1898 în Germania. Dupa
terminarea cursurilor preuniversitatre la Dresda s-a înrolat în armata germană luptand ca
ofiter de cavalerie. Dupa Primul Razboi Mondial a studiat la universitatile din Munchen,
Berlin, Freimburg si Leipzig unde a obtinut titlul de doctor în filozofie in anul 1922 cu
titlul Principiile unei fenomenologii a ideii de mantuire.

A predat la universitatea din Leipzig.

Mai tarziu a emigrat in Sua unde lucreaza la Brown University ca profesor de literartura
biblica, apoin la universitatea din Chicago .In anii 1945-1955 este seful catedrei de istoria
religiilor. A murit pe neasteptate pe 27 august 1955 in Elvetia in urma unui atac de cord.

Jochim Wach a incercat sa edifice o adevarata stiința a religiilor si a a ajuns la concluzie

ca principalelele ei domenii sunt in numar de trei si anume hermeneutica experienta
religioasa si sociologia religiilor.

Partea I - Prolegomene metodologice

1. Metoda . Autorul arata ca sociologia alcatuita de Max Weber nu este o sociologie

complexa deoarece a lasat multe de terminat in urma lui . Sociologia religiei acopera
multe lacune asupra tuturor studiilor de acest fel , metodele de lucru fiind una cu
precadere descriptiva rezultatele fiind pur teoretice. Scopul cerceterii era acela de a
studia relatiile existente intre societate si religie.
2. Experienta religioasa ca forme de manifestare – doctrina ( o expresie teoretica)
- Expresia practica – cultul ( religia este vazuta ca o adoratie)
Cercetatorul Underhil imparte adoratia in patru acte si anume
a) Ritualuri
b) Simboluri (imagini0
c) Sacramente (obiecte sau acte vizibile)
 d) Sacrificii

- Expresia sociologica adica comuniunea .Vorbim de o religie colectiva

si ao religie individuala ! raportat la cultul public si cultul particular

Oamenii s-au unit si se unesc in comunitati sau societati mai mari sau mai mici, dupa
criterii variate. Cu cit comunitatea este mai mare, criteriile si coeziunea sunt mai largi. In
comunitatile mici, coeziunea este foarte puternica (avem exemplul bandelor de infractori care
sunt foarte unite pe cind societatile mari sunt mai putin unitare).Comunitatea este un grup
care cuprinde membrii adunati dupa criterii specifice si care urmaresc anumite interese si
scopuri comune. Joachim Wach se exprima ca “orice societate contine un numar mare de
grupuri efemere sau permanente, inconsistente sau organizate, omogene”.

Relatiile religioase:
Relatiile religioase sunt de doua tipuri:
- relatiile cu sacrul
- relatiile intre credinciosi
Joachim Wach se exprima ca o comunitate religioasa traieste inaceasta lume dar nu apartine
acestei lumi, apartinind lui Dumnezeu.
Relatiile cu sacrul – in religie aceste relatii au un caracter paternalist, de tip familial, unde
Dumnezeu este tatal ceresc. Relatiilecu sacrul imbraca forma personala si reprezinta de
asemeni legamintul oamenilor credinciosi fata de Dumnezeu (testament = legamint).
Aceste relatii imbraca in biserici forma cultului, ca dovada a legamintului, religia fiind forma
relatiilor sacre.
Relatiile intre credinciosi – aceste relatii sunt discipolare(intemeietorii de religii au avut
discipoli). Relatiile discipolare au incentru pe conducator, iar discipolii care invata formeaza
un cerc in jurul lui. Relatia dintre conducatori si discipoli este una personala.
Discipolii sunt persoane eterogene, intre ei se stabilesc relatii foarte slabe. Riscul relatiilor
discipolare este ca atunci cind invatatorul dispare, comunitatea se destrama. Relatia
discipolara se pastreaza astazi in forma uceniciei. In cazul monahismului, un calugar are in
grija 1-2 ucenici, initiindu-i personal si direct in viata de calugar.
Diferentierea religioasa in societate – o diferientiere dupa meseria practicata in societatea
primitiva

Australia – un trib numit Murnginii au avut o cultura simpla care se baza pe vanatoare si
pescuit . Cultul lor se baza tot pe elemente ce tin de apa . Fantana Totem reprezenta un nucleu
al solidaritatii clanului deoarece in perioada doliului fieacre individ dona alimente aceste fiind
folosite in scop ceremonial.

Eschimosii existenta lor se bazeaza pe vanatoare .

Un trib din India care au un cult al laptelui . exista un preot suprem numit seful laptar care nu
avea voie sa doarma in laptaria sa tot odata in timpul inchegarii laptelui nu avea voie sa
intretina relatii sexuale. Ceremoniile funerare au in centru sacrificiul unui bivol.

In Noua Guinea exista un trib in care agricultura cuprinde o serie de rituasluri ce tin de
agricultura , un cult al pamantului , existand o serie de ritualuri care inlesnesc productivitatea
tarinii,( un dans ritualic).

In civilizatiile superioare intalnim o serie de religii specifice ocupatiilor cum ar fi

a) Religia razboinicului – in fiecare religie intalnita in antichitate la baza divinitatilor

venerate intalnim si un zeu al razboiului exemplul Marte in Roma , Odin la nordici
Ares la greci Mitra la poporele orientale etc. Acestui zeu se aduceau numeroase jertfe
dar si o serie de ceremoniale speciale.
b) Religia negustorului – negustorii jainisti
c) Religia taranului – agricultura ramane o activitate importanta atat in trecut cxat si in
prezent . Munca taranului reprezinta un puct vital pentru cresterea economica sociala
si culturala a unei societati. Putem vorbi despre un cult al zeitei pamantului .In cadrul
acestei paturi sociale dea lungul vremii s-a evidentiat faptul ca taranul este tipul
religios care isi respecta datinile si obiceiurile primite de la stramosi asfel in multe
cazului propaganda sectara a debutatt mai greu in sate decat in mediul urban.

Religiozitatea rurală este un tip specific de religiozitate, ce s-a format în timp, conform
unei dinamici proprii. De altfel, dinamica însăşi a satelor este, mai mult sau mai puţin,
diferită de cea a oraşelor, fapt ce face ca, satul românesc să se situeze în prezent „pe o
cumpănă, între tradiţie şi modernitate, cu balanţa înclinată cert către modernitate, chiar
dacă aceasta are deocamdată forme rudimentare.

Sociologia studiaza religia ca fenomen social, manifestata in comunitatea de credinciosi.

Tot ea se ocupa si de rolul religiei in viata sociala si de rolul societatii in viata religioasa.
Inca din Renastere exista premise ale cunoasterii religiei ca dimensiune a vietii sociale.
Cercetarea empirica a realitatii materiale si sociale avea in vedere si realitatea experientei
religioase a oamenilor si a societatii. In secolul trecut sporeste increderea in explicarea
cauzala si obiectiva a realitatii sociale.

Joachim Wach spunea ca nu ne intereseaza la sociologie sa definim sacrul ci numai modul in

care acesta se manifesta ca fapte ale societatii.
Credinta este dimensiunea afectiva a starii de religiozitate. Si acum sunt teologi care
considera ca sentimentul religios este innascut omului, ca un dar al lui Dumnezeu. Omul s-a
deosebit de celelalte vietuitoare prin sentimente morale si sentimente religioase.