Sunteți pe pagina 1din 5

Bădărău Claudiu, EGCE, Grupa l, Anul l

Analiza statistică a seriilor de distribuție de frecvențe

Seriile de distribuţie de frecvenţe se obţin în urma sistematizării datelor


observate, adică în urma centralizării/grupării acestora. Pentru caracterizarea
seriilor de distribuţie este necesar să se cunoască nivelul de dezvoltare a
fenomenelor, fregventa de apariţie, forma de variaţie, tendinţele de concentrare a
valorilor tipice ale datelor individuale înregistrate.

Indicatorii de frecvenţă ai seriilor de distribuţie sunt: frecvenţele absolute,


frecvenţele relative, calculate sub formă de coeficienţi sau procente, frecvenţele
cumulate crescător sau descrescător şi densităţile absolute şi relative de repartiţie a
frecvenţelor. Indicatorii tendinţei centrale se grupează în indicatori medii (medie
aritmetică, armonică, pătratică şi geometrică, calculate ca medii simple şi
ponderate) şi indicatorii medii de poziţie (mediana, modul şi quantilele). Pentru
caracterizarea formei de repartiţie a distribuţiilor de frecvenţe (asimetrie,
aplatizare/boltire) se utilizează reprezentarea grafică sau se calculează indicatori
specifici, cum sunt: densităţile de repartiţie absolute şi relative, coeficienţi de
asimetrie etc.

Datele obţinute în urma observării statistice se sistematizează sub forma seriilor de


distribuţie (de repartiţie) de frecvenţe, obţinute prin centralizare/grupare şi care
pot fi de variaţie (heterograde) sau atributive (homograde), constituind o
modalitate de prezentare a volumului şi structurii colectivităţii statistice, în funcţie
de una sau mai multe caracteristici. Pentru a caracteriza colectivitatea cercetată
este necesar să se cunoască nivelul de dezvoltare al fenomenelor, fregventa de
apariţie, forma de variaţie, tendinţele de concentrare către valorile tipice ale
ansamblului de date individuale înregistrate.

Clasificarea indicatorilor variaţiei:

Indicatorii variaţiei pentru o serie statistică se clasifică în:


indicatori simpli ai variaţiei – sunt acei indicatori care arată împrăştierea
valorilor
una faţă de alta sau împrăştierea valorilor faţă de o anumită valoare;
indicatori sintetici ai variaţiei – care iau în considerare toţi termenii seriei în
calculul
lor, sintetizând într-o singură valoare întreaga împrăştiere din serie.

Indicatorii simpli ai variaţiei


Indicatorii simpli ai variaţiei se exprimă atât în mărimi absolute (având aceleaşi
unităţi
de măsură ca şi caracteristica studiată), cât şi în mărimi relative (obţinute prin
raportarea
mărimii absolute la medie).

Indicatorii simpli ai variaţiei sunt:


amplitudinea absolută a variaţiei;
amplitudinea relativă a variaţiei;
abaterile individuale absolute;
abaterile individuale relative.

Amplitudinea absolută a variaţiei (Ax) se determină ca diferenţă între valoarea


maximă (xmax) şi valoarea minimă (xmin) a caracteristicii şi arată câmpul maxim
de împrăştiere
a valorilor caracteristicii.
Ax = xmax - xmin
Are unitatea de măsură a valorilor caracteristicii şi din acest motiv nu poate fi
folosită la
compararea seriilor după caracteristici exprimate în unităţi de măsură diferite.
Se utilizează în etapa de grupare a datelor, mai precis la construirea intervalelor de
variaţie şi se mai utilizează şi la construirea graficelor.
Amplitudinea este foarte sensibilă la valorile extreme. Cu cât acestea sunt mai
îndepărtate cu atât câmpul de împrăştiere a valorilor este mai mare.

Amplitudinea relativă a variaţiei (Ax(%)) se obţine prin raportarea amplitudinii


absolute la medie. Se exprimă în coeficient sau procente, deci pot fi comparate
serii după
caracteristici exprimate în unităţi de măsură diferite.

Abaterile individuale absolute care ne arată împrăştierea fiecărei valori de la


valoarea
medie:
di xi x
În practică se utilizează mai mult abaterea absolută maximă şi abaterea absolută
minimă:
dmax xmax x 0
dmin xmin x 0
Abaterile individuale absolute se exprimă prin aceeaşi unitate de măsură ca şi
caracteristica studiată şi pot lua valori negative sau pozitive după cum valoarea
individuală
este mai mică sau mai mare ca media.
Dacă di în valoare absolută au valori mari putem concluziona că datele sunt
împrăştiate,
adică există o variaţie mare în interiorul seriei.
Suma valorilor abaterilor individuale absolute este nulă.
Suma abaterilor maxime şi minime luate în modul este egală cu amplitudinea
absolută a
variaţiei:
dmax dmin Ax
Dacă în cazul unei serii, abaterea maximă absolută diferă mult de valoarea abaterii
minime absolute luată în modul, atunci pentru seria respectivă trebuie calculaţi pe
lângă
indicatorii variaţiei şi indicatorii de asimetrie.
Într-o serie simetrică:
dmin dmax

Abaterile individuale relative se exprimă în coeficienţi sau procente şi se


calculează
raportând abaterile individuale absolute la medie.
Toţi aceşti indicatori simpli prezintă dezavantajul că nu sintetizează, într-o singură
valoare, împrăştierea tuturor termenilor din seria analizată.
Pentru a elimina acest dezavantaj calculăm indicatorii sintetici ai variaţiei.

