INTRODUCERE

In contextul economic actual, caracterizat de concurenta acerba dintre actorii de

pe piata, promovarea imaginii unui produs, a unei game de produse sau chiar a unui
agent economic constituie un potential factor de succes pentru respectiva entitate,
oferindu-i acesteia un avantaj concurential foarte important. Datorita acestei realitati
specifice lumii contemporane, activitatea de marketing a devenit una dintre prioritatile
factorilor de decizie ai oricarui agent economic.
Promovarea reprezinta acea parte a procesului de comunicatie al firmei prin care
aceasta, folosind un ansamblu de metode si tehnici specifice (concretizate in activitati
promotionale), incearca sa influenteze comportamentul clientilor sai actuali si potentiali
in vederea obtinerii unor rezultate cat mai bune (profituri cat mai substantiale) pe o
perioada cat mai lunga de timp (daca este posibil, pentru toata perioada cat firma este
prezenta pe piata).
Amplificarea fenomenului promotional isi gaseste explicatia in: accelerarea
concurentei, aglomerarea pietelor, saturarea consumatorului fata de numarul excesiv de
comunicatii publicitare, banalizarea produselor si marcilor, preferinta pentru rezultate
obtinute pe termen scurt, exigentele noilor forme de distributie etc., ceea ce face ca
promovarea permanenta a produselor sa devina cerinta majora, un factor indispensabil al
oricarui proces de vanzare, indiferent de natura marfii.
O conditie foarte importanta este ca agentul economic – prin produsele sale si prin
comportamentul pe piata – sa confirme informatiile transmise, pentru a nu insela
asteptarile potentialilor clienti si implicit pentru a nu anula efectul pozitiv al actiunilor
promotionale realizate si a nu afecta in sens negativ imaginea pe care firma o are pe piata.
Astfel, orice firma, indiferent de pozitia pe care o are pe piata, de potentialul ei,
trebuie sa aiba o politica promotionala, cu mentiunea foarte importanta ca informatiile
trimise catre clientii potentiali trebuie sa fie in concordanta cu realitatea.
Obtinerea unor rezultate economice bune nu se poate realiza fara o viziune unitara
asupra tuturor componentelor mixului de marketing (politica de produs, politica de pret,
politica de distributie, politica promotionala) pe care agentul economic ar trebui sa si le
stabileasca.
 I CONTINUTUL CONCEPTULUI DE MARKETING IN TURISM

1. Specificul activitatii turistice

Originea lingvistica a termenului “turism” este strans legata de semnificatia

cuvintelor latine “tornare” (a se intoarce) si “tornus” (miscare circulara) si desemneaza o
calatorie (deplasare circulara) cu intoarcerea in punctul de plecare.
Aceeasi semnificatie -de revenire in punctul initial din care s-a pornit, cu alte
cuvinte de circuit- se regaseste in limbile moderne europene: “tourisme” la francezi,
“tourismus” la nemti, “tourism” la englezi, “tourismo” la italieni, “turizm” la rusi si
“turism” la romani.
Pentru prima oara, termenul de turist a fost folosit in anul 1800, de catre Samuel
Pegge, intr-o lucrare intitulata “Anecdote ale limbii engleze”, prin formularea “A
traveller is now -a- days called Tour-ist”, respectiv un calator astazi este numit turist1.
De-a lungul timpului, incercarile de a descrie si defini in mod corespunzator
termeni de tipul “turist” sau “turism” au fost numeroase, dar abia in ultimile decenii ale
secolului nostru s-a inregistrat un progres real in ceea ce priveste standardizarea
terminologiei turistice.
In anul 1963, Conferinta Natiunilor Unite privind Turismul si Calatoriile
Internationale tinuta la Roma, a adoptat o definitie a turismului bazata pe doua elemente
principale: motivul si durata voiajelor. Definirea motivului permite standardizarea
calatorilor dintr-o localitate sau tara in doua categorii: cei care intra si cei care nu intra in
categoria turistilor, iar criteriul duratei sejurului permite identificarea altor doua categorii
de vizitatori: excursionistii (vizitatori de o zi) si turistii (care raman intr-un loc cel putin o
noapte).
In iulie 1991, Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism (OMT), de la Ottawa,
a redefinit conceptele de baza din turism, asimiland termenul de turism activitatilor care
sunt “... angajate de persoane in cursul voiajelor sau sejurului lor in locuri situate in afara
mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a
depasi un an, in vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive,
adica in alte scopuri decat prestarea unei activitati remunerate in locul vizitat”2.
Conform acestei definitii distingem urmatoarele forme de turism:
 turism intern (cand rezidentii unei tari calatoresc in propria tara);
 turism international receptor (cand nerezidentii unei anumite tari viziteaza tara
respectiva);
 turism international emitent (cand rezidentii unei tari viziteaza alte tari decat cea din
care provin).
Aceste trei forme de baza se pot combina rezultand alte trei forme derivate de
turism:
 turismul interior (cuprinde turismul intern si turismul receptor);
1 - Cosmescu I., “Turismul -fenomen complex contemporan-“, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pag. 24

2 - Mill R.C., “The Tourism System -An Introductory Text”, Second Ed., Prentice Hall, New Jersey, 1992,
pag. 8
 turismul national (cuprinde turismul intern si turismul emitent);
 turismul international (cuprinde turismul receptor si turismul emitent).
De asemenea, definitia de mai sus introduce notiunile de baza pentru definirea
cererii turistice si anume, termenii calator, vizitator si rezidenta, termeni care vor fi
analizati mai amplu in capitolul dedicat studiului cererii turistice.
Conform aspectelor relevate de definitiile de mai sus, realizarea activitatii
turistice presupune prezenta altor elemente cu rol hotarator in desavarsirea actului turistic
si care servesc argumentatiei de a inscrie turismul in sectorul tertiar, atat in mod direct,
prin activitatea serviciilor de cazare, alimentatie publica, transport etc., cat si in mod
indirect, prin intermediul aportului specific al altor ramuri ale sectorului tertiar la
activitatea turistica (agricultura, constructii, industrie alimentara etc.).
Astfel, continutul activitatii turistice este asimilat unei intregi suite de prestatii
prin care este vizata satisfacerea nevoilor turistice, cu ocazia si de-a lungul, unei
deplasari.
De altfel, insasi definirea produsului turistic nu se poate realiza fara a releva
caracterul particular al ofertei turistice. Cei mai multi autori considera produsul turistic
drept un rezultat al “... asocierilor, interdependentelor dintre resurse (patrimoniu) si
servicii”, iar ...”resursele vor lua forma diferitelor produse turistice numai prin
intermediul prestarilor de servicii specifice”3.
Deci, determinarea si individualizarea produselor turistice se realizeaza pornind
de la calitatea activitatii de prestatii, iar serviciile constituie, dintr-un anumit punct de
vedere, componenta “... dominanta sau determinanta a ofertei turistice”4.
Serviciul turistic constituie “... un ansamblu de activitati ce au obiect satisfacerea
nevoilor turistului in perioada in care se deplaseaza si in legatura cu aceasta” 5. Deci, o
parte a activitatilor care compun prestatia turistica vizeaza acoperirea unor necesitati
obisnuite, cotidiene (odihna, hrana), iar alta parte determina specificitatea turismului si
particularizeaza formele sale de manifestare.
Prin natura si specificul propriu, serviciul turistic trebuie sa creeze si sa asigure
conditiile necesare refacerii capacitatii de munca, in mod simultan cu petrecerea placuta
si instructiva a timpului liber. Pe de alta parte, in urma realizarii consumului turistic,
indivizii trebuie sa dobandeasca un plus de informatii, cunostinte, chiar deprinderi si
obiceiuri noi, in concordanta cu exigentele epocii contemporane, conducand astfel, in
mod direct, la cresterea calitatii intregii vieti. Pornind de la tendinta, tot mai accentuata,
de micsorare a timpului necesar odihnei pasive si, respectiv, de sporire a dimensiunilor si
formelor de odihna activa, serviciul turistic trebuie sa asigure posibilitati multiple de
raspuns, conform criteriilor odihnei active. Organizatorilor de turism le revin sarcini
sporite in vederea diversificarii agrementului traditional si cresterii atractivitatii
manifestarilor turistice, cu atat mai mult cu cat turismul s-a transformat intr-un fenomen
de masa, iar frecventa de petrecere a timpului liber in afara resedintei permanente a
crescut.

3 - Bran F., Marin D., Simon T., “Economia turismului si mediul inconjurator”, Ed. Economica, Bucuresti,
1998, pag. 67

4 - Bran F., Marin D., Simon T., Op. Cit., pag. 68

5 - Barbu Gh. (coord.), “Turismul in economia nationala”, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1981, pag.27
 In ultimii ani, datorita tendintei de diversificare si crestere a complexitatii
nevoilor de consum, se remarca un proces de imbogatire a continutului prestatiei cu noi
tipuri de activitati, a caror clasificare poate fi realizata in functie de mai multe criterii.
Derularea prestatiei turistice presupune, insa, in marea majoritate a cazurilor, activitati
grupate in urmatoarele tipuri de servicii:
 servicii de cazare;
 servicii de alimentatie;
 servicii de agrement-divertisment;
 servicii de transport;
 servicii suplimentare (complementare).
Importanta si trasaturile fiecarui tip de serviciu in realizarea prestatiei turistice vor
fi analizate in subcapitolul urmator.
Consumul serviciilor turistice presupune derularea, intr-o anumita ordine, a unor
tipuri de activitati, atat specifice, cat si nespecifice turismului, in functie de tipul
prestatiei, momentul si locul prestatiei, forma de turism etc..
In literatura de specialitate, analiza modului in care sunt structurate si clasificate
serviciile turistice se realizeaza din mai multe puncte de vedere (natura serviciilor, modul
in care raspund solicitarilor diferitelor categorii comportamentale ale clientelei turistice,
aria de localizare a prestatiei, modalitati de plata etc.), dar, pentru simplificare, vom
decurge la o delimitare a acestora in raport cu natura prestatiei si motivatia cererii
turistice se intalnesc urmatoarele tipuri de servicii6:
1. servicii turistice specifice, a caror existenta si complexitate sunt determinate de esenta
fenomenului turistic ca atare. La randul lor, pot fi grupate astfel:
1.1. servicii turistice de organizare si pregatire a consumului turistic (organizarea
calatoriilor, consultanta acordata turistilor, promovare, rezervarea serviciilor
etc.);
1.2. servicii de baza, referitoare la activitati care reprezinta motivatia de baza a
calatoriei. In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele tipuri de servicii7:
1.2.1. serviciul de cazare, vizeaza, prin continutul sau, crearea conditiilor si a
confortului necesar adapostirii si odihnei calatorului si reprezinta produsul a
ceea ce se numeste “industrie hoteliera”, respectiv acel sector care, conform
acceptiunii actuale, inglobeaza ansamblul activitatilor desfasurate in spatiul
de cazare.
Fiind alcatuit, la randul sau, dintr-un grup de prestatii oferite
turistului pe timpul sejurului, in unitatile de cazare, serviciul de cazare se
prezinta ca o activitate complexa, a carei dezvoltare si calitate depinde de cel
putin doi factori:
 baza tehnico-materiala adecvata (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane,
popasuri etc.), cu dotari corespunzatoare, astfel incat sa poata fi asigurate
turistilor conditiile optime de cazare;
 un personal calificat, de dimensiuni corespunzatoare, care-si desfasoara
munca in conditii optime de organizare.
Existenta unei minime neconcordante intre acesti factori poate
6 - Cosmescu I., Op. Cit., pag. 155-156

7 - Snack O., “Economia si organizarea turismului”, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1975

 influenta in mod negativ calitatea prestatiei turistice si, de aici, nivelul
rezultatelor activitatii turistice.
Activitatea turistica si industria hoteliera se afla in legaturi stranse de
interdependenta. Pe de o parte, industria turistica se dezvolta ca o consecinta
a circulatiei turistice, pe de alta parte, dezvoltarea turismului este
conditionata de existenta unor spatii de cazare echipate conform standardelor
de exigenta respective.
Serviciul hotelier, pe langa cazarea propriu-zisa, este completat de o
serie de prestatii suplimentare (alimentatie, activitati de informare,
comerciale etc.), intre care exista relatii de interferenta si care sunt
dezvoltate in functie de specificul fiecarei unitati hoteliere.
Cazarea constituie, insa, principala functie indeplinita de unitatea
hoteliera, obiectivul sau principal fiind asigurarea conditiilor de odihna si
igiena ale turistului, prin intermediul unui echipament corespunzator.
1.2.2. Serviciul de alimentatie determina, la randul sau, calitatea prestatiei
turistice in ansamblul ei, influenteaza atat continutul, cat si atractivitatea
ofertei turistice si are implicatii directe asupra modului de orientare a
fluxurilor turistice.
Alimentatia publica intruneste anumite trasaturi specifice si raspunde
unor cerinte tipice, dintre care amintim8:
 necesitatea prezentei in orice moment-cheie al consumului turistic, astfel
incat sa permita asigurarea procurarii hranei de catre turist, raspunzand
cerintei de satisfacere a nevoii cotidiene de hrana;
 necesitatea prezentei unei tipologii largi de unitati de alimentatie publica,
prin care sa se poata satisface o paleta larga de trebuinte, atat de baza
(hrana), cat si de divertisment;
 in cazul turismului balneo-medical, serviciul de alimentatie publica
indeplineste un rol suplimentar, anume acela de a contribui, in mod
direct, la reusita tratamentului, prin asigurarea unui regim de hrana
adecvat;
 necesitatea asigurarii unui mod de hrana adecvat, atat pentru turistii
autohtoni, cat si pentru turistii straini, conform specificului anumitor tari
sau zone geografice.
Constituindu-se intr-o componenta de importanta majora a ofertei
turistice, serviciul de alimentatie publica este supus unui procese continuu de
perfectionare si modernizare (de exemplu, din punct de vedere al
modernizarii structurii retelei, se remarca tendinta de creare a unor unitati cu
functii complexe, precum si a unor noi tipuri de unitati, mai bine adaptate
specificului unor segmente de clienti) si, in acelasi timp, de diversificare,
prin oferirea unor prestatii cu caracter complementar.
1.2.3. Serviciul de agrement-divertisment cuprinde acele activitati care, prin
mijloace specifice, contribuie la satisfacerea nevoilor fizice si psihice ale
turistului, prin asigurarea cadrului necesar petrecerii placute si instructive a
timpului liber.
Principalele functii ale serviciului de agrement se concretizeaza in
8 - Bran F., Marin D., Simon T., Op. Cit., pag.79
 indeplinirea urmatoarelor cerinte:
 asigura reconfortarea psihica si fizica a turistului;
 raspunde exigentelor de crestere a atractivitatii si competitivitatii
statiunilor turistice;
 individualizeaza oferta turistica;
 constituie o importanta sursa de venituri;
 poate constitui o motivatie turistica propriu-zisa (vacante dedicate
schiului, inotului, yachting etc.).
Pe langa faptul ca serviciul de agrement necesita o baza tehnico-
materiala adecvata motivatiei turistice si dotarea cu un personal cu calificare
corespunzatoare, contribuind astfel in mod direct la dezvoltarea economica a
zonei sau statiunii turistice, rolul sau este cu atat mai important, cu cat,
printr-un mod de organizare modern, in care turistul devine participant activ
la divertismentul efectiv, contribuie la orientarea fluxurilor turistice si la
cresterea eficientei activitatii turistice.
1.2.4. Serviciul de transport turistic are un rol determinant in cresterea calitatii
prestatiei turistice, deoarece, prin intermediul sau, este asigurat accesul
turistilor in zonele de interes turistic, intalnirea cererii cu oferta turistica si,
prin aceasta, transformarea lor din stare potentiala, intr-una efectiva.
Deoarece timpul total de vacanta al unui turist poate fi considerat,
dintr-un anumit punct de vedere, ca este compus din doua elemente si
anume, timp de transport si timp de sejur, rezulta necesitatea asigurarii unui
transport rapid, care sa permita reducerea timpului de deplasare, atat intre
punctele-cheie ale itinerariilor turistice, cat si la nivelul unei statiuni sau
localitati.
Datorita ponderii ridicate a costurilor serviciilor de transport in
tarifele pentru un aranjament turistic, este necesar sa se realizeze o
optimizare a transportului, atat prin utilizarea rationala a mijloacelor de
transport, cat si prin combinarea eficienta a formelor tipice de transport:
rutier, feroviar, aerian, naval si, cu un rol specific in turism, transportul pe
cablu. In urma celor prezentate mai sus, putem spune ca rolul acestor patru
tipuri de servicii de baza nu este intotdeauna acelasi, uneori chiar, unul
dintre ele putand lipsi intr-o prestatie turistica, dar, pentru a satisface
motivatia turistica, firmele prestatoare ale acestor servicii trebuie sa
coopereze intre ele, astfel incat sa asigure turistului satisfactie deplina.
1.3. servicii turistice suplimentare sau complementare in randul carora este cuprinsa o
serie de activitati care au drept scop asigurarea unei odihne active, unei recreeri a
turistilor, activitati care nu se substituie insa, serviciilor de agrement.
Caracterizate printr-o mare varietate, unele dintre ele pot fi anticipate de catre turisti,

intrand in costul initial al programului turistic, altele vor fi cunoscute abia la

destinatie, iar solicitarea lor ramane la alegerea turistilor.

 Cele mai importante servicii suplimentare sunt considerate a fi
urmatoarele9:
 servicii de informare a clientelei turistice;
 servicii de intermediere (inchirieri, rezervari etc.);
 servicii si activitati turistice cu caracter special (organizarea de simpozioane,
festivaluri, expozitii etc.);
 servicii si activitati turistice cu caracter sportiv;
 servicii de tratament balneo-medicale;
 servicii diverse.
Servicii turistice nespecifice, asigurate de catre diferite unitati prestatoare de
servicii, de care turistii beneficiaza in anumite imprejurari: transport in comun,
gospodarie comunala, reparatii si intretinere, telecomunicatii, servicii de igiena si
infrumusetare etc., care, in mod indirect, contribuie la satisfacerea nevoilor turistilor.
Reprezentand un domeniu particular de activitati economice, serviciile turistice prezinta o
serie de trasaturi care, desi caracterizeaza sectorul tertiar in general, prezinta
particularitati specifice, determinate in principal de continutul ofertei si cererii turistice,
de formele in care se concretizeaza intalnirea cererii cu oferta turistica. Pe de alta parte,
activitatea turistica presupune prestarea unor servicii turistice diverse, intr-o succesiune
riguroasa, care alcatuiesc un ansamblu complex si eterogen.
Literatura de specialitate este bogata in aprecieri vizand caracteristicile
serviciilor10. Pornind de la aceste aprecieri, putem considera ca serviciile turistice sunt
caracterizate prin urmatoarele particularitati:
1. intangibilitatea, considerata drept principala trasatura a serviciilor turistice, exprima
faptul ca serviciile turistice nu pot fi evidentiate (nu pot fi expuse, vazute, simtite etc.)
printr-un suport material propriu-zis, motiv pentru care, prestatorii de servicii
incearca sa le adauge anumite caracteristici tangibile prin care sa se poata sugera
calitatea lor (ambianta, personal, echipamente etc.) si, totodata, sa se poata micsora
riscul si incertitudinea actului achizitiei de catre cumparator.
Dintre principalii factori care permit vizualizarea serviciilor turistice amintim:
 ambianta, fie naturala (un anumit peisaj natural), fie creata (design,
arhitectura, mobilier etc.), constituie mecanismul initial de formare a imaginii
despre un anumit serviciu;
 comunicatiile referitoare la serviciile turistice, din randul carora se detaseaza
mijloacele publicitare si fortele de vanzare; personalul aflat in contact direct
cu clientul are un rol esential in evaluarea calitatii serviciului turistic, atat prin
modul de exprimare, cat si prin intreaga atitudine non-verbala afisata;
 pretul, prin marimea sa, poate permite aprecieri asupra calitatii unui serviciu
turistic, cu conditia sa fie dimensionat in mod corespunzator situatiei reale,
starii de fapt;
2. Inseparabilitatea serviciilor turistice fata de prestatori exprima faptul ca productia

