4.

NEVOIA DE A RESPIRA

RESPIRATIA, este functia prin care organismul isi ia din mediul inconjurator oxigenul
si elimina dioxid de carbon. Frecventa respiratiilor normale: 16-20 respiratii/minut.
Acest schimb se face in doua faze:
1. Faza pulmonara, ce se petrece la nivelul alveolelor pulmonare, in care se realizeaza
schimbul de gaze intre mediul extern si sange, aceasta poarta numele de respiratie pulmonara
sau de respiratie externa.
2. Faza tisulara, care consta in schimbul de gaze, intre celule si mediile interne ale
organismului. Aceasta poarta numele de respiratie tisulara sau interna.
In respiratia pulmonara au loc fenomene mecanice si fizico-chimice.
- in cadrul fenomenelor mecanice, ce asigura mecanismul respirator, intra: scheletul
cutiei toracice si muschii respiratori
- in cadrul fenomenelor fizice si chimice avem: schimbul de gaze care se realizeaza la
nivel alveolar pulmonar intre aerul alveolar si sangele din reteaua de capilare din jurul
alveolelor.
Reglarea miscarilor respiratorii se face pe doua cai:
-reglare reflexa sau neuroreflexa, realizata pe baza excitatiilor culese de anumite
terminatii nervoase, miscarile respiratorii pot fi modificate voluntar, marind sau micsorand
ritmul. Miscarile respiratorii pot fi modificate de starile emotionale, plans, ras, frica, furie.
-reglarea umorala influenteaza miscarile respiratiei pe cale chimica prin intermediul
sangelui, a oxigenului si a dioxidului de carbon.

ACTIVITATEA INIMII - inima este un organ muscular activ, este caracterizat prin
contractii se relaxari ce se succed cu regularitate. Contractiile se numesc sistole, relaxarile se
numesc diastole. O sistola + o diastola se numeste revolutie cardiaca sau ciclu cardiac.
Revolutia cardiaca este insotita de 2 zgomote, numite zgomotele inimii, ele pot fi
ascultate pe hemitoracele stang, in dreptul inimii cu stetoscopul. Ascultarea zgomotelor inimii
poarta numele de metoda auscultatiei cardiace.
1
 Bataile varfului inimii poarta numele de soc apexian si este lovitura inimii prin varful
ei asupra peretelui toracic. Socul apexian se poate simti in spatiul 4-5 intercostal stang, pe
linia medio-claviculara.
Studiul socului apexian - se face prin inregistrarea cu cardiograful, obtinandu-se o
curba ce poarta denumirea de cardiograma, ce ne da indicatii asupra activitatii cardiace.
Inregistrarea grafica a fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac se mai poate
masura cu EKG - electrocardiograf.

OBSERVAREA, MASURAREA , INREGISTRAREA, INTERPRETAREA RESPIRATIEI

Observarea si masurarea respiratiei este un indiciu in stabilirea diagnosticului, in

urmarirea evolutiei bolii, prognosticului ei si recunoasterea complicatiilor.
Frecventa respiratiilor normale - 16 - 20 respiratii / minut.
 Dupa frecventa respiratiilor deosebim:
- respiratie supla
- respiratie ampla
- respiratie regulata
- respiratie lenta
- respiratie profunda
 Material necesar: ceas cu secundar, foaia de temperatura si se noteaza cu creion
albastru sau verde, fiecare linie orizontala
 Tehnica:
- Bolnavul este asezat in decubit dorsal, se aseaza usor mana cu fata palmara pe
suprafata toracelui si se numara respiratiile timp de 1min.
- Frecventa miscarilor respiratiilor varieaza in functie de: sex, pozitie, temperatura,
starea de veghe, somn.
 In stare patologica avem:
- dispnee - se caracterizeaza printr-o sete de aer, cu miscari respiratorii fortate,
dificultate de a respira;
- polipnee sau tahipnee - frecventa respiratorie accelerata, respiratie superficiala dar
ritmica;
- bismnee - rarirea ritmului respirator;

2
 -bradipnee - scaderea ritmului respirator la 10-12-8 respiratii/mincu amplitudine
respiratorie crescuta, este specifica in obstacole ale cailor respiratorii.

