Solicitările termice ale căilor de curent 41

5. SOLICITĂRILE TERMICE ALE CĂILOR DE CURENT

5.1 Scopul lucrării

Studiul regimurilor termice tranzitorii ale căilor de curent (considerate structuri

omogene) pentru diferite condiţii de funcţionare: normală (încălzire sau răcire), în regim de
avarie (scurtcircuit), în regim intermitent.

5.2 Generalităţi

Echipamentele electrice aflate în funcţionare sunt supuse unor solicitări termice

variabile, dependente de regimurile de sarcină, datorită transformării la nivelul diverselor
elemente constructive a energiei electromagnetice în căldură (pierderi prin efect Joule -
Lentz, histerezis, curenţi turbionari, pierderi în dielectrici).
Pe durata funcţionării în regim normal a unui aparat electric, temperatura diferitor
subansamble creşte în timp până la atingerea temperaturii corespunzătoare regimului termic
permanent când întreaga energie termică dezvoltată în părţile sale componente este
transferată mediului ambiant.
În cazul funcţionării unui aparat sub acţiunea curenţilor de scurtcircuit, procesele
termice pot fi considerate adiabatice, întreaga energie termică dezvoltată fiind transferată
elementelor constructive a căror temperatură creşte foarte rapid spre valori limită
admisibile. Valorile temperaturii maxime atinse de aparat depind de materialele folosite în
construcţia sa şi sunt prescrise de standarde. Capacitatea unui aparat electric de a rezista
(fără a se degrada) sub acţiunea solicitărilor termice, în condiţii predeterminate de
standarde, se numeşte stabilitate termică. Calculul stabilităţii termice în ansamblu pentru un
aparat este dificil din cauza structurii complexe dar este posibilă evaluarea solicitării
termice pentru elementele componente.
Cedarea energiei termice dezvoltate în structura aparatelor electrice se realizează
prin transmisie termică, fluxul termic fiind orientat de la zonele cu temperaturi ridicate spre
cele cu temperaturi mai scăzute până când se obţine egalizarea temperaturilor. Transmisia
termică se realizează prin conducţie, radiaţie şi convecţie.
42 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

5.3 Regimul tranzitoriu al căilor de curent în cazul solicitării termice de lungă

durată

Solicitarea termică de lungă durată este produsă sub acţiunea curenţilor

corespunzători regimurilor normale de sarcină. Din momentul stabilirii curentului, pe
durata regimului tranzitoriu de încălzire, temperatura căii de curent creşte, evoluând
spre o valoare finală constantă. Pentru o cale de curent omogenă, suficient de lungă,
având transmisivitatea termică globală şi căldura specifică independente de temperatură,
gradientul de temperatură pe direcţia axială este practic nul, încât ecuaţia generală a
solicitării termice este:

d  (t )   a   (t )   a
k a  0 J 2 1   R (t )    c  t  lp ;     a (5.1)
dt S

unde ka este coeficientul pierderilor suplimentare în curent alternativ datorate efectului

pelicular şi de proximitate (ka=1 pentru c.c.; pentru c.a. vezi anexa 5); 0 [m] -
rezistivitatea la 00C; R [0C-1] - coeficientul termic al rezistivităţii; J [A/m2] - densitatea de
curent; c [J / kg 0C] - căldura specifică;
 [kg /m3] - densitatea materialului; t [W/m2 0C] - transmisivitatea termică globală
(convecţie şi radiaţie); S [m2] - suprafaţa secţiunii transversale a căii de curent; lp [m] -
lungimea perimetrului secţiunii S;  [0C] - temperatura căii de curent; a [0C] - temperatura
mediului ambiant.
Se notează:

k a  0 J 2 (1   R a ) S cs tl p
p  ; Ti  ; J  J cr  (5.2)
 t l p  k a  0 J 2 S R  t l p  k a  0 J 2 S R k a  0 R S

unde  p [0C] este supratemperatura de regim permanent a căii de curent; Ti [s] - constanta
termică la încălzire a căii de curent; Jcr [A/mm2] - densitatea de curent critică.
Se obţine soluţia ecuaţiei diferenţiale (5.1), corespunzătoare regimului de încălzire sub
forma:
 
t
 
t


 (t )   p 1  e T i   0  e T i
(5.3)
 
 

unde 0 este supratemperatura iniţială a căii de curent.