9 - Bran F., Marin D., Simon T., Op. Cit., pag. 84

10 - Kotler Ph., Armstrong G., Saunders J., Wong V., “Principiile marketingului”, Ed. Teora, Bucuresti,
1998, pag. 699-717; Nicolescu E., “Marketingul in turism”, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1975, pag. 235; Cosmescu I.,
Op. Cit., pag.149-153; Olteanu V., Cetina I., “Marketingul serviciilor”, CoEd. Marketer-Expert, Bucuresti, 1994, pag.
28-32 etc.
 (prestarea) lor se realizeaza in mod simultan cu consumul; aceasta presupune,
totodata, faptul ca fiecare consumator participa efectiv la prestarea serviciului, iar
interactiunea client-prestator determina influente reciproce asupra rezultatului
prestatiei;
3. Variabilitatea (eterogenitatea) serviciilor turistice exprima faptul ca acestea sunt
imposibil de repetat, in mod identic, de la o prestatie la alta, deoarece depind de
persoana care le realizeaza, de momentul si de locul in care sunt prestate.
Eterogenitatea serviciilor turistice constituie o trasatura derivata si din faptul ca
prestatia turistica constituie, de fapt, un ansamblu de servicii independente. Pentru a
asigura reusita prestatiei, este necesar sa se personalizeze serviciile, asigurandu-se o
tratare corespunzatoare a fiecarui client. Desi diferentierea serviciilor turistice este
greu de realizat, prin ambianta, prin competenta si constiinciozitatea personalului,
prin originalitatea prestatiei se poate ridica calitatea prestatiei si se poate atinge un
inalt nivel de performanta a serviciilor;
4. Perisabilitatea exprima faptul ca serviciile turistice nu pot fi stocate in scopul vanzarii
sau utilizarii lor ulterioare, cu alte cuvinte nu pot fi inmagazinate pentru a fi folosite
in alte momente de timp; consecinta principala a acestei trasaturi consta in
sincronizarea cererii cu oferta turistica. De aceea, obiectivul principal al
marketingului serviciilor turistice il constituie asigurarea sincronizarii cererii cu
oferta turistica, conturarea si stabilirea celor mai adecvate strategii vizand corelarea
celor doua laturi ale pietei serviciilor turistice si atenuarea sezonalitatii turistice;
5. Lipsa dreptului de proprietate constituie o trasatura legata de faptul ca accesul la un
anumit serviciu turistic achizitionat se realizeaza pe o perioada limitata de timp;
pentru a fideliza clientela, prestatorii de servicii turistice apeleaza la o serie de metode
care sporesc atasamentul turistilor.
Aceste caracteristici influenteaza in mod direct activitatea prestatorilor de servicii
turistice si determina gradul de eficienta a activitatii turistice in general.
Complexitatea fenomenului turistic, caracterul particular al activitatii firmei
turistice obligata sa ia in considerare toate celelalte activitati adiacente turismului, conduc
la necesitatea unei abordari de marketing corespunzatoare.
Datorita specificului produsului turistic, al carui continut este determinat atat de
structura sa materiala, cat si de o serie intreaga de prestatii adiacente, activitatile turistice
constituie parti unitare ale unui intreg care trebuie sa ramana omogen, iar eforturile
fiecarui agent economic implicat in serviciile turistice trebuiesc conjugate, astfel incat,
printr-o sincronizare atenta, atat in perioada sezonului turistic, cat , mai ales, in
extrasezon, sa creasca nivelul calitatii prestatiei turistice si, implicit, eficienta activitatii
desfasurate de acestia.
Pe de o parte, fiecare dintre aceste elemente componente descrie o piata proprie
si, in acelasi timp, constituie raspunsul individual la o cerere specifica, pe de alta parte,
produsul global, rezultat al interconditionarii acestora, raspunde unei cereri turistice de
ansamblu. Abordarea prestatiei turistice, intr-o viziune de micromarketing, permite nu
numai optimizarea activitatii fiecarui agent economic, dar si o justa conjugare a
eforturilor tuturor factorilor implicati.
Dar, eforturile de sincronizare a activitatilor fiecarei verigi a lantului de prestatii
turistice, trebuiesc coroborate cu cele de sincronizare a deciziilor luate la nivelurile
superioare, decizii care, desi mai reduse ca numar, pot afecta strategia firmei turistice
(politica valutara, modul de acordare a vizelor, politica de investitii etc.).
Abordarea activitatii intr-o viziune de macro-marketing turistic, permite o mai
buna corelare cu celelalte sectoare economice, iar prin intermediul unor masuri adecvate,
politica in domeniul turismului poate constitui un suport al dezvoltarii nationale durabile.
Oricare ar fi nivelul la care se aplica principiile marketingului, armonizarea
intereselor factorilor implicati in activitatea turistica trebuie sa se realizeze in spiritul unei
responsabilitati sporite fata de societate si mediul inconjurator.
Dintre cele cinci concepte rivale 11 care stau la baza modului in care organizatiile
isi desfasoara activitatile de marketing si anume: conceptia de productie, conceptia de
produs, conceptia de vanzare, conceptia de marketing si conceptia de marketing social,
ultimul concept obliga pe responsabilii marketingului sa ia in considerare (atunci cand
elaboreaza politicile de marketing) trei aspecte esentiale:
 cresterea profiturilor firmei;
 satisfacerea dorintelor consumatorilor;
 apararea intereselor societatii in ansamblul ei.
In spiritul acestui concept, firmele implicate in activitatea turistica trebuie sa
urmareasca maximizarea profitului in deplina concordanta cu asteptarile societatii si sa
contribuie la cresterea standardelor ecologice de baza.
Omenirea constientizeaza faptul ca numai o dezvoltare durabila, in armonie cu
mediul inconjurator garanteaza un viitor sigur.
Prin specificul sau aparte, activitatea turistica se bazeaza, in primul rand, pe
valorificarea potentialului natural si cultural al unei tari si, are efecte potentiale, in timp si
spatiu, asupra intregului mediu inconjurator.
Fundamentarea politicilor de marketing trebuie realizata astfel incat sa se asigure,
pe de o parte, profitul firmei, iar pe de alta parte, conservarea pe termen lung, a calitatii si
cantitatii resurselor naturale.
In spiritul celor prezentate anterior, putem spune ca marketingul turistic asigura
mijloacele de fundamentare si armonizare a politicilor firmelor implicate in prestatia
turistica, in deplina concordanta cu politica economica de ansamblu a unei tari si permite
maximizarea profitului si a satisfactiei turistice, in conditiile conservarii si consolidarii
patrimoniului turistic.
Specificul activitatii turistice presupune si anumite particularitati distincte ale
functiilor marketingului turistic. Astfel, functiile clasice ale marketingului sunt:
 cercetarea pietei, a nevoilor care stau la baza consumului de servicii turistice;
 conectarea dinamica a firmei la mediul economico-social, adaptarea la tendintele in
inregistrate in evolutia acestuia, in vederea contracararii influentelor negative si,chiar,
fructificarii oportunitatilor exterioare;
 satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum turistic;
 maximizarea profitului, printr-o alocare justa a resurselor si optimizarea desfasurarii
intregului lant de procese economice.
Acestora consideram ca li se adauga o alta functie a marketingului turistic si anume:
 armonizarea si integrarea intereselor firmei cu interesul de ansamblu al societatii in
ceea ce priveste conservarea parametrilor calitativi si cantitativi ai resurselor turistice

11 - Kotler Ph., s.a., Op. Cit., pag.36-43

 naturale.

II POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI TIMIS

2.1. Importanta dezvoltarii turismului in general si in judetul Timis

Pe măsura dezvoltării societăţii, omul nu trebuie privit ca un simplu organism, ci

ca un factor activ şi conştient deoarece, în procesul de muncă, omul participă cu întreaga
sa capacitate psihofizică şi neuriocerebrală atât la organizarea şi conducerea proceselor,
cât şi la realizarea întregii producţii de bunuri materiale spirituale. Iar pentru ca munca să
fie adaptată cât mai bine caracteristicilor fizice şi neuropsihice ale omului, astfel încât
potenţialul uman să nu fie suprasolicitat, iar capacitatea de muncă a omului să se menţină
pe toată durata timpului de muncă şi pe toată perioada activă din viaţa acestuia.12
Turismul şi-a câştigat o anumită poziţie în ansamblul condiţiilor de viaţă. Acesta
tinde să se dezvolte tot mai mult, deoarece o serie de factori cunosc modificări şi deţin un
rol deosebit în programul turismului: factori cauzali (propulsori) şi factori favorizanţi.
Determinarea nivelului şi a formei estimate a dezvoltării turismului unei ţări este puternic
influenţată de rolul pe care statul îl poate juca, în funcţie de :
▬ importanţa acordată turismului în dezvoltarea economică a ţării;
▬ nivelul şi configuraţia actuală a dezvoltării activităţii turistice.
Mai ales în ţările în curs de dezvoltare intervenţia statului apare ca necesară,
ţinându-se cont de faptul turismul, reprezintă o sursă potenţială de profit sporit, ca piaţă
receptoare.În acelaşi timp, devine necesară o politică de intervenţie a statului numai
acesta putând garanta dezvoltării turistice o dimensiune comercială specifică(un prag
optim al capacităţii de primire) evitând saturarea anumitor obiective turistice.13
Reconsiderea rolului economic al turismului s-a realizat în anul 1980 odată cu
desfăşurarea Conferinţei de la Manila, Filipine. Conferinţa de la Manila a recunoscut

12 I. Istrate: Turismul un fenomen în mişcare, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988, pag.28

13 Dr.I. Ionescu: Turismul fenomen social-economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2003, pag.
127
pentru prima oară incontestabilele efecte binefăcătoare pe care turismul poate şi trebuie
să le aibă asupra economiilor naţionale, şi plecând de aici asupra comerţului mondial.
De asemenea Conferinţa de la Manila a mai adus în antenţia opiniei publice şi
faptul că influenţele de sorginte economică nu pot să constituie în nici un caz pentru
statele lumii singurul obiectiv al politicii turistice.
Altfel spus, Conferinţa de la Manilaa putut să afirme cu curaj că a venit momentul
să abandonăm orice strategie limitată numai la efectele economice-pozitive sa negative-
ale turismului pentru a-l concepe global, plecând de la sursa sa şi de la factorii care îi dau
dimensiunile sale totale.14
Astăzi turismul deţine o pondere semnificativă în economia multor state, în jurul
lui gravitând de fapt toată viaţa economică din acele state.
Un exemplu grăitor poate fi cu uşurinţă găsit în Afriica, continenetul negru, şi
anume Egiptul. Statul egiptean nu încurajează producţia de bunuri industriale ci
încurajează turismul.
Dacă ar încuraja producţia, de exemplu de calculatoare, întrebarea ar fi „cine sunt
clienţii care vor risca într-atât să cumpere calculatoarele produse de noi?”. Evident că
aceşti clienţi nu vor putea fi găsiţi.
Dar dacă se întreabă într-un mod punctual cine sunt persoanele care vor să-ţi
petreacă o vacanţă în soarele toropitor al Africii, pe Nil, sau vizitând piramidele foarte
multe persoane din statele occidentale dezvoltate vor răspunde fără a pregeta că vor dori
să aibă parte de o aventură africană de neuitat, de un safari, de vizitarea piramidelor sau
de o vacanţă în staţiunea Sharm el Sheikh.
In concluzie “turismul reprezintă astăzi, prin conţinutul şi rolul său, un domeniu
distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale
pentru un număr tot mai mare de ţări ale lumii. Receptiv la prefacerile civilizaţiei
contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se
procesului genaral de dezvoltare“. 15
Servicizarea economiilor naţionale mai tuturor statelor lumii, a făcut ca rolul
turismului în cadrul economiei statelor lumii să sporească. Turismul poate fi considerat

14 Cristiana Cristureanu, N. Neacşu, Andreea Băltăreţu: Turism internaţional, studii de caz.Legislaţie,

Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999, pag. 169
15 Rodica Minciu:Economia Turismului ediţia a II-a revăzută, editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag.11
un liant între celelalte servicii, deoarece turismul le adună laolată pe acestea în produsul
turistic
Servicile de transport, cazare, restauraţie, agrement, în anumite zone ale globului
depind într-o manieră covârşitoare de turism, eficienţa lor fiind legată de turism.
Desigur, aceste servicii ce au fost enumerate mai sus sunt considerate ca fiind
vârful aisbergului, turismul implicând o gamă variată de servicii de la telecomunicaţii,
asigurări până la schimb valutar şi protecţia securităţii corporale şi a bunurilor turiştilor.
Dezvoltarea sectoarelor de pretaţii de servicii, ca operaţii auxiliare sau
complementarela schimburile de mărfuri a mărit importanţa turismului ca activitate de
sine stătătoare. 16
Pe un plan mai larg ţinând seama de însemnătatea turismului internaţional în
economia a numeroase ţări, nu mai există nici un motiv care să ne determine să facem o
distincţie între industria turismului şi industriile tradiţionale de export.
Dimpotrivă, avantajele pe care le prezintă turismul au determinat multe ţări să-şi
sporească eforturile pentru dezvoltarea acestuia, considerat pe bună dreptate ca fiind un
factor extrem de important al economiei naţionale, aparţinând serviciilor aflate în plină
expansiune.17
Turismul prin conţinutul şi trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă, în
economia unei ţări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar,
ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, efectul de antrenare, de stimulare a
producţiei în alte domenii, ocuparea forţei de muncă etc. se constituie ca o activitate
prioritară de interes naţional.18
Turismul ca activitate economică trebuie să se racordeze conceptului de
dezvoltare durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturii şi de moştenirea
culturală a fiecărei societăţi, care vinde aceste resurse (prelucrate sau nu) ca parte
integrantă “produselor” sale şi în acelaşi timp, în parte anumite resurse cu alţi utiluzatori,
inclusiv cu comunităţile locale.19

16 Gh.Postelnicu:Introducere în teoria şi practica turismului, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 1997, pag.51

17 Gh.Postelnicu:Introducere în teoria şi practica turismului, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 1997, pag.52
18 V.Glăvan: Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2003,
pag.129
19 V.Glăvan:Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, 2003,
pag.137
 Turismul are datoria morală de a forma noile generaţii de tineri în spiritul şi
respectul faţă de natură. Turismul foloseşte pentru a-şi atinge scopurile, obţinerea de
valoare adăugată, resursele societăţii în ansamblul ei.
Resursele societăţii pot fi de catalogate ca resurse naturale, pe care turismul
practicat într-o manieră deslânată le pot altera cu uşurinţă, dar şi resurse antropice sau
manmade care au rezultat de pe urma activităţii umane.
Având în vedere cele exprimate mai sus turismul pe lângă latura sa economică are
şi o puternică latură socială, el aducând laolaltă oameni şi concepţii diferite de pe toate
meridianele, culturi diferite care interacţionând pot duce la câştigarea respectului
fiecăruia dintre participanţi pentru natură şi pentru celălalt de lângă el.
Până în 2020, Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) previzionează 1,6
miliarde de sosiri de turişti internaţionali şi încasări din turismul internaţional de 2
trilioane de dolari.Se estimează de asemenea, că turismul naţional va fi de 10 ori mai
mare decât turismul internaţional. 20
Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii turistice în ţara noastră se circumscrie în
contextul general al dezvoltării şi perfecţionării întregii activităţi economico-sociale.
În acest cadru, al dezvoltării economice româneşti, care presupune continuarea
procesului de industrializare şi de urbanizare şi, deopotrivă, o sporire a venitului naţional,
ridicarea nivelului de trai şi trecerea la săptămâna redusă de lucru, a crescut timpul liber,
elemente, toate, având drept consecinţă firească şi o evoluţie ascendentă a turismului.
Frumos, dar să analizăm la rece:putere de cumpărare , cel puţin acum nu prea
avem ;guvernanţi competenţi, nu prea avem ; cadre de conducere în cadrul societăţilor de
profil înalt calificate, nu prea avem ; o politică de marketing la nivelul întregii ţări, nu
prea avem ; implicare din partea autorităţilor locale, judeţene, nu prea avem ; capitalul
românesc este mult subdezvoltat , dar ca să închei într-o manieră civilizată şi optimistă
avem un partid televiziune care se îngrijeşte în mod continuu la perpetuarea capitalului
autohton, formularea unui Cod Fiscal pentru toţi şi mai ales se îngrijeşte de banii
întreprinzătorului.

2.1.2 Fluxurile turistice in judetul Timis

20Stănciulescu Gabriela: Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică,
Bucureşti, 2004, pag. 13
 Judeţul Timiş este situat în partea de vest a ţării având graniţa cu Serbia-
Muntenegru şi Ungaria spre vest şi Arad, Hunedoara şi Caraş-Severin în nord, est, şi sud.
 Aşezare: in partea de vest a României, la 20 0 15 ‘. si 220 33 ‘. longitudine estica si
450 11’. si 460 11 ‘. latitudine nordica;
 Suprafata: 8.697 km2 (respectiv 3,6 % din teritoriul tarii-cel mai intins dintre
judete);
Populatie judetului se ridica la 690.000 locuitori), peste 60% dintre aceştia trăiesc
în zona urbană reprezentata de doua municipii - Timisoara si Lugoj şi cinci oraşe -
Buziaş, Deta, Jimbolia, Sînnicolau Mare si Făget.
Aşezarea geografică a judeţului este foarte avantajoasă, la întretăierea celor mai
importante drumuri europene unde culturile şi civilizaţia din vest interferă cu cele din est.
Două capitale europene sunt în apropriere: cea a Serbiei-Muntenegru, Belgrad,
170 km de Timişoara şi cea a Ungariei, Budapesta, la 300 km distanţă. Viena este la o
distanţă egală cu cea dintre Timişoara şi Bucureşti: 550 km.
Judeţul Timiş , cel mai mare judeţ al României, cu o suprafată de 8.697 km
pătraţi, beneficiază de o climă temperată, are două treimi din teritoriu acoperite cu câmpii
traversate de râurileTimiş , Bega si Bârzava. 21
Capitala judeţului - Timişoara, al patrulea oraş ca mărime al ţării - este un
important centru istoric, economic, financiar, cultural si ştiinţific, adevărata poarta a
României spre Europa Occidentală.
Turismul a devenit unul dintre sectoarele majore ale economiei mondiale, şi una
din componentele importante ale comerţului internaţional. 22 Turismul poate avea un
impact socio-economic, atât pozitiv cât şi negativ. Oricum, impactul socio-economic este
generat de toate tipurile de dezvoltare şi în special de către expunerea societăţilor
tradiţionale şi în special la mijloacele moderne de informare în masă.23

21 www.clubromania.ro
22 Stănciulescu Gabriela: Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică,
Bucureşti, 2004, pag. 13
23 Stănciulescu Gabriela: Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică,
Bucureşti, 2004, pag. 145
 Un sector component al oricărei economii naţionale contemporane, indiferent de
stadiul de dezvoltare, îl reprezintă serviciiile, respectiv activităţile, de regulă nemateriale,
şi care se consumă odată cu producerea lor.24
Dimensiunea şi structura sectorului de servicii, în majoritatea ţărilor dezvoltate,
sunt în mai mică sau mai mare măsură rezultatul deciziilor şi acţiunilor statelor, fiind mai
curând consecinţa acţiunii forţelor pe piaţă. Se poate afirma că din diferite motive, în
avantajul sau în dezavantajul lor serviciile(cu mici excepţii) nu au făcut obiectul unor
acţiuni de politică economică distinctă sau expresă în niciuna din ţările în care sectorul
terţiar s-a constituit ca principal domeniu de activitate.25
Turismul face parte din categoria serviciilor de mare importanţă, deoarece el este
o sursă importantă de valută şi poate ajuta respectivul stat la stăvilirea unor dezechilibre
macroeconomice.
În calitatea sa de consumator de bunuri şi servicii, turismul are consecinţe şi
asupra utilizării forţei de muncă în alte ramuri ale economiei (agricultura, industria
alimentară, industria uşoară şi construcţiile, transporturile, telecomunicaţiile).
Pentru a se observa în mai amănunt complexitatea fenomenului social denumit în
mod generic turism, trebuie adăugat că”noţiunea de turism şi-a extins aria, ea cuprinzând
şi deplasările efectuate în vederea participării la diferite reuniuni internaţionale- congrese,
simpozioane, manifestări sportive, deplasări, în scop de afaceri -, incluzând într-un
cuvânt, călătoriile în general.”26
Tot el influenţează şi valorificarea tuturor categoriilor de resurse: frumuseţea
peisajului, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă,
evenimentele cultural-artistice, monumentele de artă, vestigiile istorice, tradiţia populară.
Astfel, turismul contribuie la apariţia şi dezvoltarea unor staţiuni turistice, la
urbanizare, la construirea de locuinţe şi amenajarea drumurilor, la industrializare.
La nivelul economiei unei ţări sau regiuni, turismul determină creşterea
economică, stabilitatea preţurilor, echilibrul balanţei de plăţi şi utilizarea forţei de muncă.

24Grigorescu C., Şt. Mihai: Dezvoltarea şi specializarea serviciilor, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1992, pag. 9
25 Cristiana Cristureanu: Economia imaterialului-Tranzacţiile internaţionale cu servicii, Editura All Beck,
Bucureşti, 1999, pag. 77
26R. Nicolescu: Serviciile în turism-Alimentaţia publică, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1998, pag. 7
De aceea este considerat „o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la
scară mondială, naţională sau locală“27.
El favorizează şi luarea unor măsuri de protejare a mediului, materia primă de a
cărei calitate depinde activitatea turistică.
Timiş , cel mai vestic si mai mare judeţ al Romaniei, cu clima temperată, este
acoperit pe două treimi din suprafaţa sa de câmpie fertilă şi traversat de râurile Timiş,
Bega şi Bârzava.
La est câmpia se ridică lângă dealurile acoperite de vii şi livezi spre Munţii Poaina
Ruscăi (1300-1400 m peste nivelul mării).28
Capitala judeţului, Timişoara (Mica Viena), al patrulea oraş ca mărime din
România, este un important centru istoric, economic, financiar, cultural şi ştiinţific,
adevarata poartă a României spre Europa Occidentală.
Tumultoasa istorie multimilenară a acestei zone a lăsat posterităţii numeroase şi
importante monumente şi vestigii de mare valoare naţioanala şi europeană: Castelul
Huniazilor, Casa lui Eugeniu de Savoya, Palatul Dicasterial, bastionul vechii Cetăţi
Timisoara, biserica Mânăstirii Minorite, Hanul Poştei, Turnul "Sf. Nicolae", Sinagoga
Sephardic (în Lugoj), Cetatea Ciacova, Castelul Regal din Banloc, Monumentul de la
Tapae ( o mică Columnă a Împăratului Traian), etc. 29
Parcul dendrologic din Bazos, Rezervaţia Ornitologică Satchinez, pădurile seculare
Pişchia, Binis, Hodoş-Remetea Mică, Chevereşu Mare cu o bogată faunş, izvoarele de
apă minerală de la Buzias, Calacea sau Ivanda (comparate de specialişti cu cele da la
Băile Evian şi Karlovy), lacul artificial situat în zona Surduc, Peştera Româneşti Cave
etc. sunt puncte de atracţii turistice în judeţul Timiş.

Deasemenea aici se găsesc numeroase vestigii importante ale mixturii civilizaţiei,

istoriei şi culturii româneşti cu cea europeană: casa-muzeu Nikolaus Lenau, casele
memoriale ale lui Brediceanu, Vidu, Grozăvescu, Traian Vuia în Lugoj, casele memoriale
ale muzicianului Bela Bartok şi pictorului Stefan Jager, Domul Catolic din Timişoara
unde se găsesc valori aparţinând patrimoniului culturii universale.