 Tulburari ale ritmului respirator cu perturbarea ritmica si periodica a

respiratiei:
- respiratie Cheyne - Stokas - respiratia este cu amplitudine crescuta, apoi scazuta
pana la apnee de 10-20 secunde, este specifica in tumori cerebrale, hemoragii
cerebrale, meningite, arterioscleroza, hipertensiune intracraniana.
- respiratie Kussmaul - tulburare de tip respirator, caracterizat printr-o respiratie
profunda si zgomotoasa urmata de o pauza lunga, apoi o expiratie la fel de lunga, este
specifica bolnavilor comatosi, frecventa respiratorie scade pana la 8 respiratii/min.
- respiratia Biot - caracterizata prin respiratie ampla, ritmica, despartite de pauze lungi
de 10-30 secunde, caracteristic starilor comatoase, agonie, reprezinta stadiul preletal.

 Se vor observa conditiile de producere a dispneei, sub acest raport putem deosebi:
- dispnee de efort - determinata de imbolnavirea aparatului circulator sau respirator;
- dispnee de decubit - apare in pozitie de decubit, caracteristica in afectiunile cardiace
si procesele pleuropulmonare.
- dispnee de repaus - este o dispnee permanenta, se datoreaza unui obstacol in caile
respiratorii, insuficienta cardiaca
- dispnee paroxistica sau astmul bronsic - apare in accese atat ziua cat si noaptea,
caracteristica in astm bronsic, edem pulmonar,insuficienta ventriculara.
Cunoasterea diferitelor forme de dispnee, recunoasterea lor vor ajuta asistenta sa-si
indeplineasca functai de ingrijire si supraveghere la patul bolnavului.

OBSERVAREA, MASURAREA,NOTAREA PULSULUI

FORMAREA PULSULUI ARTERIAL
In sistola ventriculara peretii arteriali sunt destinsi ritmic prin volumul de sange expulzat din
ventricolul stang si aorta. Destinderea peretilor arteriali se propaga odata cu coloana de sange
sub forma de unda pulsatila. Senzatia perceputa la palpare unor artere superficiale,
comprimata pe un plan osos, poarta numele de puls.
 Pulsul poate fi luat la: artera temporala, carotida, femurala.
 Frecventa pulsului varieaza in functie de: sex, virsta, emotii, efort.

 Normal: - un adult sanatos are 70-80 batai/min

- nou nascutul - 130 batai/min
- copilul mic - 100-120 batai/min
- varstnici - 90-100 batai/min
3
  Patologic frecventa pulsului poate sa creasca:
- puls tahicardic, cand frecventa pulsului creste 80-90-120 batai/min, in
febra,miocardite, endocardite,hemoragii, soc, etc
- puls bradicardic, numarul pulsatiilor scade la 60-40 sau mai putine batai/min,
caracteristic in afectiuni cardiace, miocardite,hemoragii cerebrale.
 Dpdv. al ritmicitatii:
- puls ritmic - cand pulsatiile sunt uniforme, pauzele dintre pulsatii sunt egale;
- puls aritmic - pulsatiile nu sunt uniforme, sunt separate intre ele prin distante inegale
 Dpdv al amplitudinii:
- puls cu amplitudine marita
- puls filiform (abia perceptibile, este foarte deasa)
- cu amplitudine mica
 Dpdev al volumului:
- puls moale
- puls dur
 Dpdev al celeritatii:
- puls saltaret (creste tensiunea arteriala)
- puls tard (scade tensiunea srteriala)
 Material necesar: ceas cu secundar sau cronometru, creion rosu, foaie de temperatura.
Se noteaza in FT pentru fiecare linie orizontala a FT se socotesc pulsatii, punctele rosii
se unesc si se obtine curba pulsului.
 Observarea, masurarea pulsului se face:
- cand bolnavul a stat in reapus fizic si psihic
- se masoara pe durata unui minut, pentru a obtine valori exacte
- notati valorile pulsului in frison si febra