Solicitările termice ale căilor de curent 43

Corespunzător procesului de răcire (J = 0) soluţia ecuaţiei diferenţiale (5.1) devine:

t

 (t )   p  e Tr
(5.4)

unde Tr [s] este constanta termică la răcire a căii de curent.

Reprezentarea grafică a evoluţiei în timp a supratemperaturii căii de curent este dată în
figura 5.1. Se evidenţiază un regim termic tranzitoriu în care valorile supratemperaturii se
modifică în timp (pentru
t < 4T) şi respectiv un regim termic permanent în care valorile supratemperaturii rămân
constante în timp (pentru t > 4T).


p

0.632p

t
Tî Tr
Fig. 5.1. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul solicitării termice de lungă
durată

Constanta de timp termică T reprezintă intervalul de timp în care supratemperatura de

regim tranzitoriu, iniţial nulă, atinge valoarea 0,632p. În ipotezele menţionate, din relaţia
(5.3) se obţine:

 (4T )  0,928   p (5.5)

Se evidenţiază astfel că după un interval de timp t = 4T , se poate considera atinsă

supratemperatura de regim permanent. Utilizarea relaţiilor (5.2) permite obţinerea unor
valori orientative asupra solicitării termice, dificil de estimat datorită dificultăţilor de
evaluare corectă a influenţei diferitor factori ce caracterizează fenomenele termice în
ansamblu cum ar fi alegerea corectă a coeficienţilor ka şi t. Rezultate mult mai corecte se
pot obţine prin determinări experimentale. Deoarece temperatura maximă poate depăşi
temperatura admisibilă impusă de norme prin clasa de izolaţie, verificarea experimentală a
încălzirii căilor de curent se preferă a fi realizată nedistructiv.
Cea mai utilizată metodă este metoda celor trei puncte. Se consideră trei puncte ale
44 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

curbei de încălzire pe porţiunea iniţială a acesteia 1(t1), 2(t2), 2(t3) măsurate la intervale
de timp egale, de dorit cât mai mici. În aceste condiţii pentru calculul supratemperaturii de
regim permanent şi a constantei termice se utilizează relaţiile:

12  1   3   1 t 2  t 3    3   2 t1  t 2 

p  ; T 2 (5.6)
2 2  1   3 22 2  1   3 

5.4 Regimul tranzitoriu al căilor de curent în cazul solicitării termice de scurtă

durată

Pentru densităţi de curent J > Jcr , din ecuaţia solicitării termice a căilor de
curent rezultă că supratemperatura creşte în timp, figura 5.2., limitarea temperaturii la
valori maxim admisibile fiind posibilă doar prin limitarea duratei procesului de încălzire.
Acesta este cazul solicitării termice de scurtă durată, produsă sub acţiunea curenţilor de
scurtcircuit.
 J > Jcr

J = Jcr

J < Jcr
p1

0 t

Fig. 5.2. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul solicitării termice de scurtă
durată

În acest regim de funcţionare este foarte importantă proiectarea şi dimensionarea

corespunzătoare astfel încât să se asigure stabilitatea termică a căilor de curent. Prin
stabilitate termică se înţelege capabilitatea acestora de a suporta pe durate limitate şi fără
deteriorări vizibile solicitarea termică produsă de curenţii de scurtcircuit. Asigurarea
stabilităţii termice la scurtcircuit a căilor de curent impune ca valoarea finală a temperaturii
atinse în momentul întreruperii curentului de scurtcircuit să nu depăşească valoarea
admisibilă precizată în norme care este pentru conductoare fără izolaţie, din cupru kad =
200 C, respectiv pentru aluminiu kad = 180 C. Condiţia ca un element specializat să
asigure protecţia termică a căii de curent la o anumită valoare a curentului de scurtcircuit
este ca timpul după care elementul de protecţie comandă deconectarea circuitului să fie
Solicitările termice ale căilor de curent 45

inferior timpului după care calea de curent ar atinge temperatura maxim admisibilă. La
funcţionarea căilor de curent în regim termic de scurtă durată, considerând că procesele
termice decurg adiabatic se poate aproxima densitatea de curent admisibilă la scurtcircuit şi
valoarea curentului de scurtcircuit maxim admisibil pentru un interval de timp dat cu
relaţia:

 c 1   Rkad
j kadm.  ln ; kad   kad   a ; ikadm  j kadm  S (5.7)
k a  0 R t k 1  0