27 Istrate I., Bran F., Rosu A.G. – „Economia turismului şi mediului înconjurător“, Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
28 www.clubromania.ro
29 www.infoturism.ro
 Pentru iubitorii de agro-turism, minunatele sate situate la câmpie cu oameni
ospitalieri şi vinuri dulci de Recaş, Buziaş, Teremia cât şi ţuica de prună şi caisţă sunt
suficiente motive pentru a petrece sfârşitul de săptămână sau vacanţa aici.
Turismul în judeţul Timiş este reprezentat de un potenţial natural
diversificat, etajat, de la culmile pleşuve ale Munţilor Poiana Ruscăi până la
Câmpia Timişului, de varietatea faunei şi florei.
Pitorescul zonei montane, izvoarele de ape minerale şi termale,
recunoscute pretutindeni pentru calităţile lor curative, fondul cinegetic şi
pişcicol bogat, precum şi varietatea elementelor de arhitectură, arta populară
şi folclor asigură oferte de turism pe gustul fiecăruia.
Turismul balnear şi de agrement se poate practica în oraşul staţiune
Buziaş, în municipiul Timişoara, oraşul Deta, precum şi în localitatile
Calacea, Teremia Mare şi Lovrin.
Munţii Poiana Ruscăi, cu o altitudine de peste 600 m, reprezintă o
zonă cu un potenţial turistic deosebit, dat de valoarea cadrului natural şi
peisagistic deosebit, zona fiind adecvată pentru recreere şi drumeţii.
Zonele cu un bogat fond cinegetic (Banloc, Bogda, Brestea, Chevereşu Mare,
Dumbrava, Giroc, Hitias, Pădureni, Peciu Nou, Pişchia, Remetea Mică, Silagiu), precum
şi cele cu un fond pişcicol diversificat (Bega - Luncani, Bega - Tomeşti - Româneşti,
Bega - Poieni, Bega – Margina, Timiş – Cebza, Timiş – Costeiu) reprezintă un potenţial
remarcabil, foarte apreciat de iubitorii vânatorii şi pescuitului sportiv.
În prezent, pescarii sportivi de pretutindeni se pot bucura de oferta specifică creată prin
amenajarea unor lacuri cum sunt Surduc, Ianova, Dumbraviţa, Pişchia. 30
Zona de agrement a lacului Surduc, amenajat în perioada 1972-1978, într-un
cadru cu o valoare peisagistică ridicată, a determinat crearea unui microclimat cu
funcţiune recreativă: agrement, sport nautic, pescuit, ştrand.
Potenţialul agroturistic ridicat din zona rurală determină deja organizarea şi
crearea ofertelor de pensiune şi produse turistice adecvate în special în raza comunelor
Margina, Curtea, Pietroasa şi Tomeşti care, prin păstrarea tradiţiilor specifice şi aşezarea
în zona premontană şi montană sunt într-o poziţie favorizată.

30 www.primariatm.ro
 Rezervaţii naturale: Mlaştinile Satchinez, Arboretul Bazos, Lunca Pogănişului,
Locul fosilifier Rădmăneşti, Movila Sistak, Locul cu narcise Batesti, Parcul Botanic
Timişoara, Parcul Banloc, Padurea Parc Buziaş, Mlaştinile Murani, Lacul Surduc,
precum şi cele descrise mai jos:
 Sărăturile Dinias, din comuna Peciu Nou - rezervaţie naturală de tip pedologic,
unde sunt protejate mlaştini sărăturate care păstrează elemente floristice tipice şi
terenuri sărăturate climatic cu flora specifică.
 Pădurea Cenad din comuna cu acelaşi nume, arie forestieră protejată în suprafaţă
de 279,2 ha, care este situată în zona dig - mal cu specii forestiere: Quercus sp.,
Salix sp., precum şi specii ierboase tipice pentru stepă.
 Pădurea Bistra din localitatea Ghiroda, arie protejată de tip forestier în suprafaţă
de 20 ha, unde se întâlnesc exemplare deosebite forestiere, mai ales de genul
Quercus robus, precum şi vegetaţie stepică.
 Pădurea Dumbrava din zona băilor Buziaş, arie protejată de tip forestier, în
suprafaţă de 310 ha, unde natura elementelor protejate cuprinde specii deosebite
de tipul: Quercus sp., Ulmus sp., Faximus sp. Pădurea Dumbrava are şi rol
protector asigurat de zona împădurită pentru bazinul izvoarelor minerale a băilor
Buziaş.
 Insulele de la Igriş aflate pe teritoriul comunei Sânpetru Mare, rezervaţie naturală
mixta în suprafaţă de 3 ha, cu arboret tipic de teren aluvionar şi soluri în formare
cu ornitofauna acvatică.
 Insula Mare Cenad din aceeaşi localitate, rezervaţie mixtă, în suprafaţă de 3 ha,
unde natura elementelor protejate o constituie arboretul tipic de specii pionere:
plopi - Plopus sp. şi ornitofauna acvatică.31
Oferta turistică atât cea antropica cât şi cea naturală este completată cu tradiţii,
evenimente culturale, monumente şi ansambluri arhitecturale care se găsesc atât în
Timişoara (ansamblul Secession, nucleul istoric al cartierului Fabric, Casa Contelui
Mercy, Casa prinţului Eugeniu de Savoya, Claustrul Mânăstirii Franciscanilor, podul
metalic proiectat de inginerul Eiffel, Cazinoul Militar, Palatul Baroc), cât şi în alte

31 www.timisoara.online.ro
localităţi: la Ciacova se poate admira "Cula Ciacovei", având cinci secole de existenţă;
Castelul Reginei Elisabeta de la Banloc; Castelul contelui Mercy de la Carani.
Printre ansamblurile mânăstireşti se remarcă bisericile de lemn din localitaţile
Pietroasa, Dragomireşti, Poieni, Margina, Curtea, Lucaret, Hezeris, Româneşti, Zolt.
În satul Partos se află Mânăstirea Partos, care datează din secolul al XIV-lea, la
Cebza este o biserică de lemn ridicată în 1759, iar în apropiere de Semlacu Mic se află
Mânăstirea Săracă, declarată monument istoric.
Principalele evenimente tradiţionale care au loc în comunele şi centrele urbane
din judeţul Timiş sunt rugile, festivalurile folclorice, Festivalul Inimii, Ana Lugojana,
Vatra de Olari, Efta Botoca - concurs naţional pentru instrumente cu coarde, Festivalul
Berii şi Festivalul Saltimbancilor la Timişoara, Festivalul internaţional de teatru
studenţesc – Studentfest.
În judeţul Timiş sunt case şi centre memoriale în municipiul Lugoj, oraşul
Jimbolia, comunele Ciacova, Lovrin, Traian Vuia.
Judeţul Timiş este bine reprezentat în ceea ce priveşte etnografia şi arta
meşteşugărească, la Timişoara existând un muzeu al satului.
De asemenea, se remarcă localitaţile Jupâneşti, Făget, Dumbrava cu realizări
deosebite de ceramică, ţesături, port popular.32
Acum pentru a putea evalua evoluţia fenomenului social denumit generic turism
este nevoie de o analiză succintă a unor indicatori specifici acestuia; astfel un prim
indicator supus procesului de analiză este constituit din înnoptările turiştilor în structurile
cu funcţiuni de cazare în judeţ.
Pentru început este necesară definirea indicatorului ce va fi analizat.
Astfel conform specialiştilor din cadrul Intitutului Naţional de Statistică
înnoptarea reprezintă intervalul de 24 de ore, începând cu ora hotelieră, pentru care o
persoană este înregistrată în evidenţa structurii de cazare turistică şi beneficiază de
găzduire în contul tarifului aferent spaţiului ocupat, chiar dacă durata de şedere efectivă
este inferioară intervalului menţionat.

32 Maria Badea, Iordache Marin, Ilie Morodan, Liviu Minda, Radu Bălan, Timiş Monografie, Editura
Sport-turism, Bucureşti 1981
 Sunt avute în vedere şi înnoptările aferente paturilor instalate suplimentar (plătite
de turişti).
Tabelul de mai jos prezintă succinct valorile constatate a acestui indicator
îndecurs de 5 ani, respectiv intervalul 2005-2009.
Tabelul Nr.1.1:Analiza numărului de înnoptări înregistrate în judeţul Tmiş

-ZILE TURIST-

Sporul Indicele Ritmul

Anii înnoptări Cu bază Cu bază în Cu bază Cu bază în Cu bază Cu bază în
fixă lanţ fixă lanţ fixă lanţ
2005 531,6 - - 100 - - -
2006 511,6 -20 -20 96,23 96,23 -3,77 -3,77
2007 477,6 -54 -34 89,84 93,35 -10,16 -6,65
2008 481,5 -50,1 3,9 90,58 100,8 -9,42 +0,8
2009 514,407 -17,193 32,907 96,77 106,8 -3,23 +6,83

Sursa:Direcţia Judeţeană de Statistică Timiş, 2009

După cum se poate observa cu uşurintă din tabelul de mai sus în care s-a luat spre
analizare, indicatorul numit înnoptari, situaţia sistemului turistic în judeţul Timiş nu este
cam roză, dar se poate conchide că turismul timişean este într-un reviniment din acest
punct de vedere chiar dacă, creşterile sunt nespectaculoase, ele putându-se încadra ca
creşteri normale, într-o perioadă în care economia mondială si mai ales economia
europeană ( putem spune că şi economia României ) încep a ieşi din recesiunea în care s-
au aflat scufundate.
Perioada analizată a fost din punct de vedere economic bună, după toate sursele
aflate la putere în aceea vreme, realizându-se creşteri economice care fară echivoc au dus
cât de cât la o ameliorare a situaţiei turismului.
Astfel la nivel regional, judeţul Timiş în speţă, se constată un proces relativ de
scădere, cu un maxim istoric de scădere atins în anul 2007 a indicatorului analizat,
scădere cifrată faţă de anul de bază al analizei la valoarea de 17,193 mii, scădere care este
coprespunzatoare unei recesiuni de 10,16%.
 Din anul 2007 se constată o creştere a acestui indicator, dar în ritmuri ce pot fi
caracterizate ca modeste, astfel creşterea realizată în 2003 faţă de anul anterior a fost
cifrată la 3,9 mii ceea ce este sinonim cu o creştere relativă de +0,8%.
Anul 2009 a adus o creştere bună dar nu o îmbunătăţire semnificativă capabilă să
dea un nou imbold pozitiv activităţii turistice din judeţ.
După cum se poate observa din tabelul de mai sus, indicatorul a suferit un procese
de scădere, scădere manifestată în medie cu -4,3 mii, ceeea ce este sinonim cu un ritm de
descreştere cifrat la circa 0,8%.

Un alt indicator ce poate fi luat în calcul în procesul de analiză este reprezentat de

sosirile de turişti în regiune.Pentru a se putea efectua analiza este bine de definit ce
înseamna sosirea unui turist într-o structură cu funcţiune de cazare turistică.
Astfel conform Institutului Naţional de Statistică sosirea unui turist într-o
structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică se înregistrează când o
persoană este înscrisă în registrul structurii respective, pentru a fi găzduită una sau mai
multe nopti.
În fiecare structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică se
consideră o singură sosire pe turist, indiferent de numărul de înnoptări rezultate din
şederea sa neîntreruptă.
Astfel conform aceluiaşi institut valorile indicatorului definit mai sus, în perioada
luată drept studiu se regşăsesc în tabelul de mai jos:

Tabelul Nr.1.2.: Analiza numărului de sosiri înregistrate în judeţul Tmiş

-NUMĂR-
Sporul Indicele Ritmul
Anii sOSIRI Cu bază Cu bază în Cu bază Cu bază în Cu bază Cu bază
fixă lanţ fixă lanţ fixă în lanţ
2005 204400 - - 100 - - -
2006 186600 -17800 -17800 91,3 91,3 -8,7 -8,7
2007 172300 -32100 -14300 84,3 92,34 -15,7 -7,66
2008 175800 -28600 +3500 86,01 102,03 -13,99 +2,03
2009 190335 -14065 +14535 93,12 108,7 -6,88 +8,7

Sursa:Direcţia Judeţeană de Statistică Timiş, 2009

După cum se poate observa şi din acest tabel, valorile nu sunt tocmai mari, în
principiu datorită aceloraşi cauze amintite mai sus dar în liniii mari se constată o scădere
medie cifrată la 3516,25 sosiri turişti în structurile de primire turistică, ceea ce implică o
scădere într-un ritm mediu de 1,77% anual.
La fel ca indicatorul analizat anterior se constată că în perioada 2005-2007 o
scădere cifrată la 32100 sosiri ceea ce implică o reducere a acestui indicator in anul 2002
fata de anul 2005.
Anul 2005 în prezentul studiu a fost luat ca an de bază de la care s-a început
prezentul proces de analiză.
Procesul de cădere a acestui indicator a fost în perioada luată drept reper a fost
continuu fapt relevat fara echivoc şi la indicatorul anterior de calculele statistice
efectuate, proces ce a luat valori în intervalul (-6,88;-15,7).
Îmbunătăţiri insignifiante s-a constatat că s-au înregistrat în ultimii anii ai
intervalului luat în calcul, astfel în anul 2008 se constata o uşoară îmbunătăţire cu +2,3%
faţă de anul precedent, iar în anul 2009 s-a reliefat o creştere de această dată mai
susţinută de +8,7%.
Cu toatea acestea valoarea creşterilor din aceşti ultimi doi ani analizaţi este
insuficientă pentru a putea spune răspicat că acest indicator este pe un drum bun, şi că în
ultima instanţă turismul timişean renaşte din propria cenuţă ca legendara pasăre Phoenix.

2.1.3. Economia judetului Timis

Totalitatea activităţilor economice private în interdependenţa lor, ca o sumă a

activităţii tuturor agenţilor economici, reprezintă economia socială sau, generic
denumită economia.33
Economia naţională reprezintă un ansamblu de resurse naturale, materiale,
umane etc., de activităţi de producţie, de schimb, de servicii etc., care s-au constituit în

33 Emilia Ungureanu:Microeconomie, Editura Expert, Bucureşti, 2001, pag. 13

ramuri, sectoare de activitate, subramuri etc., la nivelul unei ţări, între care se stabilesc
legături reciproce, pe baza cărora se înfăptuieşte mişcarea valorilor materiale şi spirituale,
se asigură funcţionarea şi dezvoltarea economică a societăţii.34
Pornind de la definiţia prezentată anterior, şi prin analogie se poate conchide că
economia unei entităţi teritorial-administrative reprezintă ansamblul relaţiilor ce se
stabilesc la nivelul agenţilor economici din respectiva entitate teritorială, agenţi
economici care acţionează în diferite ramuri ale economiei, relaţii ce au ca scop
fundamental obţinerea valorii adăugate, valoare care este singura capabilă să producă
efecte benefice la nivelul întregii societăţi.
În paginile ce vor urma voi încerca, pe baza informaţiilor de care am putut
dispune, să prezint cât mai obiectiv economia judeţului.
Din cele peste 23.000 de firme înregistrate la Registrul Comerţului, în judeţul
Timiş sunt prezente mai mult de 4.000 de firme cu capital străin, din care cca 600 au
investit direct în producţie.
Valoarea participării străine depăşeşte 325.000. 000 USD în perioada 1991-2000
iar ţările de provenienţă sunt foarte diferite (76 de ţări).

Tabelul Nr1..3:Sursele de provenienţă a capitalurilor investite în Timiş

Nr. Ţara de origine a capitalului Capital străin

crt. străin investit investit

(USD)
1 Germania 123.021.964
2 Italia 42.673.711
3 SUA 32.279.431
4 Luxemburg 29.873.917
5 Siria 26.289.442
6 Elveţia 14.702.278
7 Cipru 13.209.615
8 Croaţia 12.191.576
9 Franţa 11.426.402
Austria
10 Tiberiu Avrămescu:Macroeconomie
34 Emilia Ungureanu, 10.725.871grilă, Aplicaţii, pag. 7
–Aspecte teoretice,Teste
 Sursa :www.cjtimis.ro

Printre companiile străine de prestigiu prezente amintim: Continental AG,

Solectron Corp. România, Zoppas Industries România, Philips&Elba Street Lighting,
ABB Rometrics, Alcatel NS, Delphi Packard, Siemens Automotive, Procter&Gamble,
Eybl Textil, Eybl-Automotive-Components, Kromberg&Schuberrt, Lisa Draexlmayer,
Mecatim (Group Dewoo), Incontro Prefabricati, IMP România Industrial CO, Ceramica
Apparechi Sanitari, Monlandys, EFF şi altele.
Ponderea cea mai însemnată în producţia totală a judeţului (70%) o deţine
industria prelucrătoare, cu principalele ramuri ale acesteia, industria alimentară, industria
chimică, industria textilă, industria de prelucrare a metalului şi a lemnului.
Dezvoltarea industriei alimentare se datorează atât potenţialului agricol ridicat al
zonei, cât şi volumului sporit al investiţiilor private făcute în aceasta ramură, acesta
atingând 81,5% din investiţiile totale.
Alte sectoare importante sunt industria textilă, a pielăriei şi încălţămintei şi
industria constructoare de maşini şi echipamente.
Sectorul IMM - întreprinderile mici şi mijlocii a cunoscut începând din anul 1990,
o importantă dezvoltare în cadrul economiei judeţene, reprezentând în prezent cca. 95%
din totalul firmelor înmatriculate la Oficiul Registrul Comerţului, inclusiv persoane fizice
autorizate sau asociaţii familiale.
Analiza structurii IMM-urilor reliefează faptul că majoritatea forţei de muncă din
acest sector este antrenată în servicii, comerţ şi operaţii de import - export.Tendinţa de
creştere a sectorului întreprinderilor mici si mijlocii constituie un potenţial important al
judeţului Timiş, dinamica acestui sector fiind reflectată prin creşterea aportului
întreprinderilor mici si mijlocii la PIB (peste 40%).
 Condiţiile speciale ale judeţului Timiş, tradiţia antreprenorială existentă în zona,
mentalitatea occidentală a locuitorilor şi spiritul de iniţiativă nealterat în perioada
comunistă, poziţia geografică, standardul de viaţă al populaţiei care, în partea vestică,
este mai ridicat faţă de restul ţării precum şi capacităţile de capitalizare relativ crescute de
aici, favorizează dezvoltarea continuă a sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii.
Serviciile au cunoscut în special în primii ani după revoluţie o creştere explozivă
ca urmare a implementării în România a principiilor economiei de piaţă.
Alături de firmele locale, cu oferte de servicii orientate spre nevoile clienţilor,
prezenţa firmelor internaţionale de prestigiu din domeniu face ca îmbunătăţirea calitătilor
serviciilor de pe piaţa locală să fie principala prioritate a acestora.
Activităţile productive înregistrează deasemenea în ultimii ani o tendinţă
crescătoare, fiind susţinute din ce în ce mai mult de către organele de stat prin politici
economice şi fiscale orientate.
Agricultura ocupă în cadrul economiei judeţene un rol deloc de neglijat chiar dacă
în acest sector domneşte haosul, datorat fărâmiţării exploataţiilor agricole care în
România ajung la circa 1hectar iar media europeană se cifreaza la circa 5 hectare.
Agricultura practicată, generalizând la nivel national, este de subzistenţă
producătorul agricol neproducând pentru a oferi marfa spre schimb, acesta producând
pentru strictul său necesar, într-un cuvănt pentru autoconsum.
Suprafaţa totală agricolă a judeţului Timiş a fost în anul 2003 de 702.170 ha, din
care suprafaţa arabilă era de 532.860 ha, paşunile ocupau suprafaţa de 126.152 ha,
fâneţele se întindeau pe 29.503 ha, vii şi pepiniere viticole 4.314 ha, livezi şi pepiniere
pomicole 9.258 ha, respectiv plantaţii de duzi în masiv 83 ha.
Judeţul Timiş ocupă I loc pe ţară la suprafaţa totală agricolă şi arabilă.După forma
de proprietate terenurile agricole, arabile, păşunile şi fâneţele sunt în cea mai mare parte
proprietate privată, pentru pădurile şi celelalte terenuri cu vegetaţie forestieră situaţia
juridică urmând sâ fie reglementată în urma aplicării Legii nr.1/2000.
Principalele culturi reprezentative pentru judeţul Timiş, suprafeţele cultivate cu
aceste culturi, producţiile totale obţinute şi producţiile medii pe hectar, sunt redate în
tabelul de mai jos:
 Tabelul Nr1.4.:Activitatea agricolă înregistrată oficial în judeţul Timiş

Cultura Suprafaţa cultivată Producţia medie Producţia totală

- ha Kg/ha tone
Grâu 130.483 3.320 433.223
Orz 28.724 3.079 88.454
Porumb boabe 152.826 3.999 611.159
Floarea soarelui 51.793 2.068 107.117

Sursa :www.cjtimis.ro
În domeniul creşterii animalelor, situaţia la 31 decembrie 2003, se prezinta astfel:
- bovine 64.158 capete;
- ovine şi caprine 358.960 capete;
- porcine 425.401 capete;
- păsări 2.076.744 capete;
- cabaline 17.495 capete;
- iepuri 29.641 capete;
- familii de albine 21.661.
În majoritatea comunelor din zona de câmpie şi de deal a judeţului este practicată
cu succes viticultura. Localităţi ca Recaş, Teremia, Buziaş şi Giarmata sunt nume
sonore atât în ţară, cât şi în străinătate în ceea ce priveşte producţia de vin. Producţia
de legume în microferme individuale este deasemenea o activitate economică de
tradiţie în special în localităţile rurale din vecinătatea centrelor urbane.