OBSERVAREA, MASURAREA, INREGISTRAREA SI INTERPRETAREA

TENSIUNII ARTERIALE
Tensiunea arteriala reprezinta forta de contractie a inimii, gratie caruia sangele este
impins in sistemul vascular. Valoarea TA determinata de forta de contractie a inimii in sistola,
poarte numele de TA - maxima - sistolica. Valoarea TA minima - diastolica, cand forta de
contractie a inimii este absenta, presiunea este determinata numai de actualizarea energiei din
peretii vaselor, care datorita elasticitatii lor, cauta sa-si revina la calibrul lor.
Diferenta dintre TA-max si TA - min = TA diferentiala .

4
  Valorile TA sunt variabile in functie de sex, varsta, tonusul neuro-vegetativ, starea
vaselor, starea glandelor endocrine.
 Normal:
- la adulti TA sistolica- max = 100-140 mm Hg
TA diastolica -min = 60-80 mmHg
- la copii TA sistolica - max = 90-110 mm Hg
TA diastolica - min = 60-70 mm Hg
- la batrani TA sistolica - max = 140-150 mm Hg
TA diastolica - min = 80 mm Hg si peste
 Cresterea tensiunii arteriale se numeste hipertensiune arteriala, apare ca un simptom
in bolile vasculare, boli de rinichi, menopauza
 Scaderea tensiunii arteriale se numeste hipotensiune arteriala, apare cu scaderea fortei
de contractie a inimii, in: miocardite, endocardite, hemoragii, varsaturi incoergibile,
diarei
 Material necesar: tensiometru, stetoscop, FT, creion albastru
 Tehnica - se monteaza manseta tensiometrului, la bratul bolnavului deasupra cotului.
Bolnavul este asezat in decubit dorsal, in pozitie comoda, se pompeaza aer cu ajutorul
perei in manseta pneumatica a tensiometrului pana la disparitia zgomotelor pulsatile.
Privind manometrul, se decomprima usor manseta desumfland para, pana se aude
zgomotul pulsului = TA max. Se decomprima incontinuare,ascultand zgomotul
pulsului pana la disparitia ultimului puls. TA - min.
 Se noteaza grafic pe FTcu un creion albastru, pentru fiecare linie orizontala a FT o
unitate de coloana de Hg. Deasupra liniei groase se noteaza TA max, iar min,
dedesubt.

TEHNICI CE FACILITEAZA SATISFACEREA NEVOILOR

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
- Oprirea respiratie = stopul respirator
- Oprirea inimii = stopul cardiac
- Oprirea respiratiei si a inimii = stop cardio-respirator, care corespunde cu moartea clinica
 Oprirea respiratiei, stopul respirator fara oprirea inimii, prezenta pulsului la artera
carotida permite intr-un timp limitat de 3-7 min ca resuscitarea cardio-respiratorie sa
aiba succes.
5
  Stopul cardiac urmat de stop respirator in 20-30 secunde
 Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac, care determina oprirea circulatiei
cerebrale. Moartea clinica este reversibila daca se acorda primul ajutor in timp util.
 Semne, simptome clinice (surse de dificultate):
- oprirea miscarilor respiratorii toracice si abdominale
- absenta pulsului la carotida
- absenta zgomotelor cardiace
- paloarea extrema a tegumentelor sau cianoza lor
- midriaza cu globi oculari imobili
- pierderea cunostintei
- relaxarea completa a musculaturii, inclusiv sfincteriana

Manevre de resuscitare cardio-respiratorie:

- transportul de oxigen pana la nivel alveolar prin inlocuirea respiratiilor spontane a
bolnavului, cu manevre de respiratie artificiala si restabilirea circulatiei sanguine a functiei de
pompa a cordului, dand astfel posibilitatea hematiilor incarcate cu oxigen sa ajunga la tesut.

