Sunteți pe pagina 1din 5

Apariția și evoluția creativității în societățile umane

CULTURA
Concepții tradiționale referitoare la definirea Culturii.

E. B. Tylor (1885): “that complex whole which includes knowledge, belief, art, morals, law,
custom, and any other capabilities and habits acquired by man as a member of society”
(Primitive Culture).

L. White (1949): “an organization of phenomena – acts (patterns of behavior), objects (tools;
things made with tools), ideas (beliefs, knowledge), and sentiments (attitudes, values) – that is
dependent upon the use of symbols” (The Science of Culture).

E. A. Hoebel (1949/1966): “A culture is not a thing, nor is it a precise entity. Nevertheless, it is


conceived of as having an existence and as being distinctive. It is expressed in individual
behavior and exists only in the actions of people. Yet it transcends the individual, for the culture
according to which the individual lives existed before his birth and continues after his death. It
consists not only of all the learned behavior manifested by the members of a society but also of
patterns for the behavior of members of a society. Language and symbolism are major attributes
of all cultures” (Anthropology).
J. Peoples & G. Bailey (1988/1994): “Culture is the socially transmitted knowledge and behavior
shared by some group of people” (Humanity. An Introduction to Cultural Anthropology).

Potrivit acestor concepții:


A. Mediul înconjurător este acela care determină natura umană (perspectiva veche).
B. Oamenii răspund (se adaptează) mediului (cultural ecology = ecologia culturală).
1. Se luptă să-și mențină modul de viață în condițiile unui mediu in schimbare.
2. Profită de noi oportunități și rezolvă problemele în mod intenționat.
3. Cultua este o formă de adaptare (după Leslie White și Lewis Binford).
C. Cultura umană este independentă de mediul înconjurător
1. Cel puțin în prezent și în ceea ce privește lucrurile cele mai interesante.
2. În orice alte circumstanțe, mediul este doar o constângere asupra domeniului
expresiei umane (perspectiva ”posibilistă”).
D. Conform acestor pespective, ideea de bază este aceea potrivit căreia cultura și
mediul sunt fenomene distincte, dar care se influențează reciproc.
E. De asemenea, perspectiva ”colectivă” implicită a abordărilor tradiționale
1. Atenția este îndreptată, mai degrabă, către adaptarea culturală la mediu față de
răspunsul individual.
2. cultura determină comportamentul individual (mai degrabă).
3. Culturile (în calitate de grup) se adaptează la mediu.
4. Un punct de vedere adesea implicit oamenii preistorici cu o
tehnologie relativ simplă nu erau capabil să aducă un efect semnificativ asupra
mediului natural.

1
F. Perspectiva nouă, de preferat, opusă celor exprimate mai sus este aceea că
oamenii și cultura sunt o parte integrantă a ecosistemelor terestre.
1. Cele două nu se pot separa cu adevărat.
2. Nu este, încă, perspectiva general acceptată.
3. Indivizii iau decizii care sunt relevante interacțiunilor om-mediu.

Cultura este informație(ii) (i.e. credințe, convingeri, idei, simboluri) înmagazinată în creiere,
instituții și bunuri materiale, cumulativă, modificabilă, se transmite de la o generație la alta și
influențează comportamentul (Boyd and Richerson, 2005; Hill etal. 2009).
- Trăsăturile ”cumulativă” și ”modificabilă” sunt fundamentale pentru inovație.
PROSOCIALITATEA trăsătură fundamentală a oamenilor, mult mai accentuată, în raport cu
alte ființe cu organizări sociale complexe.
Două caracteristici foarte importante: -
- COOPERARE atât între indivizii înrudiți cât și între indivizi între care nu există legături
- RECIPROCITATE de rudenie.

limbaj

cunoaşteri comportamente

credinţe reguli
Informație

sentimente simboluri

activităţi
acţiuni
norme

2
ARTA – ARTA PALEOLITICĂ
- Nu există o definiție generală referitoare la artă; nu există consens în privința modului în
care se poate defini arta.
Layton (1991): ”Identificăm lucrările de artă într-un sens formal deoarece le găsim plăcute
estetic și pentru că acestea intensifică percepția pe care o avem asupra lumii înconjurătoate prin
utilizarea adecvată a imaginilor”.
Haselberger (1961): ”... obiecte produse cu intenția de a fi plăcute estetic și fără vreo funcție
pragmatică”.

Morris-Kay (2010) – o viziune mai largă asupra artei cuprinzând:


a) folosirea culorii, aplicată corpului, altor obiecte tridimensionale naturale ori produse
intenționat, sau unei suprafețe plate;
b) model/tiupar/șablon, produs cu sau fără intenție simbolică;
c) modificarea unor forme / obiecte naturale, ce pot sugera imagini.
d) crearea independentă a unor imagini bi sau tridimensionale (de-novo).

Barton et al., 1994; Clark et al. 1996 – Arta (preistorică) este comportament simbolic
manifestat într-o varietate de media, semnificativă adaptativ pentru acele populații care
participau la acest comportament. Cu alte cuvinte, mai mult decât un simplu observator static al
identității sociale, arta a avut potențialul de a afecta copierea cu succes a acestor unități.