Sistemul financiar bancar este cât de cât dezvoltat, judeţul lăudându-se cu

reprezentanţe deschise de mai toate băncile care operează pe piaţa financiar –bancară din
România. De remarcat este faptul că numărul acestor sucursale atinge cifra 20, dintre
care pot fi amintite într-o ordine aleatorie : ABN AMRO Bank, Societe Generale - BRD,
ING Barings Bank, Banca Româno-Italiana, Banca Franco – Româna, Bank Austria
Creditanstalt etc..Cu toate acestea, în judeţul Timiş, respectiv în capitala judeţului şi a
regiunii – Timişoara, nu există încă bănci care să-şi fi stabilit sediul central în zonă, cu
toate că evoluţia dezvoltării şi investiţiilor din judeţ, este a doua ca dinamică din ţară
după Bucureşti, face ca aceasta să devină una dintre oportunităţile viitoare majore pentru
investiţiile bancare.
 2.1.4. Infrastructura judetului

Pentru a se putea realiza o analiza cât de cât precisă a dimensiunii fenomenului

turistic în judeţul Timiş , este necesar în opinia mea să se realizeze o analiza o dotări
judeţului cu modalităţi de transport, astfel:
1. Reţeaua de căi rutiere. Transporturile rutiere ocupă un loc încă important pe
piaţa călătoriilor turistice, deopotrivă interne şi internaţionale. În multe ţări, ele reprezintă
forma dominantă de deplasare în călătoriile interne, întrunind 60-70% din opţiuni şi
adeseori pentru cele efectuate în afara graniţelor. Transporturile rutiere se realizează prin
35
intermediul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor. Reţeaua de căi rutiere este
bine dezvoltată, având o lungime de 2858 de km, ceea ce situează judeţul pe locul I în
ţară în ierarhia lungimii drumurilor publice. Judeţul Timiş este traversat de două
importante drumuri europene, E 70, care intră în ţară din Serbia-Muntenegru pe la
punctul de trecere frontieră Stamora Moraviţa şi face legătura, prin Timişoara, cu sudul
ţării şi cu capitala, Bucureşti şi, E 671, care traversează judeţul de la nord la sud,
asigurând o bună legătură cu Ungaria, repectiv Europa Centrală.
Acţiuni ample de îmbunătăţire a calităţii infrastructurii de circulaţie, precum şi de
dezvoltare a reţelei existente au fost demarate, în ultimii ani, de către autorităţile
administraţiei publice. Astfel, este în curs de pregătire proiectul de realizare a autostrăzii
Nădlag - Arad - Timişoara – Bucureşti care va conecta partea de vest a ţării la culoarul de
circulaţie rutieră 4 pan-european.Trebuie menţionat că judeţul posedă o reţea de drumuri
care îi permite să facă o joncţiune între România şi ţările vecine ce se află în zona
judeţului, astfel:
- DN 6 - Vama Cenad (Ungaria),
- DN 59A - Vama Jimbolia (Serbia),
- DN 59 - Vama Moraviţa (Serbia),
- DJ 582B - Punct Control Trecere Frontieră Vâlcani (Serbia),
- DJ 594A - Punct Control Trecere Frontieră Lunga (Serbia),
- DJ 593 - Punct Control Trecere Frontieră Foeni (Serbia).

35 Rodica Minciu:Economia Turismului ediţia a II-a revazută, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 253
 2.Transportul aerian este asigurat de Aeroportul Internaţional Timişoara,
amplasat în partea de nord-est a municipiului. Acesta este considerat aeroport de rezervă
pentru Aeroportul Internaţional Otopeni (Bucureşti), Budapesta şi Belgrad fiind al doilea
aeroport ca importanţă şi mărime din ţară şi cel mai important aeroport din Euroregiunea
DKMT.Aeroportul oferă curse regulate prin intermediul a mai multor companii aeriene
naţionale şi internaţionale facilitând legături rapide, pentru pasageri şi transport marfă, cu
diverse oraşe din ţară şi din întreaga lume.
Dotarea tehnică a aeroportului permite accesul aeronavelor utilizate de marile
companii ale lumii, inclusiv cele de tip Airbus-310 sau Concorde, fiind cea mai
importanta poartă aeriană a judeţului şi a regiunii.Aeroportul Internaţional din Timişoara
permite realizarea de legături între judeţ şi zone diferite de pe harta Europei, astfel de la
Timişoara turistul poate să se îmbarce spre următoarele destinaţii internaţionale:
- Austria -Viena;
- Germania - Frankfurt, München, Stutgart;
- Italia- Florenţa, Roma, Treviso, Trieste, Verona, Bari, Veneţia, Ancona, Milano;
- Republica Moldova - Chişinău;
- Ungaria - Budapesta.
3.Reţeaua feroviară (787 km) în formare încă din secolul trecut ca urmare a
impulsionării date de dezvoltarea industriei judeţului Timiş se bucură astăzi de cea mai
densă reţea de cale ferată din ţară.
Teritoriul judeţului este traversat de două trasee de cale ferată internaţională,
magistrală de sud, cu ruta Bucureşti - Craiova - Timişoara – Jimbolia şi legături spre
Belgrad şi Kikinda (Serbia) şi, magistrala de vest, care pleaca din Timişoara spre Baia-
Mare, traversează Câmpia Tisei şi face, în localitatea Ilia, joncţiunea cu magistrala
Bucuresti - Braşov - Arad.
4.Reţeaua de telecomunicaţii a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare de excepţie,
determinând creşterea gradului de accesibilitate la mijloacele moderne de comunicare
interna şi intenaţională. O contribuţie esenţială în acest sens având-o pătrunderea în zonă
a marilor firme de profil (funcţionarea la Timişoara a firmei mixte româno-franceze
Alcatel, producătoare de centrale telefonice moderne).Judeţul Timiş se situează printre
primele judeţe din ţară în privinţa posturilor telefonice publice şi a ponderii abonaţilor
conectaţi în centrale digitale. De asemenea, se constată o dezvoltare puternică a telefoniei
mobile, toţi operatorii de telefonie mobilă din ţară fiind prezenţi şi în judeţul Timiş.
5.Un alt punct forte al judetului poate fi considerat si existenta unui canal
potential navigabil care poate servi la cresterea activitatii socio- economice din aceasta
parte de tara.Astfel Canalul Bega ar putea deveni navigabil pe o lungime de 44
Km.Înainte de primul război mondial, navigau pe canal 563 ambarcaţiuni comerciale, cu
o utilizare de 305 zile calendaristice, iar în perioada 1937 - 1938 volumul mediu de
mărfuri transportate a fost de 250 mii tone/an.
În anul 1958, transportul de mărfuri a încetat.Transportul de pasageri pe canal a
cunoscut un vârf de cca 50 mii pasageri în anul 1944, navele de pasageri fiind retrase în
anul 1967.În anul 1991 s-a iniţiat acţiunea de redeschidere a canalului, avându-se în
vedere un volum de trafic prognozat de cca 600 mii tone/an, bazat pe investigaţiile
directe efectuate la agenţii economici interesati: CET, Dermatina, Spumotim, UMT, SC
Zahăr.
S-a dovedit ca redeschiderea navigaţiei pe Canalul Bega ar însemna scurtarea
distanţelor către porturile româneşti de la Dunăre sau Marea Neagră, fie spre ţările din
Uniunea Europeană riverane Dunării, existând, pe această cale, acces la Marea Nordului
prin sistemul de canale Main - Rhin, până la Rotterdam.36

2.2. Potentialul natural si antropic al judetului Timis

Pentru a defini “oferta turistică”, este esenţială departajarea sa conceptuală de

producţie turistică, necesitatea detrminată de specificul industriei turistice.
Cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de producţie a serviciilor
turistice, masa de bunuri materiale(alimentare, industriale) destinate consumului turistic,
forţa de muncă specializată, în activităţi specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de
comercializare (preţ, facilităţi etc.) formează oferta turistică.
Ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipament de producţie
şi bunuri materiale, care se materializează într-un consum efectiv în cadrul unei ambianţe
specifice, reprezintă producţia turistică.37
36 www.cjtimis.ro
37 Cristiana Cristureanu: Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona, 1992, pag. 120
 Alţi autori afirmă că oferta turistică este “ansamblul atracţiilor (naturale, istorice)
care pot determina vizitarea anumitor zone de către turişti împreună cu capacitatea
organizatorică a reţelei (baza tehnico-materială, infrastructura) de a satisface în anumite
condiţii cererea populaţiei”.38
Parte integrantă a ofertei turistice, potenţialul constituie, prin dimensiunile şi
varietatea componenetelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, condiţia esenţială
39
a dezvoltării turismului în limitele unui perimetru.
Pentru definirea conţinutului potenţialului turistic, în literatura de specialitate sunt
consecrate noţiuni ca atracţii turistice şi resurse turistice, termeni care, în opinia multor
autori, au seminificaţie şi arii diferite.astfel, atracţiile turistice au o sferă de cuprindere
mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenţia, produc impresie, incită la
călătorie.40
Resursele turistice acoperă o arie problematică mai largă; pe de o parte, noţiunea
este utilizată pentru a desemna motivul de vizitareşi, în acest caz, se referă la atracţia
propriu-zisă, cât şi la modul de exploatare, la implicaţiile de ordin economic asupra
turismului şi, pe de altă parte, este folosită pentru a defini mijloacele, sursele necesare
desfăşurării activităţii turistice, respectiv resursele naturale, materiale umane şi
financiare.41
Elementele componente ale ofertei turistice pot fi grupate în două categorii:
 elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane,
tehnologice, având o importanţă relativă în timp şi spaţiu în cadrul ofertei
turistice;
 elemente funcţionale compuse, din echipamentul şi serviciile care fac posibilă
desfăşurarea producţiei turistice.42
Între aceste două categorii de elemente se pot întâlni relaţii de completare
reciprocă, relaţii ce pot în mod decisiv influenţa sau substitui-în anumite proporţii

38 Mihaela Diaconu:Management-Marketing în turism, Editura Independenţa Economică, Brăila, 1998,

pag. 100, op. Cit V. Olteanu:Sezonalitatea activităţii turistice şi căile atenuării ei; teză de doctorat, ASE,
1984, pag. 20
39 Rodica Minciu:Economia Turismului ediţia a II-a revăzută, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 161
40 Rodica Minciu:Economia Turismului ediţia a II-a revăzută, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 162
41 Rodica Minciu:Economia Turismului ediţia a II-a revăzută, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 162
42 Cristiana Cristureanu: Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona, 1992, pag. 120
cealaltă categorie de elemente. Trebuie de menţionat faptul, că fiecare dintre aceste
elemente prezintă la rândul lui o mare diversitate de materializări.
Dintre elementele potenţialului natural ce la mai importante sunt enumerate mai
jos:
o Relieful : forme bizare, fenomene geologice, monumente ale naturii, treptele şi
altitudinile sale etc..
o Flora : are valoare prin varietate, bogăţie sau raritate;
o Fauna : are valoare turistică prin resurele cinegetice, pişcicole disponibile;
o Clima : temperaturi, regimul precipitaţiilor, caracteristici etc..
o Hidrografia : existenţa şi debitul râurilor, mărilor, tărmurilor, lacurilor, estuarelor
deltelor etc..
Resursele antropice sunt elemente de cultură specifice, create de om, de-a lungul
timpului, ele existând pe teritoriul oricărei ţări şi putând fi valorificate turistic.43
Obiectivele turistice antropice existente au fost construite de om din cele mai
vechi timpuri în alte scopuri, ajungând în zilele noastre în ipostaza de potenţial turistic.
Ele sunt diverse şi pot fi grupate în componente cultural-istorice, pe de o parte şi etno-
culturale şi etno-folclorice, pe de altă parte.
Acestea sunt:
 monumente şi situri arheologice;
 monumente şi ansambluri de arhitectură şi artă de factură religioasă;
 monumente sau ansambluri de arhitectură şi artă de factură civilă;
 case memoriale;
 monumente tehnice;
 locuri istorice;
 resurse turistice culturale;
 manifestări etno-folclorice.
Aceste duoă categorii îşi dau concursul în proporţii diferite în scopul realiză rii
produsului turistic, şi punerii acestuia la dispoziţia consumatorului sau cumpărătorului.

43 Firoiu D. – „Economia turismului şi amenajarea turistică a teritoriului“, Editura Sylvi, Bucureşti, 2003,
pag. 93.
Acest produs este alcătuit dintr-o varietate de produse care au fost grupate de diferiţii
specialişti din domeniu pe mai multe componente.
Astfel, D.J. Jeffries a constituit o tipologie de 6 grupe44 :
 Mijloc de transport de la locul de plecare până la locul de destinaţie.
 Mijloc de transport utilizat pe loc la destinaţie.
 Modalitate de cazare.
 Configuraţia geografică a călătoriei, perimetrul indicând legăturile unde au fost
realizate serviciile.
 Importanţa mobilităţii.
Alte clasificări au fost stabilite fie în funcţie de resursele turistice, fie în funcţie de
morivele călătoriei. Kippendorf separa în acest mod patru tipuri de elemente45:
o Elemente naturale:climat, peisaj, topografie, fauna şi floră, situarea geografică.
o Activităţile umane: limba, mentalităţe, ospitalitate, folclor, cultură.
o Infrastructura generală: transporturi şi telecomunicaţii, electricitate, cursuri de apă.
o Echipament turistic : cazare, locuri de divertisment, comerţul cu suveniruri.
Pierre Defert face o clasificare pornind de la noţiunea de resursă, adică de la
elementele naturale, activităţile umane sau produsele activităţii care pot motiva o
deplasare46 :
 Hidro – ansamblul resurselor în care apa sub toate formele sale constituie baza : mări,
lacuri, râuri, gheizere, lacuri glaciare, câmpuri de zăpadă.
 Fito – toate formele morfologiei geografice terestre.
 Antropo – toate aspectele omului, curiozitatea omului, aspectele cele mai diverse ale
civilizaţiei ;
 Lito – tot ceea ce omul a construit, a desenat.
În definirea pe plan calitativ a unui teritoriu se foloseşta ca metodă stabilirea unei
valori turistice care este funcţie de frecvenţa elementelor de atracţie naturală, de
dimensiunea fluxului spontan de vizitatori ai teritoriului şi de eficienţa prezumată a
investiţiilor pentru construirea ofertei create în cadrul teritoriului.

44 Mihaela Diaconu – Op.cit. pag. 183

45 Mihaela Diaconu – Op.cit., pag. 184
46 Idem
 Valoarea turistică are un caracter relativ, ea fiind apreciată în raport cu inexistenţa
oricărei surse de atracţie turistică, deci cu un teritoriu virtual.47
O altă metodă utilizată în practica amenajării turistice, presupune descompunerea
teritoriului în elemente ce ar putea servi ca rezervor de materie primă turistică, elementele
în caz fiind apreciate cu o anumită valoare, în funcţie de mai multe criterii printre care se
poate aminti: originalitatea estetică, accesibilitatea şi funcţionalitatea lor.
Spaţiul este definit în turism pe plan cantitativ prin capacitatea de primire a
teritoriului şi pe plan calitativ prin atracticitatea sa sau valoarea turistică a teritoriului care
poate fi naturală sau creată.48
2.2.1 Potentialul natural
Cuprinde elemente de sorginte naturală, elemente care nu au siferit de-a lungul
timpului nici o activitate, sau au suferit activităţi care nu s-au soldat cu degradarea
respectivei resurse, degradare rezultată din procesul de evoluţie a societăţii omeneşti către
societatea din zilele noastre.
Aceste elemente de sorginte naturală, sunt acele daruri pe care Planeta Albastră
le-a făcut popoarelor pentru a le diferenţia în funcţie de regiunea în care locuiesc: ţară cu
relief predominant muntos, tară cu ieşire la mare, tări cu o floră unicat, ţări cu un număr
mare de specii de animale etc..
Natura a jucat întotdeauna, un rol important în viaţa oamenilor, încă din cele mai
vechi timpuri şi până în zilele noastre; pentru exemplificare putem da exemple din
mitologie care prezintă anumite zeităţi înfaţişate în diferite animale, sau diferite animale
erau considerate sacre (crocodilul la azteci, vulturul la poparele caucaziene etc..). Natura
a jucat şi va juca un rol important în viaţa românului ştiindu-se că „românu-i frate cu
codrul”.
Din punctul meu de vedere singura problemă pe care o are românul nu se află în
mentalitatea sa balcanică, nici în sărăcia cu care se laudă problema se află în permanentă
lipsă de respect faţă de sine însuşi, respect care lipseşte cu desăvârşire în relaţiile acestuia
cu natura şi elementele componente ale acesteia.

47 Cristiana Cristureanu: Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona, 1992, pag. 122
48 Cristiana Cristureanu: Economia şi politica turismului internaţional, Editura Abeona, 1992, pag. 122
 Poziţia geografică a judeţului şi diversitatea condiţiilor naturale determină atât
trăsăturile majore ale climatului, cât şi nuanţele locale. Primele apar ca o rezultantă a
circulaţiei maselor de aer de diferite origini peste unităţile de relief.49
Temperatura medie anuală variază, în funcţie de altitudinea treptei de relief, între
10 0 şi 110 C , în zona de câmpie 90 şi 100 C, în zona dealurilor joase, 80 şi 90 C, în zona
dealurilor înalte, iar în zona montană, între 40 şi 70 C.50
După cum se poate şti din cauza efectelor induse de poluare, în strânsă
interdependenţă cu decăderea morala a societăţii actuale, atât la nivel planetar cât şi la
nivel regional, se constată ameninţări serioase la adresa naturii şi mai ales la adresa
păturilor verzi care odată cu trecerea timpului ocupă suprafeţe din ce în ce mai mici.
În consecinţă datorită acestor efecte induse, poate de indolenţa umană, nu mai
surprinde atunci când în anumite zone ale globnului se produc fenomene ieşite din comun
de genul: valului Tsunami dinn Asia, care a produs importante pagube materiale ţărilor
din regiune; debite ieşite din comun ale anumitor ape.
Un exemplu grăitor în acest sens poate fi considerat Siretul care datorită ruperilor
de nori a atins un debit similar cu al Dunării.
Revenind la zona Timiş, se poate afirma că nici această zonă nu este ferită de
pericole de acest sens , având în vedere inundaţiile care s-au produs în două comune aşa
zis dotate cu canale de scurgere (Ionel, Otelec).
Târziu ( nu în noapte ), s-a aflat că specialiştii, de la direcţia care se acupă cu
administrarea apelor din regiune într-un efort disperat de a-şi ascunde incompetenţa, au
dinamitat un dig pentru a nu fi inundat municipiul reşedinţă de judeţ.
Pentru a se pune în vedere lipsa de reacţie, şi mai ales prostia mai marilor
diriguitori ai „ neamului” (vânjoşi apărători ai drepturilor inalienabile ale cetăţenilor ),
mă întreb oare de ce a fost nevoie ca anumite zone din ţara să fie transformate în
adevarate lacuri pentru a se lua decizia de a se realiza hărţi de risc cu privire la acest
fenomen neplăcut, inundaţia.

49 Victor Ardelean, Ion Zăvoianu: Judeţul Timiş, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1979, pag. 14
50 Maria Badea, Iordache Marin, Ilie Morodan, Liviu Minda, Radu Bălan, Timiş Monografie, Editura
Sport-Turism, Bucureşti 1981
 Hidrografia este reprezentată de râuri, lacuri, precum şi de o reţea de canale de
desecare şi de irigaţii care împânzesc câmpia.51
Teritoriul judeţului Tmiş este brăzdat de o sumedenie de ape curgătoare, dintre
care se pot enumera : Mureşul, Timişul, Begheiul, Aranca, Bega, Bega Veche, Bârzava,
Moraviţa etc..
Dintre acestea numai Bega îşi desfăşoară aproape în întregime bazinul în cadrul
judeţului, restul având suprafeţe apreciabile şi în judeţele vecine.52
Arterele hidrografice care drenează teritoriul judeţului Timiş fac parte, cu
excepţia Mureşului şi Begheiului, din grupa râurilor de sud-vest.
Datorită suprapunerii bazinelor hodrografice peste o zonă cu individualitate
fizico-geografică, aceste râuri au un regim hodrologic cu caracteristici specifice. Râul
Mureş străbate judeţul Timiş prin partea sa nordică pe o lungime de 42 km ( Periam Port-
Cenad ).
Solurile de pe teritoriul judeţului Timiş se găsesc într-o distribuţie mozaicată,
urmînd în general structura formelor de relief şi a condiţiilor bioclimatice, după cum
rezultă din următorul tabel :
Tabelul Nr.2.1.:Suprafaţa judeţului Timiş – pe forme de relief

-HA-
Unitatea de relief Suprafaţa (ha) Tipuri de soluri
Şes, câmpie joasă şi înaltă 512571 Cernoziomuri, cernoziomuri
levigate, soluri aluviale,
lăcovişti, soluri sărăturate ş.a.
Coline şi dealuri 285097 Soluri brune argiloase, brune
podzolice şi podzoluri argilo-
iluviale.
Munţi 70132 Soluri brune acide, podzoluri,
soluri schelete.

Sursa : Maria Badea, Iordache Marin, Ilie Morodan, Liviu Minda, Radu Bălan,
Timiş Monografie, Editura Sport--turism, Bucureşti 1981
51 Victor Ardelean, Ion Zăvoianu: Judeţul Timiş, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1979, pag. 49
52 Victor Ardelean, Ion Zăvoianu: Judeţul Timiş, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1979, pag. 50
 Privind mai îndeaprope harta solurilor judeţului Timiş se constată că pe teritoriul
relativ restrâns se găsesc răapândite numeroase tipuri genetice de sol, având diferite
caracteristici morfologice, fizico-chimice şi de fertilitate.
Situat într-o regiune de interferenţă a elementelor central-europene cu cele
submediteraneene, atlantice, continentale, pontice şi circumpolare judeţul Timiş are o
vegetaţie destul de complexă şi de variată. Pe teritoriul lui se întâlnesc majoritatea
formaţiunilor zonale cu vegetaţie caracteristice regiunilor de munte, deal şi de câmpie.53
Astfel, Munţii Poiana Ruscăi sunt acoperiţi cu făgete şi păduri de amestec în care,
alături de fag, aparmolidul şi bradul, iar în unele locuri, alături de speciile autohtone, se
află câteva conifere străine plantate.54
La altitudini mai mici de 600 m, fagul creşte în amestec cu gorunul sau carpenul.
Pe dealurile dintre Lugoj şi Făget , în nord-estul judeţului, sunt predominante pădurile de
gorun, unde, ca în întreaga această a doua treaptă altitudinală trăiesc o seamă de
mamifere, precum : vulpea, lupul, iepurele şi câteva specii cu un areal mai restrâns :
mistreţul, pisica sălbatică şi căprioara.
Bine reprezentate ca specii în această zonă este avifauna, prin : sturzul de vâsc,
sturzul cântător, potârnichea, ciocârlia de pădure, frunzăriţa cenuşie ş.a..În apele
curgătoare din pădurile din zonele deluroase trăiesc speciile caracteristice zonei ecologice
a lipanului şi mrenei, dominate de lipan şi moioaga.
Caracteristice acestor păduri sunt: gârniţa şi cerul, care în zonele mai înalte sunt
amestecate cu gorunul.defrişate în trecut în mare parte, cerul şi gârniţa au fost înlociute
de pajişti xerofile stepizate, unde sunt frecvente gramineele : firuţa, zâzania, diferite
specii de păiuş sau, în locurile erodate, bărboasa.