RESUSCITARE RESPIRATORIE

 Inaintea inceperii manevrelor de resuscitare, ne asiguram de libertarea cailor

respiratorii. Eliberarea cailor respiratorii superioare, gura nas, orofaringiene ce pot fi
obturate cu sange, resturi alimentare provenite din varsaturi, regurgitatii.
 Manevrele de dezobstruare a cailor respiratorii se pot executa si in afara spitalului, prin
prinderea limbii cu o batista, cu indexul infasurat in tifon. Se curata orofaringele si
faringele prin miscari circulare. Caile interioare subglotice: laringe, trahee, bronhii, se
executa curatirea lor, se aspira secretiile cu aspiratoare actionate electric si in cazuri
extreme se asigura intubatia orotraheala ( IOT) sau traheotomie.
 Manevrele prin care se pot obtine eliberarea cailor respiratorii:
- pozitia bolnavului
- hiperextensia capului
- luxatia mandibulei
- cuprinderea limbii pentru degajarea orificiului glotic
- cratarea orofaringelui prin stregere sau aspiratii
- pipa Guedel

TEHNICA DE RESPIRATIE ARTIFICIALA

1. GURA LA GURA - pentru ca respiratia sa fie eficienta, trebuiesc respectati
urmatorii pasi:
6
- asezarea bolnavului in decubit dorsal - salvatorul se aseaza in genunchi la capatul
victimei, pe partea stanga si executa metoada de resuscitare respectand urmatorii timpi:
* hiperextensia capului
* eliberarea cailor respiratorii
*luxarea mandibulei
* pensarea nasului
- dupa aceasta pregatire salvatorul acopera gura victimei cu o batista sau tifon, trage
aerul in piept = inspiratie profunda, isi retine respiratia = apnee voluntara, aplica
repede gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla cu
putere aerul din plamani sai in caile respiratorii ale victimei. Salvatorul se ridica, face
din nou inspiratie profunda, apoi insufla iar aer, repetand aceasta succesiune de 14-16
ori.
2. In cazul in care respiratia gura la gura nu poate fi aplicata, se instituie respiratie
GURA LA NAS :
- tehnica are aceiasi timpi
- mandibula sustinuta cu mana iar salvatorul aplica gura sa pe nasul victimei,
introducand pe aceasta cale aer in plamanii victimei.
Respiratia artificiala se executa si prim metoda instrumentala , respiratie manuala
folosind balonul Ruben, trusa Ambu si trusa Ranima, sau respiratie gura la sonda, prin
intubatie orotraheala sau cuplat la aparatul de anestezie care are un sistem de asistare a
respiratiei manuala si mecanica.
DE RETINUT:respiratia artificiala se continua pana la reluarea miscarilor respiratorii
spontane si eficiente.

RESUSCITARE CARDIACA

MASAJUL CARDIAC EXTERN – este o metoda de comprimare ritmica a toracelui,

resuscitarea cardiac se face cocncomitent si obligatoriu cu respiratia artificial.
 Tehnica: se aseaza bolnavul in decubit dorsal, pe un plan dur, unii autori
recomanda la inceputul reanimarii oricarui stop cardiac, sa se incerce lovirea
inimii prin aplicarea unei singure lovituri usoare cu pumnul in mijlocul regiunii
presternale.
 In caz de insucces se trece la masaj cardiac extern, se aplica transversal podul
palmei mainii stangi pe treimea inferioara a sternului, iar cealalta palma a mainii
drepte se se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si
cu bratele intinse, ajutandu-ne de greutatea corpului , salvatorul executa presiuni

7
 ritmice asupra sternului. Fiecare compresie va fi brusca, scurta, ritmica,
aproximativ o secunda.
 Dupa fiecare compresiune sternala, sternul este lasat sa-si revina la pozitia
initaiala, fara sa-si ridice mainile de pe sternul victimei.
 Dupa 5-6 compresiuni se intrerupe masajul si se executa o respiratie, apoi se reia
masajul cardiac. Repetand aceasta succesiune se obtine un ritm respirator de 14-
16 respiratii pe minut si 60-70 de compresiuni sternale pe minut.