5.5 Regimul permanent de încălzire a căilor de curent

În regim permanent supratemperatura este constantă, energia termică degajată prin

efect Joule - Lentz în volumul căii de curent fiind cedată în întregime, prin suprafaţa
laterală a acesteia, mediului ambiant. Pentru analiza acestui regim termic se utilizează
ecuaţia generală a solicitării termice (5.1) particularizată şi având în vedere ipoteza
simplificatoare conform căreia se neglijează fluxul termic axial, calea de curent fiind
considerată suficient de lungă în raport cu diametrul său:

k a  0 I 2 1   R     t l p S    a  (5.8)

Din ecuaţia (5.1) pentru supratemperatura de regim permanent se obţine expresia:

k a  0 I 2 1   R a 
p  ;  p  p  a (5.9)
 t l p S  k a  0 I 2 R

Dacă se consideră cazul la limită când temperatura de regim permanent este egală cu
temperatura maxim admisibilă ad = 70…80 C, se obţine expresia curentului de regim
permanent admisibil:

 t l p S  ad   a  I ad
I ad  ; J ad  (5.10)
k a  0 1   R ad  S

5.6 Regimul tranzitoriu al căilor de curent în cazul solicitării termice intermitente

Căile de curent funcţionează cel mai frecvent în regim intermitent, caracterizat prin
46 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

variaţia în timp periodic intermitent a valorii efective a intensităţii curentului. Evoluţia în

timp a supratemperaturii unei căi de curent la funcţionarea în regim termic intermitent este
prezentată în figura 5.3.:


p reg. tranzitoriu lungă
durată

i max reg. tranzitoriu

intermitent
i min

0 t

I
Iief
0 t

tc tp
T

Fig. 5.3. Regimul termic tranzitoriu al supratemperaturii căii de curent în cazul solicitării termice
intermitente

Regimul termic intermitent este caracterizat prin durata relativă de conectare DC şi

frecvenţa de conectare fc. Se definesc timpul de conectare tc, timpul de pauză tp, şi durata
unui ciclu T, prin relaţiile:

3.600
t c  DC  T ; t p  T  t c ; T  ; T  600 s (5.11)
fc

În cazul solicitării termice intermitente, regimul tranzitoriu al temperaturii tinde spre

un regim cvasipermanent pe durata căruia temperatura oscilează între o valoare maximă
i max şi una minimă i min, în jurul unei valori medii constante, definite de relaţiile:
Solicitările termice ale căilor de curent 47

 
t

T p

 e eT T i

i min   p 
T
 1 e T i

 t
(5.12)

c


 1 e T i

 
 i max p

T
 1 e T i

Se evidenţiază că supratemperatura maximă corespunzătoare regimului intermitent (curent

intermitent de valoare efectivă Iief şi valoare maximă I) este mai mică decât
supratemperatură maximă corespunzătoare regimului tranzitoriu de lungă durată (curent
constant de valoare efectivă I). Se defineşte factorul de supraîncărcare pentru temperatură
cu relaţia:

 p (I ) 1
k   1; în ipoteza Tî >>T se obţine: k  (5.13)
i max ( I ief ) DC

Dacă se admite că supratemperatura maximă a căii de curent corespunzătoare regimului

intermitent poate atinge valoarea supratemperaturii permanente corespunzătoare regimului
tranzitoriu de lungă durată, atunci valoarea efectivă a curentului intermitent pe durata
perioadei de conducţie, definit în funcţie de factorul de supraîncărcare în curent ki , este
definită de relaţia:

1
I i t  t  ki  I 
c
I (5.14)
DC

cu condiţia la limită corespunzătoare temperaturii admisibile (în cazul solicitării de lungă

durată):

 t  l p  S   ad   a 
I iad  (5.15)
DC  k a   0  1   R a 

5.7 Programul lucrării

5.7.1 Determinarea supratemperaturii de regim tranzitoriu pentru o cale de curent

în cazul solicitării termice de lungă durată
Se examinează calea de curent ce va fi utilizată pentru verificări experimentale
48 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

precizând natura materialului, dimensiunile geometrice ale acesteia prin măsurare. Din
anexa 5 se vor stabili constantele fizice de material necesare în cadrul lucrării. Se determină
cu ajutorul relaţiilor (5.10) valorile preliminare ale curentului şi densităţii de curent
admisibile, considerând t = 12…16.
Pentru valorile densităţii de curent precizate de conducătorul lucrării se determină
valoarea curentului I la care se vor efectua încercările.
Se realizează montajul având schema electrică din figura 5.4.:

ATR - 8 I Fy 25 (50) mm2

TC 1200 A
sarcină 0…200 A

 220 V
Im
 220 V 0
C t
5A A
INFRATHERM Cronometru
S
2,5/5A

Fig. 5.4. Montajul experimental

Pentru înregistrarea curbelor (t) se procedează în felul următor:

 se determină cu ajutorul tabelei corespunzătoare trusei de curent TC 1200 valoarea
I
I m  , a indicaţiei ampermetrului de măsură A (conectat la reductorul de curent intern
k
al trusei) ce corespunde curentului de încercare I ce parcurge circuitul de sarcină;
 se reglează cursorul autotransformatorului ATR-8 pe poziţia 0;
 se alimentează circuitul prin manevrarea separatorului S şi se reglează (în timp cât mai
scurt) din autotransformatorul ATR-8 valoarea curentului de încercare;
 se deconectează alimentarea circuitului cu separatorul S, pentru a realiza o pauză de
3…5 min.;
 se reconectează circuitul simultan cu pornirea cronometrului;
 se înregistrează la intervale de timp de 1 min. evoluţia temperaturii căii de curent cu
ajutorul termometrului în infraroşu INFRATHERM (se va menţine acelaşi punct de
măsură);
 se consideră regimul tranzitoriu încheiat în momentul în care se obţin 3 valori succesive
ale temperaturii egale;
 se decuplează circuitul de alimentare prin manevrarea separatorului S şi concomitent se
reporneşte cronometrul pentru a se înregistra evoluţia temperaturii în cazul regimului
tranzitoriu de răcire a căii de curent.
Solicitările termice ale căilor de curent 49

Cedarea căldurii se consideră efectuată numai prin suprafaţa laterală a căii de curent.

5.7.2 Determinarea supratemperaturii de regim tranzitoriu pentru o cale de curent

în cazul solicitării termice de scurtă durată
Cu ajutorul relaţiei (5.2) se calculează valoarea densităţii de curent critice, Jcr iar cu
relaţiile (5.7) se evaluează valorile admisibile ale curentului de scurtcircuit şi densităţii de
curent corespunzătoare în cazul unor timpi de încercare tk = 1; 60; 90 s.
Procedând analog ca la punctul 5.7.1., se înregistrează curba de regim tranzitoriu la
încălzire pentru o densitate de curent indicată de conducătorul lucrării, pentru un timp de
încercare tk = 90 s la intervale de timp de 10 s. Determinările temperaturii se vor continua
după deconectarea alimentării pentru un interval de timp egal cu tk.

5.7.3 Determinarea supratemperaturii de regim tranzitoriu pentru o cale de curent

în cazul solicitării termice intermitente
Se calculează cu ajutorul relaţiilor (5.11) parametrii regimului termic intermitent
conform cerinţelor precizate de conducătorul lucrării. Procedând analog ca la punctul
5.7.1., se înregistrează curba de regim tranzitoriu intermitent la încălzire pentru valoarea
densităţii de curent utilizată la punctul 5.7.1. Determinarea temperaturii se va realiza la
intervale de timp de 1min. pentru minim 4 perioade T.

5.8 Conţinutul referatului

1. Schema electrică a montajului utilizat pentru încercările experimentale.

2. Prezentarea valorilor constantelor fizice utilizate, a dimensiunilor geometrice măsurate
pentru conductorul încercat conform cerinţelor de realizare a etapelor lucrării practice.
Calculul curenţilor admisibili şi de încercare conform cerinţelor precizate la fiecare punct al
lucrării.
3. Se trasează pe acelaşi grafic înregistrările regimurilor tranzitorii de variaţie a
supratemperaturii pentru solicitarea termică de lungă durată şi se determină analitic şi grafic
valorile corespunzătoare mărimilor: p, Tî, Tr. Aceleaşi mărimi se evaluează folosind
metoda celor trei puncte comparându-se rezultatele.
4. Se trasează grafic înregistrările regimurilor tranzitorii de variaţie a supratemperaturii
pentru solicitarea termică de scurtă durată.
5. Se trasează grafic înregistrările regimului tranzitoriu intermitent de variaţie a
supratemperaturii şi se calculează analitic temperaturile maxime şi minime corespunzătoare
regimului intermitent stabilizat, curentul intermitent maxim admisibil.
50 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

6. Rezultatele obţinute şi tabelele de date completate.

7. Observaţii şi concluzii cu privire la verificările experimentale efectuate la lucrare.