2.2.2. Potentialul antropic

Dintre elementele potenţialului turistic antropic trebuie evidenţiate, pentru

valoarea şi atractivitatea lor: vestigiile arheologice, monumente istorice şi de artă,

53 Victor Ardelean, Ion Zăvoianu: Judeţul Timiş, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1979, pag. 64
54 Maria Badea, Iordache Marin, Ilie Morodan, Liviu Minda, Radu Bălan, Timiş Monografie, Editura
Sport-Turism, Bucureşti 1981
instituţiile şi evenimentele cultural-artistice, arta şi tradiţia populară, construcţiile
tehnico-economice.55
De asemenea mai pot fi catalogat ca atracţii turistice şi amenajările
hidroenergetice, canalele de navigaţie, şi ecluze, drumuri, poduri, viaducte, porturi şi
diverse unităţin economice.

Ţinând seama de cele afirmate mai sus se poate afirma fară a se greşi că judeţul
Timiş posedă un potenţial turistic antropic foatre mare şi mai ales foarte variat, toate cele
menţionate mai sus întâlnindu-se în judeţ.
Astfel Municipiul reşedinţă de judeţ, Timişoara este denumită Mica
Vienă.Personal nu sunt de acord cu aceste denumiri de genul Micul Paris, Mica Vienă din
simpla consideraţie că aceste denumiri indică un anumit grad de servitudine faţă de
anumite interese.
Acele interese sunt interesele economice ale marilor puteri, printre care nu se
numără şi România, care dotorită situaţiei încă incerte din economia mondială trebuie să
împrumute ( fară voie ) resurse din alte ţări incapabile să-şi respecte cetăţenii, în care
fiecare este stăpân pe feuda lui, şi mai ales fiecare este specialist în mai toate domeniile
de activitate.
Nu pun la îndoială faptul că municipiul Timişoara prezintă pregnante urme, ale
stăpânirii Habsburgice şi mai târziu Austro-Ungare dar acest tip de divinizare, a unor
personalităţi străine ( oraşe ), care spre meritul lor şi-au apărat interesul naţional este
( deseori interesul lor naţional n-a coincis cu interesul nostru naţional) de-a dreptul
idioată.
Punând la punct aceste, lucruri este necesară prezentarea obiectivelor turistice
care pot fi sau sunt susceptibile de a fi utilizate într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat
de a fi folosite în scop turistic.
Astfel municipiul Timişoara prezintă importante instituţii de cultură care pot fi
folosite în scopuri mai mult sau mai puţin turistice.
Dintre acestea pot fi amintite :
 Castelul Huniazilor;
 Muzeul Satului Bănăţean;
55 Rodica Minciu:Economia Turismului ediţia a II-a revăzută, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, pag. 170
  Filarmonica Banatul;
 Palatul Baroc;
 Catedrala Ortodoxă a Mitropoliei Banatului;
 Palatul Dicasterial;
 Opera de Stat;
 Teatrul Naţional „Mihai Eminescu“;
 Teatrul German de Stat;
 Teatrul Maghiar de Stat;
 Teatrul de Marionete şi Păpuşi.
Dintre acestea o importanţă deosebită o au primele şase, dar asta nu înseamnă că
celelalte sunt mai puţin valoroase sau că n-ar prezenta un anume interes pentru turişti. În
paragrafele următoare vor fi prezentate succint unele dintre instituţiile de cultură amintite
în paragraful de mai sus.
Prima instituţie care este prezentată este Castelul Huniazilor, sau actualul Muzeu
al Banatului. În anul 1886 s-a început reamenajarea clădirii Welaner şi transformarea ei
în muzeu iar în 1889 acesta a fost deschs publicului. În anul 1937 muzeul este mutat în
actuala clădire a Operei Romane.
În anul 1947 Castelul Huniade este atribuit muzeului care îşi organizează aici
expoziţia de arheologie, istorie, ştiinţele naturii, etnografie şi artă. În prezent Muzeul
Banatului tezaurizează un imens material arheologic şi piese de muzeu care atestă
continuitatea neîntreruptă de locuire, pe teritoriul Banatului, din preistorie şi până în
epoca modernă.
În prezent muzeul este structurat pe următoarele secţii:
o Secţia de Arheologie şi Istorie. Secţia de arheologie şi istorie prezintă evoluţia
locuirii şi acţiunii umane în Banat, începând din neolitic: descoperirile de la
Hodoni - Pocioroane, Zorlonetu Mare şi, mai ales, Parta, argumentând rolul zonei
ca o placă turnantă între culturile preistorice din sud şi nord.
o Secţia de Ştiinţele Naturii. Secţia de ştiinţe naturale se remarcă mai ales prin
colecţia ornitologică de importanţă naţională, ce cuprinde aproape toate speciile
de păsări din Romania, cât şi prin colecţia de fluturi (21000 de exemplare).
 o Secţia de Artă.Va fi tratată mai târziu deoarece aceasta se suprapune cu Palatul
Baroc.
o Secţia de Etnografie. Secţia de Etnografie a Muzeului Banatului Timişoara
cuprinde o galerie de artă populară cu vânzare, un spaţiu destinat expoziţiilor cu
caracter temporar şi expoziţia de bază ale cărei săli adăpostesc: elemente de
arhitectură populară, piese de mobilier şi interioare ţărăneşti din Banat, icoane şi
obiecte de cult, ţesături si port popular bănăţean (românesc, german, maghiar,
bulgar, sârb etc.) şi, nu în ultimul rând, ceramică şi arta lemnului - toate concepute
cu pasiune.56
La nivelul comunităţilor rurale, viaţa socială se desfăşoară în concordanţă cu un
anume instrument de măsurare a timpului, care să pună în acord varietatea preocupărilor
umane cu fenomenele constante ale mediului terestru şi cosmic.Aceste legături sunt
materializate prin multiple sărbători şi ritualuri specifice poporului român.57
Filarmonica Banatului.În 1871 se înfiinţează "Societatea Filarmonică din
Timişoara". În secolul al XIX-lea va fi vizitată de compozitori şi artişti celebri precum
Franz Liszt, Johann Strauss-fiul cu orchestra sa. Printrea oaspeţii Societăţii Filarmonice
s-au numarat David Popper (1873), Henryk Wieniawski (1877), Johannes Brahms
(1879), Bela Bartok (1906).
Muzeul Satului Bănăţean este o instituţie de cultura, care prezintă evoluţia
spirituală şi materială a locuitorilor Banatului, astfel fără să fie nevoie să călătoreşti prin
satele Banatului, în câteva ore poţi vedea tot ceea ce este mai caracteristic civilizaţiei şi
culturii tradiţionale bănăţene.
Privind construcţiile autentice din lemn, piatră, lut, demontate şi reconstruite în
muzeu cu respectarea tehnicilor locale, obiectele folosite în desfăşurarea traiului zilnic
din sate, deschizi o poartă spre viaţa oamenilor din secolele XVIII şi XIX.
Palatul Baroc a fost construit în anul 1754 pentru a servi drept reşedinţă a
guvernatorului civil al Banatului. Este amplasat pe latura sudică a Pieţii Unirii şi
dezvoltat în formă de U în jurul unei curţi interioare aproape pătrate.

56 www.timisoara.ro
57 Cândea M. Erdeli G., Simon T., „România: Potenţial turistic şi turism“, Editura Universităţii Bucureşti,
2000, pag. 120
 În spatele acesteia se află o a doua curte interioară de dimensiuni mai reduse, cu
acces printr-un portal simplu.
Catedrala Ortodoxă a Mitropoliei Banatului măsoară 63 de metri lungime,
31.98 lăţime şi 83.7 înălţime, în dreptul turlei principale, peste care se înalţă o cruce de 7
metri.Sub raport arhitectonic, clădirea reprezintă o combinaţie izbutită de elemente
preluate de la stilul bizantin, elemente decorative, luate de la Sf. Sofia din
Constantinopol, şi unele elemente caracteristice bisericilor moldovenelti (biserica Sf.
Gheorghe din Hârlău)58
Palatul Dicasterial este clădirea cea mai monumentalădin Timişoara Veche,
aşezată pe un întreg cvartal.Este formată din patru nivele înalte, trei curţi mari, cărora le
corespund şase porţi şi un număr de aproape 350 de camere, exceptând pe cele de la
subsol.59
Dintre monumentele istorice de o maximă importanţă locală cât şi naţionlă pot fi
amintite:
 Bastionul Cetăţii Timişoara;
 Biserica Episcopală Sârbească;
 Biserica Romano-Catolică;
 Biserica Sârbească Sf. Gheorghe;
 Palatal Deschann;
 Casa Florimund Mercy;
 Casa prinţului Eugeniu de Savoya ;
 Clădirea Primăriei Vechi;
 Domul Romano-Catolic;
 Monumental Rugul lui Doja sau Monumentul Sf. Maria;
 Palatul Episcopal;
 Prefectura Veche;
 Vicariatul Bisericii Ortodioxe Sârbe;
 Sinagoga.

58 Theodor N. Trâpcea:Timiş, ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975 pag.41

59 Theodor N. Trâpcea:Timiş, ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975 pag.49
 Totodată pe lângă multitudinea de instituţii de cultură şi monemente de
arhitectură şi istorie oraşul Timişoara este dotat şi cu parcuri în care turistul îşi poate
petrece în linişte timpul liber când nu vizitează una din instituţiile prezentate mai sus.
Dintre aceste parcuri pot fi amintite:
 Parcul Poporului. Parc amenajat. Creat la mijlocul sec. XIX, ocupă o suprafaţă
de 4,5 ha. Aici se pot găsi taxus baccata (tisa), primus strombus, juniperus
virginian (ienupărul din Virginia), bradul albastru. În parc se află cinematograful
Parc.60
 Parcul Rozelor. Parc amenajat, cu o varietate excepţională de specii florale, care
se succed în îmbelşugate culori, în funcţie de anotimp.Spalierele pe care se anină
umbrare de trandafiri adevăratele baldachine de ornamentaţie barocă, sunt locurile
preferate ale studenţilor.61 Este unul dintre cele mai frumoase parcuri din oraş,
numit astfel datorită sutelor de soiuri de trandafiri plantaţi pe o suprafaţă de 6-7
ha. În parc este amenajat Teatrul în aer liber.
 Parcul Alpinet. Poate cel mai frumos parc din Timişoara, parcul Alpinet (numele
vechi este Arboretum) a fost creeat de către Mihai Demetrovici în anul 1924 şi
conţine o colecţie de diverse specii alpine şi subalpine. Parcul este mărginit de
canalul Bega, podurile Traian şi Episcopiei şi Splaiul Tudor Vladimirescu (ce se
continuă cu Bulevardul Vasile Pârvan). În mijlocul parcului se găseşte
Restaurantul Cina, sub podul Traian se află cunoscutul club de jazz Club 33 iar pe
canalul Bega se afla un vapor restaurant foarte solicitat în timpul verii.
 Parcul Central. Parcul Central este unul din cele mai mari parcuri din Timişoara.
El se găseşte în centrul oraşului lângă Catedrala Ortodoxă având acces direct din
Piaţa Victoriei (Piaţa Operei). Parcul este delimitat de străzile: Bulevardul
Republicii, Bulevardul Regele Ferdinand, Bulevardul 16 decembrie 1989, Canalul
Bega şi Strada Jiul. Parcul a fost înfiinţat în anul 1870 sub denumirea de Parcul
Scudier.
 Parcul Catedralei. Parcul se află, aşa cum sugerează şi numele, în apropierea
Catedralei Ortodoxe din centrul Timişoarei. Mai precis, parcul Catedralei este

60 www.rotur.ro
61 Theodor N. Trâpcea:Timiş, ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975, pag.57
 mărginit de Catedrala Ortodoxă, Bulevardul Regele Ferdinand, Canalul Bega şi
Bulevardul 16 Decembrie 1989.
După cum se observă din exemplele date mai sus, exemple de monumente şi
instituţii de cultură, municipiul Timişoara poate fi considerat ca un potenţial punct de
atracţie turistică pe harta turismului românesc.

O altă componentă administrativ teritorială, şi anume municipiul, Lugoj poate fi

analizată în scopul determinării potenţialului per ansamblul unităţilor administrativ
teritoriale care compun judeţul Timiş. Menţionat în 1334 ca aşezare şi în 1542 ca oraş,
Lugojul s-a afformat ca un centru de convergenţă social-economică regională având şi
vechi tradiţii culturale şi muzicale.62
Astfel municipiul Lugoj se mândreşte cu următoarele monumente istorice:
 Birtul Poştei;
 Biserica fostei Mănăstiri Minorite;
 Biserica Greco-Catolică;
 Biserica Ortodoxă Sf.Nicolae;
 Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului.
Dintre acestea Birtul Poştei este o “clădire ridicată în a doua jumătate a secolului
XVI-lea. A servit un timp ca han şi staţie de popas pentru poştalioanele care veneau de la
Timişoara şi se îndreptau spre Făget.” 63
Aici au poposit Aici a poposit Mihai Viteazul în drum spre Praga, iar la plecarea
sa în exil (1866) şi Alexandru Ioan Cuza.
Totodată municipiul Lugoj este dotat cu o serie de muzee care pot fi utilizate ca
atracţii turistice.Dintre aceste muzee pot fi amintite următoarele:
 Casa Muzicii.Muzeu orăşenesc. Profil: istoria muzicii Expoziţie documentară cu
privire la mişcarea corală din Lugoj, camere memoriale dedicate lui Ion
Breniceanu, Ion Vidu, Traian Grozăvescu, Filaret Barbu, Dimitrie Stan. Sunt
expuse instrumente muzicale, trofee, partituri.
 Casa Personalităţilor. Muzeu orăşenesc. Profil: artă plastică, istorie Expoziţie
de pictură veche din Banat (sec. XVII-XX), ce cuprinde: lucrări din şcolile

62 I.Iordan, S.Bonifaciu:România-ghid turistic, Editura Garamond, Bucureşti, 1998, pag. 252

63 Theodor N. Trâpcea:Timiş, ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975, pag.76
 germană, austriacă şi italiană lucrări ale pictorilor lugojeni, evocarea
personalităţilor oraşului începând cu paşoptiştii.
 Colecţia Muzeală a Protoieriei Ortodoxe. Muzeu aparţinând cultelor. Profil:
artă plastică, artă decorativă Artă religioasă: icoane pe lemn şi sticlă, cărţi şi

manuscrise, obiecte de cult şi artă bisericească.64

Făget, actual centru urban din lunca rîului Bega, se află în partea de nord-vest a
Munţilor Poiana Ruscă, pe şoseaua modernizată DN 68 A Ilia-Lugoj şi linia CFR 212. D,
în valea Mureşului, localitatea este accesibilă fie direct de la Săvîrşin pe un drum
nemodernizat de 22 km, fie prin Ilia, pe drumul E 64.
În zona în care este sutuată oraşul Făget se pot întâlni următoarele obiective ce pot
fi considerate ca pretabile pentru desfăşurarea unor activităţi turistice ca : bisericile de
lemn-valoroase momumente de arhitectură românească : Margina (1737), Curtea
(1794), Româneşti şi Băteşti (ambele din a doua jumătate a secolului al XVII-lea ),
Povergina (a doua jumătate a secolului XVIII-lea), Poieni (sfârşitul secolului al XVIII-
lea) ; Centrul etnografic, Centrul folcloric e.t.c..
Oraşul Sânnicolau Mare posedă anumite resurse care îl fac suceptibil de a fi
trecut pe harta turismului românesc.Dintre resursele antropice de o mare ânsemnătate
turistică pot fi amintite următoarele:
 Biserica Ortodoxă. Monument istoric şi de arhitectură religioasă. A fost
construită în anul 1899. Are dimensiuni de catedrală (34 m lungime,14 m lăţime
şi 12 m înălţime). Interiorul impresionează prin bolta semicilindrică, întărită cu
cinci cercuri duble, după sistemul de construcţie ceh. Pictura este opera
renumitului pictor Ioan Zaicu.
 Castelul Nako. Monument de arhitectură laică. Construit în anul 1864, cu
faţada realizată în stil neoclasic. În grădina castelului se păstrează specii de
arbori rari.

 Muzeul orăşenesc. Muzeu orăşenesc. Profil: istorie, etnografie, memorial.

Istorie: documente, obiecte, colecţii numismatice. Etnografie: piese de port

64 www.rotur.ro
 românesc, german, unguresc, sârbesc, bulgăresc. Memorial: secţie memorială
închinată compozitorului Béla Bartók
În comuna Giarmăta se poate vizita un Muzeu Etnografic care se axează pe viaţa
spirituală a şvabilor, muzeu ce este considerat totodată ca fiind cel mai important din
judeţ.
În satul Izvin localitate rurală, renumită prin crescătoria de cai de rasă; posibilit[‘I
de echitaţie65. În parc se află monumental unui cal ce are inscripţionat pe soclu “
Trecătorule, opreşte-te din drum şi priveşte caii”.
În comuna Pietroasa se află o peşteră unică care are o dominanţă cromatică
numită de speologi “ albastru de Pietroasa ”.66
În comuna Lenauheim se află Casa memorială“ Nikolaus Lenau ”.Este un mezeu
organizat în care s-a născut poetul romantic german Nikolaus Lenau ( 1802-1850 ) care
prezintă fotocopii, stampe, picturi ilustrând viaţa poetului şi a familiei sale, ediţii prime
ale unor lucrări, traduceri ăn limba română ale poeziilor lui Lenau.
În comuna Traian Vuia se află Expoziţia memorială “ Traian Vuia ” care este
organizată în casa în care a copilărit acesta, născut în fosta localitate Surducu Mic, ce îi
poartă astăzi numele şi prezintă documente şi obiecte legate de viaţa acestuia, inginer,
inventator, constructorul primului avion din lume, brevetat în Franţa la 17 August 1903,
avion care la 18 martie 1906 s-a desprins de la sol numai prin forţa motorului său.Vuia
este de asemenea autorul unui generator de abur cu randament tehnic mare, brevetat în
Franţa şi în alta ţări.67
Comunele Teremia Mare şi Recaş sunt recunoscute la nivel naţional ca
importante centre vini-viticole, la Teremia Mare aflându-se Muzeul Vinului ce expune
obiecte utile şi de artă privind viticultura.
Pentru a fi mai corect în relatare voi prezenta mai jos soiurile de vinuri care sunt
produse şi disponibile în cadrul Cramelor Recaş:

Chardonnay Vampire Cramele Recaş

65 I.Iordan, S.Bonifaciu:România-ghid turistic, Editura Garamond, Bucureşti, 1998, pag. 312

66 N. Neacşu, Andreea Cernescu, Economia Turismului Studii de caz Reglementări, Editura Uranus,
Bucureşti, 2002
67 N. Neacşu, Andreea Cernescu, Economia Turismului Studii de caz Reglementări, Editura Uranus,
Bucureşti, 2002
Fetească Regală Castle Rock Cramele Recaş
Fetească Regală Schwaben Wein Cramele Recaş
Muscat Ottonel Schwaben Wein Cramele Recaş
Pinot Grigio Vampire Cramele Recaş
Riesling Castle Rock Cramele Recaş
Riesling Schwaben Wein Cramele Recaş
Sauvignon Blanc Castle Rock Cramele Recaş
Cabernet Sauvignon Castle Rock Cramele Recaş
Cabernet Sauvignon Schwaben Cramele Recaş
Wein
Cabernet Sauvignon Vampire Cramele Recaş
Merlot Castle Rock Cramele Recaş
Merlot Schwaben Wein Cramele Recaş
Merlot Vampire Cramele Recaş
Pinot Noir Castle Rock Cramele Recaş
Pinot Noir Schwaben Wein Cramele Recaş
Pinot Noir Vampire Cramele Recaş
Tabelul Nr.3.1.:Producţia de vin realizată:pe categorii de vinuri

Sursa : www.vinbun.ro68
Astfel după cum se poate observa pe baza cramelor care sunt în ţară, şi de ce nu în
Timiş pot fi iniţiate cicuite turistice tematice, ca de exemplu “Urmăreşte drumul
vinului” unde împătimiţii acestei licori având la dispoziţie câteva zile pentru a
cunoaşte zonele din ţară cu potenţial vini viticol ridicat.