EFICIENTA RESUSCITARII CARDIO RESPIRATORII: aparitia pulsului la carotida,

femurala, recolorarea tegumentelor, disparitia midriazei.
Resuscitarea cardiorespiratorie se executa dupa metoda:
H – hiperextensia capului
E – eliberarea cailor respiratorii
L – luxarea mandibulei
P – pensarea nasului
ME – masaj cardiac extern
Masajul cardiac intern, se practica in unitatile spitalicesti cu dotare speciala executata de
medici specialist.

SEMNE FUNCTIONALE IN AFECTIUNI RESPIRATORII SI CIRCULATORII:

RESPIRATOR:
1. Dispnee – dificultate de a respira , sete de aer, in practica curenta dispneea este o
expresie a aparatului respirator sau cardiovascular
2. Durerea – pleurala, junghiul
- Atroce din pneumotoraxul spontan
- Violent camgrena pulmonara
3. Junghiul toraci durerea vie, localizata, acuta, exagerata la tuse
4. Tusea – act reflex sau voluntar, are drept rezultat expulzarea aerului sau a corpurilor
straine din caile respiratorii
5. Expectoratia – procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii –
sputa
6. Hemoptizia – eleiminarea pe gura a unei cantitati de sange provenita din caile aeriene,
sange rosu viu, aerat si spumos.
7. Sughitul – contractia diafragmului provocata de iritatia nervului frening
8. Disfonia – tulburarea vocii, voce reagusita, stinsa, nazonala, bitonala

CIRCULATORII:

8
1. Dispnee – in insuficienta cardiac, sub forma de dispnee de effort, deispnee vesperala
(seara), apare si in repaus = ortopnee sau dispnee de decubit. Dispneea paroxistica in
astmul cardiac, apare deobicei noaptea cu senzatie de sufocare, tuse, neliniste
2. Durere precordiala – de cauza cardiac sau extracardiaca, sunt dureri organice,
localizate retrosternal cu character constrictiv in angorul de effort ( angina pectoral).
Iradieaza pe fata interna a mainii stangi, apare la effort, cedeaza la repuas si la
nitroglicerina.
3. Durerea vie – intensa, ca un corset de fier cu sediu retrosternal cu aceiasi iradiere,
dureaza ore, zile, in infarctule de miocard acut, nu cedeaza la nitroglicerina
4. Palpitatii – batai ale inimii, resimtite de bolnavi ca senzatii neplacute, suparatoare sub
forma unor lovituri repetate in regiunea precordiala
5. Cianoza – coloratia violacee a tegumentelor si mucoaselor, apare in insuficienta
cardiaca, la nivelul obrajilor, nasului, buzelor, degetelor.
6. Alte simptome:
- Simptome digestive
- Tusea cardiac
- Hemoptizie
- Simptome digestive( dureri in epigastru, hipocondrul drept, greturi,
varsaturi, balonare epigastrica)
- Simptome nervoase
- Cefalee, ameteli, tulburari vizuale su auditive
- Accidente motorii (paralizii, hemiplegii)

ADMINISTRAREA OXIGENULUI
OXIGENOTERAPIA – este administarea de oxigen, in scop terapeutic pentru
imbogatirea aerului inspirit cu oxigen
Indicatii:
- combaterea starilor de hipoxie in scopul ameliorarii concentratiei de oxigen
din sange
- in hipoxii circulatorii: insuficienta cardiac, edem pulmonar etc
- hipoxii respiratorii, anestezie generala, stari de soc, hemoragii
- lauzie, nou nascut
Surse de oxigen: statie centrala de oxygen, bomba de oxigen de 300 – 10000 litri de
oxygen comprimat la o presiune de 150 atm, prevazute cu reducator de presiune si
debitmetru ce indica volumul de oxygen in litrii si cu umidificator, un recipient prin
care trece oxigenul.

