Stimularea și dezvoltarea creativității

Mult timp s-a considerat că cei care sunt creativi sunt puțini, și în cazul lor iși spune
cuvântul aproape în totalitate ereditatea. Și de aici, atitudinea de rezervă în raport cu
posibilitățile de dezvoltare a ei pe parcursul vieții. În ultimul timp însă, s-a schimbat total
optica privind creativitatea în sensul că ea exista sub formă latentă, virtuală, în grade și
proporții diferite, la nivelul fiecărui individ (N. Sillamy). În consecintă, putem vorbi de
stimularea, educarea și antrenarea potențialului creativ.
Dezvoltarea creativității trebuie să presupună mai întâi înlăturarea unor blocaje ce sunt
datorate modului de organizare a procesului educațional și, mai ales, caracteristicilor specifice
modelului socio-cultural. Asemenea blocaje pot fi:
1. Blocaje cognitive, datorate unor scheme și stereotipuri cognitive ce nu permit individului
realizarea unor restructurări, a unor asociații noi, stabilirea unor noi utilități a structurilor deja
existente.” (Zlate Mielu, Cretu Tinca, Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai, pg. 130)
2. Blocaje de natură psihosocială, creația fiind ținută pe loc datorită conformismului.
Odată ce preiau anumite norme comportamentale de la nivelul grupului și comunității,
oamenii devin atât de „disciplinați” încât nu mai au puterea de a vedea ce este și ce poate fi
dincolo de spațiul cognitiv și actional în care își trăiesc viața.
3. Blocaje afective: teama de a nu greși, de a nu se face de râs, de a nu se compromite.
Există și o serie de METODE ce pot fi folosite pentru stimularea creativității:
 Brainstormingul, metoda fundamentată de psihologul american A. Osborn, se aplică
în grup. Acesta este format din 11-12 subiecți ce lucrează împreună timp de 30-50 de
minute: - Da-ți-vă frâu liber imaginației și propune-ți-vă cât mai multe idei, fără să vă
preocupe neapărat calitatea lor!;
-aprecierile critice sunt interzise, deci nimeni nu are voie să facă
observații negative, să constate, să se mire sau să aibă îndoieli asupra valabilității ideilor
propuse;
-sunt încurajate asociațiile neobișnuite de idei; imaginația trebuie să fie
lăsată total liberă, iar ideile extravagante să fie acceptate necondiționat.
Esența acestei metode constă în separarea intenționata a actului imaginației de faza
gândirii critice, obiective, raționale. Etimologic, brainstorming provine din cuvintele în
limba engleza „brain”=creier și „storm”=furtună, la care se adaugă desinența ing. Ar
însemna în traducere cuvânt cu cuvânt, „furtună în creier”, însă denumirea consacrată este
cea a „asaltului de idei”.
 „Sinectica, metodă fundamentată de W. Gordon, cel care a organizat în 1994 primul
grup sinectic.” (Zlate Mielu, Cretu Tinca, Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai, pg. 131). Deși
se aseamană în multe privințe cu brainstormingul, această metodă se caracterizează prin
următoarele:
 este prin excelență o metodă de grup și, totodată, o metodă calitativă;
 este o încercare mai disciplinată și mai specifică de a folosi stările psihologice și
aspectele emoționale;
 grupul cuprinde 5-6 persoane cu pregătire și experiență diferită;
 se folosesc două operații de bază:
a) „să faci ca un lucru ciudat să devină familiar”;
b) „să faci ca obișnuitul să devină ciudat”
Aplicarea presupune parcurgerea a trei faze:
1.convertirea ciudatului în familiar- înțelegerea problemei;
2.convertirea familiarului în straniu/ciudat-îndepărtarea de problemă;
3.reconvertirea ciudatului în familiar- revenirea la problemă.
 „Cel care conduce grupul sugerează din când în când folosirea unor analogii, de aceea
metoda mai poartă și denumirea de metoda analogiilor.” (Zlate Mielu, Cretu Tinca,
Mitrofan Nicolae, Anitei Mihai, pg. 131)
 Metoda „6-3-5”, a cărei denumire provine de la faptul că grupul cuprinde 6 persoane,
iar primele 3 idei emise sunt prelucrate de alte 5 persoane. Mai exact, aplicarea acestei
metode presupune parcurgerea următorilor pași:
1. fiecare dintre cei 6 membri ai grupului împarte o coală de hârtie în trei coloane;
2. conducatorul grupului enunță problema și fiecare participant formulează trei idei
în cele trei coloane;
3. fiecare participant transmite foaia sa colegilor din dreapta și primeste foaia
colegului din stânga;
4. cele trei idei formulate de colegul de la care a primit foaia sunt complete,
îmbunătățite, modificate etc.;
5. urmează noi deplasari ale foilor până când ideile inițiale au trecut pe la toți ceilalți
membri ai grupului;
6. se adună foile și se poartă o discuție finală.