STILUL
- Variație formală în cultura materială ce transmite informație referitoare la identitatea
personală și socială – mijloc (mijloace) de a transmite informație – supus selecției si poate
conferi un avantaj adaptativ celor care-l folosesc.

- Stil emblemic – Variație formală în cultura materială ce are un referent clar transmițător al
unui mesaj clar către o populație țintă definită, referitor la afilierea sau identitatea la un grup
– embleme, steaguri, steme.

- Stil asertiv – Variație formală în cultura materială cu valoare personală, care transmite
informații în sprijinul identității personale – separă persoanele unele de altele oferind, în
același timp, și apartenența la diverse grupuri. – Nu are un referent clar = sprijină dar nu
simbolizează direct identitatea individuală.

Câteva modele referitoare la apariţia şi evoluţia artei

I. Teoria Revoluţiei Umane (Theory of Human Revolution).


- Îşi are originea în Conferinţa Origins and Dispersal of Modern Humans organizată la
Cambridge (GBR) în 1987 de către Paul Mellars și Christopher Stringer.
- O modificare genetică şi culturală bruscă, ce a avut loc în Europa odată cu tranziţia de la
Paleoliticul mijlociu la Paleoliticul superior (aprox. 45000-40000 BP) – schimbări la nivelul
comportamentului uman corespunzând creşterii complexităţii cognitive, folosirii
simbolurilor şi limbajului articulat.

3
- Se bazează pe ideea existenței unei modificări evolutive rapide în creierul uman și de aici o
dezvoltare rapidă și bruscă la nivel cognitiv. Mai este cunoscută și sub denumirea
de ”Revoluția Paleoliticului superior”.

Critici
1. Eurocentrismul.
2. Ideea unei modificări „revoluţionare”.
3. Întârzierea temporală insuficient demonstrată între Europa şi celelalte continente –
Africa în special, contrazisă de noi descoperiri: culturale şi osteologice de Homo sapiens.

Nuanţări
Richard Klein (principal susţinător) – Revoluţia a avut loc în Europa, iar noile interpretări
sunt greşite.

Revoluţia a avut loc în Africa mult mai devreme decât în Europa (Christopher
Henshilwood şi Ian Watts).
- Revoluția umană a avut loc ca parte integrantă a apariției lui Homo sapiens în Africa.
- Dovezi arheologice legate de simbolism: podoabe, obiecte ornamentate cu ocru.

Modificări graduale Bio-comportamentale ce îşi au originea în Africa (Sally McBrearty şi


Alisson Brooks).
- Resping ideea unei revoluţii.
- Modificări graduale, bio-culturale, contribuind la apariţia comportamentelor complexe într-
un interval lung de timp (250000-300000 de ani) în Africa.

Modificări graduale în diferite regiuni ale Globului, caracteristice şi altor specii de Homo
preistoric
Francesco D’Errico – Capacitatea simbolică era deja existentă (exista deja potenţialul) odată cu
apariţia lui Homo heidelbergensis: > 400000 de ani în urmă.
- Se sprijină pe o serie de descoperiri sporadice, indicatoare ale comportamentului simbolic,
caracteristice atât Neandertalienilor cât şi lui Homo sapiens timpuriu.

II. Psihologia evoluționistă


- Sub-domeniu al biologiei evoluționiste care se interesează de studierea creierului cu privire
la evoluția și funcțiile sale.
- Orice adaptări ale creierului trebuie să se armonizeze cu necesitatea ca acestea să crească
șansele de supraviețuire sau reproducere – sau ambele.
- Modelele psihologiei evoluționiste -- dezvoltarea conexiunilor din creierul uman este
sensibilă la factorii de mediu oferind creierului o foarte mare plasticitate (modelabilitate),
care va fi jucat un rol foarte important în evoluția artei și esteticii.
- Evoluția comportamentului artistic – mai degrabă determinată psihologic decât de presiunea
selecției naturale.

III. Modele provenite din Human Behavioral Ecology (Ecologia comportamentului uman).
- Studiază efectele/consecințele comportamentului asupra capacității de supraviețuire și
reproducere (Fitness).

4
- Ce câștigă o ființă vie în fitness (capacitatea de supraviețuire și reproducere), alegând să
întreprindă o acțiune în detrimentul alteia? (the International Society for Behavioral Ecology,
2016).
A se vedea cu atenție lucrările din bibliografia temei: Orians și Heerwagen, 1992; Barton et
al., 1994.

Jerome Lewis
- J. Lewis: Modelul mimetismului – explicarea evoluției comportamentului simbolic (arta,
limbaj) pe baza legăturii dintre vânătoare, mimetism și povestiri.
- Antilopele, maimuțele precum și alte animale, vânate de populațiile din pădurile Africii
Centrale, răspund la semnalele vocale pe care le consideră fiabile, venind din partea
semenilor lor. Vânătorii din regiune foloseau în mod obișnuit astfel de strigăte false de
animale, pentru a le atrage în raza lor de atac.
- În rememorarea experiențelor de vânătoare, povestea este jucată prin intermediul acelorași
tehnici utilizate în vânătoare: mimică, sunete false, pantomimă.
- → Povestirea, ritualul, jocul și religia în astfel de societăți reprezintă reintroducerea în grup,
cooperant și fidel, a aptitudinilor de păcălire / inducere în eroare, utilizate inițial în pădure.