Tot la Teremia Mare se află şi Muzeul de istorie, care se situează în incinta şcolii
care prezintă obiecte de arheologie locală şi documente ca şi Muzeul Pompierilor ce este
adăpostit în clădirea pompierilor, care expune obiectecare au aparţinut formaţiei de
pompieri înfiinţată în anul 1905.
Luncani se prezintă ca o localitate de tip răsfirat, cu un port românesc şi o
arhitectură tradiţională. Pe vatra satului a funcţionat în secolul al XVIII-lea un cuptor de
topire a minereului de fier. În secolul al XIX-lea pe valea pârâului Topla, cu ape termale,
a existat o amenajare pentru băi termale. În amonte de localitate se află un frumos sector
de chei, repezişuri, cascade precum şi numeroase fenomene carstice, grote, peşteri.
Ruşchiţa este unul dintre centrele miniere importante şi cu tradiţie din Munţii
Poiana Ruscă, cunoscut pentru exporturile de miniereu de plumb, zinc şi fier, dar mai ales

68 www.vinbun.ro
pentru cele de marmură albă. În apropierea carierei de marmură, la locul numit "Şapte
izvoare" se află "Monumentul turistului", unul dintre cele mai vechi monumente turistice
de la noi din ţară, datând încă din 1883.
Coşava este o aşezare paleolitică cu cel mai frumos inventar aurignacian din
Banat. În fosta Casă a Poştei a poposit o noapte domnitorul Alexandru Ioan Cuza în
exilul spre Heidelberg. La mijlocul secolului al XVIII-lea s-a construit un han care a fost
demolat în 1957. Localitatea este renumită prin port popular şi ţesături tradiţionale de
interior.
Localitatea Curtea este amintită în 1597 făcând parte din districtul Margina şi
Comitatul Hunedoara. Biserica de lemn construită în 1794 păstrează pictura din 1806,
executată pe o uşoară reparaţie de var aplicată pe scândurile monumentului. Se remarcă
prin port popular românesc şi ţesături tradiţionale de interior.
Localitatea Margina se află pe DN 68 A la 7 km. de Făget. Este amintită încă
înainte de 1300 ca reşedinţă a unui district românesc. Cetatea feudală aparţine în secolul
al XV-lea domeniului Huniazilor. Probabil a fost localitatea de baştină a Elisabetei,
mama lui Iancu de Hunedoara. Biserica de lemn ridicată în anul 1737 şi pictată în 1784
are hramul "Cuvioasa Paraschiva" şi este monument istoric. Se remarcă prin port popular
şi ţesături tradiţionale ce pot fi admirate în colecţia de artă populară "Letiţia Clopoţel".
Începând cu anul 1968 trece sub patronajul Intreprinderii "Solventul"
Timişoara.Aici s-a născut cel mai mare prozator al Banatului,Sorin Titel, şi a trăit o parte
a vieţii publicistul Ion Clopoţel.
Construcţia barajului Fârdea a început în 1972, iar acumularea în 1976, atingând
în 1977 aproape 25 milioane mc. Etapa a doua a început în 1981, fiind proiectată pentru
acumularea unui volum de apă de 51 milioane mc. Lacul de acumulare are ca scop
principal asigurarea cu apă potabilă a zonei Timişoara, prin Canalul Bega irigarea a 24
mii ha.în aval de baraj, apărarea împotriva inundaţiilor şi bineînţeles un scop turistic,
fiind cea mai atractivă zonă de agrement din judeţul Timiş. Având o suprafaţă de 460
ha.,el este în acelaşi timp şi cel mai mare lac din judeţ.
În comuna Tomeşti la 300 m. amonte de fabrica de sticlă, în versantul abrupt din
dreapta văii Bega, se află la 2 m.deasupra talvegului "Peştera din Stânca lui Florian". Este
o peşteră mică, lungă de numai 10 m. Fabrica de sticlă este una dintre cele mai vechi din
ţară, înfiinţată în anul 1820. Obiectele de sticlă se produc manual, procesul de fabricare a
sticlei se poate urmării  vizitând intreprinderea. Întreprinderea este specializată în
producerea obiectelor de menaj, produsele sale fiind exportate în şase continente
           Nădrag este o comună cu un grad mare de urbanism. în 1884 a fost înfiinţată
Întreprinderea "Ciocanul", ce produce tablă, cuie, piese turnate din fontă şi articole de uz
gospodăresc. Din Nădrag se poate ajunge pe drum sau pe traseul marcat la cabana
"Căpriorul".
Cabana "Căpriorul" este amplasată la altitudinea de 884 m.,pe culmea care
separă bazinul Timişului de cel al văii Bega, între vârful Dăii şi Dâmbul Fierului,
asigurând accesul din partea de vest spre culmea înaltă a Padeşului.
Este aşezată într-o mică poiană situată în mijlocul unei păduri de brad şi pin, în
amestec cu foioase. Cabana dispune de 44 de locuri şi 20 de locuri cu căsuţe,
restaurant, terasă, bar şi spaţiu pentru instalarea corturilor sau a unei tabere pe
Dâmbul Fierului.

Este legată de comuna Nădrag printr-un drum carosabil de 18 km. şi o potecă bine
marcată, iar de comunele Fârdea, Luncani, Tomeşti,Gladna Română şi Ruschiţa prin
trasee turistice în cea mai mare parte marcate.Din oraşul Făget se poate ajunge pe drumul
judeţean modernizat pe valea Mureşului în localitatea Căpîlnaş-Săvîrşin cu deschidere
spre Deva la est şi Şoimoş-Radna-Arad spre vest, urmând şoseaua aflată pe malul drept al
Mureşului.
Pe o terasă a Begăi, numită "Dumbrăviţa", a fost identificată o asezare paleolitică(
Româneşti ). Fiind o aşezare deschisă, aici sau înregistrat mai multe etape de locuire, cu
nu mai puţin de şase straturi.În versantul nordic al Dealului Filip, apa de infiltraţii a dat
naştere în roci calcaroase şi dolomitice peşterii cunoscute de localnici sub denumirea de
"Peşteră cu apă". Se află la cota 340 m şi are o lungime totală de 370 m. Intrarea,
orientată spre NNV, este lată de 9,5 m. şi înaltă de 2 m.,fapt ce permite iluminarea difuză
până la 70 m. În "Sala liliecilor" se află un depozit guano exploatat parţial in trecut. Are o
coloană de 7 m. înălţime numită "Tibia şi peroneul". Săpăturile arheologice au scos la
iveală un depozit de cereale,ceramică neolitică şi resturi scheletice ale ursului de peşteră.
În localitate se află o biserică construită în secolul al XVII-lea din bârne de stejar, în
sistemul "coada de rândunică".
        Aşezată la numai câţiva kilometri la vest de Făget, localitatea Mănăştiur se
încadrează intr-un teritoriu încercuit de dealuri, unde , în fiecare sat toponimia şi tradiţia
amintesc de existenţa unor fortificaţii. Săpăturile arheologice iniţiate în 1979 au
descoperit fundaţiile unei construcţii de plan bazilical, ridicată din piatră şi cărămidă şi
cimitirul aferent. Monumentul a fost înălţat anterior secolului al XV-lea şi refăcut în
secolele XV -XVI.
Buziaş, estze o staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare
permanentă (din 1819) situată la 128 m altitudine. Climatul este sedativ (ierni blânde, cu
medii termice în jur de 0 grade Celsius şi veri plăcute cu temperatura medie de 21 grade
Celsius). Bioclimat: tonic-sedativ.
Staţiunea beneficiază de ape minerale carbogazoase, bicarbonate, unele
feruginoase, clorurate, sodice, calcice, magneziene, metabolice şi de nutriţie, etc.
Staţiunea dispune de un sanatoriu balnear, buvete pentru cură internă cu apă minerală,
staţie de îmbuteliere a apelor minerale.
Călacea Băi, se prezintă ca localitate rurală şi staţiune balneo-climaterică
sezonieră-apă minerală termală (38-400C), clorurosodică, bicarbonatată, indicată în
afecţiuni ale aparatului locomotor, sistemului nervos periferic, ginecologice.69

III POLITICA PROMOTIONALA IN CADRUL TURISMULUI

3.1. Sistemul de comunicatie al firmei turistice si activitatea de promovare turistica

Desfasurarea unei activitati eficiente de catre firma turistica prin utilizarea

mijloacelor si tehnicilor moderne de marketing presupune nu numai crearea unui produs
turistic adecvat, oferit la un pret corespunzator, ci si o activitate de comunicare a firmelor
cu clientii, in vederea informarii atente a consumatorilor potentiali si a intermediarilor,
influentarii comportamentului de cumparare si consum, sprijinirii procesului de vanzare.
Aceste activitati, pentru care au fost stabilite obiective precise si care sunt
realizate prin mijloace de actiune diferite si multiple, alcatuiesc politica promotionala,
componenta fundamentala a politicii de marketing a firmei turistice moderne. Fie ca se
adreseaza firmelor colaboratoare (mai cu seama intermediarilor), fie marelui public, fie
anumitor segmente de clienti, activitatea de promovare presupune eforturi deosebite in
directia furnizarii de informatii si indemnuri menite sa constientizeze, sa atraga si sa

69 I.Iordan, S.Bonifaciu:România-ghid turistic, Editura Garamond, Bucureşti, 1998, pag. 312

convinga clientul vis-a-vis cu existenta unei anumite oferte si cu capacitatea acesteia de a
satisface nevoile consumatorului de servicii turistice, astfel incat acesta sa poata fi
determinat sa ia decizia de cumparare.
Constituind o componenta fundamentala a dezvoltarii economice, sociale si
culturale si exercitand influente multiple nu numai pe plan intern, ci si asupra relatiilor
internationale, turismul a devenit o prioritate nationala in multe tari. Tocmai datorita
implicatiilor pe care activitatea turistica le are in viata economica, sociala si chiar
politica, s-au inregistrat numeroase eforturi in directia crearii unor fronturi comune de
actiune in planul promovarii turistice nu numai pe plan local, teritorial sau national (cum
este, de exemplu, Oficiul de Promovare a Turismului -OPT- din tara noastra, sau masuri
specifice de sprijinire a activitatii promotionale in turism, de tipul AFondului special
pentru promovarea si dezvoltarea turismului@, constituit prin O.G. 8/27.01.1998, publicat
in M.O. 40/30.01.1998), ci chiar in plan international, fie prin crearea unor organisme
specializate, de tipul CET (Comisia Europeana de Turism), Consiliul de Turism pentru
Pacificul de Sud (PATA), Alianta de Turism a Oceanului Indian (insulele: Comore,
Mauritius, Madagascar, Reunion, Seychelles), fie prin activitati desfasurate sub tutela
OMT (Organizatia Mondiala de Turism), in al carei statut, in conformitate cu articolul B,
este prevazut drept obiectiv fundamental A... promovarea si dezvoltarea turismului70.
Activitatea de promovare inseamna, de fapt, o activitate de comunicare a firmei
turistice, concretizata intr-un sistem de transmitere-receptie a diferitelor informatii intre
firma si mediul sau extern. Firmele moderne dispun de sisteme de comunicatie complexe.
Astfel, comunicarea se realizeaza in diferite sensuri si in mecanism de tip feed-back.
Obiectivele sistemului de comunicatie al firmei turistice privesc:
1. in exteriorul firmei:
 utilizarea unor forme multiple si variate de informare, atragere si stimulare a
clientilor potentiali, in vederea cunoasterii firmei si a ofertei sale, transformarea
nonconsumatorilor relativi in consumatori potentiali;
 Aprovocarea@ unor modificari favorabile in mecanismul comportamental al
clientilor potentiali, transformarea acestora -prin diferite metode de convingere- in
clienti efectivi (de exemplu, modalitati accesibile de rezervare, anumite reduceri
de tarife etc.).
2. in interiorul firmei:
 informarea atenta a propriilor angajati, precum si cunoasterea opiniilor si
dorintelor lor.

3.2. Operationalizarea politicii promotionale in turism

Procesul de realizare a unei comunicatii eficiente presupune parcurgerea

urmatoarelor etape:
1. Structurarea sistemului de comunicatie:
1.1. alegerea destinatarilor vizati (segmentele spre care firma isi indreapta oferta);
1.2. alegerea si structurarea mesajului (informatia, ideea care va fi difuzata);
1.3. alegerea sursei mesajului (firma in cauza);
1.4. alegerea mijloacelor de comunicare (canalul de difuzare, suportul mesajului).
70 - Statutul O.M.T., Art. B., Ciudad de Mexico, 17-28 sept. 1975
2. Stabilirea bugetului promotional.
3. Stabilirea mix-ului promotional.
4. Receptionarea feed-back-ului.

3.2.1 Structura sistemului de comunicatie

Elementele componente ale unui sistem de comunicatie sunt urmatoarele:
1. sursa de informatie (firma in cauza), al carei succes este asigurat odata cu
credibilitatea, atractivitatea si puterea pe care le degaja publicului-tinta (in general, se
recurge la imagini si opinii exprimate de catre vedete sau persoane asupra carora nu
planeaza nici o banuiala, persoane care se bucura de o moralitate inalta);
2. mesajul (informatia sau ideea care va fi difuzata).
Modelul A.I.D.A. (Atentie- Interes- Dorinta- Actiune) contine caracteristicile unui
mesaj bine conceput. Un mesaj este alcatuit din urmatoarele elemente:
2.1. continut (ce se spune), bazat pe elemente de natura:
 atractiv-rationala (sublinierea acelor avantaje ale produsului turistic care pot
stimula interesul potentialilor clienti; de cele mai multe ori fiind vorba despre
avantaje de natura economica);
 atractiv-emotionala (starneste sentimente pozitive care pot motiva alegerea si,
respectiv, achizitionarea produsului turistic);
 atractiv-morala (aceste elemente precumpanesc in cazul turismului religios
sau cultural).
2.2. structura mesajului, a carui elaborare se face pornind de la urmatoarele
intrebari:
 cine trage concluzia (specialist sau consumator turistic individual);
 cum se argumenteaza ideea (prezentand doar atu-urile, sau si lipsurile);
 in ce ordine se prezinta argumentele (de la inceput, sau, gradual, spre sfarsitul
mesajului).
2.3. forma mesajului, respectiv elementele de convingere ale mesajului.
Pentru a convinge, mesajul trebuie sa aiba urmatoarele insusiri:
 sa aiba valoare practica pentru destinatarii vizati (sa fie important la momentul
potrivit);
 sa fie interesant pentru grupul vizat;
 sa furnizeze informatii noi si relevante;
 sa permita justificarea deciziilor de cumparare;
 sa produca efecte puternice asupra publicului.
3. canalul de difuzare a mesajului (suportul mesajului), care poate fi de natura:
 personala (permite comunicarea directa orala si/sau vizuala, intre doua sau mai
multe persoane intre ele -in special in cazul produselor foarte scumpe);
 nepersonala (impersonala), respectiv transmite mesaje fara a folosi contactul sau
reactia inversa personala.
Pentru a creste eficienta mesajului, un rol important il au atmosfera creata si
evenimentele alese pentru a fi transmis.
4. destinatarul mesajului (turist individual, intermediar, organism public etc.).
 Specialistii in comunicare trebuie sa cunoasca situatia actuala a destinatarilor vizati,
precum si directia in care va fi influentata atitudinea lor.
Exista sase etape de pregatire a cumparatorului potential71:
 informarea (cat de informati sunt cumparatorii);
 cunoasterea (pot fi informati fara sa cunoasca personal produsul turistic);
 placerea (sentimentul de siguranta in legatura cu un produs);
 preferinta (il pot place, dar nu il prefera);
 convingerea (prefera, dar nu sunt convinsi de el);
 achizitionarea (sunt convinsi, dar nu-l achizitioneaza inca).

STADII MODELUL AIDA

Stadiul cognitiv – se Atenţie – captarea atenţiei
conştientizează şi cunosc auditoriului
produsele financiare de către
ţinta vizată
Stadiul afectiv – se manifestă Interes – stârnirea interesului
interes prezumând o satisfacţie, pentru produsele şi serviciile
mulţumire sau preferinţă promovate
Dorinţă – promovarea
dorinţei de achiziţionare a
acestor produse
Stadiul comportamental – se Acţiune – declanşarea
generează acţiuni cu rezultatul acţiunilor concrete în vederea
sperat al unei vânzări achiziţionării produselor

3.2.2Stabilirea bugetului promotional

In functie de resursele financiare si limitele diferitelor metode de cuantificare

riguroasa a efectelor scontate, firma poate sa opteze pentru una din urmatoarele variante
de stabilire a bugetului promotional72:
1. procent din cifra de afaceri (sau vanzari), metoda care are urmatoarele avantaje:
 cheltuielile se fac in functie de posibilitati;
 se poate analiza relatia dintre promovare/pret/profit;
 se poate stabiliza concurenta (se stie cam cat aloca fiecare concurent).
Dintre dezavantajele metodei amintim:
 vanzarile sunt -in mod eronat- considerate a fi cauza si nu efectul promovarii;
 bugetul se fundamenteaza pe disponibilitatea fondurilor si nu pe oportunitatea
alocarii lor;
 poate reflecta o situatie arbitrara (deoarece fiecare an difera de cel precedent prin
realizari).

71 - Kotler Ph., s.a., Op. Cit., pag.818

72 - Florescu C. (coord.), “Marketing”, CoEd. Marketer-Expert, Bucuresti, 1992, pag. 413-414

2. metoda posibilitatilor (ceea ce firma isi poate permite), care are insa dezavantajul ca
nu se tine seama de efectul promovarii asupra vanzarilor).
3. metoda paritatii competitive (comparativ cu bugetele concurentilor), bazata pe
experienta concurentilor, este indicata pentru a se preantampina razboaiele
promotionale (totusi, fara garantii sigure).
Dezavantajul consta in faptul ca fiecare firma are anumite ocazii de piata si nevoi
proprii si, totodata, nu intotdeauna adversarii cunosc totul in ceea ce priveste
promovarea.
4. metoda obiectivelor si sarcinilor, metoda care presupune parcurgerea a trei etape:
 definirea obiectivelor specifice;
 stabilirea sarcinilor care trebuiesc indeplinite pentru a fi atinse obiectivele;
 estimarea costurilor necesare indeplinirii obiectivelor propuse.
5. metoda experimentelor de marketing, care are avantajul ca ofera o inalta rigoare
stiintifica, dar are principalul dezavantaj ca necesita cheltuieli foarte mari, iar
informatiile au valabilitate partiala.

3.2.3 Stabilirea mix-ului promotional

Stabilirea mix-ului promotional presupune alcatuirea unui program distinct in care

sa fie prevazute73:
 instrumentele promotionale (publicitatea, promovarea vanzarilor, relatiile publice,
fortele de vanzare, utilizarea marcilor, manifastari promotionale);
 obiectivele propuse;
 resursele alocate;
 modul de desfasurare a actiunilor promotionale.
Factorii care se iau in considerare in stabilirea mix-ului sunt:
 complexitatea produsului turistic, tipologia cumparatorilor si particularitatile pietei
(cumparator individual sau organizatie);
 tipul strategiei (de impingere sau de atragere);
 stadiul de pregatire a cumparatorilor (de exemplu, in etapele de constientizare si
cunoastere se apeleaza la publicitate si relatii publice, in etapa conturarii preferintelor
se utilizeaza, mai ales, promovarea vanzarilor, in procesul de vanzare propriu-zisa se
apeleaza la fortele de vanzare etc.);
 etapa din ciclul de viata a produsului (de exemplu, in faza de lansare sunt eficiente
publicitatea, R.P., promovarea vanzarilor, in etapa de crestere, publicitatea si P.R., in
faza de maturitate promovarea vanzarilor, iar in faza de declin publicitatea de
reamintire etc.).

3.2.4 Receptionarea feed-back-ului

Aceasta etapa presupune analiza efectelor produse prin transmiterea mesajelor

promotionale asupra clientilor vizati.
Modalitatile de control si evaluare a rezultatelor se grupeaza in doua mari
categorii:

73 - Kotler Ph., Op. Cit., pag.778-789

1. metode pentru determinarea impactului si efectelor actiunilor de publicitate
(publimetrie);
2. metode specifice evaluarii celorlalte actiuni promotionale.
3.3 Continutul activitatii promotionale

3.3.1 Publicitatea

Publicitatea se defineste ca fiind suma actiunilor A... care au drept scop

prezentarea indirecta (nepersonala) - orala sau vizuala- a unui mesaj in legatura cu un
produs, serviciu, marca sau firma de catre orice sustinator (platitor identificat)@74.
Caracteristica principala a publicitatii este aceea ca reprezinta un mijloc de
comunicatie in masa deoarece:
 mesajele publicitare nu sunt transmise unui singur individ, ci, cel putin unui grup de
persoane, in mod simultan;
 raportul emitator-receptor nu se realizeaza direct, ci se stabileste prin intermediul unui
canal de comunicatie in masa;
 raspunsul la mesajul transmis se receptioneaza indirect, la un anumit interval de timp.
In procesul de elaborare a unui program de publicitate se porneste de la doua
coordonate principale:
 identificarea pietei-tinta;
 identificarea motivelor de cumparare ale consumatorilor turistici.
Specialistii apreciaza ca exista cinci decizii fundamentale care se iau in procesul de
construire a unui program eficient de publicitate, decizii cunoscute sub numele de cinci
M75:
1. Stabilirea obiectivelor publicitatii (misiunea);
2. Stabilirea bugetului care va fi alocat (bani, respectiv money, in engleza);
3. Elaborarea mesajului care va fi difuzat (mesaj);
4. Alegerea mijloacelor si tehnicilor publicitare (mijloace);
5. Evaluarea rezultatelor (masurare).

1. Stabilirea obiectivelor si formelor publicitatii.

Obiectivele publicitatii trebuie sa fie in concordanta cu deciziile firmei referitoare la:
piata-tinta, pozitionarea marcii si mix-ul de marketing.
Obiectivul de publicitate poate fi definit A... ca o sarcina specifica de
comunicare ce urmeaza sa fie indeplinita vis-a-vis cu un anumit public-tinta, intr-o
anumita perioada de timp@76.
In functie de obiectivul urmarit, se disting urmatoarele forme de publicitate:
 publicitatea de informare, al carei obiectiv il constituie crearea unei cereri primare
(folosita cu precadere in cazul lansarii unui nou produs turistic);
 publicitatea de convingere, care are drept obiectiv crearea unei cereri selective (in

74 - Florescu C. (coord.), Op. Cit., pag. 384

75 - Kotler Ph., Op. Cit., pag. 795

76 - Kotler Ph., s.a., Op. Cit., pag. 851

 special in momentul intensificarii concurentei);
 publicitatea de reamintire, folosita in cazul produselor ajunse in faza de
maturitate:
 publicitatea comparativa, al carei obiectiv il constituie alegerea ofertei firmei in
cauza, in raport cu ofertele similare ale firmelor concurente (in legislatiile celor
mai multe tari este considerata drept concurenta neloiala si se sanctioneaza
corespunzator).
In principiu, publicitatea turistica trebuie sa asigure nu numai informarea potentialilor
clienti, atragerea interesului acestora si indreptarea atentiei spre o anumita oferta
turistica, ci si sa serveasca scopului de a fideliza clientela, alaturi de celelalte
instrumente promotionale (promovarea vanzarilor, politica de marca etc.).