Indicatorii sintetici ai variaţiei sunt:


abaterea medie liniară d ;
dispersia (varianţa);
abaterea medie pătratică (abatere medie standard sau tip);
coeficientul de variaţie.

Abaterea medie liniară d se calculează ca o medie aritmetică simplă (în cazul


seriilor
simple) sau ponderată (în cazul seriilor de distribuţie de frecvenţe) a abaterilor
termenilor
seriei de la media lor în valoare absolute.
În cazul în care seria de distribuţie de frecvenţe este pe intervale, atunci xi este
centrul
intervalului.

Dezavantaje ale abaterii medii liniare:


se exprimă în aceeaşi unitate de măsură ca şi caracteristica analizată, deci nu
poate fi
utilizată la compararea a două sau mai multe serii după caracteristici exprimate în
unităţi de măsură diferite;
nu ţine seama de semnul algebric;
nu ţine seama de faptul că abaterile mai mari în valoare absolută influenţează în
mai
mare măsură gradul de variaţie al unei caracteristici comparativ cu abaterile mici.
Pentru a înlătura aceste dezavantaje se calculează şi alţi indicatori sintetici ai
variaţiei.

Dispersia se calculează ca medie aritmetică simplă (în cazul seriilor simple) sau
ponderată (în cazul seriilor de distribuţie de frecvenţă) a pătratelor abaterilor
termenilor seriei
de la tendinţa centrală (cel mai adesea media aritmetică).
Dispersia prezintă dezavantajul că este un indicator abstract care nu are o unitate
concretă de măsură. Ea arată modul în care gravitează termenii seriei în jurul
tendinţei
centrale (de obicei media). Dacă dispersia unei serii este egală cu 0, atunci acea
serie nu
prezintă variaţie, toţi termenii ei fiind egali. Cu cât valoarea dispersiei creşte faţă
de zero, cu
atât împrăştierea termenilor seriei creşte şi ea.
Este un indicator deosebit de util în studiile statistice, fiind utilizată în calculul
asimetriei, excesului, boltirii unei serii, precum şi în calculul altor indicatori
statistici.

Abaterea medie pătratică (abatere standard, abatere tip sau ecart tip) se
calculează
ca o medie pătratică a abaterilor termenilor seriei de la media lor sau ca radical din
dispersie.
Abaterea medie pătratică ne arată cu cât în medie se abat termenii unei serii de la
tendinţa centrală (de obicei media).

Indicatorii de asimetrie :

Asimetria unei serii de distribuţie empirice poate fi determinată atât prin metoda
grafică
cât şi prin calculul indicatorilor de asimetrie.
Reprezentarea grafică cea mai utilizată pentru aprecierea asimetriei este poligonul
frecvenţelor, dar graficul ne oferă doar o imagine sugestivă asupra gradului de
asimetrie, fără
a putea să-l măsoare printr-o valoare exactă.
x
Pentru distribuţii moderat asimetrice, între x , Me, Mo există următoarea
relaţie
Tipuri de repartiţii cu asimetrie pronunţată:
Repartiţii în formă de J se întâlnesc în cazul în care frecvenţele sunt maxime la un
capăt
sau altul al intervalului de variaţie.
Repartiţie în formă de U se întâlneşte atunci când frecvenţele maxime apar la
capetele
intervalului de variaţie, iar frecvenţele minime în centrul intervalului.
Repartiţie complexă obţinută prin suprapunerea a trei repartiţii: una în formă de J şi
două moderat asimetrice. Acest tip de repartiţii apare frecvent când gruparea nu a
fost
executată corect.

Indicatorii asimetriei sunt:

Aceşti indicatori au unitatea de măsură a caracteristicii analizate, deci prezintă


dezavantajul că nu pot fi comparate din punct de vedere al asimetriei serii după
caracteristici
exprimate prin unităţi de măsură diferite.
Aceşti indicatori pot fi pozitivi (în cazul asimetriei de stânga) sau negativi (în cazul
asimetriei de dreapta).
Datorită faptului că o distribuţie se caracterizează şi prin variabilitate, pentru
aceeaşi
asimetrie absolută, o serie care are variabilitatea mai mică va fi mai pronunţat
oblică, iar
pentru una cu variabilitatea mai mare, oblicitatea se va atenua.

Bibliografie

1. STATISTICĂ, Curs pentru învăţământ la distanţă 2018 USV, prof. univ. dr.
Valentin Hapenciuc;

2. ,,Aplicații statistice de M. Korka, Elisabeta R. Roșca, L. Begu, E. Tușa.


Editura ,,Bucovina viitoare”, Suceava 2002;

3. Elisabeta R. Roșca ,,Curs Statistică”, USV 2018.