9
Administrarea de oxigen , se face prin: sonda nazala, sau cateter nazal, ochelari,
masca de oxigen, cort de oxigen
1. Sonda nazala – se introduce in nara pana la faringe.
Utilizarea sondei permite evitarea reinhalarii aerului expirat, dar o parte din oxigen
se pierde prin expiratia pe gura. Deoarece expiratia dureaza dublu cat inspiratia,
oxigenul trebuie administrat intr-un debit triplu fata de cel dorit a fi inspirat.
Efectuarea oxigenoterapiei cu sonda nazala:
- dezobstruarea cailor aeriene si asigurarea unei ventilatii eficiente
- se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus
- se introduce cateterul in nazofaringe cu miscari blande, paralel cu palatul osos si
perpendicular pe buza superioara (12-14 mm)
- se fixeaza sonda cu leucoplast
- se fixeaza debitul de 4-6 l / min
- se observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
- oxigenul se umidifica inainte de a ajunge la pacient in barbotoare speciale
(neumidificat este iritant pentru mucoasa respiratorie)
- se administreaza gazul cu intermitenta si se va supraveghea debitul.

2. Cateter nazal, este prevazut cu orificii laterale multiple, se introduce in nara pana
la faringe, schimbandu-se de la o nara la alta, se poate introduce si in pipa
laringiana.
3. Ochelarii de oxigen se fixeaza dupa urechi si au doua sonde de polietilen care
patrund in nari. Se recomanda la bolnavii agitate si la copii.
4. Masca de oxigen – se fixeaza acoperind gura si nasul pacientului, ele sunt de 2
feluri, masti ce permit reinhalarea gazului expirat si unele care nu permit.Modern se
folosesc masti cu sistem de ham pentru fixare sau elastic.
Efectuarea oxigenoterapiei prin masca:
- se verifica sursa oxigenului din sursa
- se pune masca in mana bolnavului, pentru a-i usura controlul mastiisi i se sustine
mana. Debitul oxigenului va fi de 10-12 l / min
- se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
- cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului
- rezervorul se strange la inspiratie si se umple la expiratie.
5. Cortul de oxigen – nu poate depasi o concentratie a oxigenului peste 50% si
realizeaza o circulatie deficitara a aerului ducand la incalzirea pacientului.

INCIDENTE:
- patrunderea gazului prin esofag duce la distensie abdominala

10
 - infiltrarea gazului la baza gatului produce emfizemul subcutanat datorita fisurarii
mucoasei.
ATENTIE:
- nu se unge cateterul cu substante grase: este pericol de explozie si de pneumonie
- bombele de oxigen se aseaza singure, fixate pe un portbutelie, orizontal, pentru a
evita loviturile
- oxigenul din butelie nu se foloseste fara manometru de distribuire.

Material folosite pentru urgenta:

- Trusa pentru dezobstruarea cailor respiratorii:
- - sonde de intubatie orotraheala IOT
- Laringoscop- instrument optic cu baterii
- Departator de gura
- Pipe orofaringiene Guedel
- Sonde de aspiratie
- Aspirator secretii, electric
- Masca de oxygen
- Sonde de oxygen
- Pensa de limba
- Trusa de medicamente ce contine: cardiotonice, analeptice, adrenalina 3-4
fiole, clorura de calciu 10%
- Defibrillator
- Monitor pentru masurarea functiilor vitale 9R,TA,AV) av= aliura
ventriculara –puls
- Aparat automat de respiratie artificial tip pulmonat
- Aparat anestezie
- Truse de perfuzie
- Solutie perfuzanta

11
Localizarea socului apexian

Localizarea arterei carotide

12
Localizarea arterei femurale

13
Midriaza globilor ocular – dilatarea pupilelor

14