2. Stabilirea bugetului de publicitate.

Pornind de la ideea ca A... rolul publicitatii este acela de a determina o
evolutie crescatoare a cererii produsului@77, factorii de decizie din firmele care ofera
produse turistice trebuie sa inteleaga ca este necesar sa se investeasca cu deosebita
seriozitate in publicitate. Numai prin tratarea clientilor turistici cu atentie si
sinceritate, prin publicitate se poate asigura firmelor o anumita valoare tangibila,
numita reputatie sau renume.
Fundamentarea bugetului publicitar constituie un proces complex, bazat pe
anumiti factori specifici, care pot fi structurati astfel78:
2.1. etapa din ciclul de viata al produsului turistic sau al gamei de produse turistice
(in general se aloca bugete mai mari in cazul unor produse turistice noi, pentru a
determina informarea si constientizarea unei parti cat mai ample a publicului);
2.2. cota de piata si clientela (de obicei, pentru a creste marimea cotei de piata a unor
produse turistice mai putin cunoscute este necesar sa sporesca volumul
cheltuielilor cu publicitatea);
2.3. concurenta si aglomeratia (pe o piata pe care se manifesta concurenti puternici
este necesar sa se aloce un buget mai mare, astfel incat sa se poata individualiza
mai suplu o anumita marca de produs turistic, fie ca este simplu, fie ca este
complex);
2.4. frecventa de repetare a reclamei, trebuie aleasa astfel incat sa se asigure o buna
receptionare a mesajului de catre potentialii clienti, fara insa a abuza de
Aintelegerea@ acestora;
2.5. gradul de inlocuire a componentelor produsului turistic (justificand alegerea unei
anumite atractii turistice in raport cu celelalte).

3. Generarea mesajului
Exista doua mari grupuri de metode prin care se poate genera mesajul
publicitar si anume79:

77 - Kotler Ph., Op. Cit., pag. 799

78 - Kotler Ph., Op. Cit., pag. 800-801

79 - Kotler Ph., Op. Cit., pag. 802-803

  metode inductive, bazate pe faptul ca mesajul poate avea ca sursa ideile bune ale
consumatorilor insisi, porninde la nivelul de satisfactie oferit de produsele
respective;
 metode deductive, avand drept fundament asa-numitul beneficiu al
consumatorului, respectiv nivelul de recompensa asteptata de consumator in urma
achizitionarii produsului turistic respectiv.
Mesajul publicitar poate fi construit in mai multe moduri80:
3.1. strategia clasica de elaborare, fundamentata pe baza experientei in domeniul
creatiei publicitare a marilor firme (mai ales Procter&Gamble), metoda care
presupune urmatoarele principii de elaborare a mesajului:
 stabilirea axei publicitare (a promisiunii), de exemplu, o calatorie cu avionul;
 dovada promisiunii, respectiv demonstratia, testul (asa-numitul Areason
why@);
 beneficiul, avantajul consumatorului; reluand exemplul anterior, poate fi un
confort sporit, rapiditate etc.;
 stilul, atmosfera generala (de exemplu, relaxarea impreuna cu familia).
3.2. strategia creativa, bazata indeosebi pe conceptul de evocare a axei, de
credibilizare a acesteia (de exemplu, zborul, asimilat ideii de a fi liber);
3.3. strategia de tip Astar@, bazata pe personalizarea produselor, o anumita marca
detinand fizic, caracter si stil.
Stilul fiecarui mesaj depinde de proportia in care se Amixeaza@ elementele
sale componente, elemente de natura vizuala (text si culoare), sonora, statica sau
cinetica.
In procesul de generare a unui mesaj, trebuiesc alesi acei factori de atractie care sa
permita sublinierea avantajului principal care rezulta in urma consumarii produsului
turistic respectiv.
In functie de tematica exprimata si de stilul de executie al mesajului, se
deosebesc mai multe tipuri de mesaje publicitare, de natura fie factuala, fie
emotionala, fie de implicatie sociala, fie de contemplare etc.81.

4. Alegerea mijloacelor si tehnicilor publicitare.

Dupa ce a fost selectat mesajul care corespunde cel mai bine specificului clientelei-
tinta si obiectivelor propuse, urmeaza etapa de alegere a mijlocului specific de de
transmitere a acestuia. Principalele criterii care stau la baza selectarii unui anumit
media sunt audienta (gradul de expunere), frecventa de repetare si impactul
suportului. Procesul de construire a unui plan-media se refera la programarea
suportilor publicitari astfel incat sa se asigure o combinatie optima a acestora, pe baza
unor indicatori specifici (foarte utilizat este G.R.P., respectiv Gross Rating Point, care
exprima numarul de expuneri ale unei combinatii care revine la 100 de indivizi ai
pietei-tinta, de exemplu un G.R.P. = 500 reflecta 5 expuneri per individ).
Mesajele publicitare sunt transmise prin urmatoarele medii majore:

80 - Dubois P.L., Jolibert A., “Marketing, Teorie si practica”, Ed. Economica, Bucuresti, 1994, pag. 183

81 - Florescu C. (coord.), Op. Cit., pag. 385

4.1. Presa, cu cele doua forme ala sale:
4.1.1. presa cotidiana, unul dintre cele mai folosite vehicule de publicitate,
datorita avantajelor care decurg dintr-o flexibilitate ridicata (anunturile
difera de la o zona la alta), din aria vasta de difuzare, din posibilitatea
de a dirija expunerea anunturilor, din prestigiul pe care il poate avea un
anumit cotidian. Dezavantajele deriva din durata scurta de viata si din
calitatea proasta a reproducerii tipografice.
4.1.2. presa periodica, in diversitatea sa, prezinta avantaje legate de selectivitatea
socio-profesionala si receptivitatea sporita a destinatarilor, calitatea
superioara a reproducerilor tipografice, policromie etc. Principalele
dezavantaje sunt legate de costul ridicat si de aria relativ redusa de difuzare.
Transmiterea mesajelor publicitare se poate face atat in cadrul presei
generale, cat si in cadrul presei de specialitate, categorie din care face parte
si presa turistica, reprezentata in special prin periodice editate de oficiile de
turism.
Actiunile de publicitate prin presa se realizeaza prin intermediul anuntului
publicitar propriu-zis, bazat pe afirmatia simpla, indemnul si efectul repetitiei
asupra cititorilor.
Elementele unui anunt publicitar sunt: ilustratia, textul si sloganul,
importanta celui din urma crescand in importanta, deoarece prin formula lui
simpla (4-8 cuvinte), usor de retinut, pune in mod deosebit accentul pe marca
respectiva.
Eficienta unui anunt publicitar depinde de marimea anuntului, de amplasarea in

pagina si de frecventa de aparitie, elemente care se coreleaza cu frecventa de aparitie

a vehiculului media respectiv. Eficienta poate fi exprimata cu ajutorul indicatorului

cost/per mie (CPM), calculat cu ajutorul formulei urmatoare:

CPM = tarif lista (rate-card al suportului) / numar de persoane expuse.

4.2. Radio-ul.
Este un media care acopera rapid si cu regularitate o mare parte din public,
asigura o selectivitate ridicata (permite diferentierea pe categorii de ascultatori, in
functie de ora si programul difuzat) si prezinta costuri moderate. Principalul
dezavantaj il constituie prezentarea mesajului doar in mod sonor, conducand la
formarea unei imagini partiale, de moment, asupra obiectului mesajului.
4.3. Televiziunea.
Acest media a avut cea mai mare expansiune in zilele noastre. Avantajele
principale deriva din asigurarea unei combinatii echilibrate intre sunet, imagine si
culoare iar mesajul poate fi difuzat in mod repetat, la ore de maxima audienta.
Dupa anumite estimari82, efectuate prin masuratori cu ajutorul peoplemetrelor,
72% din piata publicitatii in Romania este acoperita de T.V. Totodata, se

82 - Revista “Capital”, nr.51,52 /1999

 estimeaza ca pentru un produs a carui publicitate se face in timpul unui film,
vanzarile pot creste de la 20% pana la 80%. Marele dezavantaj deriva din
costurile ridicate de realizare si difuzare a programelor publicitare (de exemplu,
conform aceleiasi surse, in timpul jurnalului de stiri difuzat de PRO T.V. la orele
serii si prezentat de Andreea Esca, pretul unui spot poate sa ajunga pana la 4000$/
30 secunde).
4.4. Cinematograful.
Este un media care se foloseste destul de modest in promovare, datorita costurilor

destul de mari pe care le implica, cat si datorita selectivitatii reduse a destinatarilor

vizati. Mesajele publicitare se transmit prin:

 filmul de documentare comerciala (~ 30 minute);

 spotul publicitar propriu-zis (pana la 5 minute).
4.5. Publicitatea exterioara.
Acest tip de publicitate se realizeaza prin intermediul afiselor, panourilor, insemnelor

luminoase , mijloacelor de transport etc.

Avantajele sunt legate de comunicarea unor idei simple si precise, in care se

subliniaza in mod special marca produsului (serviciului). Constituie, totodata, cel mai

eficient mijloc de publicitate in marile aglomeratii urbane. Dezavantajul principal este

acela ca mesajul transmis este foarte concis, prezentand, in consecinta informatii

reduse despre obiectul supus publicitatii.

4.6. Publicitatea prin tiparituri.

In cadrul acestui tip de publicitate sunt cuprinse suporturile de tipul afiselor,
cataloagelor, prospectelor, pliantelor, brosurilor etc.. In cadrul promovarii
turistice, rolul lor creste cu precadere in anumite perioade din an corespunzatoare
programarii concediilor si vacantelor. Realizate in mod atragator, redactate in
limbi de circulatie internationala, prezentand informatii utile, tipariturile pot fi
folosite cu succes atat la scara larga, nationala sau internationala (de exemplu, de
catre oficiile sau autoritatile nationale de turism), cat si de catre prestatorii
independenti de servicii turistice (transportatori, hotelieri etc.).
Rolul tipariturilor turistice este nu numai acela de apel (starnind interesul
potentialilor turisti, printr-o prezentare grafica ilustrata atragatoare), cat si de
informare a clientilor (printr-un continut corespunzator de sfaturi si date utile
pentru viitorii turisti). Data fiind importanta acestor medii publicitare, tipariturile
se editeaza si se pun la dispozitia turistilor de catre o gama larga de prestatori si
distribuitori de servicii turistice dintre care83:
4.6.1. Hotelierii individuali.
Acestia pun la dispozitia turistilor individuali, agentiilor de voiaj sau
transportatorilor pliante, afise, foi volante, care contin imagini si sugestii
referitoare la confortul, calitatea serviciilor, pretul acestora etc.. Difuzarea
acestor documente se poate realiza fie prin personalul de la receptie, fie prin
posta, prin distribuitorii turistici, prin reteaua de magazine etc..
Printr-o justa punere in valoare a hotelului, scopul principal al
mesajului publicitar consta in atragerea interesului clientilor, astfel incat
acestia sa aleaga hotelul respectiv. Exista o serie de reguli de redactare si
ilustrare a unui pliant turistic, dintre care amintim:
 imaginea exterioara a hotelului trebuie incadrata in decorul natural
(montan, de litoral etc.);
 interioarele trebuiesc prezentate (camere, sali de restaurant etc.) astfel
incat sa nu creeze senzatia de singuratate, de pustiu (exista, totusi, putini
turisti care care isi doresc o izolare totala);
 trebuiesc fotografiate acele elemente care individualizeaza oferta
turistica respectiva (anumite elemente de arhitectura, ambient, confort
etc.);
 personalul aflat in contact cu clientii trebuie redat in actiune, conform
specificului ocupatiei fiecaruia, in ipostaze surazatoare (receptioneri,
barmani etc.).
4.6.2. Lanturile hoteliere.
Prin unirea eforturilor promotionale, membrii componenti ai
lanturilor hoteliere (asociatii voluntare, grupuri financiare), asigura
promovarea -pe langa simplele pliante sau afise- prin mijloace mai avansate,
cum ar fi: brosuri, ghiduri turistice, sau chiar periodice.
Din randul acestora se detaseaza ghidurile, care, printr-o realizare
artistica deosebita, pun in valoare in mod atragator destinatiile turistice. De
obicei, sunt redactate cu concursul specialistilor si sunt publicate prin edituri
de prestigiu, intr-un tiraj cu mult mai mare decat pliantele hotelurilor
individuale. Pe langa imagini, ghidurile contin un volum mult mai mare de
informatii si sfaturi utile turistilor, referitoare la amplasarea hotelurilor, la
clasificarea acestora, la confortul numarul si tipul camerelor (single, duble,
apartamente), la preturi si tarife practicate, la diferentieri in functie de sezon
turistic, la bonificatii etc..
4.6.3. Statiunile turistice.
Acestea editeaza si distribuie -in limba nationala si in limbi de
circulatie internationala-atat pliante publicitare, cat si documente turistice
care contin informatii complexe, furnizand detalii de natura istorica,
arhitectonica, culturala etc., obtinute cu concursul unor specialisti de valoare
(istorici, filologi, plasticieni etc.). De cele mai multe ori, se detaseaza de
publicitatea propriu-zisa, distribuindu-se contra-cost, prin diferite puncte de
vanzare (librarii, muzee etc.). Pe langa informatii turistice simple (referitoare
83 - Gherasim T., Gherasim D., Op. Cit., pag. 144-147
 la posibilitatile de cazare si masa), contin date de identificare a statiunilor,
planuri de amplasament ale obiectivelor turistice, cai de acces (de exemplu,
celebrul Ghid Michelin s-a tiparit initial cu scopul de a facilita accesul
automobilistilor), planuri ale traseelor turistice locale, orare de vizitare a
anumitor obiective turistice (muzee, case memoriale etc.).
4.6.4. Zonele turistice.
De regula, zonele turistice nu se suprapun cu cele administrativ-
teritoriale, dar, organismele care functioneaza in cadrul acestora din urma
pot initia actiuni de promovare turistica (cu luarea in considerare a regiunilor
sau tarilor vecine), prin tiparituri de genul pliantelor si brosurilor, editate in
limbi straine.
4.6.5. Oficii (departamente, autoritati) nationale de turism.
Acestea editeaza si distribuie materiale publicitare mai ales sub
forma de brosuri, ghiduri sau cataloage, care contin informatii generale
asupra atractiilor turistice, precum si despre cultura, istoria, geografia tarii
respective, privita ca destinatie turistica. De regula, constituie un instrument
de promovare menit sa sprijine activitatea reprezentantilor turistici care
actioneaza in strainatate iar importanta lor creste cu ocazia participarii la
manifestari promotionale (targuri, saloane etc.).
Datorita eficientei lor, tipariturile publicitare sunt editate si
distribuite de catre tot mai multi prestatori sau distribuitori de servicii
turistice (transportatori, agentii de turism etc.), in formule atragatoare si
variate.
Fie ca sunt pliante, fie brosuri, fie ghiduri, tipariturile publicitare sunt
executate si ilustrate pe baza unor reguli, dintre care cele mai importante
sunt urmatoarele84:
 titlul trebuie amplasat fie in partea de sus, fie in partea de jos a copertei,
niciodata la mijlocul ei;
 pe langa subiectul propriu-zis, trebuie sa se specifice tara sau zona din
care face parte;
 traducerile in limbi straine trebuie sa fie realizate de catre persoane
competente, cunoscatoare ale obiceiurilor si pretentiilor turistilor din tara
respectiva; este indicat ca tiparitura respectiva sa fie tradusa si distribuita
numai intr-o singura limba straina;
 prezentarea informatiilor trebuie realizata in mod selectiv, pastrand doar
acele elemente care au notorietate universala (de exemplu, pentru turistii
straini, prezentarea manastirilor din nordul Moldovei se realizeaza intr-
un context istoric si cultural general, fara adaugarea unor amanunte
nesemnificative);
 formatul tipariturilor trebuie sa corespunda continutului acestora,
modului de expunere si de distributie.
4.7. Publicitatea directa.
Acest tip de publicitate are ca obiectiv informarea si atragerea clientilor
potentiali spre un produs turistic individual sau complex, utilizand drept mijloace
de comunicare posta directa, vanzarea din usa in usa, telemarketingul si
84 - Gherasim T., Gherasim D., Op. Cit., pag. 147
 Internetul. Avantajul principal il constituie particularizarea mesajului in functie de
specificul grupului respectiv de clienti (turism religios, turism balnear etc.).
4.8. Publicitatea gratuita.
Acest tip de publicitate se concretizeaza in A... orice forma de noutate cu
semnificatie comerciala in legatura cu un produs, un serviciu, o intreprindere sau
unitate comerciala ori prestatoare de servicii etc.,dar neplatita de agentul
respectiv85.
In general, forma cea mai cunoscuta este interviul la T.V. sau in presa scrisa, radio.

Important este sa lase impresia de autoritate si impartialitate asupra destinatarilor

vizati.

In ceea ce priveste rolul publicitatii pe piata de afaceri (desi mai rar

utilizata), este necesar sa se determine cu precizie auditoriul avut in vedere
(segmentul-tinta spre care se indreapta comunicarea) precum si tipul si forma
mesajului care va fi transmis. Fiecare membru al unui grup decizional are
propriile sale ratiuni pentru a accepta sau a refuza o anumita oferta. In acest caz,
sarcina responsabililor cu comunicarea consta in identificarea acelor motive care
stau la baza hotararii de a achizitiona sau nu produsul respectiv, in cunoasterea si
intelegerea atitudinii si rolului curent pe care il detine fiecare membru din grupul
decizional in adoptarea deciziei finale. Este necesar sa se descopere acea cale
optima de comunicare, astfel incat mesajul publicitar sa ajunga la destinatie.
Partea cea mai dificila a procesului de comunicare consta in stabilirea echilibrului
intre ideea de a trata auditoriul per- ansamblu si ideea de a-l trata ca pe un cumul
de statute de specialitate si competente. Pentru a evalua cu mai multa usurinta
mediile de comunicare, in tarile occidentale s-a impus ca instrument de lucru
formularul de date media -F.D.M-86, in care sunt cuprinse mai multe categorii de
date si informatii cu privire la caracteristicile si activitatile unui media de
informare.

5. Evaluarea rezultatelor.
Dupa Ph. Kotler87, evaluarea efectelor unei campanii publicitare se realizeaza
prin doua metode principale:
 analiza efectului de comunicare fie prin testarea preliminara reclamei de catre
consumatori, ceea ce presupune o evaluare anterioara a diferitelor variante de
reclame, metoda imperfecta de masurare a impactului real al reclamei, fie prin
testarea ulterioara, ceea ce presupune evaluarea nivelului de informare a
publicului dupa incheierea campaniei de publicitate;
 analiza efectului asupra vanzarilor, fie pe baza datelor istorice (corelarea
vanzarilor din trecut cu publicitatea efectuata in trecut, prin diverse metode de
85 - Florescu C. (coord.), Op. Cit., pag. 391

86 - Hart N., “Marketing industrial”, Ed. CODECS, Bucuresti, 1998, pag. 180

87 - Kotler Ph., Op. Cit., pag. 823

 ordin statistic), fie pe baza unor metode experimentale (cheltuind procente diferite
din vanzari pe diferite zone geografice.

3.3.2 Fortele de vanzare

Marimea rezultatelor unei firme turistice, referindu-ne in mod special la volumul

incasarilor din prestatii, depinde -intr-o foarte mare masura- de structura, dimensiunile si
eficienta compartimentelor de vanzari.
Tocmai din acest motiv, este necesara justa dimensionare a personalului din
vanzari, redefinirea obiectivelor si sarcinilor lor pe domenii, sectoare si probleme,
recrutarea si selectia riguroasa a viitorilor specialisti in negocieri si vanzari, remunerarea
si controlul activitatii pe care acestia trebuie sa o desfasoare.
Fortelor de vanzare le corespunde o serie intreaga de ocupatii: A...agenti de
vanzari, reprezentanti comerciali, responsabili pentru relatia cu clientii, consultanti
comerciali, ingineri de vanzari, reprezentanti in teritoriu, manageri districtuali si
reprezentanti de marketing88.
Aceste categorii de personal reprezinta firma si, fie ca sunt angajati ai sai, fie ca
sunt delegati de catre aceasta, au un dublu rol: atat de crestere a cifrei de afaceri, cat si rol
promotional, prin activitati de prospectare si dialog in cadrul pietei de referinta89.
Definirea activitatii fortelor de vanzare implica parcurgerea urmatorilor pasi:

1. Stabilirea obiectivelor fortelor de vanzare, pornind de la urmatoarele sarcini:

1.1. prospectarea pietei, identificarea turistilor potentiali, dimensionarea necesitatilor
acestora;
1.2. comunicarea, respectiv transmiterea informatiilor referitoare la produsele
(serviciile) firmei turistice (functie promotionala);
1.3. negocierea contractelor cu furnizorii clientelei turistice (diferite organisme cum
ar fi: inspectorate scolare, sindicate, asociatii sportive etc.);
1.4. vanzarea produselor turistice;
1.5. asigurarea service-ului (asistentei de specialitate), prin prestarea unor servicii de
natura consultativa, tehnica, financiara etc., pe durata prestatiei turistice;
1.6. culegerea informatiilor, respectiv efectuarea unor studii de piata, analiza
comportamentului consumatorilor turistici, culegerea informatiilor vizand
concurenta, intocmirea unor rapoarte privind contactele de afaceri avute;
1.7. rezolvarea litigiilor etc..

2. Elaborarea strategiei fortelor de vanzare.

Elaborarea strategiei fortelor de vanzare se face pornind de la studierea si cunoasterea
comportamentului de cumparare al clientilor.
Desi agentul de vanzari actioneaza de cele mai multe ori ca un Amanager
pentru relatia cu clientul@90, activitatea de vanzari impune o munca in echipa, iar

88 - Kotler Ph., s.a., Op. Cit., pag. 906

89 - Florescu C. (coord.), Op. Cit., pag. 403

90 - Kotler Ph., s.a., Op. Cit., pag. 908

 personalul din vanzari este ajutat de alti angajati ai firmei (managerii, personalul
tehnic, administrativ, economic, prestatorii de servicii etc.).
Pot fi alese urmatoarele strategii specifice91:
2.1. tehnica echipei de vanzari (de exemplu, in componenta: director, agent), care
prezinta un anumit produs in fata unui grup de specialisti ai firme-client;
2.2. tehnica vanzarii prin intermediul conferintelor, respectiv prin stabilirea de
contacte intre agentul comercial si specialistii firmei furnizoare si potentialii
clienti, in perspectiva discutarii viitoarei afaceri si in vederea fructificarii ocaziei
de piata;
2.3. tehnica vanzarii prin intermediul seminariilor, respectiv prin organizarea de
seminarii educative intre echipa firmei vanzatoare si personalul tehnic al firmei-
client, pe tema noilor progrese din domeniul respectiv.

3. Stabilirea structurii fortelor de vanzare.

Structura fortelor de vanzare trebuie sa corespunda strategiei alese. In linii mari,
activitatea fortelor de vanzare in turism este guvernata de principiile marketingului
general, cu foarte putine exceptii. De aceea si in turism se poate opta pentru una din
urmatoarele structuri:
3.1. structura teritoriala, respectiv cea mai simpla structura, conform careia fiecarui
agent de vanzari ii revine un anumit teritoriu, in care urmeaza sa vanda un anumit
produs, sau o gama de produse. Aceasta structura permite stabilirea
raspunderilor, stimuleaza dorinta agentilor de a stabili contacte de afaceri, creste
eficienta activitatii si scade volumul cheltuielilor legate de deplasari;
3.2. structura pe produse, care necesita o buna cunoastere a caracteristicilor
produselor turistice si permite concentrarea atentiei pe fiecare produs, insa are
neajunsul de a creste cheltuielile legate de personal si deplasari;
3.3. structura pe clienti, modalitate care permite separarea fortelor de vanzare intre
ele pe ramuri de activitate, pe importanta clientilor (de exemplu, se pot crea
manageri pentru relatiile cu clientii la scara nationala sau pe zone internationale)
etc.;
3.4. structura complexa, respectiv prin combinarea in diferite modalitati a formulelor
anterioare (de exemplu, echipe de vanzari specializate pe produse, intr-un anumit
teritoriu).

4. Stabilirea marimii fortelor de vanzare.

Dimensiunile fortelor de vanzare se stabilesc pornind de la obiectivele urmarite si
resursele disponibile, astfel incat sa se asigure indeplinirea eficienta a indatoririlor
care le revin.
Dintre metodele de determinare a dimensiunilor fortelor de vanzare mentionam:
 metode bazate pe activitatea si rezultatele anterioare ale agentilor de vanzari;
 metode bazate pe activitatile anterioare ale unui grup de firme;
 metode ale cercetarii operationale;
 metoda volumului de munca, pornind de la numarul necesar de vizite care

91 - Kotler Ph., s.a., Op. Cit., pag. 908

 trebuiesc efectuate la clienti.

5. Retribuirea fortelor de vanzare.

Retributia in sine poate fi formata din mai multe elemente:
5.1. suma fixa (salariu, deci venit stabil);
5.2. suma variabila (comision sau prima in functie de vanzari suplimentare);
5.3. avantaje suplimentare sau deduceri de cheltuieli diverse (concedii, ajutoare,
asigurari etc.);
5.4. variante rezultate prin combinarea modalitatilor de mai sus.

6. Recrutarea si selectia personalului de vanzari.

Criteriile care stau la baza selectarii agentilor de vanzari se fundamenteaza pe baza
sarcinilor pe care trebuie sa le indeplineasca candidatii. Acestor sarcini trebuie sa le
corespunda calitatile si trasaturile viitorilor candidati (persoane cu spirit independent,
automotivate, entuziaste, staruitoare, prietenoase, oneste etc.). sursele de recrutare pot
fi:
 propriul personal angajat al firmei;
 agentii de forta de munca;
 mica publicitate etc.
Tehnicile de selectie pot cuprinde:
 chestionare;
 interviuri neoficiale;
 testari riguroase (prin care se determina capacitatea profesionala, aptitudinile
analitice si organizatorice, trasaturi de caracter, experienta profesionala) etc.

7. Pregatirea (instruirea) personalului de vanzari.

Fie ca se angajeaza oameni cu pregatire anterioara, fie ca instruirea fortelelor de
vanzare se realizeaza chiar de catre firma, viitorii angajati trebuie sa ajunga la nivele
inalte de performanta.
Pentru aceasta, obiectivele programelor de instruire vizeaza:
7.1. cunoasterea activitatii firmei precum si identificarea cu scopurile acesteia (prin
prezentari referitoare la istoricul firmei, structura organizatorica, posibilitati
financiare, tipuri de produse oferite, piete de desfacere etc.);
7.2. cunoasterea specificului serviciilor turistice, a modului de Aimbinare@ a
acestora astfel incat sa rezulte produsele turistice corespunzatoare nevoilor
clientilor;
7.3. cunoasterea caracteristicilor si nevoilor clientilor, precum si a concurentilor
firmei (strategii folosite, trasaturi, nevoi, obiceiuri etc.);
7.4. cunoasterea tehnicilor de lucru in teren;
7.5. cunoasterea responsabilitatilor care le revin (bugetele de timp alocate intre
clientii efectivi si cei potentiali, folosirea bugetelor banesti, intocmirea
rapoartelor de lucru, comunicarea eficienta etc.).

8. Motivarea personalului de vanzari.

 Primul element care presupune motivarea personalului il constituie climatul existent
la nivelul organizatiei respective.
Daca agentii de vanzari se bucura de recunoastere si apreciere, randamentul activitatii
lor este superior, deoarece recompensele financiare si morale, simpatia si respectul
acordat, pot conduce la depunerea de eforturi suplimentare. Motivatiile morale si
financiare pot fi de natura:
8.1. procentelor din incasari;
8.2. intalniri de afaceri cu managerii de la nivelele ierarhice superioare;
8.3. concursuri profesionale;
8.4. privilegii de natura premiilor, participarii la impartirea dividentelor etc.

9. Evaluarea activitatii.
Modalitatile de evaluare a activitatii pot imbraca urmatoarele forme:
9.1. rapoarte de afaceri (plus observatiile personale, reclamatiile, anchetele etc.), care
sunt de doua tipuri: rapoarte privind activitatea viitoare (plan de lucru) si rapoarte
privind activitatea curenta;
9.2. planuri de marketing anuale;
9.3. rapoarte privind vizitele efectuate;
9.4. rapoarte privind cheltuielile efectuate etc.
Pe baza informatiilor obtinute astfel, se fac evaluari formale ale activitatii si
evaluari calitative (in acest sens este relevant comportamentul non-verbal, concept care se
refera la atitudinea si tinuta fizica si morala in timpul negocierilor, la infatisarea
exterioara si la manierele comportamentale ale reprezentantilor fortelor de vanzare).

3.3.3 Promovarea vanzarilor

Daca publicitatea este un instrument promotional folosit in scopul de a oferi

motivele necesare pentru a justifica cumpararea unui produs, iar fortele de vanzare
servesc drept legatura personala intre firma ofertanta si client, prin promovarea vanzarilor
se cauta sa se convinga cumparatorii sa achizitioneze un anumit produs intr-un timp
relativ scurt, prin oferirea de stimulente in plus, alaturi de avantajele oferite de produsul
respectiv.
Scopul principal urmarit prin acest tip de promovare il constituie stimularea
cererii turistice si, respectiv cresterea rapida a volumului de incasari din prestatiile
turistice. Dezvoltarea tehnicilor de promovare a vanzarilor in turism este determinata de o
serie de factori, dintre care92:
1. intensificarea concurentei pe piata turistica, diversificarea alternativelor de petrecere a
vacantelor si concediilor, cresterea numarului de destinatii turistice;
2. cresterea si consolidarea gradului de independenta a distribuitorilor turistici,
diversificarea rolului acestora, la randul lor interesati de stimularea consumului
turistic;
3. fluctuatiile economice, care determina modificari ale destinatiilor veniturilor
consumatorilor, acestia devenind sensibili la tehnici promotionale;
4. cresterea gradului de flexibilitate a activitatii personalului de vanzari etc..
92 - Gherasim T., Gherasim D., Op. Cit., pag. 171
 Principalele mijloace de promovare a vanzarilor de produse si servicii turistice
sunt urmatoarele:

1. Reducerile de preturi si tarife.

Acestea au drept scop principal stimularea cererii turistice cu precadere in extrasezon,
atragerea de clienti potentiali precum si fidelizarea clientilor efectivi. Pentru a
valorifica corespunzator acest instrument promotional, firma turistica trebuie sa tina
cont de o serie de aspecte;
 reducerea tarifelor nu trebuie insotita de scaderea calitatii prestatiei turistice,
deoarece astfel clientela nu se castiga, ci se pierde;
 perioada optima de aplicare a reducerilor este extrasezonul, uniformizandu-se
astfel cererea turistica;
 nu trebuie abuzat de folosirea acestui instrument, cu atat mai mult cand este cazul
unei clientele de lux etc..
Exista anumite forme sub care se practica reducerile de preturi si tarife in turism, care
pot fi combinate si cu alte modalitati de promovare a vanzarilor si anume:
 vanzarile grupate (oferta-pachet), respectiv vanzarea simultana, intr-un pachet
turistic a unor servicii turistice, la un pret inferior celui rezultat prin insumarea
preturilor serviciilor individuale; aceste pachete turistice pot contine fie servicii
distincte (cazare, masa, transport, divertisment), fie servicii de acelasi fel, caz in
care se aplica un tarif regresiv pe unitatea de serviciu dat.
 oferte speciale, practicate cu ocazia unor evenimente speciale (concursuri,
carnavaluri, festivaluri etc.) sau in preajma diferitelor sarbatori sau ceremonii
religioase (de exemplu, in cazul pelerinajelor efectuate cu ocazia vizitei Papei
Ioan-Paul al II-lea in Romania);
 discount-uri si bonusuri, respectiv avantaje acordate clientilor fideli (de exemplu,
asa-numitele mile sau puncte acordate pasagerilor companiilor aeriene in cadrul
programelor Afrequent flyer@ si care combina bonusul cu premiul de fidelitate,
nopti de cazare oferite suplimentar pe durata sejurului etc.).

2. Concursuri publicitare, tombole, loterii, jocuri.

Acestea sunt folosite in scopul de a crea o atmosfera de interes din partea publicului
in care sunt antrenati -de regula- turistii potentiali; acestea permit popularizarea
ofertei turistice, sensibilizarea clientilor potentiali (mai ales cand sunt insotite de
premii oferite prin tragere la sorti), reprezentantilor mass-mediei si pot implica intr-un
grad ridicat distribuitorii turistici, dar folosirea acestor mijloace difera de la tara la
tara, datorita restrictiilor legislatiilor nationale.

3. Publicitatea la locul vanzarii (P.L.V.).

Cuprinde un ansamblu de tehnici de semnalare audio-vizuala care au drept scop
atragerea, orientarea si dirijarea interesului consumatorilor spre anumite puncte de
vanzare a produselor turistice (se utilizeaza cu succes in reteaua de magazine, in
aeroporturi etc.).
4. Organizarea unor reuniuni de lucru, de tipul seminariilor sau work-shopurilor, cu
personalul reprezentant al firmelor partenere sau colaboratoare, in cadrul carora este
difuzata o serie de informatii vizand produselor turistice si, totodata, se creeaza un
contact mult mai strans intre prestatorii de servicii specifice (hotelierii, transportatorii
etc.) si distribuitorii produselor turistice.

5. Alte modalitati de prezentare a produselor turistice si de informare a clientilor, din

randul carora se detaseaza:
 voiajele de stimulare, oferite in special detailistilor turistici (pe parcursul carora,
intr-o atmosfera ceva mai relaxata, se poate asigura cunoasterea indeaproape a
destinatiilor turistice; de cele mai multe ori, organizarea acestor voiaje se
realizeaza printr-un efort financiar combinat al mai multor parteneri (hotelieri,
transportatori etc.);
 saptamanile gastronomice si degustarile de bauturi alcoolice (prin care se ofera
partenerilor posibilitatea testarii calitatii produselor care alcatuiesc menu-urile ce
vor fi oferite, sau, sunt destinate pur si simplu, turistilor efectivi);
 oferirea de cock-tail-uri, prezentarea unor spectacole de un anumit specific (de
exemplu, la Nunta Zamfirei) etc..
Celelalte instrumente de promovare a vanzarilor, caracteristice bunurilor, sunt
utilizate mai putin, sau, datorita specificului aparte al serviciilor turistice, chiar deloc.

3.3.4 Relatiile publice (PR)

Relatiile publice constituie unul dintre cele mai recente instrumente promotionale
si au ca obiectiv A... instaurarea -in randul unei parti cat mai mari din public- unui climat
de incredere in firma respectiva, in capacitatea ei de a satisface trebuintele si exigentele
diferitelor categorii de consumatori si utilizatori@93.
Aceasta activitate implica din partea firmei cultivarea unor contacte directe,
consecvente si sistematice cu diferite categorii de public, cu persoane influente din
conducerea altor firme din tara si din strainatate, cu mass-media, lideri de opinie,
reprezentanti ai puterii publice, in scopul obtinerii sprijinului acestora pentru crearea si
pastrarea unei Aimagini de firma.
Instrumentele de promovare din categoria P.R. sunt variate si cuprind:
 editarea de brosuri si jurnale (materiale scrise si materiale audio-vizuale);
 organizarea si participarea la manifestari cu caracter promotional (congrese, colocvii,
seminarii etc.);
 acordarea de interviuri, sustinerea unor discursuri;
 participarea la activitati de interes social, infiintarea de fundatii, opere filantropice
etc.
Cauzele dezvoltarii activitatii de relatii publice in turism sunt diverse, dar
urmatoarele par a fi evidente:
 prin specificul sau aparte, firma turistica este puternic integrata in micro si
macromediul in care desfasoara activitatea (mediul natural determinand insusi

93 - Florescu C. (coord.), Op. Cit., pag. 397

 obiectul sau de activitate);
 imaginea firmei turistice depinde, din ce in ce mai mult, de mass-media si de puterea
publica;
 comportamentul consumatorului turistic a suferit, sub actiunea unor factori obiectivi
(venituri, preturi) sau subiectivi (preferinte, inclinatii), numeroase schimbari (de la
turism individual, la turism de masa, apoi ecoturism);
 cresterea puterii economice si concentrarea centrelor de decizie la nivelul marilor tur-
operatori;
 constientizarea, atat de catre publicul larg, cat si de catre firmele implicate, a
necesitatii de a se efectua un turism durabil, fara agresiuni asupra naturii etc..
Alegerea unei anumite tehnici de relatii publice depinde de categoria de public
careia i se adreseaza: public intern sau public extern.
Publicul intern include toate categoriile de personal angajate in activitatea proprie
a unei firme, iar obiectivele urmarite pot fi crearea unui climat favorabil de munca,
cunoasterea in detaliu a activitatii firmei si a ofertei sale, cunoasterea opiniei propriilor
salariati etc.
In ceea ce priveste publicul extern, acesta este format din toate segmentele spre
care firma isi indreapta oferta sa: marele public, partenerii de afaceri (distribuitori,
asiguratori, transportatori, bancheri etc.),reprezentantii autoritatilor publice locale si
nationale, asociatii profesionale sau ale consumatorilor, mass-media etc.
Corespunzator fiecarei categorii de public, firma utilizeaza diferite tehnici de
comunicare. Exista trei categorii distincte de tehnici:
1. tehnici de primire, referitoare la asigurarea conditiilor de organizare si desfasurare a
unor manifestari (pe plan intern sau international) in cadrul carora sunt vehiculate
informatii referitoare la firma in cauza si la oferta sa si, totodata, sunt stabilite
contacte cu diferite categorii de specialisti, cu reprezentantii mass-media etc.;
2. tehnici utilizate in relatiile cu mas-media, care, la randul lor, grupeaza doua
subcategorii de tehnici:
 tehnici de stabilire si intretinere a contactelor cu mass-media;
 tehnici de elaborare si difuzare a diferitelor forme de comunicare prin mass-
media.
Obiectivul acestor tehnici il constituie crearea unei imagini favorabile asupra firmei si
ofertei sale, cresterea prestigiului, sensibilizarea publicului etc.;
3. tehnici utilizate in evocarea unor evenimente speciale, cu rolul de a promova si
intretine contactele umane. Aceste evenimente pot fi naturale (de tipul aniversarilor)
sau create (de exemplu inaugurari ale unor obiective, puneri in functiune etc.) de catre
firme.
Din punct de vedere al functiei de relatii publice, o foarte mare importanta se
acorda conferintelor de presa. Comunicarea cu reprezentantii mass-media este esentiala
pentru firme, deoarece in acest mod firma poate sa suscite si sa mentina interesul pentru
activitatea pe care o desfasoara sau pentru oferta sa. Personalul implicat in activitatea de
P.R. trebuie sa aiba o atitudine deschisa si amicala fata de reprezentantii mass-mediei, sa
asigure cele mai bune conditii de primire a acestora, sa puna la dispozitia presei
materialul auxiliar necesar (in general, un set de documente in care sunt incluse
informatii generale despre firma, despre motivul organizarii conferintei, detalii despre
produse comercializate/servicii furnizate etc. Dupa incheierea conferintei se urmareste
reluarea contactului cu mediile care au fost prezente, astfel incat viitoarele activitati
mediatice sa poata fi realizate cu mai mare eficienta.

3.3.5 Manifestari promotionale

In cadrul acestui tip de promovare sunt incluse doua tipuri de activitati:

1. participarea la manifestari cu caracter expozitional, prin organizarea unor standuri sau

pavilioane proprii la targuri, expozitii, saloane, atat pe plan local sau national, cat si
pe plan international. Initial, aceasta participare avea un rol comercial, iar mai apoi i
s-a adaugat functia de comunicatie si dialog in cadrul pietei. Participarea la acest tip
de manifestari turistice imbraca, de regula, doua forme principale:
1.1. Participarea la targurile turistice si saloanele de vacanta, contactandu-se astfel, in
mod direct, intermediarii sau clientii individuali prezenti. De obicei, aceste
manifestari se organizeaza inaintea programarii vacantelor, concediilor sau
anumitor sarbatori astfel incat sa se poata asigura o buna sincronizare a ofertei cu
cererea turistica. O prezenta inspirata si corespunzatoare la aceste saloane nu
inseamna numai o construirea unei imagini favorabile ci se poate concretiza in
incheierea de contracte reciproc avantajoase.
Saloanele de vacanta se clasifica in mai multe categorii, in functie de
anumite criterii, dintre care94:
1.1.1. modul de organizare, in functie de care se disting:
 saloane organizate in mod regulat, la intervale constante de timp;
 saloane organizate in mod ocazional, in functie de tipul si importanta
evenimentului;
1.1.2. gradul de specializare, in functie de care intalnim:
 saloane cu caracter universal (polivalent), prin intermediul carora se
promoveaza diferite genuri de turism;
 saloane specializate (tematice), prin care se promoveaza un anumit tip
de turism (sporturi de iarna, balnear etc.);
1.1.3. amploarea manifestarii deosebim:
 saloane nationale, la care participa firmele turistice interne;
 saloane internationale, cu participarea marilor prestatori si distribuitori
turistici, cum ar fi cele de la Madrid (Fitur), Londra (World Travel
Market), Paris (Salon Mondial du Tourisme).

1.2. Organizarea de standuri turistice, de catre prestatorii si distribuitorii turistici, in

special nationali, in scopul popularizarii ofertei turistice, cu precadere prin
intermediul tipariturilor publicitare (pliante, prospecte, brosuri, ghiduri etc.).
Organizarea unui stand trebuie sa raspunda anumitor principii, dintre care:
 sa asigure accesul facil al vizitatorilor si sa evite imbulzeala (specialistii
apreciaza faptul ca acestia se obisnuiesc initial cu atmosfera, apoi pornesc in
general din partea stanga si se misca in sensul acelor de ceasornic; de aceea se
estimeaza ca cele mai bune pozitii sunt cele in care se asigura accesul din
doua, trei , chiar patru pozitii);
94 - Gherasim T., Gherasim D., Op. Cit., pag. 142
  sa asigure o ambianta relaxanta (daca se poate, este chiar indicat sa se asigure
o temperatura optima a aerului, astfel incat vizitatorii sa se simta cat mai bine
fizic);
 reprezentantii firmei participante sa aiba o atitudine deschisa, degajata si
prietenoasa, incurajand astfel dialogul cu vizitatorii;
 este indicat, pe cat posibil, sa se asigure o buna animatie a standului,
apelandu-se in acest sens la anumite demonstratii (de exemplu, pentru
standurile romanesti, incondeierea oualor, olarit etc.), spectacole (dansuri
populare), materiale scrise, proiectii video, metode care pot pune cel mai bine
in valoare specificul atractiei sau destinatiei turistice si pot suscita interesul
vizitatorilor;
 sa permita achizitionarea produselor turistice respective (sejur, calatorie etc.),
cat mai usor cu putinta, prin amplasarea in imediata apropiere a unei agentii
sau a unor simple puncte de vanzare;
 etc..
Obiectivele participarii la manifestari cu caracter expozitional privesc indeosebi:

 stabilirea unui numar maxim de contacte cu agentii de turism sau clienti

individuali, in timp redus;
 lansarea unor noi produse prin practicarea unor preturi promotionale;
 extinderea/mentinerea/redobandirea cotei de piata;
 obtinerea unor informatii despre concurenta;
 cultivarea imaginii firmei in randul publicului
 intarirea relatiilor cu clientii existenti
 etc.

2. Sponsorizarea, respectiv o forma de sustinere financiara sau materiala a unor

manifestari publice de catre firme puternice, in vederea promovarii marcii sub care
sunt oferite produsele (serviciile) pe piata.
Initial, aceasta activitate promotionala a aparut in anii >70 in sport, apoi s-a
extins cu repeziciune, ajungandu-se la sustinerea culturii, religiei sau activitatilor
socio-politice. In turism, sponsorizarea indeplineste un dublu rol:
 impulsioneaza activitatea turistica, in directia amplificarii volumului prestatiilor
turistice si, implicit al incasarilor din aceste prestatii;
 constientizeaza opinia publica, partenerii de afaceri si anumite organisme publice
in legatura cu un stil de viata favorabil turismului.